KorAP: Find »[drukola/base=exod & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...5 6 7 ...68 >

1,687 matches

Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321

fățărnicia (hypokrisis)”, spune Isus. Luca nu acordă prea multă atenție logion-ului nostru. Acesta pare cumva lipit. Pasajul referitor la vindecarea mutului apare în capitolul 11, foarte departe. Luca trimite însă direct la episodul minunilor săvârșite de „degetul lui Iahve” din Exod și la tema esențială a împietririi inimii, care apare explicit și la Marcu. În ceea ce privește „degetul lui Dumnezeu”, trebuie spus că în Septuaginta apar trei expresii echivalente: „degetul lui Dumnezeu” (Ex. 8,15); „mâna lui Dumnezeu” (Ex. 3,20); „brațul lui

[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
Iahve eliberează poporul lui Israel din robie politică; Isus eliberează sufletele opresate de demoni. La un al doilea nivel de lectură, adevărata analogie care trebuie subliniată este aceea între împietrirea inimii fariseilor (Marcu) și împietrirea inimii poporului lui Israel în timpul exodului. Poporul lui Israel nu numai că nu-și arată gratitudinea față de Iahve, eliberatorul, dar nu face decât să vocifereze și să se opună ireverențios voinței Sale, trădându-L sistematic: „și Domnul a grăit către Moise: Oare până când Mă va mânia

[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
săvârșite de Isus. Fariseii îl încearcă pe Isus (peirazontes auton: Mc. 8,11) cerându-i semne/minuni 62. Generația/he genea cere un semn (Mc. 8,12): „generația/neamul” are sens peiorativ și trimite automat spre „generația pustiei”. Așa cum evreii exodului se îndoiau de Moise, generația prezentă se îndoiește de Isus. Această analogie devine miezul discursului rostit de primul martir, ștefan, în fața acuzatorilor săi: „Pe acest Moise - pe care ei l-au tăgăduit zicând: Cine te-a pus căpetenie (archonta) și

[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
inimi și la urechi/aperitmetoi tei kardiai kai tois osin), voi întotdeauna vă împotriviți (antipipto: a cădea împotriva/țineți piept) Duhului Sfânt: precum părinții voștri, așa și voi!” (Fapte 7,51). Temele-cheie se regăsesc în capitolul 63 din Isaia (LXX): exodul sub conducerea lui Moise; învârtoșarea inimilor și, mai presus de toate, amărârea Duhului Sfânt. „Ei n-au crezut și au amărât Duhul Lui Sfânt” kaˆ parèxunan tÕ pneàma tÕ ¤gion aÙtoà, 63,10). Nu există în Vechiul Testament un verset mai

[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
kaˆ ™kakèqh MwusÁj di’ aÙtoÚj, Óti parep...kranan tÕ pneàma aÙtoà, kaˆ dišsteilen ™n to‹j ce...lesin aÙtoà.). Iată, pe scurt, rezultatele anchetei. Blasfemia împotriva Sfântului Duh se înscrie în „patternul” vetero-testamentar al neascultării, obrăzniciei, rebeliunii lui Israel în timpul exodului. Blasfemul prin cuvânt trebuie pus în corelație cu împietrirea inimii. Cuvântul izbitor, murdar, ofensator la adresa divinității nu poate fi interpretat ca o izbucnire necontrolată, spontană, imprevizibilă a unei minți/inimi scăpate momentan de sub control. Dimpotrivă, el reprezintă manifestarea unei încăpățânări

[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
în această epocă, și anume „testamentul”. Genul respectiv se dezvoltă în prelungirea unor fragmente canonice: discursul de rămas-bun al lui Iacob din Geneza 49 sau Deuteronomul, considerat de către Johannes Munck 106 ca fiind testamentul lăsat de Moise poporului său după exod. Munck stabilește, în urma analizei textelor, patru trăsături specifice genului sau mai degrabă patru momente care alcătuiesc scenariul maximal 107. În primul rând, avem de-a face cu un personaj important din Vechiul Testament, care-și ia rămas-bun înainte de a fi ridicat

[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
Autorul real, istoric al lui 4Ezdra trăiește în secolul I d.H., în vreme ce autorul fictiv, Ezdra însuși, trăise în secolul al V-lea î.H. Prin urmare, autorul real știe foarte bine ce s-a întâmplat cu șase secole înainte: tragedia exodului babilonian, urmată de euforia întoarcerii la Ierusalim și a construirii celui de-al doilea Templu. Numai că, din perspectiva autorului fictiv, evenimentele respective sunt situate în viitor, formând, prin urmare, conținutul unei profeții. Autorul real se află deci la capătul

[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
TM. În continuare, mă voi opri asupra a două tipuri de diferențe între TM și LXX: 1. abrevierile sau dezvoltările (fie de o parte, fie de cealaltă) ale unor pasaje ori capitole și 2. inversarea ordinii unor capitole sau versete (Exod, Proverbe, Siracidul, Iezechiel etc.). Cu această chestiune ating punctul central al textului de față. Urmărind neconcordanțele dintre cele două Biblii și raportându-ne apoi la versiunea ortodoxă sinodală, vom obține un grafic pe baza căruia vom putea oferi un diagnostic

[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-ne apoi la versiunea ortodoxă sinodală, vom obține un grafic pe baza căruia vom putea oferi un diagnostic. Pentru divergențele dintre LXX și TM folosesc excelentul capitol IV, redactat de Olivier Munnich, din La Bible grecque des Septante. Sfârșitul cărții Exodului. În LXX, instituțiile cultice sunt descrise de două ori. Prima descriere (cap. 25-31) concordă în mare cu descrierea din TM. Pentru a doua descriere, TM are însă foarte multe elemente suplimentare față de LXX. Capitolul 36, 8-34 oferă în greacă o

[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
plus față de cel al TM (o parte dintre aceste șase rânduri suplimentare au fost descoperite la Qumran, semn deci că LXX prezintă un text mai vechi decât TM). În TM (urmat, cum am văzut, de tălmăcitorii români pentru fragmentul din Exod), versetul 43 spune doar atât: „Neamuri, slăviți poporul său, căci el va răzbuna sângele slujitorilor săi, va face să cadă răzbunarea asupra vrăjmașilor, răscumpărând astfel pământul și poporul său”. Traducătorii români, dornici să concilieze, se pare, cele două versiuni (prin

[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
va răzbuna sângele robilor Săi șîn loc de „căci sângele fiilor Săi e răzbunat”ț și va răsplăti cu răzbunare vrăjmașilor Săi și celor ce-L urăsc le va răsplăti și va curăți Domnul pământul poporului Său!” Așadar, în cazul Exodului, s-a optat pentru versiunea TM, iar în cazul „Cântării lui Moise” din Deuteronom s-a găsit că e mai bine să se traducă după LXX. Iosua. Nu mai departe de capitolul 20 din Iosua/Isus Nave, traducătorii dau iar

[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
capul volumului și în ciuda teoretizărilor juste din prefață (mai ales la pagina 11), pseudo-tradiției analizate mai sus. Fac doar câteva observații critice punctuale (lista mea de lucru numără sute de exemple): lipsa cărții a IV-a a Macabeilor; situarea pasajului Exod 38,8 în capitolul 39, după TM, nu după LXX; în 1Regi 17, episodul luptei dintre David și Goliat, se păstrează dubla sursă, ebraică și greacă; în Ieremia, versetele 17,1-4, absente în LXX, sunt prezente în Anania; la fel

[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
corabia” este banal. Problema ridicată aici de traducere se află în altă parte și mărturisesc că am avut câteva nopți nedormite din pricina ei. De ce? Pentru că „arcă”, în greacă, este kibotos, strămoșul românescului „chivot”. Tot kibotos este folosit și de traducătorul Exodului pentru a numi „chivotul legământului”. Aceasta este o caracteristică a LXX, de a folosi același cuvânt atât pentru ambarcațiunea lui Noe, cât și pentru cufărul din lemn în care vor fi păstrate tablele Legii. În textul masoretic sunt doi termeni

[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632

este o imposibilitate să fii japonez fără să participi la hanami sau la tsukimi, tot la fel de absurd este să fii japonez și să nu alergi, din octombrie până în noiembrie, după frunzele colorate ale toamnei (momiji). Atunci, se produce un adevărat exod, pe întreg teritoriul Japoniei, spre acele Mecca tradiționale ale frunzișurilor înroșite sau îngălbenite, din regiunea Tohoku sau de la Nikko, unde peisajele montane îți răpesc într-adevăr respirația. La prognoza meteo, știrile despre "fronturile frunzelor colorate" le-au luat locul celor

Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418

numeroasele vindecări carismatice ale lui Isus, printre care și ale posedaților. Un al doilea gen de relatări ale miracolelor privesc evenimentele extraordinare, dar nu total neobișnuite pentru acele locuri: de exemplu, plaga țânțarilor sau a lăcustelor și alte plăgi ale exodului din Egipt. Al treilea gen de relatări amintesc cu claritate fapte înfrumusețate de un anumit ton legendar, ca de exemplu soarele oprit deasupra Gabaonului de către Iosua. Sunt prezente și în Noul Testament (iar asta nu ar trebui să fie pus sub

Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
obligat la celibat și numeroasele scandaluri de pedofilie, mii de parohii fără paroh și vânzarea în masă a bisericilor, fuziunea forțată a parohiilor în "unități parohiale" și tot mai puține botezuri, mai puțini participanți la activitățile liturgice, mai puține căsătorii, exodul din Biserică al femeilor emancipate, dezinteresul tinerilor... Mă întreb dacă urgența crescândă și diminuarea intrărilor derivate din "taxa ecleziastică" percepută de Biserica Germană vor conduce la reforme. Nu sper într-o Biserică unificată, nu țintesc fuziunea aspectului confesional, regional sau

Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391

toate acestea cu un efect de stimulare a adopțiilor internaționale au fost Legea nr. 11 din 31 iulie 1990 și Legea 47 din 7 iulie 1993. Greenwell 61 împarte perioada 1990-1996 în două: Perioada reparației rapide (1990-1991) caracterizata printr-un exod de copii înspre familii adoptatoare din străinătate și Perioada de reorganizare (1992-1996) caracterizată de o legislație necoordonată, încercând, pe de o parte, să restrângă adopțiile in străinătate și, pe de altă parte, să implementeze mecanismele pentru adopțiile internaționale. Într-adevăr

Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
1990 iulie 1991 un număr impresionant de copiii (aproximativ 10.000 conform anumitor autori 62), au părăsit granițele țării fiind adoptați internațional. Această perioadă s-a caracterizat printr-o libertate totală oferită adoptatorilor străini. În încercarea de a stopa acest exod, în iulie 1991 se promulgă Lege nr. 48 din 16 iulie 1991 care aduce o serie de completări și modificări Legii nr. 11 din 31 iulie 1990. Scopul acestui act normativ a fost acela de a obține controlul asupra adopțiilor

Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441

și al Evei, simțiră și impulsul firesc, de a aduce lui Dumnezeu, cele dintâi și cele mai alese daruri din munca și ostenelile lor. Din povestirea Sfintei Scripturi (Geneza Cap IV combinat cu Numerii Cap. XVIII 12-19; Lev. XXVII 26, Exod XII 2; Numerii III13 etc. etc.) se vede că "focul" a fost elementul demn de majestatea lui Dumnezeu pe care l-au ales Cain și Abel pentru consumarea jertfei aduse divinității. Se știe din Sf. Scriptură că jertfa adusă de

Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
curețe de toată tina păcatului și să facă organ bine plăcut Sieși. De aceia focul în Sf. Scriptură este icoana și purtătoarea spiritului dumnezeiesc (I Corintieni Cap. III 10-16) și Însuși Dumnezeu se numește foc mistuitor (Deuter. Cap. IV 24; Exod Cap IV 8 Cap XX 5; Cap XXIV 17; Isa. XXDII 14; 42 V. 8; Evr. XII 29; II Tesal. 1-8) Dumnezeu se arată prin foc (Numerii IX 15. Ps 105 v.39) în nor de foc (Numerii IX 15

Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
ne vorbește despre "unitatea" lui Dumnezeu și "spiritualitatea" Lui. Noi știm că nici Moise nu a putut vedea fața lui Dumnezeu, căci "Fața nu vei putea să Mi-o vezi, căci nu poate omul să Mă vadă și să trăiască" (Exod. 24; Judec. VI 22; XII 22; Isa. VI 5; Apoc. I 16-17). Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut" (Ioan cap. I 18; Exod XXXIII 20; Dent

Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
și să trăiască" (Exod. 24; Judec. VI 22; XII 22; Isa. VI 5; Apoc. I 16-17). Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut" (Ioan cap. I 18; Exod XXXIII 20; Dent. IV 2; Mat. XI 27; Luca X 22 1; I Timot. I 17; I Ioan IV 12-20 etc.) apoi: "Iată că Domnul Dumnezeul nostru, ne-a arătat slava și mărirea Lui și noi I-am auzit glasul

Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
XII 31; Cap. XIII 32); de idolii Rahelei, soția lui Iacob (Geneza Cap. XXXI 19 și 34); de Hicha din muntele lui Efraim (Judecători Cap. XVII); de fii lui Dan (Judecători Cap. XVIII); de vițelul de aur a lui Aron (Exod. Ieșirea Cap. XXXIII) de judecătorul Ghedeon (Judc. Cap. VIII 24-26); chiar de Moise (Numeri Cap. II, 11, 13; i. Samuel Cap. VII 4 și XII 10); Bealim și Așeroth, adorați de Fenicieni și de coloniști lor, Cartegenii (Augustinus quaest XVI

Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
Cap. III 27) de Astarteia, zeița Sidonienilor; de Chemoș al Moabului și de Milcom al Amoniților (I Impăr. Cap. XI 5 și 33; de Baal Berith (Judec. Cap. VIII 33; Cap IX 4 și 46); de Baal Zebub, zeul muștelor (Exod. Cap. VIII 16, 17, 20, 27, 29, 31); care este asemenea cu cel citat în prorocul Ieremia Cap. XIXI 5 și în Cap. XXXII 35, sub numele de Moloch rege) de Dagon al Filistenilor (Judec. Cap. XVI 23; I Samuel

Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
în Cap. XXXII 35, sub numele de Moloch rege) de Dagon al Filistenilor (Judec. Cap. XVI 23; I Samuel V 1; I Macabie X 88, 11) de Așera sau Așerim (Ieremia Cap. VIII 11, 44, 15-20 Ieremia Cap. III 6; Exod. XXXIV 13; Deuter. Cap VII 5 Cap. XII 2, 3); de zeița Atergatis (I Macabei 5, 43, 44), apoi ne amintește de idolii și zeitățile Babilonienilor și Asirienilor, precum Nergal, Așima, Nibichaz, Tartac, Aorammelech, Anammelech, Succoth și Benoth (II Împărați

Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]