551 matches
-
copii obișnuiți, care au rezolvat probleme menite să faciliteze selectarea unor coduri, combinații selective sau comparații selective de date. Rezultatele obținute au relevat că grupul de copii obișnuiți au fost mai avantajați de manipulare și de preselecția informațiilor-cheie efectuată de experimentatori. Similar investigației lui Runco (1986), a luat naștere o posibilă confuzie pricinuită de „regresia față de medie”, însă probabil că diferențele dintre grupuri au fost cauzate de selectivitatea pe care copiii supradotați au manifestat-o fără manipulare experimentală. Studiul strategiilor analitice
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
numește geneză perceptuală. Procesul poate fi investigat prin intermediul Testului de Identificare (Identification Task), în care subiecții privesc o figură umană ce apare pe un monitor. Figura este în mod intenționat ambiguă și conține mesaje verbale subliminale care să-i permită „experimentatorului... să manipuleze imaginea proiectată și identificată” (Smith, 1990, p. 162) de subiectul experimentului cu persoana a cărei figură a fost proiectată. Smith și Van der Meer (1994) au declarat că mesajul subliminal „pregătește spectatorul pentru vizionarea figurii și influențează modul
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
experimentală, manipulare experimentală. Variabila semnifică orice fapt obiectiv sau subiectiv care poate fi modificat fie calitativ, fie cantitativ căpătând grade diferite de intensitate. În experiment sunt două tipuri de variabile: o variabile independente - la care variația este influențată direct de experimentator, pentru a-i observa consecințele; o variabile dependente - la care variația este în funcție de variabila independentă. Schema de bază a experimentului psihologic include următoarele secvențe: variabila independentă care se notează în general cu S - stimul; variabila dependentă care este notată cu
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
de laborator și în condițiile concrete, naturale de viață. De asemenea forța unor variabile care intervin în laborator este cu totul alta decât cea din viața reală, subiectul putând să o sub sau supraaprecieze. Este posibil de asemenea ca uneori experimentatorul să sugereze în mod involuntar ce anume așteaptă de la subiect, deformându-i astfel reacțiile, sau subiecții din dorința de a se prezenta într-o lumină favorabilă să reacționeze altfel decât în condiții obișnuite. Experimentul psiho-pedagogic este o formă particulară a
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
nondirectivă, propusă de C. Rogers, creează condițiile psihologice care să faciliteze relatările spontane ale subiectului fără ca acesta să fie permanent între bat. Eficiența acestei metode este dată de respectarea unor condiții: - necesitatea desfășurării după o structurare anterioară a întrebărilor de către experimentator; - întrebările să vizeze culegerea cu anticipație a unor informații despre subiect, prin folosirea altor metode (observația etc.);preocuparea pentru anticiparea răspunsurilor subiectului de către experimentator, pentru a ști cum să se comporte în eventualele situații neprevăzute; - motivarea adecvată a subiecților pentru
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
metode este dată de respectarea unor condiții: - necesitatea desfășurării după o structurare anterioară a întrebărilor de către experimentator; - întrebările să vizeze culegerea cu anticipație a unor informații despre subiect, prin folosirea altor metode (observația etc.);preocuparea pentru anticiparea răspunsurilor subiectului de către experimentator, pentru a ști cum să se comporte în eventualele situații neprevăzute; - motivarea adecvată a subiecților pentru a obține din partea acestora răspunsuri sincere. Avantajele metodei sunt date de posibilitatea obținerii unor informații numeroase și variate, direct de la sursă, într-un timp
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
determinată de lipsa de motivare a subiectului. Alături de convorbire se utilizează și interviul care se deosebește de aceasta doar prin faptul că în cadrul interviului, locul experimentatului nu poate fi inversat cu cel al subiectului, relația fiind în acest caz univocă - experimentatorul este cel care totdeauna pune între bările, iar subiectul totdeauna răspunde. ANCHETA Ca metodă de cercetare, ancheta presupune recoltarea sistematică a unor informații despre viața psihică a unui individ sau grup social și interpretarea acestora. În principal există două forme
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
forme de anchetă, permit investigarea unui număr mare de subiecți într-un timp relativ scurt, recoltarea unui material extrem de bogat, precum și prelucrarea rapidă, mai ales când există răspunsuri precodificate la întrebări. Dezavantaje: Este posibilă apariția unor deformări subiective atât din partea experimentatorului, cât și a subiecților mai ales că această metodă se bazează pe capacitatea de autocunoaștere și autoanaliză. Este, de asemenea, posibil ca subiecții, chiar bine intenționați să furnizeze informații iluzorii, neadecvate în raport cu fenomenul investigat. METODA BIOGRAFICĂ (ANAMNEZA) Această metodă contribuie
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
mijloc. Cauzometria și cauzograma, ca variante mai noi ale metodei, au ca scop tocmai surprinderea relațiilor dintre evenimente. Există o dificultate întâmpinată în folosirea acestei metode - cea a măsurării, în care indicațiile biografice ar putea fi convertite în date științifice. Experimentatorul dispune de două categorii de procedee de analiză a datelor, obținute prin metoda biografică: - procedee cantitative (selective), analizându-se cursul vieții subiectului în întregime; - procedee calitative (integrale), analizându-se o microunitate biografică, de exemplu o zi obișnuită din viața individului
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
atribuite partenerului fictiv (mașină sau ființă umană): un tip rigid (număr identic de răspunsuri cooperative sau competitive repartizate la întîmplare) și celălalt adaptativ (răspunsul găsit de subiectul naiv îi este trimis în ecou, identic, de către partenerul său fictiv, deci de experimentatori). În acest ultim caz, dacă subiectul experimentului are o reprezentare cooperativă a interacțiunii, îi va face față unui jucător elaborînd același tip de răspuns ca el. Oricare ar fi comportamentul lui, se va regăsi, fără să o știe, față în
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
a produce o conduită care nu exista obiectiv la început. Acest fenomen nu a fost fundamental reconsiderat după aceste cercetări (cf. capitolul lui Michel Gilly in Moscovici, 1984), chiar dacă s-au ivit anumite discuții metodologice despre efectele pe care așteptările experimentatorilor le au asupra subiecților "ma-nipulați", inclusiv din partea autorilor înșiși (R. Rosenthal, "L'influence de l'expérimentateur sur les résultats dans la recherche en psychologie", trad. fr., in G. Lemaine și J.M. Lemaine, Psychologie sociale et expérimentation, Paris, Mouton/Bordas, 1969
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
pe care-i dăm, că ariile vizuale ca și cele legate de vorbire, sunt mult mai răspândite pe cortex decât se credea și anumite arii sunt mult mai specializate. Studiindu-se maimuțe care au reusit să învețe să comunice cu experimentatorul (un subiect a învățat în jur de 200 de simboluri pe care le folosea), maimuțe care n-au vorbirea pentru că nu au un aparat fonic, anatomic nu sunt dotate cu așa ceva, s-a constatat că utilizarea simbolurilor nu era legată
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
ci și afectiv sau educvașional ne diferențiem... Dacă considerăm că diferențele sunt mici și nu influențeză imaginea noastră ca un tot, totuși ele sunt diferențe pe care nu le putem neglija. Ceea ce știm, ceea ce ne comunică experiențele neurofiziologice, este că experimentatorii amintiți mai sus arătau subiecților schema unei case, o schema a unui câine, a unui scaun, a unei mese, și nu fotografii cu case, mese, scaune, câini. Subiectul răspundea de fiecare dată corect. Asta înseamnă că nouă ne ajunge doar
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
transformare socială? Care este rolul artistului în raport cu procesul de degradare a societății care caracterizează viața cosmopolită modernă? Poate artistul, în fața tendințelor egalitare care se impun oriunde, să-și mențină primatul aristocratic pe care îl primește din conștiința rolului său de experimentator și de creator? • A doua serie de interogări gravitează în jurul perspectivei morale: este posibilă, pe lângă descriere, furnizarea unei evaluări a decadenței societății contemporane? Dar acceptarea posibilității unei astfel de judecăți nu înseamnă oare introducerea unui punct de vedere moral? • Care
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
a unui presupus eveniment evolutiv negativ. SAC 4 = "Votanții ar trebui să judece". • schemă de interpretare cuprinde două tipuri de actanți: (1) Actanții participanți în SAC 4 sunt votanții (VOI). (2) Rolurile tematice sunt următoarele: * agenți activi: cetățenii români; * posibil experimentator: pronumele relativ-interogativ "cine" este marcator al identității viitorului; * tema: posibilele întrebări (despre "șeful Statului", "cel care asigura stabilitatea") • schemă de predicație este construită pe următoarea incluziune: μ(α), unde μ are drept agent cetățenii, iar α are drept experimentator viitorul
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
posibil experimentator: pronumele relativ-interogativ "cine" este marcator al identității viitorului; * tema: posibilele întrebări (despre "șeful Statului", "cel care asigura stabilitatea") • schemă de predicație este construită pe următoarea incluziune: μ(α), unde μ are drept agent cetățenii, iar α are drept experimentator viitorul Președinte. μ α Sunteți chemați să judecați Cine merită să fie ales șef al statului? Cine este omul pe care țara poate conta? Cine este în măsură să asigure stabilitatea, de care se leagă toate speranțele noastre? • schemă rezultativa
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
ambii stimuli trebuie să pătrundă în sistemul de procesare a informațiilor și să fie procesat separat. Notă: Din „Rolul atenției asupra Perioadei refractare psihologice“ de R. Davis 1959. Jurnalul trimestrial al experimentărilor psihologice 11,p 215 Perioada de refacere psihologică Experimentatorii au fost interesați de timp de reacție pentru al doilea stimul (TR2). Comparația critică s-a efectuat între TR2 când este precedat de S1 și TR2 când S1 nu este prezentat de loc; acesta reprezentând "TR2 de control", fiind o
Învăţare motrică și sociomotrică by Radu Ababei () [Corola-publishinghouse/Science/1290_a_1899]
-
254. Analiza diagramelor de corelație nu a relevat existența vreunui alt tip de relație între variabile. Aceste rezultate, deși surprinzătoare la prima vedere, pot fi explicate prin medierea comportamentului studenților de către situația de lucru artificială: componența grupurilor decisă arbitrar de către experimentator, tematica de analiză la fel; prezența cadrului didactic în proximitatea spațială; conduita sa observativ-evaluativă (studentul vede că se notează ceva legat de ceea ce se întâmplă în câmpul acțiunii); cadrul de lucru situat în clădirea facultății, mai mult, în timpul orei de
[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
conducte etc., pentru a impresiona) al cărui ac de la contor - mișcându-se la dreapta sau la stânga - se pretinde că ar indica aprobarea sau dezaprobarea unei idei, opinii, prin înregistrarea și prelucrarea reacțiilor fiziologice (musculare) atunci când subiecții răspund la diferite întrebări. Experimentatorului, știind dinainte părerile subiecților cu privire la o anumită problemă - erau propriii studenți -, i-a fost ușor să-i convingă pe aceștia că dispozitivul indică atitudinea lor adevărată. După aceea, contorul a fost învelit, studenților adresându-li-se diferite întrebări referitoare la
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
nimic din explicațiile lor (condiția de pedeapsă). După un scurt timp, cei ce au fost rugați să ajute s-au găsit în fața următoarei situații: o altă femeie și-a „pierdut” geanta pe stradă (femeile erau, în fapt, complice, asociate cu experimentatorul). Dintre cei aflați în condiția de recompensă, 90% au returnat geanta, în timp ce numai 40% au făcut același lucru dintre cei ce au fost „pedepsiți” (Moss și Page, 1972). De ce comportamentele prosociale sunt încurajate de societate și induse membrilor săi în
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
Psihologie pentru a completa niște chestionare. Lucrând fiecare într-o cameră separată, la un moment dat au auzit cum pe coridor are loc o încăierare între un bărbat și o femeie (erau de fapt studenți de la teatru, complici de-ai experimentatorului). Femeia striga întruna: „lasă-mă în pace, ia mâna de pe mine”. Dar, într-o condiție experimentală (de căsătoriți), ea adăuga: „nici nu știu de ce m-am măritat cu tine”, pe când în cealaltă condiție (de necunoscuți), replica suplimentară la „lasă-mă
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
întemeietorii paradigmei ajutorării în prezența altora, J. Darley și B. Latané (1968), printr-un experiment relativ simplu. Subiecții au fost chemați pentru a completa niște chestionare, unii dintre ei fiind singuri într-o cameră, alții câte trei. La câteva minute, experimentatorul a introdus fum în încăperile respective prin instalația de ventilație. Cei ce lucrau singuri s-au oprit din lucru și au raportat incidentul în proporție de 75%, pe când cei ce lucrau câte trei, doar 38%, 62% dintre aceștia neîntreprinzând nimic
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
J. Greenwell și H. Dengerink (1973). Subiecții au fost plasați într-un context de competitivitate cu oponenți fictivi, de la care primeau și către care trimiteau șocuri (electrice). Un grup de subiecți a primit informații de la presupusul oponent (în fapt, de la experimentator) că acesta mărește intenționat nivelul șocurilor, iar celălalt grup, că el menține deliberat nivelul constant, la o cotă moderată. Apoi, la jumătate dintre subiecții din fiecare grup șocurile primite au fost într-adevăr mai mari, iar la ceilalți au rămas
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
care utilizează chestionarul. Permițînd izolarea cauzelor și variația condițiilor de producere a unui fenomen, experimentarea oferă, fără îndoială, avantaje certe față de metodele observaționale în sens extins, oricît de sistematice și de laborioase ar fi acestea. Cuvier spunea: „Observatorul ascultă natura; experimentatorul o interoghează, o obligă să se dezvăluie”. Fără îndoială că așa stau lucrurile și în cazul naturii umane și al diferitelor sale forme de obiectivare culturală, deci și în cazul exemplar al educației. Ceea ce pretinde întotdeauna cel care experimentează este
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1743]
-
aplicarea repetată a tratamentului experimental, fie pentru persoane distincte, fie pentru grupuri diferite. În asemenea experimente, controlul tuturor variabilelor este foarte dificil, iar validitatea internă a acestora poate fi pusă la îndoială. -Contaminarea rezultatelor poate rezulta dintr o eroare a experimentatorului, care introduce involuntar influențe personale printre condițiile experimentale, datorită cunoașterii anterioare a subiecților și a caracteristicilor acestora, precum și a scopului și ipotezelor cercetării. Literatura de specialitate men ționează în aceeași categorie de riscuri (McMillan, 1992) influențarea subiecților din grupul de
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1743]