308 matches
-
se cuvine înseamnă, în vederile criticului, a fi sensibil la suferință, iar literatura cultivă această sensibilitate. Ea nu golește cititorul de anxietăți, ci, dimpotrivă, le accentuează, dar le luminează sensul, îți permite să reflectezi asupra lor și, astfel, să le exorcizezi. Adevărurile există, dar sunt difuzate în meandrele textului ori chiar ascunse îndărătul lui, iar hermeneutul le descoperă numai atât cât trebuie ca să se înțeleagă care este prețul vieții, după cum și ce este derizoriu în ea. Cele două aspecte fac corp
RAICU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289117_a_290446]
-
îl propagă nu sunt minți „normale”, clasice sau moderne, ci minți diabolice, ale căror gânduri prevestesc anarhia și dezastrul mondial. Dar postmodernismul s-a instalat adânc în mentalitatea euroatlantică și nu mai poate fi evitat. Orice încercare de a-l exorciza a dat greș. Prin urmare, dacă nu mai poate fi alungat, atunci acest diavol nou trebuie, cumva, folosit. Astfel pare să fi gândit, în preajma anilor ’90, una dintre cele mai proeminente personalități ale pedagogiei americane contemporane: Joe L. Kincheloe. În
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
devină expresie a ființei. Sublimând realul, situându-l în perspectivă absolută, autorul se ferește tocmai de ceea ce în mod obișnuit dă substanță jurnalelor: faptele mărunte și adesea lipsite de sens ale zilei. Poate că acest demers are rolul de a exorciza realul, deloc generos cu scriitorul de-a lungul întregii sale vieți. Undeva el spune că „geometria de aer te poate scăpa de oamenii amenințători”. Ca atare, își construiește un spațiu propriu, fapt cu pregnanță sensibil mai cu seamă în primul
PETRESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288790_a_290119]
-
place/ să privesc trecătorii singuratici/ însă nu schimb nici un cuvânt cu nimeni.” Poet al absenței, ca în Obiecte de tăcere (1979), A. folosește echerul și compasul pentru a ridica banalul la rangul de epură, de imagine idealizată și abstractă, care exorcizează trăirea directă și pasiunea de tip romantic și conduce poezia către un lirism obiectiv și impersonal. Volumul Singurătatea ciclopului (1988) încheie procesul înstrăinării de lume a poetului, care, izolat în singurătatea sa ca într-o cochilie de sticlă, contemplă obiectele
ABALUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285141_a_286470]
-
1942. Lasă ea însăși câteva traduceri (remarcate), din François Villon, Paul Valéry, Petöfi, Robert Browning. Tentată poate la o reevaluare (boala de cord îi anunța sfârșitul), își editează, în același an, întâia carte: Chenar pe marginea războiului, jurnal sensibil ce exorcizează spaime de dincoace de front. Revine în 1943 cu o culegere retrospectivă, Versurile mele. Evadările în trecut, eden pierdut și recucerit prin rememorare, inspiră stampe nostalgice (Brateșul, luntrea cu vântrele, masa de scris a tatei, poeme spuse din Verlaine, Verhaeren
BUZDUGAN-HASEGANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285971_a_287300]
-
alte reviste, foarte serioase, aplicate, extrem de bine construite, deci nu am nici cea mai mică problemă În acest sens, după cum nu am nici una În legătură cu prefața foarte bună a lui Jacques Julliard. El spune că România nu va putea să-și exorcizeze demonii trecutului până nu va privi În față cele două dictaturi care au jucat un rol nefast În secolul XX: cea fascistă și cea comunistă. Aici intervine poziția adoptată Întâi de toate de Monica Lovinescu, dar nu numai, care spune
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
și responsabilităților. Este în strânsă relație cu tema simbolică a înecului și întoarcerea la origini percepută ca regresie. Dar imaginea potopului are și o valoare pozitivă, de purificare. Baie primordială spală în plan inconștient persoana de rătăcirile sale și îi exorcizează culpabilitatea. Rouă Roua are o semnificație pozitivă, de fecunditate, fiind legată de apă, și de speranță, dar și de auroră. Ea dezvăluie prin urmare, potențialitățile subiectului gata să înflorească, bogăția interioară care nu cere decât să fie exploatată și utilizată
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
simbolizează chemarea în ajutor a unui membru al anturajului său. În orice caz, strigătul sparge legea tăcerii și simbolizează încetarea refulării, libera exprimare. Unele terapii folosesc de altfel funcția eliberatoare a strigătului și îi invită pe pacienți să urle, să exorcizeze cuvântul până atunci reprimat și reținut. Corn Cornul este simbolic asociat cu luna (vezi Cer). Exprimă, prin urmare ciclul, feminitatea, variabilitatea, ritmul sacru și universal. În vis, fie că apare sub forma cornului lunii sau a cornului de patiserie, pune
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
pe șeful guvernului, că la mijloc sunt niște interese, altcumva imposibil de individualizat și de atribuit cu precizie. Ce facem însă cu un alt eveniment, intens mediatizat la vremea sa: crima de la mănăstirea Tanacu, unde un preot a încercat să exorcizeze o tânără presupus posedată de diavol până ce tânăra a murit? Și într-un caz, și în altul, evenimentul pornește de la un fapt real. Diferența stă în consistența faptică a acestei realități - iluzorie și neverificabilă pentru telefonul primului ministru, gravă și
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
tului nu aduce altceva decât anarhie, toate aces tea au indus în sufletul oamenilor un sentiment de vinovăție și nesiguranță. Înainte, romanii se îndoiau de ei înșiși și nu mai credeau în republică. El, și numai el, a reușit să exorcizeze aceste sentimente negative. Tatăl său adoptiv a întruchipat, cu bună știință sau nu, credința în propria stea și în propriul geniu. El în truchipează credința în Roma. La Ilerda, Pharsalus, Thapsus și Munda, divinul Caesar a ieșit învingător. La Actium
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
un stil specific, ce redă oralitatea secvenței : “...într-un gând să ne unim,/ Pe HarapAlb să-l slujim,/ și toti prieteni să fim!..”. Cei cinci uriași reprezintă proiecții în plan material ale demonilor interiori ai lui Harap-Alb, pe care îi exorcizează atunci când îi lasă în pustiu, în finalul operei. Toți cei cinci uriași sunt personaje hiperbolizate, pantagruelice, grotești, individualizate, pe tot parcursul operei încadrându-se în categoria adjuvanților. Ei sunt caracterizați atât direct, prin perspectiva naratorului și a celorlalte personaje, cât
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
zile problema ei va fi dată uitării. — Vărul tău are în cap un diavol minuscul pe care va trebui să-l alungăm. Dacă ar fi aici, l-aș vindeca pe loc. Dar am să-ți transmit puterea de a-l exorciza tu însăți. Te voi învăța o formulă pe care ai să i-o reciți deasupra capului în timp ce doarme, seara asta, mâine și poimâine. Și îți mai dau și fiola asta cu parfum, din care ai să torni o picătură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
întuneric de oglinda de pe peretele opus. Iocasta se ridică într-un cot. La ce te-ai mai gândit acum? întebă femeia. în ultimele nopți asta devenise ceva obișnuit; visele îl trezeau brusc pe Virgil din somn. — Trebuie mult timp pânăsă-ți exorcizezi subconștientul, se scuzase el. — Tocmai mi-am amintit, spuse acum Virgil. în noaptea când am venit aici. își amintești... să se fi întâmplat ceva? Ceva ciudat. — Doamne! a zis ea. Uitasem. Zguduitura. — Da. Ce dracu a fost aia? Nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de imagine nu și-a gåsit derularea în filmul ființei umane! Oameni încercând clådirea unui întreg, un grup alcåtuit în funcție de chemårile presimțite, ce-și cer dreptul de împlinire. Poeții, prozatorii și criticii, singura triadå capabilå så caute nemanifestatul și så-l exorcizeze, aruncându-l în vâltoarea confruntårii concrete. Fårå så-și dea seama, fiecare se supunea aceluiași ritual al împårtåșirii. Nu că cel religios, izvorât din necesitatea ascunderii lase în umbră unei providențe, care și-a asumat påcatul generic contrazicându-și întregul efort
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1650]
-
apar prescripții În care se spune că homunculii trebuie crescuți la temperatura pântecului de cal. După cum spune gazda noastră, acești homunculi Îi vorbesc, Îi comunică secrete, emit profeții, unul Îi dezvăluie adevăratele măsuri ale Templului lui Solomon, altul cum să exorcizeze demonii... Cinstit să fiu, eu nu i-am auzit niciodată vorbind.” Aveau chipuri foarte mobile. Regele o privea cu tandrețe pe regină și avea o privire foarte blândă. „Gazda noastră mi-a spus că l-a găsit Într-o dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
grijă să-l cheme pe taică-meu, de la Arad, să facă o sfeștanie. Părintele a luat avionul și într-o oră era la poartă. Și-a pus patrafirul și a sfințit cele două camere din față. A plecat apoi să exorcizeze și încăperile din spate: cuibul de hoți din care ieșise la lumină spaima benzinăriilor. Mătușă-mea după el, că doar era fratele mezin, pe care-l corcoliseră toată viața cele cinci surori. Ușurat, am introdus în casetofon o casetă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
noi religii a corpului”, conchid autoarele capitolului despre „alimentele ușoare” din pasionanta lucrare dedicată miturilor secolului XX de către Pierre Brunel. Descătușat de culpabilizarea creștină, corpul devine astfel subiectul unui... „nou angelism”. „Păcatul” ia forma laică a toxinelor, care pot fi exorcizate printr-o alimentație light, integral sub controlul voinței tale și care te va face să te simți ușor, ușor... „Pătrundem astfel în era levitației”, comentează, ironic, autoarele menționate. „Ca dovadă - adaugă ele - iată eticheta noului Panach, o băutură răcoritoare fără
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
același Drazin. Nu știu dacă eternitatea s-a născut la sat, dar viziunea despre lume ca îngrijire sigur da. Ea face parte din acea lume a rînduielii în care fiecare lucru trebuie să fie la locul lui, orice dezordine fiind exorcizată prin ritualul cotidian al îngrijirii. Putem să înțelegem mai bine această obsesie dacă o plasăm acolo unde îi este locul, și anume în ceea ce Mary Douglas a descris drept problema universală a „poluării simbolice” : Dacă din noțiunea de murdărie dăm
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
După cum am văzut, avea toate motivele să-i pună această întrebare. Intrarea lui Isus în Ierusalim în strigătele mulțimii, purtarea îndrăzneață din incinta templului și evenimentul ungerii sale, toate indicau autoconștiința sa mesianică. Chiar și faptul că a vindecat și exorcizat persoane putea fi perceput ca un paralelism cu povestirile memorabile despre faimosul rege Solomon. Isus răspunde fără sfială la întrebarea marelui preot: „Eu sunt; și îl veți vedea pe Fiul Omului stând la dreapta puterii și venind pe norii cerului
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
pe care civilizația modernă l-a desfășurat, și continuă să-l desfășoare, are ca scop restrângerea tot mai mare a raporturilor dintre sensul comun și cunoașterea științifică. Calea» sensului comun este «netezită» de cunoașterea procedurilor, de conținuturile și domeniile ce exorcizează îngrijorările omului, prin eliberarea lui de tot ceea ce poate fi imprevizibil și misterios. Ca urmare, astăzi, existența nu mai este o aventură, sau, mai exact, este o aventură controlată științific. Echipe de psihologi, de psihanaliști, de planificatori, cot la cot
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
vedere că eu chiar sânt această insectă. Mai mult, mult mai mult decât Gregor Samsa, hai să zicem cam în măsura în care insecta era Hoffmann sau Nerval sau Novalis. Ca toți romanticii ăștia, voi scrie nu ca să construiesc o poveste, ci ca să exorcizez o obsesie, ca să îmi apăr bietul suflet de monstru, de monstrul groaznic nu prin hidoșenie, ca la Kafka, ci prin, frumusețe. Mă gândesc acum și la îngerul insuportabil de frumos al lui Rilke, și aș vrea să și citez câte ceva
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
întâlnirea lor din grădina conacului părăsit, privită acum în retrospectivă, îi apărea la fel de oribilă. Să fie din pricină că voise s-o impresioneze? Se prezentase lamentabil. Ea deținuse tot timpul avantajul asupra lui, fusese rece, superioară, aproape tăioasă. Tom nu reușise să exorcizeze răul. Și după aceea îl apucase starea lui euforică, exaltarea ridicolă, pe care mai târziu nu o putuse înțelege, în legătură cu legenda aceea cu Iisus care ar fi fost în Anglia. Ulterior încercase să scrie un cântec pop pe tema legendei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în ceea ce privește viitorul n-a putut să împiedice oribilele carnaje care au fost războaiele mondiale, lagărele de concentrare naziste și comuniste, exploziile atomice, foametea nimicitoare, actele de terorism și alte forme de barbarie pe care civilizația modernă a crezut că le exorcizează. Astfel, pentru a nu da decât un exemplu printre acestea, S. Freud declara, referindu-se la Primul Război Mondial, că "niciodată un eveniment nu a distrus atâtea bunuri prețioase comune umanității, n-a pierdut atâtea inteligențe dintre cele mai lucide
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
culmea poeziei nu mai aveam revolte, nu mai aveam remușcări adevărate și speranțe adevărate pentru că toate deveniseră poezie, toate uitaseră să vorbească normal și cântau. Poezia este mult, dar ea nu e în stare să înlăture răul. Îl poate numai exorciza. Din această pricină, în clipa când atinge perfecțiunea și absolutul, când transformă totul în poezie, ea ne lasă cu mâinile goale. Atunci iese în fața cobrei convinsă că va preface și cobra în cântec. Poezia e ca o mangustă care, în loc să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
bine, ca și ea, că telefonul din gară era mort. Dar acele "convorbiri" nu erau simplă maimuțăreală, din contră erau un lucru grav și serios, la fel de grav și de serios, dacă vreți, ca o rugăciune. Era un mod de a exorciza pustiul absolut în care trăiam, agățîndu-ne de amintiri și obișnuințe. Vreți o dovadă? Uneori, noi înșine eram gata să renunțăm. Atunci redeveneam lucizi. Așteptarea, ne gândeam, ne dă iluzia că facem ceva așteptând, când, de fapt, nu facem decât să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]