271 matches
-
au înțeles nici acum că Dumnezeu este mai departe de oameni decât oamenii de el"36. Pascal, ca și Cioran, vede un Dumnezeu cu gând de răzbunare pe ființele care i-au nesocotit porunca și care l-au obligat la exilarea acestora din rai. Ca si cum nu s-ar fi mulțumit cu această pedeapsă, Dumnezeu le da oamenilor una și mai grea, moartea, în care Cioran vede încă o probă de "batjocură" divină: Nu vedem noi că Dumnezeu urăște și disprețuiește în
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
exil de doi ani. Ferdinand a fost și el trimis din țară la fel ca și Elena Văcărescu.<footnote Ioan Scurtu, Criza Dinastică din România, Ed. Enciclopedică, Buc., 1996, p. 33 footnote> Se pare că evenimentul cu Elena Văcărescu, precum și exilarea Măriei Sale, o marcaseră mai mult decât ar fi vrut ea să se vadă.<footnote Regina Elisabeta a devenit mai tăcută, mai retrasă. Va participa în continuare la viața publică a regatului, dar mai mult pentru că îndatoririle sale de Suverană o
CASTELUL REGAL PELEŞ (1875-1916) by POPA GABRIELA KARLA () [Corola-publishinghouse/Science/497_a_730]
-
la fel; ele nu aparțin științei și nu sunt pentru știință. Fetișizarea științei și transformarea ei din instrument al cunoașterii în scop ultim așază omul în afara cunoașterii, care îi devine exterioară, nefamiliară și, în final, diferită. Alterarea propriei naturi prin exilarea cunoașterii la nivelul științei și tehnologiei ne transformă deja în simpli purtători și colportori de date, cunoștințe, tehnologii. în timp, acest mod de a ne raporta la cunoaștere, exilând-o, nu va avea drept efect dezvoltarea și transfigurarea omului în
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
introducerea forțată a unei definiții pentru ter me nul „experiență“ sau pentru conotațiile lui „clare“ pornind de la con strângerile limbajului filozofic este, cred, neadec vată și pro pune, de fapt, o fixare a termenului în anumite semni ficații „riguroase“, prin exilarea celorlalte și, deci, prin impunere. 3. Sharf recunoaște unicitatea experienței in situ, dar încearcă, totuși, să găsească o formulă coerentă, astfel încât termenul „experiență“ să poată fi utilizat în maniera unui concept sau a unei categorii, prin epurare metodologică și utilizare
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
raport de putere, ci despre gestul interior al recunoașterii propriilor limite ca atitudine de maximă deschidere în privința înțelegerii proprii și a receptivității față de ceea ce este diferit și nu ne aparține, neputând fi redus, mutilat și controlat prin aducerea forțată și exilarea în propriul sistem de gândire și evaluare. „Lagărele de concentrare“ ale minții sunt mai viclene și mai durabile decât cele instituite prin voință politică. Ele prind rădăcini și se insinuează ca forme mentale de regăsit ulterior la nivelul mentalităților. Un
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
minte se ivesc / apare și marea fățărnicie; / când cele șase legături nu mai sunt în armonie / apar pietatea filială și dragostea părinților; / când țara se află în întuneric și-n vâltoare / apar credincioșii supuși.“ Ierarhia este prima consecință a (auto)exilării, a depărtării de Unul. Ea se naște în „distanța“ instituită prin întoarcerea privirii de la Unul. Experiența religioasă ultimă, a reîntoarcerii, este descrisă diferit, multiplul fiind resemnificat fie ca realitate transfigurată (în viziunile mesianice, de exemplu, pregnante în tradițiile iudaică și
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
romanelor sale - critici feroce dar foarte abil mascate ale dictaturii lui Enver Hodja -, singura voce care se face auzită într-o societate cvasiparalizată. Victorie morală, înfrângere politică? Disidența rusă resimte șocul situației din Polonia. După un val de expulzări și exilări forțate, puterea face din Saharov ținta preferată a represiunii. Disidenții caută atunci să pătrundă și pe terenul chestiunilor internaționale, intervenind în dezbaterea asupra rachetelor strategice amplasate în Europa* și a demilitarizării continentului. Grupul pentru încredere între SUA și URSS, constituit
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
un deziderat teoretic, căci cei care o promovează, atunci cînd vorbesc despre coeziune, depășesc nivelul gramatical al investigației, factorul semantic fiind antrenat implicit sau explicit în criteriile aplicate (de altminteri, nivelul sintactic nu poate fi definit, delimitat și analizat prin exilarea desemnării, semnificației și sensului). Ca atare, glisarea spre palierul semantic al cercetării se probează și la nivel terminologic, prin confuzia dintre coeziune și coerență, ultimul termen fiind inițial rezervat pentru desemnarea celeilalte dimensiuni a textului, semantică, pentru unele orientări, pragmatică
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
obstrucționare și tertipuri; sigur, Marcellinus avusese încă de la început intenția de a da o astfel de sentință. Câteva luni mai târziu, împăratul Honorius a dat o nouă lege prin care îi pedepsea pe donatiști prin amenzi, confiscări de bunuri și exilări. Deși aprobă astfel de măsuri de coerciție, Augustin recomandă aplicarea unor pedepse moderate și evitarea condamnărilor la moarte. Actele Conciliului de la Cartagina se pot citi în SChr 194-195, 1972; 224, 1975; 373, 1991 (S. Lancel); CChr. Lat 149A, 1974 (S.
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
obișnuit, născut din Fecioara Maria. La această epistolă erau anexate și cele douăsprezece teze supuse anatemei pe care Nestorios ar fi trebuit să le accepte (v. aici mai sus, p. 745). Tratativele purtate cu antiohienii după conciliul din Efes și exilarea lui Nestorios au ca rezultat o formulă de uniune pe care Chiril o laudă în scrisoarea trimisă lui Ioan de Antiohia (martie 433), care începe cu un citat din Psalmi 95, 11: „Să se veselească cerurile și să se bucure
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
o viziune comunicată de Ioan celor mai buni prieteni ai săi; în II, 265, scrisă între aprilie și septembrie 407, autorul refuză să se roage pentru Constantinopolul zguduit de cutremur pentru că socotește că e vorba de o pedeapsă pentru nedreapta exilare a lui Ioan Hrisostomul). Așadar, aceste date confirmă afirmația lui Gheorghe Monahul, cronicar din secolul al IX-lea, care îl amintește pe Nilus pentru elevii lui Ioan Hrisostomul; prietenia dintre cei doi trebuie să se fi născut probabil la Constantinopol
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în a-și grada narațiunea prin acumulări infinitezimale, până la finalul deseori în răspăr. Pictura de interior pe care o caligrafiază, într-un discurs stilizat, preponderent substantival, înnădește, printr-o urzeală de ecouri și sugestii, o povestire de grad secund. Prin exilarea personajului, obiectele devin „voci” ale narațiunii, fiecare detaliu întregind o compoziție statică în aparență, cutreierată însă de un duh când șăgalnic și când elegiac (Cât ține liturghia, Acasă). Paradoxal sau nu, unui autor cu plăcerea confesiunii, cum este B., îi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285670_a_286999]
-
romanului are o dată precisă de naștere (10 aprilie 1910), un nume, Salvatore, un prenume multietnic Cippico, Cipiko și un spațiu real și ideal, matern și generator al mitului, în golful dintre Trieste și Istria, așa cum era pentru Foscolo "marea grecească". Exilarea din insula Lussino se află la originea furiei lui distructive, arătându-ne chipul vulgarității, cruzimii, josnicia unei istorii și a unei vieți "desacralizate", deposedate de călătoriile fantastice și mitopoetice, fără de care rămâne pe poziții de atac doar negația, moartea în
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
sufletului deveniră, pentru Sfântul Ioan, scopul principal al vieții sale; în fapt, au fost transmise urmașilor mai mult de 700 de predici autentice, rod al celor 12 ani de misiune în Antiohia și al celor 6 ani de episcopat (până la exilarea sa) în Constantinopol. Predicile sale erau practice. Predica pe subiecte sau teme apăsătoare - păcat, căință, credință, lucrarea pentru mântuire a lui Hristos. Multe dintre ele explică Sfânta Scriptură, sursă inepuizabilă de învățături morale și pretext de îndemnuri la sfințenie. Marele
Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_156]
-
românilor în secolele următoare și se va realiza partial în 1859 (vezi Unirea Mică) și se va desăvârși în 1918 (vezi Unirea Mare). Milescu Nicolae, spătarul (1636-1708) - boier moldovean, mare cărturar, traducător, diplomat, călător. A slujit interesele Moldovei, iar după exilarea în Rusia, a fost în serviciul lui Petru cel Mare (vezi Petru cel Mare, Rusia). A călătorit în China, unde a condus o ambasadă rusă, și a scris un Jurnal de călătorie, prima carte de acest gen din Moldova. A
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
ci afirmarea posibilității și a voinței de a se reinventa cu fiecare text. Eul liric nu a pierdut total legătura cu autorul, dar se vrea eliberat de tirania vieții acestuia și acesta nu e decât un pas în drumul spre exilarea voită și necesară în afara timpului. Atracția contrariilor este sesizabilă și într-un astfel de discurs, ca și repetițiile. Cuvântul reluat tinde să devină logos și, în tendința declamativă, este ceva din amprenta spiritului romantic. Poemul devine o mixtură de ideal
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
sufletului deveniră, pentru Sfântul Ioan, scopul principal al vieții sale; în fapt, au fost transmise urmașilor mai mult de 700 de predici autentice, rod al celor 12 ani de misiune în Antiohia și al celor 6 ani de episcopat (până la exilarea sa) în Constantinopol. Predicile sale erau practice. Predica pe subiecte sau teme apăsătoare - păcat, căință, credință, lucrarea pentru mântuire a lui Hristos. Multe dintre ele explică Sfânta Scriptură, sursă inepuizabilă de învățături morale și pretext de îndemnuri la sfințenie. Marele
Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]
-
pus la cale asasinarea lui Nadir Khan la 8 noiembrie 1933. Singurul său fiu, Mohammed Zahir Khan, a fost, în unanimitate, acceptat rege la o întâlnire excepțională a Parlamentului afgan și a guvernat țara timp de 40 de ani, până la exilarea sa în Italia (în anul 1973); într-o Cartă Regală el a precizat că: "Guvernul va conduce administrarea țării în conformitate cu îndemnurile Islamului; oficialitățile guvernamentale vor jura pe Holy Coran că nu vor accepta mită și vor sluji publicul sincer, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
a contemporaneității, dar, desigur, nu până la capăt. Dacă în cartea lui Nițescu, M. Novicov (de pildă) apare ca un proletcultist agresiv, cu rol de inchizitor al literelor române, care-și permite să ajungă până la îndemnuri la lichidări fizice și la exilări din "orașul culturii", pe firul documentelor îl vedem și-n postura de îndrumător al vieții literare din provincie, unde taie și spânzură în virtutea funcției strict administrative. Uniunea Scriitorilor, solicitată să intervină pentru procurarea a 30 de grame de Streptomicină necesare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
endnote id="(85, pp. 76-87)"/>. La sfârșitul secolului al XVIII-lea și În prima jumătate a secolului al XIX-lea, practici similare au fost atribuite de Biserica ortodoxă rusă membrilor unei secte eretice, numiți scopțî („scopiți”), cunoscuți ca „muscali”, după exilarea lor În Principatele Române : „Se pretindea că ori de câte ori se năștea un copil din relația unui «scopt» cu o femeie, ceea ce era nefiresc, pruncul era tăvălit În făină, străpuns cu cuțite, sângele absorbit de făină și apoi utilizat la o slujbă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
drum, și alta e să o deguști la un restaurant din regiunea Toscanei. Deplasările, din punct de vedere antropologic, au avut mai multe motive. La obârșie ele aveau loc din motive foarte presante și concrete (de expansiune, de subzistență, de exilare, de fugă și izolare etc.). Cu timpul, acestea au dobândit și alte dimensiuni, mai detașate de interesele materiale (cu scop turistic, cultural, de petrecere a timpului liber etc.). Societatea contemporană a creat, la un moment dat, industrii specializate ce deservesc
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
în viziunea lui, își merită disprețul și neantizarea. Aici răutatea dorește întovărășirea cu moartea celui asupra căruia se revarsă. Ea se zărește deja pășind peste înfrângerea deplină a acestuia, peste cripta urii împlinite. Din mijlocul acestui vis al înfrângerii și exilării întru moarte a aproapelui, a susținerii resemnării și dispariției neîntârziate a semenului, cel rău își făurește planul incitant al viitoarelor sale ambiții. Adesea, însă, într-adevăr, aceste calcule de perspective ce par ancorate într-o siguranță implacabilă plutesc în penumbra
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
apăsător care i-a răpit mersul firec prin lume. Cel ce suferă se resimte pe sine ca țintă și scop a durerii care îl vizează concentrat. Această ne-lăsare în pacea propriei firi, această scoatere din echilibrul lipsei durerii și exilarea în avatarurile suferinței determină starea de însușire diferită a timpului pentru suferind. El trăiește timpul ca flux încetinit și îngreunat metafizic. Se vorbește adesea de existența a două tipuri fundamentale de suferință: una corporală și cealaltă spirituală. Dincolo de acest artificiu
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
deschis dinspre care răzbate absolutul și potența demiurgică a transcendenței. Această irumpere-ecou împresoară banalitatea și optimismul naivității cotidiene cu agitația prefacerilor de zi cu zi, cu efervescența și sonoritate stridentă a pașilor ce-și proiectează alergarea întru temporalitate. Vindecarea sau exilarea suferindului este aici pentru cotidianitate un demers ce vizează propria vindecare și automenținerea în sine și pentru sine. Prin acest demers posibilitatea destabilizărilor în interiorul mundanului de zi cu zi, al spargerilor metafizice ce trimit spre abisul unui dincolo absolut este
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Centrala, și mai ales în Toscana, există orașe guelfe (Florența, Lucea) și orașe ghibeline (Sienna, Pisa, Pis-toia), ostilitatea politică născînd aici rivalități economice; în fiecare dintre aceste cetăți există clanuri guelfe și clanuri ghibeline, care practică între ele vendete și exilări, în chiar sînul partidului guelf dominant există facțiuni rivale -Albii și Negrii care se exclud și se combat. Dante Alighieri va trebui, după victoria Negrilor la Florența, să se exileze din orașul său în 1301 pentru a nu se mai
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]