592 matches
-
Fidelitatea datelor obținute prin observația psihosocială, depinde de capacitatea educatorului de a sesiza cele mai subtile manifestări ale comportamentului de grup, de a interpreta cât mai atent și mai corect aceste informații. Pentru ca observația psihosocială să vină realmente În Întâmpinarea expectanțelor cadrului didactic, trebuie respectate mai multe condiții Între care: - precizarea scopului În termeni expliciți; - Înregistrarea cât mai rapidă și obiectivă a tuturor aspectelor supuse observației; - realizarea observării În locuri diferite, În momente diferite și Într-un mod cât mai discret
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]
-
Învățării prn cooperare, Stanforda identificat cinci stadii ale cooperării În clasa de elevi: 1Orientarea este etapa În care cadrul didactic Îi ajută pe elevi să se familiarizeze unii cu alții, să se cunoască, să-și acorde Încredere, să discute principalele expectanțe pe care le au. Multe cadre didactice realizează astfel de activități la Începutul anului școlar, invitându-i pe elevi să povestească despre ei, despre materiile preferate, despre ceea ce-și doresc să realizeze pe parcursul noului an. Nu de puține ori
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]
-
calității participării individuale la activitatea de grup. Evaluarea activității grupului mic cuprinde trei repere esențiale: - aprecierea calității muncii În grup; - aprofundarea Înțelegerii diferitelor aspecte abordate; - intensificarea gradului de cooperare. Evaluarea Îmbracă mai multe forme: - Lauda motivează substanțial elevii și Întărește expectanțele grupului. - Reflecția Împletită cu evaluarea apar frecvent În activitatea de grup. Cel mai adesea, elevii sunt preocupați de note; ei adresează, de regulă, la debutul activității , Întrebarea: "Primim note/ calificativ?". Îmbinarea acordării calificativelor sau notelor cu reflecția asupra muncii În
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]
-
care cadrele didactice au avut cele mai bune intenții. Aceste dificultăți constau În centrarea acestuia pe formarea și consolidarea abilităților de bază la limba română și la matematică (punctele vulnerabile ale copiilor); În multe școli obișnuite s-a Înregistrat o expectanță scăzută/inexistentă În a adapta metodele de predare pentru a “Întâlni” adecvat nevoile copiilor; existența celor două tipuri de servicii de evaluare În gestionarea procesului de integrare C.I.E.C. și S.E.C. C.P.C. și insuficienta implicare a școlilor speciale În acest proces
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Coca Marlena Vasiliu, Sorin Gabriel Dănilă, Daniela Gurgu () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2155]
-
i z a d i s c u r s u l u i, preteriția interesează nu atît ca figură de gîndire, ci ca figură de construcție ce presupune o anumită organizare a structurii sintactice, determinată de strategiile contrazicerii unor expectanțe sau inferențe. Prezența verbelor dicendi, a negației sau a verbelor de voliție în structura preteriției îi conferă acesteia statutul de element metadiscursiv; ea joacă, în discurs (mai ales în cel politic) un rol de argumentare și de intensificare a semnificațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
În romanul lui Colette intitulat Chéri, de pildă, dormitorul lui Léa i se pare la început lui Chéri un loc sigur de refugiu, dar spre sfîrșit acest loc devine o închisoare din care bărbatul scapă cu o abia disimulată ușurare. Expectanța unui cămin garant al siguranței este un puternic declic al suspansului atunci cînd lucrurile stau invers. Și, din păcate, problema abuzului sexual comis asupra minorilor a arătat în atîtea rînduri că tocmai căminul poate deveni locul pericolului. O altă opoziție
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
dezvoltări teoria rolurilor /68 Capitolul IV. Teorii de proces despre motivație / 71 4.1. Teoria echității / 71 4.1.1. Implicații practice și manageriale ale teoriei echității / 73 4.1.2. Limite, critici, dezvoltări teoria echității / 74 4.2. Teoria expectanței / 77 4.2.1. Implicații practice și manageriale ale teoriei expectanței / 79 4.2.2. Limite, critici, dezvoltări teoria expectanței / 80 4.3. Teoria caracteristicilor postului / 82 4.3.1. Implicații practice și manageriale ale teoriei caracteristicilor postului / 85 4
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
71 4.1. Teoria echității / 71 4.1.1. Implicații practice și manageriale ale teoriei echității / 73 4.1.2. Limite, critici, dezvoltări teoria echității / 74 4.2. Teoria expectanței / 77 4.2.1. Implicații practice și manageriale ale teoriei expectanței / 79 4.2.2. Limite, critici, dezvoltări teoria expectanței / 80 4.3. Teoria caracteristicilor postului / 82 4.3.1. Implicații practice și manageriale ale teoriei caracteristicilor postului / 85 4.3.2. Limite, critici, dezvoltări teoria caracteristicilor postului / 86 4.4
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
Implicații practice și manageriale ale teoriei echității / 73 4.1.2. Limite, critici, dezvoltări teoria echității / 74 4.2. Teoria expectanței / 77 4.2.1. Implicații practice și manageriale ale teoriei expectanței / 79 4.2.2. Limite, critici, dezvoltări teoria expectanței / 80 4.3. Teoria caracteristicilor postului / 82 4.3.1. Implicații practice și manageriale ale teoriei caracteristicilor postului / 85 4.3.2. Limite, critici, dezvoltări teoria caracteristicilor postului / 86 4.4. Teoria evaluării cognitive / 87 4.4.1. Implicații practice
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
de mecanisme exterioare individului (Leonard, Beauvais și Scholl, 1999). Anumite teorii ale motivației sunt întemeiate pe conceptul de motivație intrinsecă, așa cum este teoria autodeterminării, în timp ce alte teorii sunt întemeiate pe motivații instrumentale, în care subiectul evaluează și analizează alternative: teoria expectanței sau teoria echității. Clasificarea motivației în intrinsecă, respectiv extrinsecă precum și analiza comparativă a eficacității acestora se regăsește și în lucrările psihologilor și sociologilor români (Golu, 1974; Zamfir, 1980b). O diferențiere analitică este realizată de Leonard, Beauvais și Scholl (1999) care
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
foarte slabă. Lucrările cele mai citate sunt cele publicate de Brayfield și Crockett (1955) și Vroom (1964); * avansarea de către Lawler și Porter (1967) a ideii potrivit căreia performanța conduce la satisfacție și nu invers. Cei doi autori au dezvoltat teoria expectanței și au argumentat că raportul dintre satisfacție și performanță este invers: dacă oamenii obțin performanță, atunci vor obține și satisfacție. Acest principiu este plastic exprimat astfel: oamenilor le place mai mult, ceea ce fac bine. * în perioada 1975-2000, semnificative sunt teoria
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
și mai puțin de factorii legați de conținutul postului. În ceea ce privește binomul motivație performanță, Mitchell (1982, p. 83) afirmă foarte clar că "performanța nu este același lucru cu motivația". Teoriile de proces ale motivației explică relația dintre motivație și performanță. Teoria expectanței definește performanța ca o rezultantă a abilității și a motivației (performanța = abilitatea x motivația). Mai târziu, prin modele îmbunătățite, au fost incluși în definiția performanței și alți factori: nivelul aptitudinilor, nivelul abilităților, înțelegerea sarcinii, alegerea nivelului de efort, alegerea de
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
realizată tot de Latham (Latham, 2007) care identifică zece momente cheie, numite de cercetător "evenimente seismice": legea efectului a lui Thorndike, ideea banilor ca singur motivator, contribuția lui Likert la măsurarea atitudinii, studiile Hawthorne, teoria ierarhiei nevoilor, teoria bifactorială, teoria expectanței, teoria stabilirii scopului, teoria social-cognitivă, justiția organizațională. Având în vedere traiectoria evolutivă a disciplinelor care au concurat la dezvoltarea cercetării motivației, operația de sistematizare este dificilă. Dintre criteriile existente, cel cronologic permite integrarea într-o singură schemă a cercetărilor subscrise
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
ale comportamentului organizațional: "Studiul motivației constă în explorarea energizării și direcționării comportamentului. Teoriile psihologice sunt teorii despre motivație doar dacă vizează aceste două aspecte ale comportamentului" (Deci și Ryan, 1985, p. 3). Din această perspectivă teoriile cognitive cum sunt teoria expectanței a lui Vroom sau teoria întăririi a lui Bandura nu sunt propriu-zis teorii ale motivației deoarece acestea nu vizează aspectul energizării comportamentului, ci doar direcționarea acestuia. Clasificarea cea mai des utilizată este cea tematică (propusă în anul 1970 de Campbell
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
centrate pe nevoi ce postulează că procesele de activare sunt datorate unui deficit, reprezentative fiind teoria ierarhiei nevoilor (Maslow), teoria X/Y (McGregor), teoria motivație-igienă (Herzberg), teoria ERD (Alderfer). Teoriile majore ale alegerii cuprind stabilirea obiectivelor (Locke și Latham), teoria expectanței (Vroom), teoria condiționării operante (Skinner) și teoria echității (Adams). Kanfer (1990, după Hollyforde și Whiddett, 2002) propune o clasificare a teoriilor în trei grupe: teorii de tipul nevoie-motiv-valoare, teoriile alegerii cognitive și teorii autoregulatorii-metacognitive. Barbuto (2001, p. 713) propune o
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
în literatura de specialitate. Una dintre ele îi aparține lui John W. Atkinson, student al lui McClelland, iar cea de-a doua, realizată două decenii mai târziu, îi aparține lui John Miner. Atkinson dezvoltă teoria lui McClelland în termenii teoriei expectanței. Astfel, tendința de a adopta un comportament orientat spre realizare depinde de: probabilitatea succesului, valoarea stimulativă a succesului și nevoia de realizare (în accepțiunea lui McClelland). Teoria realizării a lui Atkinson se deosebește de alte teorii centrate pe evaluarea recompensei
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
teorii paralele și dezvoltarea unui model comprehensiv, de tip integrat." (Miner, 1993, p. 296). Capitolul IV Teorii de proces despre motivație În acest capitol sunt prezentate șase teorii cognitive (de proces). Trei sunt teorii clasice ale motivației (teoria echității, teoria expectanței și teoria caracteristicilor postului), iar celelalte trei (teoria evaluării cognitive, teoria social-cognitivă și teoria stabilirii obiectivelor) sunt teorii recente, relevante pentru etapa cognitivă a studiului motivației. Ultimele modele formează nucleul dur al cercetării cognitiviste, fiind teorii "deschise", caracterizate prin rafinări
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
1986, p. 335). Deși teoria echității cuprinde o serie de limite, aceasta a avut o dezvoltare spectaculoasă, fundamentând conceptul de justiție organizațională și îndeosebi o formă specifică a acesteia, justiția de tip distributiv (Greenberg, 1990; Konovsky 2000). 4.2. Teoria expectanței Victor H. Vroom este profesor la Universitatea Yale și autorul a două teorii de referință în domeniul comportamentului organizațional: teoria expectanței sau teoria VIE și modelul normativ de luare a deciziei (modelul Vroom-Yeton și modelul Vroom-Yago). Lucrările de referință ale
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
organizațională și îndeosebi o formă specifică a acesteia, justiția de tip distributiv (Greenberg, 1990; Konovsky 2000). 4.2. Teoria expectanței Victor H. Vroom este profesor la Universitatea Yale și autorul a două teorii de referință în domeniul comportamentului organizațional: teoria expectanței sau teoria VIE și modelul normativ de luare a deciziei (modelul Vroom-Yeton și modelul Vroom-Yago). Lucrările de referință ale autorului de origine canadiană sunt: Work and Motivation (1964), Motivation in Management (1971, revizuită în 1992) scrisă împreună cu E. Deci, Leadership
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
Motivation (1964), Motivation in Management (1971, revizuită în 1992) scrisă împreună cu E. Deci, Leadership and Decision Making (1973) scrisă în colaborare cu P. Yetton și The New Leadership: Managing Participation in Organizations (1988), scrisă în colaborare cu A. Yago. Teoria expectanței este cea mai cunoscută teorie de proces și piatra de temelie a abordării procesual-cognitive a motivației muncii. Scrisă la începutul carierei, Work and Motivation primește cea mai intensă critică chiar de la Vroom, la treizeci de ani după publicare, în prefața
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
Deși Vroom prezintă o serie de limite ale teoriei încă de la data elaborării acesteia, autorul a optat să nu-și dezvolte modelul, conceptele de bază nemaifiind menționate în nici una din lucrările ulterioare (Latham, 2007). Work and motivation cuprinde, pe lângă teoria expectanței, o examinare atentă a cercetării privind motivația în muncă, fiind un text actual ce abordează întrebările fundamentale ale domeniului: de ce muncesc oamenii, cum își aleg ocupația, care este rolul banilor în dinamica motivației, ce determină satisfacția în muncă, care este
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
motivația în muncă, fiind un text actual ce abordează întrebările fundamentale ale domeniului: de ce muncesc oamenii, cum își aleg ocupația, care este rolul banilor în dinamica motivației, ce determină satisfacția în muncă, care este rolul motivației în performanța muncii. Teoria expectanței sau a așteptărilor este un model dezvoltat în paradigma alegerii raționale. Este un model "anistoric" în sensul înțelegerii deciziei ca acțiune prezentă și nu ca rezultantă a dezvoltării în timp a personalității umane. Termenii teoriei sunt: valența, expectanța, instrumentalitatea și
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
muncii. Teoria expectanței sau a așteptărilor este un model dezvoltat în paradigma alegerii raționale. Este un model "anistoric" în sensul înțelegerii deciziei ca acțiune prezentă și nu ca rezultantă a dezvoltării în timp a personalității umane. Termenii teoriei sunt: valența, expectanța, instrumentalitatea și forța. Valența este definită ca "preferințele către anumite rezultate", prin preferință înțelegându-se "dorința sau atracția către anumite rezultate"; "valența este orientarea afectivă către anumite rezultate" (Vroom, 1964/1995, pp. 17-18). Un rezultat poate avea valență pozitivă atunci când
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
unor oameni de a se alătura unui grup deoarece cred că apartenența la grup va contribui la creșterea statutului sau prin dorința de a performa pe post a unui angajat deoarece crede că acest fapt va conduce la o promovare. Expectanța este "părerea de moment privind posibilitatea ca o acțiune concretă să fie urmată de un anumit rezultat", este "o asociere acțiune-rezultat" (Vroom, 1964/1995, pp. 20-21). În mod similar valenței, expectanța poate avea grade diferite de intensitate, luând valoarea zero
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
crede că acest fapt va conduce la o promovare. Expectanța este "părerea de moment privind posibilitatea ca o acțiune concretă să fie urmată de un anumit rezultat", este "o asociere acțiune-rezultat" (Vroom, 1964/1995, pp. 20-21). În mod similar valenței, expectanța poate avea grade diferite de intensitate, luând valoarea zero atunci când persoana crede că acțiunea nu va fi urmată de un rezultat și valoarea 1 (intensitate maximă), atunci când persoana crede că acțiunea sa va fi urmată de un rezultat. Instrumentalitatea este
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]