725 matches
-
poartă el asupra raționalizării crescînd a poeziei și a lumii nu îl conduce (...) la fragmentarism, la relativism sau la nihilism și nici la ideea că omul ar fi un concept depășit”. Merită evidențiată situarea lui Fondane ca gînditor „existențial” - nu „existențialist” - adept al „gînditorilor privați” Kierkegaard, Dostoievski, Nietzsche, Șestov și care, spre deosebire de Sartre și Heidegger, ce adoptă „primatul cunoașterii asupra existentului”, întărind „puterea rațiunii universale asupra individului”, îmbrățișează „primatul existentului asupra cunoașterii” și „în numele omului singur, se revoltă împotriva rațiunii uniformizante
Pro-Fundoianu by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4803_a_6128]
-
doldora de planuri de viață este lipsită în totalitate de sugestia unei cât de mici efervescențe. Iată cum aventura unei vieți se derulează cu încetinitorul. Dacă Vasile Baghiu a pariat pe anxietate, atunci i-a reușit. Fără a transmite pretenții existențialiste ori grimase filosofarde, romanul Planuri de viață se ambiționează să răspundă la una dintre întrebările neliniștitoare ale literaturii: de unde acel ceva care îndeamnă la călătorii fără scop? Răspunsul poate fi neliniștea artistului, împreună cu obligația reușitei pe care numai străinătatea o
Resemnări profesioniste by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4404_a_5729]
-
un mai puternic sentiment al iluziei? Al butaforiei? Lumi virtuale se mișcă haotic atrase parcă de o organică speranță a împlinirii unui sens”. Dintr-un atare discurs lipsit aproape total de pragmatism se poate închega doar imaginea unui Caragiale vaporos, existențialist, măcinat și fascinat în același timp de angoase, însă mai deloc verosimil. De altfel, imaginea lui Caragiale de aici nu e decât rezultatul deformaț iei profesionale a fostului cioranolog. Numai astfel se poate explica inflația de termeni metafizici, aplicați spiritului
Critica supracalificată by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4585_a_5910]
-
o solidaritate spirituală, o apropiere mai umană de persoana și scrisul său, ca o compensație simbolică, târzie, a tragediei. Și din punct de vedere strict cronologic, și din perspectiva oferită de operă, întâlnirea fastă dintre B. Fundoianu- Fondane și filosoful existențialist rus Lev Șestov, exilat în capitala Franței, chiar din momentul descinderii sale aici, se impune ca punct de plecare decisiv pentru întreaga evoluție. Căci, într-adevăr, șestoviana luptă contra „evidențelor” stabilite de o gândire logică, pragmatică, și de o etică
Cu Benjamin Fondane dincolo de Istorie by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/5570_a_6895]
-
de o manieră discretă și misterioasă, poezia care „nu e o funcție socială, ci o forță obscură, care precede omul și care îi succede”1. Desigur, s-a spus acest lucru de multe ori și cu temei, Fondane este Poetul existențialist al exilului modern al făpturii umane. Febrile, fluviale, simfonice, marile sale poeme - Ulise, Exodul, Titanic - mărturisesc un angajament în același timp visceral și totuși extrem de lucid de partea dezrădăcinaților, a dezmoșteniților, a exilaților de tot felul - cei care constituie „materia
Manifest pentru Fondane by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/5601_a_6926]
-
fondul atitudinii cu privire la pozițiile lor surprinse, așa-zicînd, în flagrant. Cele spuse/scrise în convorbirile cu Andrei Grigor despre colegii de generație (și în particular despre critici) vădesc, dincolo de frustrări și dezamăgiri, fairplay-ul unui critic drept. Un moralist de factură existențialistă, în răspăr cu văicăreala și defetismul dominante, care-și dezvăluie, acum, filozofia de viață și resorturile concepției critice. „N-am devenit încă un eurosceptic, dar mi-am întărit convingerile că trebuie să devin un eurolucid.” „N-ai observat, domnule Andrei
Editura Timpul mărturisirii by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4528_a_5853]
-
al sobrietății). Cred că ecuația e mult mai simplă: pentru Mureșan (care a urmat, de altfel, la Cluj, studii de filozofie) lumea e mai importantă decât literatura. Evidentei dimensiuni existențiale a poeziei lui i-ar putea fi adăugată și aceea existențialistă. Și nu doar ea. Bagajul cultural al poetului îi conține și pe Platon, și pe Aristotel, și pe cinici (Diogene, în primul rând). Nu numai bibliografia este alta, dar și „enciclopedia”. Adică setul de cărți și de experiențe fundamentale, împreună cu
Cu cărțile la vedere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3443_a_4768]
-
Șerban Cioculescu În volumul Dialoguri literare (Editura "Minerva", Buc., 1987) , Șerban Cioculescu preciza că generația din care făcea parte Mircea Eliade era mai degrabă existențialistă, în timp ce a lui însuși era una intelectualistă. Și tot acolo, în dialogul intitulat Mircea Elaide - Homo duplex preciza, cu luciditatea-i caracteristică, împrejurarea că generația sa "n-a dat valori planetare ca aceea a lui Mircea Eliade, dar, precedând-o
Miorița și Mircea Eliade by Șerban Cioculescu () [Corola-journal/Memoirs/6911_a_8236]
-
mystčre de cette attirance totale (subliniat în text) éprouvée pour Goethe me fascine toujours".9) Fascinația, de rîndul acesta, ține de caracterul neexplicit, misterios, al atracției totale, fenomen desigur ieșit din comun, într-o vreme cînd alți idoli, cei mai mulți malefici, existențialiști, adică profesioniști ai angoasei, domină spiritele cele mai alese. Oprim aci spicuirea unui mic număr de exemple, din care se reține ușor că a fi fascinat, pentru Mircea Eliade, înseamnă, la polul pozitiv al inteligenței sale electrice, a resimți o
Miorița și Mircea Eliade by Șerban Cioculescu () [Corola-journal/Memoirs/6911_a_8236]
-
denotă limitele într-un chip întristător), tocmai ce este esențial la Arghezi: structura de mistic, cu obsesia permanentă a divinității, chiar dacă uneori în forme de-a dreptul contradictorii. Eugen Simion avea pe deplină dreptate, declarându-l cândva „un Toma Necredinciosul, existențialist", iar Alexandru George considerân-du-i experiența monastică, într-un capitol fundamental din Marele Alpha 5 drept decisivă pentru întreg Weltanschaung-ul său de până la moarte, ca să nu mai vorbesc de cartea lui Pompiliu Constantinescu 6, care reconstituie convingător, la scară de monografie
Însemnări despre epistolograful Dinu Pillat by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6031_a_7356]
-
John Fowles s-a născut în 1926, la Leigh-on-Sea, o mică localitate din comitatul Essex. După ce a urmat cursurile Universității din Edinburgh, în 1950 a obținut o diplomă în literaturile franceză și germană la Oxford, unde i-a descoperit pe existențialiștii francezi și pe promotorii Noului Roman. A predat literatură franceză la New College, Oxford, a fost profesor de limba și literatura engleză la Universitatea din Poitiers, apoi la Colegiul Anargyrios de pe insula grecească Spetses (experiență evocată în Magicianul), pentru ca între
John Fowles – Jurnale by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/2908_a_4233]
-
unei gramamŕ, ,mamița mamițichii puiului". Plecăm de pe o altă linie - chiar dacă în aceeași direcție -, cu un tren de mare viteză, contemporan cu Ford; asistăm la meciuri de foot-ball, la partide de box, la câte un dancing îndrăcit, întretăiat de conversații existențialiste; contemplăm eforturile ,primarului Târnăcop", infatigabilul Dem I. Dobrescu, de a face din București o Capitală realmente europeană; și ne uimim de prestidigitațiile lui Arghezi, care ,transformă în literatură tot ce atinge". La autorul cuvintelor potrivite, contorsionate până scot scântei, arta
Tren de plăcere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11116_a_12441]
-
care le crea și de care era totodată creat. A fost prin urmare un umanism al determinărilor contextuale, mai putin al libertății ca atare și mai mult al eliberării ființei de forțele exterioare, așa cum l-a acreditat în specia gândirea existențialista. Potrivit existențialiștilor, omul se împlinea prin depășirea voluntară a limitărilor actuale - printr-un act de transcendere, ca să folosim terminologia germană. O depășire prin care se elibera de însingurare (Albert Camus), de constrângerile tehnicii (Herbert Marcuse) ori de cele ale politicii
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
crea și de care era totodată creat. A fost prin urmare un umanism al determinărilor contextuale, mai putin al libertății ca atare și mai mult al eliberării ființei de forțele exterioare, așa cum l-a acreditat în specia gândirea existențialista. Potrivit existențialiștilor, omul se împlinea prin depășirea voluntară a limitărilor actuale - printr-un act de transcendere, ca să folosim terminologia germană. O depășire prin care se elibera de însingurare (Albert Camus), de constrângerile tehnicii (Herbert Marcuse) ori de cele ale politicii autoritare (Karl
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
are ocazia să întâlnească rodul confruntării unor creatori cu ideia de care pomeneam la început. Modalitățile de expresie sunt diferite. Mihal Askenazi sugerează prin jocul și limbajul mâinilor comuniune și intimitate. Tirta Askenazi se confruntă, în căutarea frumuseții, cu obsesii existențialiste. În tablourile regretatului Baruch Elron regăsim chintesența timpului și spațiului în valențele lor eterne. Aviva Beigel caută în culori puternice adâncimi spirituale. Beatrice Ben Maor subliniază într-un cadru elegant relațiile între generații. Nitzi Bacal e expresiva în relatarea cromatică
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
lui Octavian Paler, Calomnii mitologice dezbate tensiunile dintre clipă și contestarea ei, o anulare paradoxală ce hrănește o singurătate definitivă. Bucuriile lui Octavian Paler nu sunt nicăieri triumfătoare. Desfătarea lui, chiar pornind din biografeme promițătoare, trece prin filtrul mitologic, redefinit existențialist, pentru a sfârși în antipatia conștiinței deformatoare. Logosfera lui este un acvariu în care se proiectează obsesiile nevindecate. Ai impresia că Octavian Paler e atât de intoxicat de sine însuși, încât literatura lui cade, inevitabil, într-un circuit diaristic. Figurile
Savoarea observației ratate by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3879_a_5204]
-
și stiliza. Din păcate, el nu s-a lăsat sedus nicio clipă de text, chiar dacă, atunci când vorbește despre contrajurnal, de pildă, intră într-o strategie naratologică numai bună de speculat. Scriitorul rămâne în afara unei ordini a discursului, preferând să jongleze existențialist pe o spirală constantă a semnificației. El caută paradoxul seducător, reabilitarea judecății comune, inversarea valorică. Redimensionarea virtuților acolo unde nimeni nu le cercetează sau nu le-a investit cu un alt tip de adevăr. În toate, Octavian Paler este preocupat
Savoarea observației ratate by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3879_a_5204]
-
jurnalistul și prozatorul Tudor Frățilă. Romancierul Sorescu, la prima vedere, se supune canoanelor. în fapt, el le domină cu talentul său bine stăpânit și cu mijloacele noului gen literar. Sorescu se și "sincronizează", printr-un anumit mimetism, cu proza occidentală (existențialistă). Influența existențialismului trebuie luată cu circumspecție. Absurdul vieții poate fi constatat doar în societățile deschise. în cele închise, dăm peste absurdul uman, absurdul omului așa-zis nou. Lipsesc în Trei dinți din față notele conformiste, prezente, de pildă, la un
Romancierul Marin Sorescu by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10071_a_11396]
-
mare degustător al fantasmelor nocturne, un explorator al lumii visurilor. El a elaborat o adevărată “artă de a visa”, pe care a teoretizat-o și a instrumentalizat-o în poetica onirismului. Simțindu-se în lumea reală ca un străin (în sensul existențialist, camusian, al cuvântului), poetul se revendica drept un locuitor al unei lumi feerice, la care avea acces prin ferestrele visului. Această lume i se dezvăluia ca având o putere de fascinație, o frumusețe și o consistență incomparabil mai puternice decât
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13342_a_14667]
-
mare degustător al fantasmelor nocturne, un explorator al lumii visurilor. El a elaborat o adevărată “artă de a visa”, pe care a teoretizat-o și a instrumentalizat-o în poetica onirismului. Simțindu-se în lumea reală ca un străin (în sensul existențialist, camusian, al cuvântului), poetul se revendica drept un locuitor al unei lumi feerice, la care avea acces prin ferestrele visului. Această lume i se dezvăluia ca având o putere de fascinație, o frumusețe și o consistență incomparabil mai puternice decât
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13351_a_14676]
-
vechi de un pitoresc aparte, inspirându-i cele 7 povestiri, „De 7 ori viața”. Volumul de poezii „Băutorii de nepăsări” a fost lansat tot în Austria, la Graz. Romanul ei de referință rămâne... deocamdată „Baltazara”, romanul unei deznădejdi de tip existențialist. A lansat volume la Paris, Bruxelles, New York și Roma, unde a „cules” și nenumărate voci ale culturii universale.
Agenda2005-44-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284374_a_285703]
-
atitudini specifice ale spiritului uman: Așteptarea, Grija, Sentimentul, Nebunia, Supraviețuirea, Magia, Jocul, Sexualitatea, Spiritualitate, Munca, Percepția, Tragicul și Echilibrul. Ne oprim asupra celui care ni se pare și cel mai semnificativ: Grija. În filosofia germană și în special în cea existențialistă, heideggeriană, trăsătura sau atitudinea umană cea mai definitorie este Grija (Sorge). Aceasta este și atitudinea scriitorului, astfel încât putem spune că romanul Cimitirul copiilor este un roman scris cu cea mai mare îngrijorare față de destinul tinerelor generații. Este greu, dacă nu
Un roman filosofic şi dilematic /Cimitirul copiilor de Nicolae GOJA [Corola-blog/BlogPost/93430_a_94722]
-
fi dorit nevastă-mea să fiu. Dacă m-ar vedea nevastă-mea acum, i-ar pica chiloții instant. Iar eu... hm... eu i-aș spune: Lasă-mă, dragă, am o ușoară melancolie, un vag început de depresie, o ușoară impotență existențialistă. Și nevastă-mea mi-ar prăji niște cârnați și tot proastă ar rămâne. Da, mi-am adus aminte de nevastă-mea. Și de Mișu, și de Mariana, și de Șefu, deși deocamdată îmi amintesc doar că Mișu i-o trage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
adevăr, Mihai Cimpoi a scris prevalent, enorm de mult despre viața și opera lui Mihai Eminescu și mai cu seamă „despre Eminescu ca poet al ființei”, după cum subliniază Acad. Eugen Simion. Acest concept eminescian își are originea în gândirea filozofilor existențialiști germani, concept pe care Mihai Cimpoi l-a preluat din opera reputatului filozof Constantin Noica. Desigur, laborioasa sa investigație anterioară și lucrările publicate în Basarabia sau România, privind viața și opera mult îndrăgitului poet al românilor de pretutindeni, i-a
MIHAI EMINESCU-DICTIONAR ENCICLOPEDIC DE MIHAI CIMPOI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 980 din 06 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364363_a_365692]
-
incertitudini, de tristeți imposibil de numit, de dor. Uneori, rareori, de fapt, imanența, trupul (contactul nemijlocit cu ambianța) pare a prelua inițiativa, propunând aparența drept esență și ceea ce este trecător-veșnicie. Spațiul poeziei, pe care o putem considera în acest caz existențialistă, este, deci, intervalul dintre neant și paradis, iar substanța ei umană-intervalul dintre intuiție și revelație, așa cum Așur, zeul protector al uneia dintre lumile mari și de demult, are puterea mitică de a valida existența aflată la răscrucile îndoielii și credinței
SEMN DE ADMIRATIE PENTRU VASILE BURLUI DINTR-UN TEATRU AL MINTII de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1071 din 06 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363042_a_364371]