7,888 matches
-
adevăr. Literatura nu mai interesează în sine. Despre cauzele acestei marginalități s-a tot vorbit; riscând să mi se reproșeze că bat apa în piuă, enumăr totuși în fugă vreo câteva: societatea devenind una deschisă, oferta informațională și, chiar, cea existențială sunt incomparabil mai mari, cu tentații mai puternice și la îndemână, fără efort intelectual; apoi, lumea și-a modificat să nu zicem scara de valori, ci prioritățile, vectorii de interes; apoi, codul dominant și mijlocul dominant de comunicare par să
Unele răspunsuri la câteva întrebări pe care nu mi le pune nimeni by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/13635_a_14960]
-
te gîndești la tes vingt ans. Atunci nu aveai probleme cu inspirația. Erai ludic, șarjai, aveai impresia că știi totul, nu era loc de incertitudini. Fredonai cu Juliette Greco, Non, Monsieurs, je n’ai pas vingt ans cu întreaga greutate existențială a celor douăzeci și patru de ani ai tăi, ascultai Pink Floyd și Dire Straits, Bruce Springsteen, Yves Montand și Serge Reggiani și-i făceai zob pe alde Aurel Mihale în cronici trimise la "Orizont" despre care astăzi nu mai știi cu
Pagina albă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13774_a_15099]
-
mai rezonabil, ar putea defini un modernism "copt", luînd sceptice distanțe față de propria-i substanță. Oscilînd între postura de "regină" și cea de "sclavă", Ileana Roman exprimă neîndoios o criză de identitate a ființei. O criză ce reprezintă în planul existențial ne îngăduim a crede un reflex al servituților alienante ale regimului totalitar, amintite mai sus, care i-au dat mult de furcă poetei și care au împins-o către o frenetică îmbrățișare a materialităților ( o cură de autentificare). Iar în
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
pneumatologic acordat personajului, alături de predilecția pentru montajul cinematografic al decupajelor diegetice ( după ce literatura recunoștea noutatea artei filmice dinainte de 1920) nasc un cu totul alt orizont de așteptare, deschis unui cititor nou, eminamente urban, alienat de un mult mai rapid ritm existențial, pentru care experiențele nu mai pot surveni decît de sub crusta celui mai banal traseu existențial. Era limpede, apoi, că Noul Roman devenea tot mai mult un fel de mașină de război care voia să impună un nou regim estetic una
Literatura de apartament by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13780_a_15105]
-
artei filmice dinainte de 1920) nasc un cu totul alt orizont de așteptare, deschis unui cititor nou, eminamente urban, alienat de un mult mai rapid ritm existențial, pentru care experiențele nu mai pot surveni decît de sub crusta celui mai banal traseu existențial. Era limpede, apoi, că Noul Roman devenea tot mai mult un fel de mașină de război care voia să impună un nou regim estetic una care continua să risipească armament cînd dușmanul zăcea de mult răpus sau plecase pe alte
Literatura de apartament by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13780_a_15105]
-
scepticismes publicată în 1994, reluată și adăugită în 1998. Numai această carte ar merita o discuția aparte. Este însă suficient dacă-i rezum unele teze, spunînd că Franța culturală a anilor ’70-’90 se caracterizează prin delegitimarea reprezentărilor istorice și existențiale ca efect al valorizării fără precedent și paradoxale, ca efect al ubicuizării mass-mediei, a i-mediatului,. Mediul televizual instalează ca simulacru al medierii viteza, astfel încît oricît de paradoxal poate părea, și fără nevoia de a face mai mult decît
Literatura de apartament by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13780_a_15105]
-
de atîtea ori prezente, conduc cumva spre derizoriu, spre ieftinătatea situațiilor). Spectatorul nu este lăsat să descopere singur sensuri, intenții, ca cititorul cărții, care este provocat să facă asta pe întregul parcurs al lecturii. Într-un fel, scufundările în spaimele existențiale, nuanțele, contrapunctul nu apar în spectacol. Construcția lui este, de aceea, cred, lineară. Ca și aparițiile actorilor. Mi s-a părut că unii dintre ei (Adriana Trandafir, Ionel Mihăilescu, de exemplu) se salvează uneori pe cont propriu. Există o atmosferă
Dumnezeu e trist by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13826_a_15151]
-
a vorbit despre o cotitură, un nou program și despre despărțirea de Cărtărescu. Or, Coșovei se despărțea cu fiecare volum, și nu neapărat de Cărtărescu, dar de poezia care-l făcuse celebru, fără ca această schimbare să fie și benefică. Viziunile existențiale dramatice, angoasante, aproape traumatice, scriitura confesiv-agonică, de ruptură, lexicul sărac, toate acestea, să-mi fie cu iertare, nu erau pentru el. Schimbând aproape radical registrul, Coșovei se despărțea, de fapt, de Coșovei, înfruntând riscul de a o lua de la capăt
Vinicius uncool by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13812_a_15137]
-
lumea lectorilor universitari, nici aceea a saltimbancilor sau a ciuntitorilor din abatoare nu v-ar fi străină, pe un palier de filosofie a vieții, atunci, în lectura nuvelelor lui Stelian Tăbăraș v-ați recunoaște, neobosiți investigatori într-un multicolor iarmaroc existențial și de aromitoare oglindire în sine. Iar dacă veți lua cunoștință de la un prozator știutor care este prima și cea din urmă obligație a celui ce narează - a te aservi spectacolului, lecturii, de la primul la ultimul paragraf, veți recunoaște că
De la Charlottenlund la Mogoșoaia by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13864_a_15189]
-
ordine mondială/.../ și vei luneca prin oraș printre vaiete/ vei adulmeca mirosul vei atinge cu gura/ trimite fotocopii și înregistrări/ după toate mesajele primite/ unește-te cu semenii tăi/ puterea se naște-n rețea"). Căci, dacă urmărim elementele de "cadru" existențial, acestea se reduc la spațiul apartamentului sau al curții de bloc ( "m-am socializat chiar foarte mult/ am jucat fotbal în fața blocului m-am bătut") ori la câteva repere de peisaj "climat" anodin ( "ciorile croncănind dinspre cișmigiu/ peste blocul meu
Elegii minimaliste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13869_a_15194]
-
banalizate de repetiție, povara amintirilor dureroase și a neîmplinirii speranței în Alberto iau forma „lor" amenințătoare, prin obositoarea, agresanta repetiție care acoperă realul până la a i se substitui ca o altă oboseală, care nu mai reușește însă să acopere vidul existențial. Sunt plăcute nopțile astea de iarnă, sub pleduri trupul cald al Martei, iar acolo, afară frigul, la numai câțiva centimetri, atât e de aproape și de inofensivă vremea rea. Și chiar dacă la început ne întrebăm dacă am închis gazul sau
Vreme rea cu fosfene by Coman Lupu () [Corola-journal/Journalistic/13912_a_15237]
-
cei doi frați marcați de o ucenicie studioasă și de un idealism romantic. Arthur a urmat Agronomia în Germania, Albert, istoria și filologia. Albert se impune din ipostaza sa livrescă, Arthur își manifestă tenacitatea atașamentului față de locurile, însușite moral și existențial totodată, debordând întreaga încărcătură de adevăr sufletesc, după anii petrecuți în Banat, în zona muntoasă a minelor din Almăș, între 1836 și 1841 apoi 1844 și 1859, ca angajat agronom-administrator pe moșia Bissingen din satul Iam, aproape de granița sârbească, locuind
Basme valahe by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13929_a_15254]
-
de simpatizant legionar, succesul neașteptat în Franța al cărților lui C.V. Gheorghiu și episodul traducerii romanului Ora 25 în franțuzește, fuga lui Petru Dumitriu în Occident și polemicile care i-au succedat privitoare la opera sa, profilul moral și dilemele existențiale ale Marthei Bibescu, cariera autoritară a Monicăi Lovinescu și grava agresiune instrumentată de Ceaușescu personal căreia i-a căzut victimă și multe altele; cititorii vor gusta cu deliciu nu numai amploarea și rigoarea documentației, dar și capacitatea sugestivă a formulărilor
Diaspora culturală by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/13947_a_15272]
-
mult ca un summum al idealității decît în strictă perspectivă religioasă ori, mai exact, eclezială. Consumînd materia într-un adevărat ceremonial erotic, Onisim Colta visează o formă înaltă de mîntuire prin actul artistic. Dar visul lui nu este nici unul crispat existențial, și nici unul bigot din punct de vedere moral. Manipularea codurilor artistice, vocația de prestidigitator în relația cu limbajul, scepticismul polemic și memoria culturală, demon- strațiile silogistice și ironia implicită, fac din el un postmodern în cel mai exact înțeles al
Materia și visul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13963_a_15288]
-
Donald Kaufman, doi scenariști hollywoodieni, doi frați gemeni, dar cît se poate de "neidentici", deși jucați de același actor ( Nicolas Cage, în dublu rol). Unul e artistul adevărat, talentul, prin definiție neadaptat, chinuit, contorsionat, dar ros de o surprinzătoare "meschinărie" existențială; celălalt e meseriașul stupid, pragmatic, jovial, dar mai generos decît am crede la prima vedere. Amîndoi, deși pe partituri diferite, compun, în fond, o singură voce, vocea Autorului, care e scenariul însuși Cu o autoironie dusă pînă în pînzele disperării
Gemeni hollywoodieni by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14019_a_15344]
-
Mai potrivit însă ar fi să remarc modul ingenios în care prozatoarea reușește să echilibreze cotidianul cu miticul și cu fantasticul, să creeze puncte de legătură între lumi, identități sau fețe diferite ale aceleiași identități, să conjuge filosofarea asupra condiției existențiale cu confesiunea simplă, lipsită de stridențe, cu bunele și cu relele ei. Totuși, chiar și atunci când filosofează, naratorii cărții nu exagerează, nu cad în ostentație, ci îl determină chiar și pe cititorul cel mai leneș să-și pună semne de
Florina Ilis și lumea virtualității by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/10376_a_11701]
-
Aceste poeme-felii de viață nu sunt o premieră în lirica românească a momentului. Aceeași logică a construcției stă și la temelia recentului volum al lui Robert Șerban, Cinema la mine-acasă. Diferența între cele două cărți este însă fundamentală în plan existențial. Robert Șerban este un bon viveur. Raporturile sale cu realitatea sunt relaxate, privirea sa este una preponderent ludică. Ecranul său este unul foarte bine luminat, umorul și ironia candidă trimit spre niște secvențe de comedie. La Livia Roșca imaginile sunt
Reverii și depresii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10386_a_11711]
-
relaxate, privirea sa este una preponderent ludică. Ecranul său este unul foarte bine luminat, umorul și ironia candidă trimit spre niște secvențe de comedie. La Livia Roșca imaginile sunt în penumbră, mărturisirea iese dureros dintr-un soi de inhibiție, presiunea existențială este adesea strivitoare, gravitatea nu o părăsește nici o secundă, umorul lipsește cu desăvârșire. Corespondentul cinematografic al liricii sale ar putea fi doar drama. Mai mult decât atât, în vreme ce la Livia Roșca poemele sunt o poartă deschisă, dincolo de care imaginația cititorului
Reverii și depresii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10386_a_11711]
-
despre originalitate în componistica muzicală, despre primatul ideilor insolite ori despre prioritatea de a face să intre în vibrație coarda care ești. Am fost de acord ca vibrația propriului eu, cu cât este mai puternică, mai tare, cu atât postulatul existențial al compoziției este mai solid motivat. într-un fel poziția compozitorului francez m-a mirat, căci Malherbe este un constructivist înrăit, un informatician al traseelor sonore, întemeind actul creației aidoma unui ritual în care softurile, programele, fișierele sunt formanți imperios
La Paris printre muzicieni (2) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10397_a_11722]
-
atmosferă de creație mulți tineri s-au lăsat seduși de rețetă și au eșuat în efecte facile -, Ciprian Paleologu a optat pentru un discurs artistic amplu și consistent, în care exprimarea plastică este tot atît de importantă ca și angajarea existențială. Dar, în pofida faptului că este foarte tînăr - el și-a terminat studiile doar cu trei ani în urmă -, pictorul are deja o lume constituită, un univers de forme bine identificat și o strategie a construcției simbolice cu ritmurile riguros clarificate
Dualismul artiștilor tineri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10419_a_11744]
-
constituită, un univers de forme bine identificat și o strategie a construcției simbolice cu ritmurile riguros clarificate. Neoexpresionist în limbaj și neoantropocentrist în imagine și în filosofia implicită, el înțelege actul creației atît ca pe un ceremonial grav, cu implicații existențiale și metafizice, cît și ca pe o formă de asumare a timpului său într-o largă perspectivă morală. Fie că lucrează în bidimensionalul clasic al picturii/graficii, fie că negociază cu cea de-a treia dimensiune prin decuparea mecanică a
Dualismul artiștilor tineri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10419_a_11744]
-
vigilent pentru a înțelege toate conexiunile și pentru a face toate deducțiile. Impresia de bâjbâială prin întuneric, prin pâclă, starea depresivă de imposibilă dezmeticire dintr-un coșmar se mențin copleșitor, compunând scriitura dificilă a unei agonii și a unei incertitudini existențiale. Romanul transcrie procesul obscur de conștiință a lui Filimon din ultimele sale trei zile de viață. E inevitabil ca scriitura unei agonii să se transforme într-un discurs narativ agonal, greu de suportat, greu de parcurs și la fel de greu de
Scriitura unei agonii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10410_a_11735]
-
elemente de roman-anchetă, în spiritul înnoitor al deceniului opt al secolului XX, așa cum îl cunoaștem, exersat pe alte teme, din proza lui Augustin Buzura, D. R. Popescu sau Nicolae Breban. E remarcabil faptul că Vladimir Beșleagă estompează politicul și privilegiază existențialul, atenuează stilul de anchetă judiciară, în care existau roluri clare de anchetatori, martori și victime, pentru a evita clișeele justițiarismului (vinovăția nu e de-o singură parte) și pentru a da astfel câștig de cauză scrutării interioare plutind printre cele
Scriitura unei agonii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10410_a_11735]
-
prozei de inspirație rurală și de viziune tradiționalistă, îmbinând o pronunțată apetență lirică și sentimentală cu o evocare epopeică a colectivității. Individualitățile lui Vladimir Beșleagă, excepții insolite, personaje labirintice în narațiuni labirintice, străbat anevoios un proces de conștiință morală și existențială, pentru a ieși epuizate la limanul eșecului și pentru a accede în zona tragicului modern. Ionicul basarabean are un foarte bun exemplu în Viața și moartea nefericitului Filimon. Romanul Zbor frânt al aceluiași prozator fusese primul în acest stil al
Scriitura unei agonii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10410_a_11735]
-
postmodernism din plasmă generoasă, cîtuși de puțin "anacronică", "inerțială", "epuizată", ci, dimpotrivă, încă extrem de prezentă a modernismului matricial). Adevărul e că M. Ivănescu se caută pe sine pe mai multe căi, începînd cu cea proximă a datelor imediate, "prozaice" ale existențialului. Pornește prin a da ocol obiectivității (obiectului) înainte de-a ajunge la sine, ca și cum s-ar sfii de-o denudare morală, de-o nemijlocită confruntare cu eul propriu. Programatic, își propune: "de la poezia obiectelor, adică, măcar prin subînțelesuri/ să ajungi
Jocul de-a impersonalizarea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10432_a_11757]