231 matches
-
dominant asupra centrului expirator (are un tonus mai ridicat). Totuși, echilibrul dintre inspirație și expirație se datorează inhibiției intermitente a centrului inspirator produsă prin: a. centrul inspirator, care concomitent cu impulsurile trimise către mușchii inspiratori, trimite și excitații la centrul expirator. Tonusul acestuia crește și ajunge să inhibe activitatea centrului inspirator. Acesta nu mai trimite impulsuri la mușchi și nici la centrul expirator. Centrul expirator își încetează acțiunea inhibitorie asupra centrului inspirator și acesta își reia activitatea. b. nervul vag, prin
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
produsă prin: a. centrul inspirator, care concomitent cu impulsurile trimise către mușchii inspiratori, trimite și excitații la centrul expirator. Tonusul acestuia crește și ajunge să inhibe activitatea centrului inspirator. Acesta nu mai trimite impulsuri la mușchi și nici la centrul expirator. Centrul expirator își încetează acțiunea inhibitorie asupra centrului inspirator și acesta își reia activitatea. b. nervul vag, prin destinderea alveolelor în inspirație este din ce în ce mai mult excitat. Excitațiile sunt trimise în bulb unde produc inhibiția centrului inspirator, iar centrul expirator își
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
a. centrul inspirator, care concomitent cu impulsurile trimise către mușchii inspiratori, trimite și excitații la centrul expirator. Tonusul acestuia crește și ajunge să inhibe activitatea centrului inspirator. Acesta nu mai trimite impulsuri la mușchi și nici la centrul expirator. Centrul expirator își încetează acțiunea inhibitorie asupra centrului inspirator și acesta își reia activitatea. b. nervul vag, prin destinderea alveolelor în inspirație este din ce în ce mai mult excitat. Excitațiile sunt trimise în bulb unde produc inhibiția centrului inspirator, iar centrul expirator își mărește tonusul
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
centrul expirator. Centrul expirator își încetează acțiunea inhibitorie asupra centrului inspirator și acesta își reia activitatea. b. nervul vag, prin destinderea alveolelor în inspirație este din ce în ce mai mult excitat. Excitațiile sunt trimise în bulb unde produc inhibiția centrului inspirator, iar centrul expirator își mărește tonusul. Are loc expirația în care alveolele se turtesc și se declanșează impulsuri ce merg și inhibă centrul expirator, apoi fenomenul începe din nou. c. centrul pneumotaxic din protuberanță reglează respirația numai în anumite stări. Dacă se secționează
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
alveolelor în inspirație este din ce în ce mai mult excitat. Excitațiile sunt trimise în bulb unde produc inhibiția centrului inspirator, iar centrul expirator își mărește tonusul. Are loc expirația în care alveolele se turtesc și se declanșează impulsuri ce merg și inhibă centrul expirator, apoi fenomenul începe din nou. c. centrul pneumotaxic din protuberanță reglează respirația numai în anumite stări. Dacă se secționează nervii vagi, centrul pneumotaxic produce o inhibiție intermitentă, ritmică, asupra centrului inspirator bulbar, menținând mișcările respiratorii alternativ. Reglarea reflexă - se realizează
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
respirațiilor se produce paralel cu creșterea frecvenței numai până la o anumită valoare a frecvenței. Când frecvența are valoare foarte mare (50¬60 respirații / min), amplitudinea mișcărilor respiratorii scade. Prin mărirea amplitudinii mișcărilor respiratorii crește volumul inspirator de rezervă, precum și volumul expirator de rezervă, lucru care determină o mai bună ventilație pulmonară. Debitul respirator - reprezentat prin cantitatea de aer care trece prin plămâni timp de un minut, crește proporțional cu durata și intensitatea efortului. În repaus este de 8 l / min, în
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
constă în raportul dintre aerul proaspăt introdus în alveole și aerul poluat existent în acestea. În timpul efortului acest raport se modifică. În inspirația obișnuită în alveole ajung cca. 350ml aer. În alveole există aerul rezidual de cca 1000ml și aerul expirator de rezervă, de cca.1500 ml, în total 2500 ml. Raportul sau coeficientul de împrospătare în acest caz este de 350/2500 =1/7. Dacă se face o inspirație profundă după una obișnuită se introduc în alveole cca. 350ml aer
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
de 6,7 ani) operați pentru HDC (copiii investigați reprezintă o parte din cazurile din statistica personală). La acești copii s-au determinat următoarele teste funcționale respiratorii: volumele pulmonare (capacitatea vitală - CV, capacitatea pulmonară totală - CPT, volumul rezidual - VR), volumul expirator forțat într-o secundă (FEV1), fluxul expirator maxim (MEF50), presiunea parțială a oxigenului arterial (PaO2). Rezultatele acestui studiu au semnalat că 4 din 8 subiecți (50%), au prezentat disfuncții ventilatorii. Presiunea parțială a oxigenului (PaO2) a avut valori normale la
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by LUCIAN ALECU () [Corola-publishinghouse/Science/92116_a_92611]
-
copiii investigați reprezintă o parte din cazurile din statistica personală). La acești copii s-au determinat următoarele teste funcționale respiratorii: volumele pulmonare (capacitatea vitală - CV, capacitatea pulmonară totală - CPT, volumul rezidual - VR), volumul expirator forțat într-o secundă (FEV1), fluxul expirator maxim (MEF50), presiunea parțială a oxigenului arterial (PaO2). Rezultatele acestui studiu au semnalat că 4 din 8 subiecți (50%), au prezentat disfuncții ventilatorii. Presiunea parțială a oxigenului (PaO2) a avut valori normale la toate cazurile investigate. Deci putem vorbi de
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by LUCIAN ALECU () [Corola-publishinghouse/Science/92116_a_92611]
-
și se inseră pe unghiul ultimelor coaste. Este acoperit de latissimus și acoperă erectorul, coastele și spațiile intercostale respective. Participă la delimitarea tetragonului lombar Grynfelt. Vasele provin din ultimele 5 intercostale, iar inervația din intercostalii 9-11. Coboară coastele, fiind mușchi expirator. Mușchii antero-laterali ai toracelui (extrinseci) Mușchiul mare pectoral Marele pectoral este mușchiul cel mai mult utilizat în intervențiile de reconstrucție a peretelui toracic. Este un mușchi lat cu trei părți de origine: claviculară (pe jumătatea ei medială), sternocostală (fața anterioară
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin () [Corola-publishinghouse/Science/92096_a_92591]
-
fascia exotoracică. Între ei și mușchii intercostali interni se găsește pediculul vasculo-nervos intercostal. Intercostalii externi ridică coastele, fiind deci mușchi inspiratori. Intercostalii interni Formează stratul mijlociu. Au originea și inserția inversă cu precedenții și deci și acțiunea este inversă, fiind expiratori prin coborârea coastelor. Ocupă spațiul intercostal de la unghiul coastei până la stern. Posterior de unghiul coastei se găsește membrana intercostală internă. Subcostalii Sunt mai evidenți în partea inferioară a cutiei toracice, au originea pe fața medială a unei coaste (în apropierea
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin () [Corola-publishinghouse/Science/92096_a_92591]
-
evidenți în partea inferioară a cutiei toracice, au originea pe fața medială a unei coaste (în apropierea unghiului) și inserția pe a doua și a treia coastă supraiacentă. Fibrele sunt orientate paralel cu cele ale intercostalilor interni fiind deci mușchi expiratori. Ridicătorii coastelor Formează alături de subcostali stratul intern al spațiului intercostal. Au originea pe procesele transverse C7-T11 și inserția pe fața laterală a coastei inferioare, între tuberculul și unghiul acesteia. Sunt două categorii de ridicători: scurți (ce se inseră pe coasta
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin () [Corola-publishinghouse/Science/92096_a_92591]
-
ce se inseră pe coasta imediat inferioară) și lungi (pe a doua sau chiar a treia). Ridică coastele. Intercostalii intimi Se găsesc în special în treimea laterală a spațiilor intercostale inferioare, având fibrele dispuse paralel cu ale subcostalilor, fiind deci expirator. Subcostalii și intercostalii intimi au raport medial cu fascia endotoracică, pleura și plămânii. Transversul toracic Are originea pe fața posterioară a procesului xifoid și a cartilajelor costale 7-3, de unde diverg lateral spre marginea inferioară a cartilajelor costale 2-6 pe care
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin () [Corola-publishinghouse/Science/92096_a_92591]
-
de unde diverg lateral spre marginea inferioară a cartilajelor costale 2-6 pe care se inseră. Posterior vine în raport cu fascia endotoracică, pleura și pericardul. Este acoperit de mușchii intercostali interni, între el și aceștia găsindu-se vasele toracice interne. Este un mușchi expirator. TERITORIILE VASCULARE ALE PERETELUI TORACIC Date generale Peretele toracic este o zonă vastă ce poate fi divizată în regiuni în funcție de teritoriile sale vasculare. Tipul de vascularizație are o însemnătate deosebită în designul lambourilor musculocutanate. Mărimea unui lambou este limitată de
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin () [Corola-publishinghouse/Science/92096_a_92591]
-
aptitudinii/inaptitudinii pentru exercitarea funcțiilor cu responsabilități în siguranță circulației și a navigației se vor utiliza următoarele examene paraclinice (probe funcționale, laborator de analize medicale, laborator radiologic imagistic): a) aparatul respirator: radiografie toraco-pulmonara, micro-radio-fotografie (MRF), probe funcționale respiratorii: spirograma, volumul expirator maxim pe secundă, volumul inspirator maxim pe secundă, raportul Tiffneau și Pinetti obligatoriu pentru orice lucrător din subteran, durata apneei voluntare după o inspirație normală; ... b) aparatul cardiovascular: măsurarea tensiunii arteriale în clino și ortostatism, la ambele brațe; variațiile pulsului
INSTRUCŢIUNI din 26 aprilie 2002 privind examinarea medicală şi psihologică a personalului din tranSporturi cu responsabilităţi în siguranţa circulaţiei şi a navigaţiei. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/146157_a_147486]
-
se impune diagnosticul diferențial cu ulcerul perforat, pancreatita acută, peritonite, etc.. * Dispneea Dispneea reprezintă o modificare a respirației în ceea ce privește frecvența, intensitatea, ritmul sau regularitatea, care pot fi sau nu percepute de pacient. Dispneea de cauză cardiacă este de tip inspirator expirator. Dispneea cardiacă prezintă următoarele forme clinice: dispneea de efort, primul semn de insuficiență cardiacă, apare inițial la eforturi mari, apoi la eforturi mai mici, cedând sau ameliorându-se la întreruperea efortului. Dispneea de efort este influențată de constituția pacientului, vârstă
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
necaracteristică. Stadiul convulsiv durează 2-4 săptămâni și se caracterizează prin accese de tuse paroxistică declanșate de excitații laringiene sau bronșice, auditive, olfactive, etc. Stadiile accesului paroxistic de tuse sunt: aura (manifestată prin neliniște), inspirul profund, brusc, urmat de 5-10 secuse expiratorii scurte, spastice, pauza expiratorie, apoi inspirul adânc, prelungit sonor (repriza), asemănat răgetului de măgar și secusele expiratorii. Accesul se încheie cu expectorație redusă cantitativ, vâscoasă, uneori terminată cu vărsături. La sugar pot apare spasm glotic, cianoză, convulsii. Convalescența este lungă
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
laringiene sau bronșice, auditive, olfactive, etc. Stadiile accesului paroxistic de tuse sunt: aura (manifestată prin neliniște), inspirul profund, brusc, urmat de 5-10 secuse expiratorii scurte, spastice, pauza expiratorie, apoi inspirul adânc, prelungit sonor (repriza), asemănat răgetului de măgar și secusele expiratorii. Accesul se încheie cu expectorație redusă cantitativ, vâscoasă, uneori terminată cu vărsături. La sugar pot apare spasm glotic, cianoză, convulsii. Convalescența este lungă, de câteva săptămâni sau luni, timp în care intensitatea și frecvența acceselor scad progresiv. Complicații Complicațiile tusei
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
hiat sintactic: ca-sa a-ce-ea, Via-ța es-te e-fe-me-ră. I.5. Silaba. Despărțirea cuvintelor în silabe Silaba 20 reprezintă sunetul (vocala) sau grupul de sunete (grup al cărui nucleu îl constituie, obligatoriu, o vocală) care se pronunță printr-un singur efort expirator. În funcție de numărul silabelor care constituie un cuvânt, se diferențiază: cuvinte monosilabice (cer, dor, spor, magi), cuvinte bisilabice (soare, via-ță, co-pil, ma-ma), cuvinte trisilabice (iu-bi-re, speranță, ui-mi-re, bi-ne-vo-i), ..., cuvinte plurisilabice (e-fer-ves-cen-ță, te-le-en-ci-clo-pe-di-e). Cuvintele plurisilabice se despart în silabe conform anumitor
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
a primelor două lombare. Se produce prin patru digitații pe fețele externe ale ultimelor patru coaste. Este acoperit de marele dorsal și acoperă la rândul său straturile musculare profunde. Se realizează prin nervii intercostali 9-12. Coboară coastele fiind un mușchi expirator. Planul II: MUȘCHIUL SPLENIUS Inserția de origine Inserția terminală Raporturi Inervație Acțiunea - jumătatea inferioară a ligamentului nuchal, - procesele spinoase ale ultimei vertebre cervicale și ale primelor 4-5 vertebre toracale, - ligamentele interspinoase. * pentru splenius al capului: se realizează la nivelul ½ laterale
ANATOMIE CAIET DE LUCR?RI PRACTICE by PAULA DROSESCU,?TEFAN TOADER () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84377_a_85702]
-
a două coaste vecine. Direcția fibrelor este oblic de sus în jos și dinapoi înainte. Mușchii intercostali interni au dispoziție inversă celor precedenți. Acțiunea: 7. mușchilor intercostali externi: este de ridicători ai coastelor (inspiratori); 8. mușchilor intercostali interni: este de expiratori (coboară coastele); 9. ambele grupe de mușchi sunt importanți în dinamica cutiei toracice. Inervația se realizează prin acțiunea nervilor intercostali, ramuri vertebrale ale nervilor spinali toracali. MUȘCHII SUPRACOSTALI (RIDICĂTORI AI COASTELOR) Sunt mușchi mici, în număr de 12 perechi, dispuși
ANATOMIE CAIET DE LUCR?RI PRACTICE by PAULA DROSESCU,?TEFAN TOADER () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84377_a_85702]
-
pe linia mediană de linia albă. Acest rafeu tendinos împreună cu intersecțiile tendinoase formează un puternic schelet fibros de tracțiune și solidarizare a mușchilor drepți abdominali de cei laterali. Acțiunea este de : 1. flexia toracelui față de bazin sau invers, 2. mușchi expirator când ia punct fix la nivelul bazinului. MUȘCHIUL PIRAMIDAL Originea se observă la nivelul pubisului. Inserția terminală se realizează pe linia albă. Nu este un mușchi funcțional. MUȘCHIUL OBLIC EXTERN AL ABDOMENULUI Inserția de origine Inserția terminală Raporturi Inervație Pe
ANATOMIE CAIET DE LUCR?RI PRACTICE by PAULA DROSESCU,?TEFAN TOADER () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84377_a_85702]
-
nervii intercostali inferiori, - nervii ilio-hipogastric, - nervii ilio-inghinali. Acțiunea: 1. în contracția unilaterală determină rotația trunchiului de partea opusă porțiunii care se contractă, 2. participă la flexia trunchiului pe bazin sau invers în funcție de unde este punctul fix pentru contracție, 3. mușchi expirator. MUȘCHIUL OBLIC INTERN Inserția de origine Inserția terminală Raporturi Inervație - fasciei toraco-lombare, - porțiunii anterioară a crestei iliace, - spina iliacă antero-superioară, - jumătatea laterală a ligamentului inghinal. * fasciculele posterioare: se inseră pe marginea inferioară a ultimelor trei coaste, * fasciculele mijlocii: se termină
ANATOMIE CAIET DE LUCR?RI PRACTICE by PAULA DROSESCU,?TEFAN TOADER () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84377_a_85702]
-
a simfizei pubiene, marginea superioară a pubisului și la creasta Oblic extern - intercostali inferiori, - ilio-hipogastric, - ilio-inghinali. Acțiunea este de: 1. rotația toracelui de aceeași parte, 2. flexia toracelui față de bazin sau invers în funcție de locul unde ia punct fix, 3. mușchi expirator. MUȘCHIUL CREMASTER Originea este pe mușchiul oblic intern, pe mușchiul transver și pe tubercului pubian. După ce au luat naștere fibrele învelesc funiculul spermatic. Inserția terminală este sub forma unui evantai la nivelul testiculului unde formează tunica musculară a scrotului. MUȘCHIUL
ANATOMIE CAIET DE LUCR?RI PRACTICE by PAULA DROSESCU,?TEFAN TOADER () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84377_a_85702]
-
ale diafragmului, - pe procesele costiforme ale vertebrelor lombare, - buza internă a crestei iliace în ½ anterioară, - 1/3 laterală a ligamentului inghinal. La nivelul aponevrozei anterioare Oblicul intern intercostali inferiori, ilio-hipogastric, ilio-inghinali. Acțiunea: 1. important mușchi al presei abdominale, 2. rol expirator. MUȘCHII REGIUNII POSTERIOARE A ABDOMENULUI (REGIUNEA LOMBOILIACĂ) Regiunea lomboiliacă cuprinde: mușchiul pătratul lombelor, iliopsoasul și micul psoas (ultimei doi sunt descriși la musculatura membrului inferior.) MUȘCHIUL PĂTRATUL LOMBELOR Inserția de origine Inserția terminală Raporturi Inervație - fibre ilio-costale și cel fibrele
ANATOMIE CAIET DE LUCR?RI PRACTICE by PAULA DROSESCU,?TEFAN TOADER () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84377_a_85702]