196 matches
-
sfârșit lumina tiparului În toamna lui ’65, Înseriindu-mă, spre iritarea unor „mari romancieri și critici ai momentului”, alături de Rebreanu și H.P. Bengescu și pronunțând, printre primii În exegeza critică de atunci, sintagma „proză abisală”. Au trecut anii, Matei s-a expatriat În ’73 și noi, după drama unei separări atât de grave și, părea, ireversibile, ce Însemna În vremea aceea un exil politic, ne-am văzut prima oară la Paris, În vara lui ’76, când, fiind la Stockholm și aflând că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de a fi cât de cât solidari cu arta și ideile noastre, lucizi nu numai de „interesele” noastre, dar și de cota reală de originalitate și vitalitate creatoare pe care o putem aduce Europei. De ce, oare, doar cei care se expatriază, precum un Tristan Tzara, Brâncuși, Enescu, Ionescu sau Cioran, pot convinge Înaltele și severele foruri de apreciere ale marilor națiuni de cultură că suntem apți de o artă universală, o artă nu numai „a Românului, a Românilor!”, ci și de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
gravă „inabilitate”, azi, cînd cu toții, cu mic-cu mare, trebuie să ne adaptăm Încă o dată, deoarece, nu-i așa, vremurile s-au schimbat radical. Când, nu-i așa, unii dintre cei mai sclipitori reprezentanți ai opiniei critice literare postbelice se expatriază, din motive valabile, și când, trebuind „să se adapteze” unor structuri orgolioase și, de fapt, rigide În toată substanța lor liberală, nu numai că „ne uită”, dar Își uită vechile opinii, entuziasme și credințe! Eu cred - și unora li se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
1848 împiedică stabilirea regenței ducesei de Orléans pentru fiul său și numește un guvern provizoriu din care face parte. Este sprijinitorul sufragiului universal. Candidat la președinția Republicii, pierde în fața lui Ludovic Napoleon. Compromis într-o revoltă împotriva Adunării Legislative, se expatriază la Londra. Formează împreună cu Mazarin, Kossuth și alții un comitet revoluționar internațional. Se întoarce în Franța după căderea celui de-al Doilea Imperiu, în 1870. LEROI, JEAN BAPTISTE ă1719-1813). Fizician. S-a ocupat și de electricitate, a inventat o mașină
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
rege să accepte „dubla repre zentare a Stării a treia“, precum și alte importante măsuri în sensul liberalizării. Este demis, din nou, la 11 iulie 1799, în plină criză politică ăpeste trei zile avea să cadă Bastilia) și obligat să se expatrieze. În 16 iulie este rechemat, dar, neputând stăpâni evenimentele, părăsește țara. Este tatăl Doamnei de Stäel. ORLÉANS, LOUIS PHILIPPE JOSEPH, duce de ăSaint Cloud, 1747-Paris, 1793). Strănepot al regentului, duce de Orléans din 1785; deputat în Statele Generale ă1789), deschis
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
trei sau patru bantustane arabe (Jenin, Ramallah și Ierihon). Enclave congestionate, cu resurse naturale în curând epuizate și determinând deci finalmente un exod mai mult sau mai putin masiv (de pe acum, o bună parte a elitelor, în special creștine, se expatriază). 4. Odată cu construirea zidului de separație, cu iudaizarea aflată în curs a Ierusalimului răsăritean și, mai ales, cu reconfigurarea municipalității, a devenit clar că rezoluțiile și condamnările reiterate de ONU, pur formale, nu au nicio incidență asupra continuării ocupării ansamblului
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și „vânatul” uman, el Însuși. Și el, „vânatul” era, cum o spuneam, nu numai străinul de „neam și limbă”, ci și acela care devenea „străin” printr-o gesticulație atipică. Cazurile extreme erau, bineînțeles, acei cetățeni români care voiau să se expatrieze și cărora, indiferent de vârsta sau de statutul lor profesional, li se Înscena un proces penibil, de tip medieval, chiar În cadrul de muncă al acestuia. El trebuia „ejectat” după ce i se ferfenițise onorabilitatea, iar foștii colegi sau chiar și prietenii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
unei categorii întregi de critici literari, unii concentrați mai mult pe literatură română sau pe teorie, cum ar fi Nicolae Manolescu, Mihai Zamfir, Gheorghe Grigurcu și destui alții, apoi o categorie întreagă de comparatiști, care în marea majoritate s-au expatriat după scurtă vreme. și nici n-am pomenit de "Școala de la Târgoviște", de grupul "Rugul aprins", de excelenții avangardiști bucureșteni (Ion Caraion și ceilalți). S. A.: Când ai început să simți că această renaștere a culturii române adevărate avea totuși puțini
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
ca un sunet de gong, au intervenit niște decizii politice de sus și poate că, simultan, a fost la fel de dureros modul în care au reacționat unii dintre acești oameni. Sigur, cum spuneam, un număr de eseiști și comparatiști s-au expatriat, și-au luat traista în spin-are și au plecat. S. A.: Să dăm niște nume. V. N.: Toma Pavel, Matei Călinescu și Sorin Alexandrescu, de pildă, inclusiv subsemnatul, aproape simultan în decurs de doi ani, după '71, gata, au plecat. Probabil
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
care se discută cel puțin din secolul XVIII încoace (mă gândesc la Mandeville). Vorbim de modul în care interesul personal duce la folosul social. Or, acest lucru cred că se poate vedea destul de bine tocmai la românii care s-au expatriat, pentru că ei își urmăreau în fond o realizare personală, individuală. Dar realizându-se individual în felul acesta, ei de fapt aduceau, chiar fără intenție, un anumit folos societății din care proveneau. Se creează spontan o imagine pozitivă, prin faptul că
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
fie intepretată cel puțin ambiguu de comentatorii cărților mele. Unii m-au părăsit literalmente; după Îngerul de gips, prima carte cu o temă ce ambiționa universalitatea, Eugen Simion, critic important român, m-a „părăsit”. Lucian Raicu la fel, Matei Călinescu, expatriindu-se, nu s-a mai interesat de strădaniile noastre naționale, absorbit de mediul american și de explicabila „ambiție” de a se integra unei universități străine, cu alte reflexe și poate alte criterii decât una românească; Negoițescu nu a scris nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Centru de reeducare studențească, apărută mai întâi la Madrid, în 1963, în Canada, la Hamilton, în 1989, în SUA, la Englewood, în 1971, și la București, în 1991. La câțiva ani după „ispășirea” din pușcăriile comuniste, în 1959, B. se expatriază, stabilindu-se mai întâi la Évry, apoi la Paris. A scris la revistele din exil „Caete de dor”, „Vatra” și „Cuvântul românesc”, ca și la „Deșteptarea” și „Dimândarea” din București (după 1990). „Din granit dacă ați fi - și totuși nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285531_a_286860]
-
să-i acorde puteri depline, suspendarea constituției și dizolvarea parlamentului. În seara aceleiași zile i-a cerut regelui să abdice și să părăsească țara. Puciul a reușit, Carol al II-lea a abdicat la 6 septembrie 1940 și s-a expatriat, cedând tronul fiului său Mihai I. Antonescu i-a oferit garanții de securitate lui Carol al II-lea, Elenei Lupescu și suitei lor și s-a ținut de cuvânt, protejând cu pichete militare trenul regal, asupra căruia legionarii au tras
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
în 1805 au avut locă ciocniri violente între populație și armată, înregistrându-se morți de ambele părți. Urmarea a fost că din zonele vecine cu Moldova au imigrat peste 3.000 de familii. în 1806 numărul bucovinenilor care s-au expatriat s-a ridicat la 20.000 de suflete. Cei care s-au simțit amenințați după răscoala din 1805, au fugit în țara „turcească” (în Moldova), alții au fost arestați, judecați și condamnați. Până la urmă împăratul a dat o amnistie generală
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
al Partidului Comunist, Nicolae Ceaușescu, în care inventariază tarele sistemului și cere o reformare a politicilor sociale și culturale. Documentul nu va obține semnăturile colegilor de breaslă, cu excepția lui Ion Vianu și Ion Negoițescu. Este arestat, apoi obligat să se expatrieze, în toamna anului 1977, când ajunge în Franța. După această dată desfășoară o intensă activitate anticomunistă, prin nenumărate interviuri, articole și scrisori deschise publicate în presa străină sau difuzate la Radio Europa Liberă. Tot la Europa Liberă sunt difuzate, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287312_a_288641]
-
economii agrare, bazată în numeroase regiuni pe o exploatare extensivă și puțin rentabilă a pămîntului, în cadrul unor domenii foarte mari, folosind armate de zilieri (braccianti) pe care șomajul și mizeria îi împinge deseori la revoltă sau îi determină să se expatrieze. În aceste condiții, pentru Italia, conflictul armat nu putea să fie decît catastrofal. Ea a pierdut 700.000 de oameni, are un milion de răniți și mutilați, provinciile sale din nord-est au fost devastate de operațiunile militare, iar industria a
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
albastră - reintră în posesia autorului după multe peripeții, în 1964, când Nicolae Balotă termină de ispășit șapte ani de temniță și doi ani de domiciliu forțat. Alt moment de suspense se creează în anii '80, când stăpânul "caietului albastru" se expatriază. După 1989, revenind în țară, el nu mai speră să-și regăsească jurnalul. Și totuși îl regăsește. Entuziasmat, îl recitește atent și îl adnotează, povestind ce s-a mai întâmplat între timp cu personajele evocate și explicând cum a evoluat
Nicolae Balota, un erou al culturii by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8518_a_9843]
-
fi îngropată/ într-o străină țărână/ tot învia-voi odată/ în limba română."? Le-am scris în 1982 și au apărut în 1983, în volumul Numărătoare inversă. "Fii atentă, mi-a spus un prieten, sună ca și cum te gândești să te expatriezi!...". Nici vorbă de așa ceva. Era o simplă speculație poetică vai, devenită destin...
Nina Cassian - "Simțeam nevoia unei evadări într-o zonă în care se mai putea strecura feeria" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16234_a_17559]
-
romanul Ostinato ,trimite cartea în Occident ,unde-i apare urmată și de alte scrieri care-i fuseseră interzise în țară. Redactează scrisori de protest către dictator, dă interviuri virulent critice în presa străină până ce, în 1977, este forțat să se expatrieze. Dan Deșliu fusese, în anii '50, copilul teribil al "revoluției", mizase totul pe comunism până ce, în anii '80, își schimbă radical poziția. Își repudiază trecutul "revoluționar", părăsește partidul și-i aduce lui Ceaușescu învinuiri directe, printre care și aceea că
Ceva despre disidență și disidenți by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/9132_a_10457]
-
implicit primul război mondial, înfrîngerea Germaniei, imensa dezorientare națională, criza economică de proporții, venirea naziștilor la putere. Manuscrisul se întrerupe brusc cu relatarea din luna decembrie 1933, odată cu consolidarea dominației hitleriste în Germania și cu hotărîrea autorului de a se expatria. Jurnalul lui Haffner a dormit într-un sertar pînă la moartea autorului său, în 1999; avea să fie descoperit și publicat ulterior, un an mai tîrziu, cu un succes enorm, făcînd cu titlu postum din Haffner un autor celebru. Prin
Istoria unui german by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13053_a_14378]
-
în generația mea: există un nivel de dialog cu publicul național, în România, și un nivel internațional - erau total distincte, nu se asemănau și nu se amestecau. De fapt, nivelul internațional părea cu totul inaccesibil. Când un scriitor român se expatria, prognoza era că se va irosi și pierde. Personal, nu m-am pierdut. Dar într-un fel m-am pierdut pentru cititorii din România. Nu pentru că eu scriu diferit, fiindcă, de fapt, scriu la fel ca întotdeauna. Dar temele mi
A fi scriitor român și în engleză by Petru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/10035_a_11360]
-
urmă, umanismul ar fi sfîrșit, deformat". Poziția lui Virgil Nemoianu este apropiată de cea a lui Nicolae Balotă și implicit polemică față de cea a lui Adrian Marino. Care sînt, în prezent, relațiile lui Virgil Nemoianu cu țara d-sale natală? "Expatriat" iar nu "exilat", așa cum am văzut că se consideră, eseistul se plasează nu atît sub specia istoricului, așa cum se petrece cu majoritatea celor din diaspora, ci sub cea a filosoficului. Justificarea ruperii de mediul de baștină la care a recurs
Un româno-american (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14873_a_16198]
-
de extremă dreaptă și de cele referitoare la nefasta vecinătate cu URSS, a căror interzicere avea o logică în circumstanțele istorice de după război, sunt aruncate în neant scrieri privind identitatea națională a românilor, scrieri ale autorilor români care s-au expatriat după instaurarea comunismului, hărți și atlase cu frontierele de după 1918, abecedare și almanahuri, cărți cu caracter religios, lucrări științifice derivând din alte concepții asupra lumii decât cea marxist-leninistă, opere literare de avangardă, cărți în limbi străine în general, indiferent de
Din "realizările" regimului comunist - Cărți interzise by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12187_a_13512]
-
detașat la o bază tehnică a aviației, din București. Apoi, în plin stalinism, a fost procuror și și-a demonstrat cu exces de zel devotamentul față de regimul comunist, pentru a-și "spăla" dosarul de cadre. în anii '60 s-a expatriat, stabilindu-se în Italia, iar după revoluție s-a întors în România. Aici, vede locuri pe care nu le-a mai văzut de multă vreme și retrăiește momente din viața sa păstrate în amintire. Procesul de rememorare dezvoltă diverse interferențe
CONSTANTIN ȚOIU POVESTEȘTE... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17349_a_18674]
-
fără să comporte o notă eroică. Dimpotrivă, deseori i se asociază ideea unei obscure vinovății, a unei carențe afective, împotriva căreia simt nevoia să reacționez, sprijinindu-mă pe exemple celebre ca Ionescu, Cioran, și, înaintea lor, Caragiale care s-au expatriat de bună voie. Mi-aduc aminte cîte lucruri nu-mi plăceau în țară și cum, deseori în Franța, am sentimentul că sunt cu adevărat la mine acasă. Dar mai adînc decît decepția, indiferența față de fosta țară e legată de o
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]