735 matches
-
creștine și mistice, "trăirismul"). Emil Cioran a început prin a fi un gânditor torturat de sentimente și senzații violente. Preocupat de problema morții și a suferinței, este atras de "ideea" sinuciderii ca idee care ajută supraviețuirii. Tema alienării omului, temă existențialistă prin excelență, prezentă la Jean-Paul Sartre sau Albert Camus, este formulată astfel, în 1932, de tânărul Cioran: "Să fie oare pentru noi existența un exil și neantul o patrie?" Câteva teme mari străbat opera lui Emil Cioran: contingența ființei umane
Emil Cioran () [Corola-website/Science/297107_a_298436]
-
Buddha. Incendierea Templului de aur capătă astfel o valoare simbolică, se transformă într-un sacrificiu al frumuseții pe care omul modern, în absoluta lui alienare, nu o mai poate percepe corect. Apărut în perioada când în Europa făceau vogă romanele existențialiste, Templul de aur propune un destin apropiat de cel al eroilor unor scriitori ca Jean Paul Sartre sau Albert Camus, eroi tragici, dar și destine exemplare, dostoievskiene, din lumea celor umiliți și obidiți. Cruzimea viziunii rămâne în continuare trăsătura cea
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
sale infinite, fără ajutor, nici salvare posibilă, fără alt scop decât acela pe care și-l va da el însuși, fără alt destin decât acela care și-l va crea singur. Această cunoștință intuitivă a situației sale este ceea ce numesc existențialiștii disperare: conștiința seacă și lucidă a condiției umane. Tot astfel cum angoasa nu se distinge de sensul responsabilității, disperarea devine una cu voința de acțiune. Cu disperarea începe adevăratul optimism, acela al omului care nu așteaptă nimic, care știe că
Existențialism () [Corola-website/Science/298018_a_299347]
-
Programul literar a fost expus (vezi Jean-Paul Sartre, Les Temps modernes, Prezentare, editorial) în manifestul revistei ""Les Temps Modernes"" apărută în 1945, creată de un grup de scriitori în jurul lui Jean-Paul Sartre, Simone de Beauvoir și Maurice Merleau-Ponty. Corespunzând filozofiei existențialiste, ideea fundamentală este aceea a responsabilității scriitorului față de societatea căreia îi aparține. Scopul îndepărtat ar fi eliberarea scriitorului de complexul inutilității artei sale și, indirect, eliberarea omenirii de disperarea în fața destinului său. Se preconizează un om total, "total angajat și
Existențialism () [Corola-website/Science/298018_a_299347]
-
semnate cu pseudonimul Vicenția Vara, "Umărul de argint - Cette épaule en argent" (2002), "Acrobație diurnă și alte închipuiri" (2005), "Alter-ego cu flori galbene" (2012) și "Pulbere îndrăgostită de cuvinte" (2012), ce conțin meditații lirice pe tema solitudinii și a melancoliei existențialiste. A fost membră a secției de critică, eseistică și istorie literară a Uniunii Scriitorilor (din 1983) și a PEN-Clubului Român (din 2000).
Mariana Ionescu () [Corola-website/Science/337071_a_338400]
-
scriitoare portugheză. În 2004 a câștigat Premiul Camões. Din românul "„Aș Terras do Risco”" scris de ea, este inspirat filmul "„O Convento”" realizat de Manoel de Oliveira în 1995. Personalitate a anilor '50, este în afara oricărei școli sau tendințe neorealiste, existențialiste, prezențialiste, queirosiene sau camiliene. Ea este a doua revelație, după Fernando Pessoa, al doilea miracol portughez al secolului, si va fi recunoscută ca atare abia atunci când, distanțându-se în timp, vom putea măsură reală să dimensiune: cea mai originală contribuție
Agustina Bessa-Luís () [Corola-website/Science/314344_a_315673]
-
algeriană și există multe similitudini între personajul Daru și creatorul său, Camus. Ambii sunt algerieni francezi exilați prin alegerile pe care le-au făcut. Principalele teme ale povestirii " Oaspetele" sunt decizia și responsabilitatea. Camus subliniază, un lucru tipic pentru filozofia existențialistă, că există întotdeauna o alegere, că singura alegere indisponibilă este cea de a nu putea alege. Daru alege cum se va ocupa de problema lui Balducci și dacă îl va elibera sau nu pe prizonier; prizonierul alege dacă să meargă
Oaspetele () [Corola-website/Science/333247_a_334576]
-
ordine nonlineară. Romanul are două fire narative: experiența lui Billy din război (aceasta fiind întreruptă cu experiențe din alte timpuri din viața sa), care este în cea mai mare parte lineară; și viețile sale discontinue dinainte și după război. Perspectiva existențialistă a lui Billy a fost compromisă când a fost martor la distrugerea Dresdei, cu toate că nu era blocat în timp și înainte de sosirea în Dresda. "Abatorul cinci" este relatat prin propoziții scurte, declarative, care dau impresia citirii un raport de fapte
Abatorul cinci () [Corola-website/Science/320829_a_322158]
-
atîta vreme cît instituția publică rămîne exclusiv un „furnizor de servicii” repertoriale, o parte din ce în ce mai consistentă a mișcării teatrale independente, deja coagulată pe baza conținuturilor critice de discurs teatral, pare în mod natural condamnată la libertate (cum ar fi zis existențialiștii): asumîndu-și și dezvoltîndu-și propriile strategii prin care teatrul provoacă participația, reacția, reflexivitatea efectivă în raport cu lumea din care s-a născut și către care se întoarce. Actorul coautor, echipa de proiect și atingerea umană M-aș întoarce însă la prima constatare
Atingerea umană - sau despre maturizarea teatrului de implicare socială () [Corola-website/Science/295631_a_296960]
-
panică) ce pare a izvorî din teama față de un pericol iminent. Firește, cel mai mare pericol care ne amenință pe noi toți încă de la naștere rămîne fîlfîitul aripei negre a morții. Ceea ce explică de ce - mai ales de la Kirkegaard și filozofii existențialiști încoace - angoasa a căpătat o accentuată tentă metafizică, născută din reflecția asupra precarității existenței. Potrivit doctrinei existențialiste, ,,existența omului precede esența sa", lăsîndu-i libertatea și răspunderea alegerii, care răspundere devine sursa angoasei sale. Jean Paul Sartre, amalgamînd nuanțe ale existențialismului
Angoase by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15644_a_16969]
-
ne amenință pe noi toți încă de la naștere rămîne fîlfîitul aripei negre a morții. Ceea ce explică de ce - mai ales de la Kirkegaard și filozofii existențialiști încoace - angoasa a căpătat o accentuată tentă metafizică, născută din reflecția asupra precarității existenței. Potrivit doctrinei existențialiste, ,,existența omului precede esența sa", lăsîndu-i libertatea și răspunderea alegerii, care răspundere devine sursa angoasei sale. Jean Paul Sartre, amalgamînd nuanțe ale existențialismului unui Jaspers sau Heidegger cu tradiții mai vechi ale filozofiei abisale, le remodelează într-o formă bine
Angoase by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15644_a_16969]
-
fie că este vorba de ceea ce se schimbă, vizibil sub ochii noștri care să nu poată fi tratat de pe poziția ideologică a unui comunist. O operă literară scrisă cu metoda realismului socialist, nu te poate face bunăoară mistic, rasist, sau existențialist, ci dacă te influențează, aceasta se petrece numai în sensul de a vedea că în lucrurile omenești și în natură nu domnește legea hazardului, ci există un sens dialectic, o orientare, o tendențiozitate în desfășurarea fenomenelor, în care, istoricește, omul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
A doua este a lui Alexandru Zinoviev și se manifestă printr-o totală neadaptare la sistem. Ești un marginal, un paria, trăitor de azi pe mîine din expediente, la periferia societății. Zurbagiul, eroul lui Zinoviev, "s-a proiectat (în stil existențialist) odată pentru totdeauna cîine de pripas, capră rîioasă, călugăr, bandit, cerșetor, smintit, nebun, pentru (întru) libertate". O astfel de poziționare te imunizează, nu poți fi supus presiunilor, nici ademenit, nu au ce-ți lua, nu au ce-ți oferi. Ultima
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Eminescu: Valori stilistice în episodul Greciei antice din „Memento mori” de M. Eminescu de Liliana Trâpcea, Eminescu despre limba de Gh. Bulgar, Eminescu la „Familia” de Lucian Drîmba, Motivul lumii că teatru în creația eminesciana de Grațian Gal, Mihai Eminescu, existențialist avant la lettre de Ioan Babă, dar și analizele literare consacrate unor scrieri ale lui Mihai Eminescu, Tudor Arghezi și Liviu Rebreanu. Șunt cercetate și diferite aspecte din viața și opera lui Vasile Alecsandri, B. Fundoianu, Iosif Vulcan, Traian Chelariu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286167_a_287496]
-
disputele dintre adepții ori simpatizanții marxismului de stânga, de tip leninisto-troțkist, și filosofiile care au reconstruit marxismul până la omiterea numelui lui Marx. Între ele, orientări mai neutre ideologic. Atitudini și poziții exagerate au fost între primele două concepții, dar opinia existențialistului J.P. Sartre din anii 1960, cum că marxismul ar fi o filosofie de nedepășit, tulbură și astăzi spiritele. Marxiști precum A. Gramsci, G. Lukacs, K. Korsch, cei din Școala de la Frankfurt, E. Bloch au susținut marxismul mai puțin extremist, fiind
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
culturilor, poeți, artiști și mai puțin exponenții unor partide și autori de reforme sociale, ingineri, economiști și alți agenți specifici societăților moderne contemporane. Proiectul lui Husserl a fost mai puțin metafizic și a rodit în ontologia filosofică formală, în antropologiile existențialiste numeroase în Vest la jumătatea secolului trecut. La noi, "contaminați" de ideile lui Guénon au fost și au rămas unii scriitori, artiști, filosofi ori preoți români (14). Ei au preluat idei din opera lui Guénon și le-au aplicat în
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
aceeași dată. Din filosofia contemporană: concepții neoraționaliste enunțate de francezul G. Bachelard, românul Ș. Lupașcu, elvețianul F. Gonseth și compatriotul său J. Piaget, austriacul K.R. Popper; "repere" fenomenologico- existențialist-hermeneutice ale germanului M. Heidegger și ale conaționalului său H. Gadamer; pleiada existențialistă franceză formată din J.P. Sartre, A. Camus, M. Merleau-Ponty, G. Marcel și alții; concepțiile structuraliste apărținătoare unor francezi ca C. Lévi- Strauss, M. Foucault, J. Lacan, P. Francastel, L. Althusser și alții; curente de sorginte medievală, ca neotomismul și neoscolastica
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
262). Pentru a-l face mai bine înțeles pe autorul german, traducătorii români ai lucrării notează la pp. 264-265 că noi trăim mai mult în afara noastră și în lucrul de care ne preocupăm decât în sinele nostru. Prin urmare, filosofia existențialistă insistă pe cunoașterea de sine a omului ca ființă care uită că este finită (n.n). 8. În același loc Habermas menționează că însușirea tradiției se face atât prin conștiința hermeneutică, cât și prin critică. Și una, și cealaltă asigură
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
impresia că diferitele linii de argumentare converg și că conținutul lor ar putea fi interpretat și sintetizat în expresia: «punerea noastră în discuție». Este o expresie făcută celebră de Heidegger și pe care o regăsim, ca motiv dominant în filosofia existențialistă, mai ales de limbă germană. Punerea în discuție are origini îndepărtate, la Augustin, care în cartea a IV-a a Confesiunilor, descrie starea sa sufletească pe care o avea ca adolescent, puternic zdruncinat de moartea unui prieten drag: «Factus eram
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
propria legătură pe iubirea izvorâtă din comuniune. Comuniunea își are fundamentul în structura persoanei însăși; este un act original prin intermediul căruia persoana «ia asupra sa, își asumă destinul, suferința și bucuria, datoria celorlalți». Ea face trimitere la elemente familiare literaturii existențialiste precum dăruirea, disponibilitatea, fidelitatea creativă. Realizarea unei astfel de forme de viață cere renunțarea la egoism, și deci, umilință. Comunitatea personalistă, ca persoană de persoane, are o vocație proprie: să realizeze acele condiții care să permită fiecăruia să fie deplin
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
dreptul de întâi născut/ cuvântului. Nu-l mai privește./ Cum eu vorbindu-ți Esau/ astăzi din afara lui/ rămân mut și orb/ și uitând că pe-atunci/ piramida avea doar statut/ de mormânt.” (O anume uitare). Noul registru este auster, criptic, existențialist. În Poemele dinaintea tăcerii (1999) și Între pereții de plută sau Moartea după Doclin (1999) se produce o altă schimbare. Discursiv, impetuos, retoric, gingaș, demonstrând temeritate în invenția formală, D. își construiește mental zbuciumul agoniei. Aici este folosit, când sugerat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286808_a_288137]
-
ca și în Shakespeare, în Schiller ca și în Kleist”. Concluzia: „Orice spirit istoric trebuie să dispară din teatru”. Fiind respinse tentativele de reînnoire a creației dramatice axate pe un material temporal și local care contravine „spiritului obiectiv” absolut: „Literatura existențialistă actuală e o încercare de a ajunge la limanul nou, dar o încercare fără fundamente destul de grave, în timp ce literatura sovietică e o înfundătură groaznică”. Foarte interesant ni se înfățișează și textul intitulat Un tablou de adevăruri inconfortabile, nesemnat, dar atribuit
I. Negoițescu inedit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2466_a_3791]
-
unei metafore, deoarece Kafka transforma limbajul figurat (de exemplu, expresia "„a se simți că un parazit”") în limbaj propriu. Nuvelă a rămas una din cele mai enigmatice opere ale secolului al XX-lea, generând numeroase interpretări, de la cele psihanalitice sau existențialiste, la cele religioase, marxiste sau etnico-istorice. Personajul principal al cărții este Gregor Samsa, un comis-voiajor obișnuit, care se trezește într-o dimineață transformat într-o insectă monstruoasa. Cu mintea încă confuză după o noapte de « vise zbuciumate », Samsa nu își
Metamorfoza (nuvelă) () [Corola-website/Science/330375_a_331704]
-
Romanul abordează problematica influențării comportamentului uman de la distanță, folosindu-se în acest scop teoriile efectului de piramidă și cele care au la bază fotografiile Kirlian. Alexandru Mironov a catalogat cartea ca "o poveste pe teme sportive, dar mustind de filozofie existențialistă și grea, încărcată de sensuri", ceea ce l-a determinat să considere că "scriitorii născuți prin diviziune din trupul regretatului Romulusbărbulescugeorgeanania realizează, fiecare, cărți bune, dar nu capodopere". La rândul său, Aurel Cărășel a fost de părere că "romanul se situează
Catharsis (roman) () [Corola-website/Science/328315_a_329644]
-
nervii mei - mereu în alarmă". Pântecul protector al mamei e căutat într-o poezie cu vibrații de Duhovniceasca argheziana: În pântecul pântecului mamei mele m-aș fi ascuns / să nu aflu cine pășește spre cine" (Devastatoare mașini). Poeta aparține stirpei existențialiștilor care-și privesc corpul înregistrându-i reacțiile, procesele, sub sticlă rece a microscopului: "În fiecare seară, cu degetele lor mărunte și harnice / fetele adună celulele moarte ale creierului meu / și le căra într-o prelata pe scara de incendiu / spre
Vulnerant omnes, ultima necat by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17676_a_19001]