319 matches
-
parte din același proces de integrare care îl promovase la rangul de patron al purificărilor ca urmare a uciderii lui Python. Apollon revelează oamenilor calea care duce de la "viziunea" divinatorie spre gândire. Elementul demonic, implicat în orice cunoaștere ocultă, este exorcizat. Lecția apolliniana este exprimată, prin excelență, în celebra formulă de la Delfi: "Cunoaște-te pe tine însuți!" Inteligența, știința, înțelepciunea sunt considerate drept modele divine, acordate de zei, în primul rând de Apollon. Seninătatea apolloniană devine, pentru omul grec, emblema a
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
întreaga activitate. Până la urmă, a cedat demersurilor de toate felurile și s-a prezentat să-și ia premiul. Mare tristețe! Așa cum jocurile politice nu pot fi ținute în frâu decât de oamenii politici, murdara politichie a Oscarurilor nu poate fi exorcizată decât dinăuntrul lumii filmului. Dar mințile de celuloid ale activiștilor politici de la Hollywood sunt programate pe lungă durată. Gândindu-mă că ei doresc să controleze și scena politicii adevărate, mă întreb dacă nu cumva există o doză de dreptate în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
despre existențialismul lui Sartre și Simone Weil, la începutul carierei filozofice, cu virajul spre budism și nirvanatică din romanele ei mai recente. Dar la convulsiile mele filozofice ea îmi răspundea descriindu-mi guturaiul lui John, soțul ei. Cred că-și exorciza încărcătura de gândire filozofică în scrisorile simple către mine, așternute invariabil pe hârtie bleu și încheiate - tot in va riabil - cu „Love, I“. Nu știu dacă acest „I“ era pentru Iris sau pentru pronumele la per soana întâi singular, „eu
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Cântecul merge înainte și nu-mi dau seama dacă nu cumva am plecat și eu undeva, dincolo de orizont, în timp ce stau și ascult versurile împreună cu Aia, bucurându-mă de prezența obiectelor ritualice ce-mi însoțesc „gătirea” pentru drum. Mortul a fost exorcizat prin formula „dalbul de pribeag”, transformându-se într-un spirit invizibil și totuși foarte concret, ca reprezentare afectivă. În timp ce preiau mesajul secret, parcă mă preschimb și eu într-o entitate transparentă. Zorilor, zorilor, Voi surorilor, Voi să nu pripiți Să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
smolit, Buze mi-a lipit. Nu pot să grăiesc, Să le mulțumesc. Mulțumi-le-ar Domnul, Că el mi-a dat somnul, Mulțumi-le-ar sfântul, Că el mi-a luat gândul. M-au marcat elementele poetice prin care se exorcizează prezența morții, ca și personificarea acesteia în „corboaică neagră”, ce se înscrie în regimul de metamorfozări practicat în aria cultă mediteraneeană. Medeea Aș vrea să cunosc pornirea forței criminale care a împins-o pe Medeea să distrugă totul, din răzbunare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Roma și să ajung în pustietatea asta. E groapa mea de spovedanie, cum spune Aia. În zid mă înfrunt pe mine însumi. Demoni mărunți Devoțiunea față de Zalmoxis, după spusele ei, se manifestă în întregime în numeroasele rituri, în timpul cărora sunt exorcizați demonii mărunți care trăiesc în afara și înlăuntrul trupurilor noastre și ne asaltează, făcându-ne să fim răi sau buni. Transmutație Cine asistă, neimplicat, la o procesiune ritualică, arareori păstrează în sine puritatea credințelor despre transmutația și despre transmigrarea sufletelor. Ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
mușcă o viperă. Calea Lactee Într-un cântec elegiac rostit de Aia, păstorul tânăr face o călătorie pe Calea Lactee, dezbrăcându-se complet de spaimele caducității lui. Mă simt umilit pentru frica mea meschină de moarte, pe care nu pot s-o exorcizez, oricât încerc să mă prefac. Casa mea Casa mea e făcută din piatră și are două încăperi și o mică bucătărie; în spatele ei se află un grajd, un șopron cu fân pentru oi și capre și o mică grădină în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
foarte grăitoare pentru starea de spirit dionisiacă a acestui popor, a cărui puritate absolută îngăduie să trăiești orice situație cu avânturi orgiastice. Dionysos e încă viu și, împreună cu el, și curtea lui de satiri și figuri grotești. Prin el este exorcizată frica de moarte a omului care, până la urmă, are curajul să ignore toți zeii artificiali. Unicul care rămâne viu și foarte prezent, în memoria acestui popor, e Dionysos. Hierodulă Comportamentul erotic al Aiei a fost o autentică surpriză, o adevărată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
la starea originară, redându-l increatului. Dorința supremă este aceea a recuperării nimicului. Sufletul fiind nemuritor se reîncarnează în alte forme. În realitate, noi am dori să nu ne fi născut niciodată, să nu fi fost niciodată creați. Religia locală exorcizează existența cu ajutorul unor ritualuri caracterizate de o violență fundamentală. Violență împotriva vieții sau a morții? Mut Sunt pe cale să devin mut. Nu mai izbutesc să rostesc nici un cuvânt de săptămâni întregi; nu mă mai deschid nici către Aia. Ascult glasul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
frică, exact ca o oglindă care ar permite să privești simultan în afară și înăuntru. Mult timp, de atunci, în discuțiile noastre înfrigurate, figura lupului a fost prezentă și vie. Cred că geții au preferat fiara asta tocmai ca să-și exorcizeze frământările lor. Spaima abstractă de sine. Medicamenta Azi m-am lovit rău la un picior, umblând desculț pe malul mării. A fost din cauza unei cochilii tăioase. Încă sângeram când m-am întors acasă. Aia, cu un surâs ironic, s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
mor pentru ca alții, după mine, să poată să aibă la dispoziție spațiul care li se cuvine. Acum știu că puterea mea cea mai mare e tocmai slăbiciunea. Trebuie să-mi rezerv custodia acestei descoperiri recente. Demon E necesar e să exorcizăm demonul senzualității! Anularea identității Cel mai bun mesager - după cum explică Aia - este cel care a depășit toate treptele inițierii. Mesajul pe care el îl poartă către zeu va trebui să fie apoi retransmis către colectivitate. Pentru ca aceasta să se poată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
lui nesuspendate și fără personaje sosite din închipuirile și esențele mitologiei lumii. DESPRINS DIN SPIRITUL CETĂȚII De cele mai multe ori, nu putem explica clar ideile. Și câte idei nu ne trec prin cap? Cu atât mai mult ideile-întrebări. De pildă: singurătatea exorcizează? Dincolo de emoții se ascunde și ceva inuman? Necunoscutul motivează existența individului? Mintea omului cuprinde mai mult decât universul însuși? Pasiunile umbresc inteligența? Mă opresc aici. În orice caz, istoria naturală trebuie văzută ca pe o esență; să trăim într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
este acea parte din Timp în care istoria își imprimă voința ei asupra noastră. De aceea trebuie să-i rezistăm, să fugim de ea, să ne refugiem în spectacol... Spectacolul silește Timpul să se manifeste sub formă de Destin... A exorciza Destinul, asta e funcția Spectacolului. A-l sili să se manifeste lângă tine, pe scenă, într-un timp concentrat și tu să scapi, să rămâi spectator, să ieși din Timp“. În artă asistăm la un fenomen de concentrare a timpului
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
Biriș este un teoretician al destinului, fără să reușească în a transcede istoria decât numai prin acceptarea martiriului său. Bibicescu, concepând Destinul ca un timp comprimat în opera de artă, se limitează la catharsis-ul acesteia și nu reușește să exorcizeze Istoria, sucombând în fața angoaselor care-i vor aduce sfârșitul. La polul opus acestora se găsesc Irina și Ștefan, din dialogul cărora se desprinde o viziune ce convertește diacronic Istoria în sincronia Destinului. Fără sprijinul filosofiei, prin simpla credință într-o
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
un corpus de valori văzute ca inextricabile, intangibile, sacrosante impunând sacerdo- țiul. Cu onestitate, poetul își descrie agelastia din tinerețe, însă ea nu este doar o trăsătură personală, ci și una culturală a spațiului din care provine. Cerchiștii încearcă să exorcizeze în comedia lui Caragiale tocmai această dimensiune profund neserioasă, această superficialitate pe care o regăsesc la nivelul unui model cultural, dar și pe străzile capitalei. Expresia acestei exorcizări o constituie „descoperirea” în comedia lui Caragiale a filonului tragic, iar critica
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
înseamnă o conciliere cu gândirea și politica patriarhale. În eșafodajul patriarhalxe "„patriarhal", femeile au fost lobotomizate, îndobitocite, au devenit marionete ale voinței bărbătești (Gyn/Ecology). Pentru a depăși un astfel de stadiu de invazie a minții proprii, femeile trebuie să exorcizeze patriarhatulxe "„patriarhat" din mintea lor, să-și regăsească „sinele originar”, să înceteze să comită păcatul capital femeiesc, „lipsa stimei de sine” pentru faptul de a fi femeie (Pure Lust), să-și asume curajul autenticității și hybrisul creatorilor. Feminismul radicalxe "„feminismulradical
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
V, 1) Gadarenii locuiesc în Iordania, tot în fața Galileii, nu departe de Gerasa (astăzi Jerash), la vreo cincizeci de kilometri nord de Amman și la cincizeci și cinci de kilometri sud de lacul Tiberiada. La Gadara (Umm Qais), Isus a exorcizat un posedat de demoni care, odată scoși din trupul bolnavului, s-au ascuns într-o turmă de porci; Isus i-ar fi aruncat atunci pe râmători din înaltul muntelui tocmai în mare. Ceea ce, dată fiind distanța, presupune un zbor planat
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
spunem lucrurilor pe nume? Cel mai bine se accelerează când ești în ceață și, după o jumătate de secol de încercări și de erori, totul mă convinge că percepția limpede, conștiința realului exacerbează frica de a te repezi: aceasta se exorcizează mai bine cu fleacuri. Ar mai fi cineva "activist" fără un bob de inconștiență? Ce numim oare îndrăzneală, călire sau furia francese, dacă nu o anumită propensiune spre orbire? Cel care cântărește argumentele pentru și contra înainte de a acționa începe
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
neutralizare a forțelor malefice și de regenerare a timpului uman aflat într-un moment critic. KalliKanțarii ce bântuiau satele grecești în timpul celor douăsprezece zile, prelungiri ale scenariului mitico-ritual al Centaurilor antichității elene” au aici forme specifice faunei autohtone și sunt exorcizați prin unelte specifice vieții cotidiene: „arcul”, „mreaja”, „zgarda”, ceea ce instituie îmblânzirea și ordonarea haosului. înghițirea inițiatică Faptul că șarpele este animalul cel mai des învestit cu funcție mitică a înghițirii neofiților argumentează credința cosmogonică ce așază acest zeu htonian la
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
la Început sub forma simbolică, „tradițională”, a unei fantome, apoi, tot mai mult, În formele În care ea, această nouă identitate se face simțită În multe creiere umane bântuite de „voci” false, otrăvite Îndemnuri, până la spasme uneori, ce se cer exorcizate de vreun preot abilitat sau de vreo meșteră rurală, altădată supusă rigorilor Inchiziției. Fantoma - care la un moment dat ia forma mai umilă, strecurătoare, a unui sobol! - dispare, lăsându-l pe „rătăcitul” prinț În plină „criză interioară”, neînțeleasă sau prost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
autorilor recenzați. Un caz de artist cu rezultate majore este Manole Crudu din Moartea unui artist de Horia Lovinescu. El e un sculptor de mare succes internațional și moare lucrând la răpunere pentru a termina o statuie în care își exorcizează frica de moarte. Cenzurii nu îi convine, nu e clar de ce, acest final. Într-o variantă “îmbunătățită”, Lovinescu își pune eroul să distrugă lucrarea. Tot cu cenzura are de-a face Scriitorul atacat și batjocorit de doi spărgători în Gluga
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
privat și material, pe când sărbătoarea e colectivă și rituală. Totuși, similitudini există. Tot așa cum sărbătoarea are, simbolic, menirea de a reda viața, după haos și moarte, unui corpus social, actul consumului vizează, prin căutarea noutății, să redinamizeze complexul aici-acum, să exorcizeze uzura timpului individual, să reintensifice durata. Dacă universul consumului nu poate fi separat de raportul cu lucrurile, preocuparea pentru timp constituie acum, în mod paradoxal, motivația lui subterană. Din tumultul nevoilor, trebuie distinsă vocea celor porniți în căutarea unei tinereți
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
concretă. Calamitățile naturale, perioadele de foamete și molimele erau private ca încercări îngăduite de Dumnezeu pentru a ne aminti pururea de fragilitatea condiției noastre pe acest pământ. Între timp demonii, care nu-și găseau rostul în șablonul raționalist, au fost exorcizați în sferele mitologiei. În această clipă - civilizația ce acum își spune „democratică” se mândrește că a eradicat pricinile de suferință materială. În aparență, ea a triumfat și asupra demonismului ideologiilor care îi amenințau funadamentele: nazismul și comunismul. Cu toate aceste
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
India, Chand Khan a fost îngropat de viu sub un bastion care, înainte de această formalitate, se năruia pe măsură ce era construit. În Irlanda, în secolul al VI-lea, sfântul Odran este îngropat de viu în temelia mănăstirii Sfântul Columba pentru a exorciza demonii distrugători care năruiau în fiecare noapte munca de peste zi. În 1463, când digul de la Nogat s-a rupt, țăranii au îmbătat și au zidit un vagabond sub temelia noului dig. În Turingia, un copil a fost aruncat în fundația
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
apte de a comunica și de a adopta fizionomii variate) și sugerează o combinație teratologică de pasăre și animal. Cîinele familiei participă și el la coșmarul naratorului, devenind un depozitar al demonilor strecurați în clădire. Bret descoperă că reușește să exorcizeze duhurile necurate prin scris, așa că începe să-și rescrie finalurile de romane, ucigîndu-și criminalii. Trimiterea subtilă este, de fapt, la ceea ce aminteam mai devreme. Ficțiunea a scăpat de sub control, amenințînd să anihileze realitatea. Mircea Cărtărescu vor bea, cred, undeva despre
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]