KorAP: Find »[drukola/base=expectație & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...5 6 7 ...10 >

232 matches

Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247

un răspuns, evaluând întreaga istorie pe care evenimentul o implică, au sentimentul lucrului prestabilit, al plasării corecte în univers. 5.2.2. Dependența contextuală Dependența contextuală reprezintă gradul în care membrii diverselor culturi se sprijină în comunicare pe experiențele și expectațiile comune ale membrilor aceluiași grup. În culturile cu grad mare de dependență contextuală atenția interactanților se concentrează asupra elementelor din lumea concretă care fac obiectul comunicării. Cunoștințele comune împărtășite de membrii grupului constituie baza unor inferențe și predicții contextuale, astfel încât

[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
a desemna modul în care individul se conceptualizează pe sine ca entitate distinctă, împărtășind trăsături comune cu membrii unui grup, dar și diferențiatoare în raport cu aceștia, chiar unice. Identitatea oferă individului cadrul general de interpretare a stimulilor primiți din mediu, explică expectațiile și motivațiile pentru acțiunile, gândurile, sentimentele sale. Este rezultatul interacțiunilor complexe dintre identitatea personală (identitatea construită de individ în raport cu propriul ideal și prin interacțiunea cu ceilalți) și identitatea de grup (identitatea socială). Identitatea culturală este identitatea împărtășită de membrii aceleiași

[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
prin discurs subiectiv. Gândurile, credințele, ideile, emoțiile individului, construite în dialog cu ceilalți membri ai societății, sunt exteriorizate prin limbă. Formele lexicale, gramaticale și retorice pe care le vehiculează limba sunt internalizate ca realitate reconstruită - forme de socializare, roluri sociale, expectații sociale -, într-un cuvânt, ca forme culturale de cunoaștere. În continuumul realității obiective limba operează decupaje motivate cultural, iar discursul creează o realitate subiectivă a culturii care îl produce. Deci relația dintre limbă și cultură este tautologică: „Cultura este comunicare

[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
frustrare, furie. Sentimentul „dezrădăcinării” este parte a alienării culturale. 2. Comunicarea interculturală Comportamentele comunicative ale indivizilor sunt rezultatul interacțiunilor complexe dintre factori culturali, factori contextuali, cunoaștere și emoție. Modul în care comunicăm este ancorat cultural, modelat de mentalitățile, valorile, practicile, expectațiile specifice unui grup etnic, la rândul lor create și vehiculate în procesul comunicării. „Cultura înseamnă comunicare, iar comunicarea înseamnă cultură” (Hall, 1959, p. 186). Putem verbaliza această condiționare complexă între limbă și cultură prin termenul limbă-cultură. Orice modificare a factorului

[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
comunicării interculturale. În plan interacțional, diferențele dintre membrii unor grupuri etnice se reflectă în stilul cultural de comunicare. Indivizi proveniți din culturi diferite au stiluri de comunicare diferite: recurg la un set diferit de reguli gramaticale și norme pragmatice, având expectații comunicative diferite. Atunci când se află într-o situație de comunicare interculturală, vorbitorii au tendința de a aplica acesteia normele lingvistice și resursele pragmatice ale limbii-culturii materne, având expectații comunicative diferite de ale interlocutorului. Acest transfer poate fi pozitiv (în măsura în care cele

[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
recurg la un set diferit de reguli gramaticale și norme pragmatice, având expectații comunicative diferite. Atunci când se află într-o situație de comunicare interculturală, vorbitorii au tendința de a aplica acesteia normele lingvistice și resursele pragmatice ale limbii-culturii materne, având expectații comunicative diferite de ale interlocutorului. Acest transfer poate fi pozitiv (în măsura în care cele două limbi-culturi se aseamănă) sau negativ (acolo unde cele două limbi-culturi se deosebesc). Transferul negativ dă naștere neînțelegerilor dintre interlocutori. Acestea pot fi superficiale, interlocutorii rezolvându-le ușor

[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
Corola-publishinghouse/Science/574_a_1466

amplificate În cazul existenței unor sentimente ostile preexistențe și, totodată, că ele se mențin mult timp după Întreruperea consumului. Efectele consumului pe termen scurt a LSD-ului sînt nepredictibile. Ele depind de cantitatea de drog consumată, personalitatea consumatorului, dispoziție și expectații, precum și mediul În care este consumat drogul. Deși efectele fizice ale consumului de LSD sînt notabile, senzațiile și sentimentele consumatorului se modifică mult mai dramatic decît acestea. Astfel, consumatorul poate avea mai multe sentimente diferite În același timp sau poate

BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Ilona Troiceanu, Alexandru Vasiliu (2003) [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1466]
Corola-publishinghouse/Science/91586_a_93260

și se parcurg cele 3 etape bine cunoscute: a) perioada preabecedară în care se formează o viziune mai largă asupra - limbii vorbite și se face o pregătire a capacității de scriere prin realizarea de bețișoare, cârlige, etc. Deși situația de expectație este redusă relativ, totuși percepția devine tot mai funcțională și înlesnește învățarea. b) perioada abecedară se concretizează în diferențierea sunetelor de corespondențele lor grafice (literele), fapt realizat pe bază de asociații mentale, iar alfabetizarea devine tot mai activă. c) perioada

Prevenire, remediere şi înlăturare a dificultăţilor de adaptare şcolară by Paraschiva Butuc, Constantin Butuc (2011) [Corola-publishinghouse/Science/91586_a_93260]
Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579

un propadeutikón, a cărui simplă rațiune ar fi aceea de a pregăti triumful vremurilor noastre. Actualizante și nu de puține ori magnilocvente, cercetările transversaliste celebrează tacit infailibilitatea științei moderne și admit doar o orientare futuristă a domeniilor; dar și această expectație viitorologică este întreținută de aceeași încredere în „puterea predicției” care constituie megale apophasis, „marea revelație” a științei moderne a naturii inaugurată de Francis Bacon și René Descartes. A reduce însă fenomenistica și problematica, eminamente transcendentală, a educației și a curriculumului

[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
Corola-publishinghouse/Science/338_a_598

și nive lul scăzut de aspirație. Se descurajează și de demobilizează ușor. Frecvent ei declară colegilor că prezintă aversiune față de învățătură. Simțind căi pândește nereușita, din cauza slabelor mecanisme de stăpânire a atitudinilor emoționale, ei nu dau răspunsuri la nivelul propriilor expectații, cu toate că s-au pregătit conștiinc ios pentru lecția respectivă. Adesea este posibilă situația inversă, când în caz de reușită nu-și apreciază la fosta valoare realizările. Influeța mediului ambiant din familie Atitudinea pozitivă față de școală și succesul la învățătură al

ATITUDINEA PĂRINŢILOR DIN MEDIUL RURAL ŞI EFECTELE ASUPRA ADAPTĂRII ŞCOLARE by SARDARIU ELISABETA ELENA (2013) [Corola-publishinghouse/Science/338_a_598]
Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431

numai comparând indivizii aparținând unor populații și culturi diferite (Mead, M., Linton, R.). Astfel, concepte precum modelul, rolul, statusul devin principii explicative centrale. Potrivit teoriei rolurilor, indivizii doar în aparență posedă caracteristici fixe; în realitate, ei răspund doar cerințelor și expectațiilor pe care le implică diferitele lor roluri sociale. Repertoriul de roluri al unui individ ne furnizează o imagine fidelă a personalității lui. Succinta trecere în revistă prezentată evidențiază că personalitatea poate fi abordată din direcții și perspective deosebite. Dacă în

[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
despre capacitățile lor de a exercita un control asupra evenimentelor ce le afectează viața”, la „credința cuiva de a putea îndeplini o sarcină specifică” (Bandura, 1991, p. 1177). În această formulare, auto-eficiența se apropie de ceea ce unii autori înțeleg prin expectație Ă poziție realistă cu privire la nivelul de reușită a unei acțiuni. Credințele auto-eficienței operează asupra comportamentului prin procese motivaționale, cognitive și afective, influențând comportamentul atât direct, cât și prin efectul lor asupra mecanismului autoreglator constituit din standardele și scopurile personale ale

[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
nivelul de reușită a unei acțiuni. Credințele auto-eficienței operează asupra comportamentului prin procese motivaționale, cognitive și afective, influențând comportamentul atât direct, cât și prin efectul lor asupra mecanismului autoreglator constituit din standardele și scopurile personale ale performanței. Eficiența crescută antrenează expectația succesului și va genera perseverență în fața obstacolelor și frustrărilor; perseverența poate conduce la succes, susținând astfel credințele auto-eficienței în situații asemănătoare. Credințele scăzute privind eficiența personală vor mobiliza puține resurse, mărind probabilitatea eșecului și fixând sentimentul ineficienței. De cele mai multe ori

[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
factori se adaugă durata relațiilor de cunoaștere reciprocă. Profesorii abordează diferențiat elevii în raport cu care au expectanțe, așteptări înalte sau scăzute, după următoarele dimensiuni: 1. climatul Ă de pildă, comportându-se într-o manieră apropiată, caldă cu elevii față de care manifestă expectații înalte; 2. feed-back-ul Ă de exemplu, lăudându-i mai mult pe cei față de care manifestă expectații înalte; 3. intrări (input) Ă predând mai multe informații celor ce inspiră expectații înalte și 4. ieșiri (output) Ă furnizând mai multe ocazii de

[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
așteptări înalte sau scăzute, după următoarele dimensiuni: 1. climatul Ă de pildă, comportându-se într-o manieră apropiată, caldă cu elevii față de care manifestă expectații înalte; 2. feed-back-ul Ă de exemplu, lăudându-i mai mult pe cei față de care manifestă expectații înalte; 3. intrări (input) Ă predând mai multe informații celor ce inspiră expectații înalte și 4. ieșiri (output) Ă furnizând mai multe ocazii de a răspunde elevilor față de care manifestă expectații înalte. Profesorul (emitentul de expectații) care obține efecte interpersonale

[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-se într-o manieră apropiată, caldă cu elevii față de care manifestă expectații înalte; 2. feed-back-ul Ă de exemplu, lăudându-i mai mult pe cei față de care manifestă expectații înalte; 3. intrări (input) Ă predând mai multe informații celor ce inspiră expectații înalte și 4. ieșiri (output) Ă furnizând mai multe ocazii de a răspunde elevilor față de care manifestă expectații înalte. Profesorul (emitentul de expectații) care obține efecte interpersonale mari se caracterizează prin: nevoia de influență socială, stil interactiv pozitiv (apreciat prin

[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
lăudându-i mai mult pe cei față de care manifestă expectații înalte; 3. intrări (input) Ă predând mai multe informații celor ce inspiră expectații înalte și 4. ieșiri (output) Ă furnizând mai multe ocazii de a răspunde elevilor față de care manifestă expectații înalte. Profesorul (emitentul de expectații) care obține efecte interpersonale mari se caracterizează prin: nevoia de influență socială, stil interactiv pozitiv (apreciat prin caracterul prietenos, onest, interesat și curtenitor al relațiilor interpersonale) și prin capacitatea de comunicare a informațiilor-expectanțe (operaționalizată cel

[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
cei față de care manifestă expectații înalte; 3. intrări (input) Ă predând mai multe informații celor ce inspiră expectații înalte și 4. ieșiri (output) Ă furnizând mai multe ocazii de a răspunde elevilor față de care manifestă expectații înalte. Profesorul (emitentul de expectații) care obține efecte interpersonale mari se caracterizează prin: nevoia de influență socială, stil interactiv pozitiv (apreciat prin caracterul prietenos, onest, interesat și curtenitor al relațiilor interpersonale) și prin capacitatea de comunicare a informațiilor-expectanțe (operaționalizată cel mai adesea prin expresivitatea nonverbală

[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
baza unor demersuri deductive. Din păcate, o astfel de concluzie nu este departe de adevăr. Foarte puține din cercetările pe care le vom evoca au avut drept punct de plecare problemele educației Ă studiul lui Rosenthal și Jacobson asupra efectelor expectațiilor profesorului este una din acestea. În această prezentare nu ne propunem analize conceptuale amănunțite, nici descrieri aprofundate ori evaluări ale unor experimente, ci o trecere în revistă a problemelor educației din punctul de vedere al psihologiei sociale. Perspectiva sociologică este

[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
ale expectanțelor profesorilor. Întrebările la care au încercat să răspundă studiile ulterioare au fost în număr de două: 1. Ce factori influențează așteptările profesorilor? și 2. Cum sunt comunicate aceste așteptări? Unul din modelele avansate conceptualizează procesul de transmitere a expectațiilor în termeni de comportamente observabile (Cooper, 1984): 1. Profesorul dezvoltă așteptări ce prezic comportamente specifice și eșecul sau succesul fiecărui elev. 2. Ghidat de aceste așteptări, profesorul se comportă diferit față de elevi. 3. Tratamentul profesorului furnizează informații elevului asupra nivelului

[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
imaginează că au de-a face cu elevi buni, le acordă mai multă încredere și le zâmbesc mai mult decât elevilor pe care-i cred slabi. În general, registrul non-verbal este acela care exprimă atitudinea binevoitoare, ce are la bază expectații pozitive. Din punctul de vedere al factorului input, Rosenthal arată că elevilor slabi li se oferă mai puține ocazii de a învăța chestiuni noi și li se explică mai puțin chestiunile dificile. Al treilea factor, output-ul verbal, se referă

[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
atenție răspunsurilor lor și de a repeta întrebările, accentuând anumite părți ale lor ce pot sugera răspunsul. Ei lasă acestor elevi mai mult timp de gândire înainte de a adresa întrebările rămase fără răspuns restului clasei. În ce privește frecvența interacțiunilor, elevii-țintă ai expectațiilor pozitive ale profesorului caută mai des contactele cu acesta, chiar în afara cadrului clasei, decât elevii de la care profesorul nu așteaptă prea mult. Feed-back-ul se referă în principal la utilizarea de către profesor a laudei și a criticii. Tendința profesorilor este de

[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
mai multe studii care pledează pentru o înțelegere mai nuanțată a efectului expectanțelor profesorului. Lee Jussim, un cercetător ce s-a afirmat în acest domeniu, susține că percepțiile profesorilor sunt mai exacte decât s-a considerat până acum, și că expectațiile lor prezic performanțele elevilor pentru că sunt întemeiate, nu pentru că le-ar determina prin mecanismul auto-îndelinirii profețiilor (Jussim, 1989). Totuși, nimeni nu merge până la a nega acest efect. Iar profesorii înșiși sunt, probabil, primii dispuși să depună mărturie în favoarea existenței lui

[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
Corola-publishinghouse/Science/84061_a_85386

vizuale a cuvintelor și decodificarea lor semantică în context, permite surzilor contactul cu auzitorii și chiar împrumuturile culturale. Ea le facilitează integrarea socială și profesională în lumea auzitorilor. Normele în general sunt o reflecție a priorităților și valorilor culturale, sunt expectații ale comportamentului diferit al oamenilor în situații diferite. Normele cele mai importante sunt formalizate de sancțiuni și se numesc legi, care pot fi: - formale ca norme scrise care specifică sancțiuni stricte pentru încălcarea lor și aici sunt incluse legile sau

?Cultura surzilor? ? repere conceptuale by Mariana P?rc?l?bescu (2010) [Corola-publishinghouse/Science/84061_a_85386]
Corola-publishinghouse/Science/83167_a_84492

ale postului și în care intervin următoarele situații mai importante: - Supra/subsolicitarea adică este vorba de cantitatea și calitatea muncii depuse de oameni într-o unitate de timp. - Conflictul și ambiguitatea de rol de care deja am amintit, legate de expectațiile angajatului, precum și de existența unor informații insuficiente legate de propriul rol al angajatului, situație ce conduce la necunoașterea corectă a ceea ce trebuie să facă, cum trebuie să facă, ca și a naturii relației dintre performanță și recompensele acordate. - relații formale

ABORDAREA GESTIUNII STRESS-ULUI ÎN MEDIUL MICROECONOMIC by Alexandru TRIFU, Carmen Raluca IONESCU (2009) [Corola-publishinghouse/Science/83167_a_84492]