228 matches
-
nu aibă succes în caz de deficiențe cognitive ale pacientului, lipsei de cooperare sau agravării comorbidităților. Obosirea mușchilor respiratori poate fi consecința polimiozitelor, miasteniei sau afecțiunilor neuromusculare periferice, prognosticul insuficienței respiratorii fiind diferit în funcție de etiologie (fatigabilitatea mușchilor inspiratori și expiratori este reversibilă complet în sindromul Guillain-Barré, ameliorată prin terapie în miastenia gravis, cu caracter recidivant la bolnavii cu scleroză multiplă, iar în scleroza laterală amiotrofică este progresivă chiar sub tratament). Obosirea mușchilor inspiratori se manifestă prin tahipnee cu diminuarea volumului
MOTRICITATEA – O ABORDARE FIZIOFARMACOLOGICĂ by BOGDAN-ALEXANDRU HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1758_a_92281]
-
se manifestă prin tahipnee cu diminuarea volumului curent, ceea ce asupra pulmonilor poate avea drept consecință atelectazia, iar asupra mușchilor striați diminuarea oxigenării, ceea ce creează un cerc vicios ce duce la instalarea insuficienței respiratorii. Aceeași consecință o are și obosirea mușchilor expiratori, mai ales în cazul bronșitelor, mecanismul fiziopatologic fiind insuficienta eliminare a secrețiilor prin tuse, cu micșorarea volumului curent și tulburarea hematozei [45, 46]. Manifestările clinice ale fatigabilității mușchilor ce participa la ventilație includ scăderea volumului tidal, disfuncție ventilatorie diafragmatica cu
MOTRICITATEA – O ABORDARE FIZIOFARMACOLOGICĂ by BOGDAN-ALEXANDRU HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1758_a_92281]
-
necaracteristică. Stadiul convulsiv durează 2-4 săptămâni și se caracterizează prin accese de tuse paroxistică declanșate de excitații laringiene sau bronșice, auditive, olfactive, etc. Stadiile accesului paroxistic de tuse sunt: aura (manifestată prin neliniște), inspirul profund, brusc, urmat de 5-10 secuse expiratorii scurte, spastice, pauza expiratorie, apoi inspirul adânc, prelungit sonor (repriza), asemănat răgetului de măgar și secusele expiratorii. Accesul se încheie cu expectorație redusă cantitativ, vâscoasă, uneori terminată cu vărsături. La sugar pot apare spasm glotic, cianoză, convulsii. Convalescența este lungă
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
laringiene sau bronșice, auditive, olfactive, etc. Stadiile accesului paroxistic de tuse sunt: aura (manifestată prin neliniște), inspirul profund, brusc, urmat de 5-10 secuse expiratorii scurte, spastice, pauza expiratorie, apoi inspirul adânc, prelungit sonor (repriza), asemănat răgetului de măgar și secusele expiratorii. Accesul se încheie cu expectorație redusă cantitativ, vâscoasă, uneori terminată cu vărsături. La sugar pot apare spasm glotic, cianoză, convulsii. Convalescența este lungă, de câteva săptămâni sau luni, timp în care intensitatea și frecvența acceselor scad progresiv. Complicații Complicațiile tusei
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
nucleului muscular tiro-aritenoidian posterior. Nucleii recurențiali ai acestui mușchi se găsesc în nucleul ambiguu aproape de centrii inspiratori bulbari. În expir influxul motor din mezencefal coboară prin căile extrapiramidale, aceasta datorită faptului că nucleul mușchiului cricoaritenoidian lateral se găsește aproape de centrii expiratori bulbari. 2. În cadrul acestei pregătiri distingem mai multe etape: a) Centrul bulbar inspirator este în inhibiție la fel ca și nucleul mușchiului porticus; glota este în abducție. b) Influxurile recurențiale descendente încep să sensibilizeze mușchiul aritenoidian prin fibrele gamma. Cartilajele
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
181; p.63). Tarneaud, propune pentru însușirea unei respirații corecte, autocontrolul mișcărilor respiratorii astfel: - vizual - în fața oglinzii, copilul va urmări expansiunea abdominală în inspir cu coborârea peretelui costo-abdominal în expir.chinestezic - elevul ia cunoștință foarte rapid de timpii inspiratori și expiratori având o senzație de confort după o respirație nasală profundă.tactil - prin aplicarea feței palmare pe peretele toracoabdominal, apreciind regularitatea și constanța ritmului, precum și suplețea actului respirator în timpul fonației. Conduce la sincronizarea actelor de respirație-fonație.auditiv - prin zgomotele specifice intrării
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
peretele toracoabdominal, apreciind regularitatea și constanța ritmului, precum și suplețea actului respirator în timpul fonației. Conduce la sincronizarea actelor de respirație-fonație.auditiv - prin zgomotele specifice intrării aerului pe căile nasale și ieșirii aerului pe cale orală, în timpul emisiei vocalice, urmărind sincinezia debutului timpului expirator. Conduce la formarea exploziei necesară în formarea fonemelor oclusive-explosive. Prin diverse procedee de exercitare a feed-back-ului efectuate gradat, se corectează automatismele actului respirator ca suport al fonației. Înaintea începerii exercițiilor s-au făcut înregistrări pe bandă de magnetofon și explorări
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
Ușoara 1500ml-2500ml Medie <1000ml Severă <800ml Foarte severă <500ml Tabel 9: Clasificarea gradului obstrucției Gradul obstrucției F.E.V.1 / F.C.V. Ușoara < 70% Medie <60% Severă <50% Foarte severă <35% Tabel 10: Clasificarea gradului obstrucției în procente 3. F.E.F.25% 75% = fluxul expirator de mijloc (la momentul expirării între 25% și 75% din F.C.V.Ă, valoare normală = 4,5 5litri / secundă, depinde mai puțin de forța musculară respiratorie și astfel este un parametru mai fidel în aprecierea componentei obstructive a disfuncției pulmonare. F.E.
CANCERUL DIGESTIV SUPERIOR. PRINCIPII, CONTROVERSE ȘI OPȚIUNI DE TRATAMENT by MIHAI STOIAN, CRISTIAN BULAT, MIHAELA DAMIAN () [Corola-publishinghouse/Science/402_a_1123]
-
cea mai mare măsură o mișcare pasivă, care începe atunci când încetează acțiunea mușchilor inspiratori șă se datorează elasticității cutiei toracice și țesutului pulmonar. Expirația forțată se realizeză prin intervenția activă a musculaturii abdominale și intercostalilor interni, care antrenează expulzarea aerului expirator de rezervă. Educarea sau reeducarea respirației diafragmatice care este, de altfel principalul factor motor al ventilației, este deosebit de importantă, deoarece printr-o cursă de numai 3 cm asigură 2/3 din volumul respirator. În plus, diafragmul în regim de economie
REEDUCAREA FUNCŢIONALĂ A CIFO-LORDOZELOR la clasele I-IV by Paraschiva ŢUŢURMAN () [Corola-publishinghouse/Science/91661_a_93196]
-
Efectuând inspirul cu flexia laterală, alternativ dreapta/stânga, a trunchiului, se solicită suplimentar hemitoracele din partea opusă flexiei. Aceste exerciții de respirație realizeză pe lângă creșterea forței musculaturii inspiratorii regionale, o mai bună ventilație zonală, precum si o conștientizare a mișcărilor inspiratorii și expiratorii. Gimnastica respiratorie trebuie gândită ca un proces fiziologic, căreia i se pretinde un anumit ritm, un control al volumului și un anumit raport între timpii respiratori. De dată mai recentă, exercitiilor respiratorii li s-a adăugat preocuparea pentru ameliorarea elasticității
REEDUCAREA FUNCŢIONALĂ A CIFO-LORDOZELOR la clasele I-IV by Paraschiva ŢUŢURMAN () [Corola-publishinghouse/Science/91661_a_93196]
-
zonă de articulare. Articularea fonemelor va fi precedată de o serie de exerciții care antrenează motricitatea nearticulatorie a structurilor implicate, cum ar fi exerciții pentru buze, obraji, mandibulă, limbă și musculatura respiratorie. Exercițiile respiratorii vor fi axate pe controlul fluxului expirator, dat fiind că fonemele se articulează în expir, lungimea mesajului vorbit depinzând de capacitatea menținerii unui expir prelungit. Motricitatea articulatorie a musculaturii poate fi antrenată în situațiile fiziologice de mobilizare nearticulatorie, în realizarea unor acte fiziologice cum ar fi: căscatul
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
se închid și încep sonorizarea încă înainte de a se produce dezocluzia bilabială. Sunetul întâmpină unele dificultăți ce pot fi depășite mai ușor după deprinderea consoanei constrictive labiodentală sonoră v. îfigura 2.2) Subiectul resimte vibrațiile laringo-toracale, vibrațiile obrajilor în timpul expulziei expiratorii, punând succesiv mâna pe toracele, gâtul și obrajii logopedului ce emite sunetul și cealaltă mână alternativ comparativ pe propriile sale organe fonoarticulatorii. Articularea fonemului b Poziționarea sistemului articulator se poate realiza facil, dar fonația laringeană a consoanei b se realizează
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
subiectului că aerul trebuie să fie eliminat numai prin nas. Sonoritatea laringeană este demonstrată prin palparea simultană cu cealaltă mână a laringelui logopedului. Antrenamentul motricității articulării 1. Exerciții de respirație integrate în gimnastica generală, folosind expirația nazală și resimțirea suflului expirator pe mână 2. Exercițiile de dezvoltarea motricității limbii și a maxilarelor sunt similare celor efectuate pentru articularea fonemelor t, d: - aplicarea limbii pe toată arcada superioară cu revenire pe planșeul bucal din poziția cu gura deschisă și apoi cu gura
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
prelungit și se împinge limba cu o spatulă peste locul de articulare a sunetului r. - În ultimă instanță se poate face sensibilizarea kinestezică a limbii prin folosirea vibratorului electric reglat la 30—75 vibrații pe secundă. - Intensitatea și durata suflului expirator articulator poate fi evidențiată prin vibrația unei fâșii de hârtie plasată în fața buzelor. Exercițiul se repetă cu voce, scurt și prelungit. Prelungirea se execută treptat, până ce se ajunge la vibrarea hârtiei dintr-o singură expirație. Se execută același exercițiu cu
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
poziția finală a cuvintelor, este cauzată de o pronunție prelungită a sunetului c: focî în loc de foc, parcî în loc de parc. În acest caz, se fac exerciții de pronunție scurtă a sunetului prin concentrarea fluxului aerian pe o explozie scurtă, utilizând volumul expirator de rezervă în pronunție. Volumul de aer pulmonar redus va scurta pronunția sunetului c. - Deformarea fonemului c în sunetul t se datorează fie ocluziei prepalatale, fie unui derapaj anterior al limbii și unei desprinderi tardive a ocluziei. Corectăm acest defect
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
bogată în fonemul h: Hai la horă! Storc o lămâie cu zahăr în pahar. Habar nu am! Câinele face ham! Horia joacă șah! Deformarea fonemului h - Omiterea sunetului h este un defect frecvent, datorat lărgirii canalului constrictiv sau unei suflu expirator insuficient de puternic. Surdomutul va pronunța aina în loc de haina, ora în loc de hora, am în loc de ham. Corecția se face prin aplicarea metodei analitico-sintetice, îngustarea canalului constrictiv prin împingerea limbii cu spatula și antrenarea unui expir scurt și energic. - Deformarea fonemului h
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
Antrenamentul motricității articulatorii 1. Exerciții de respirație și vocalizare integrate în gimnastică generală: - respirații cu accentul pe inspirația lentă pe nas sau pe gura rapidă și expirație lentă pe gură, la diferite deschideri ale mandibulei; - exerciții de mobilizare prin suflu expirator a unor obiecte ușoare; - exerciții de respirații cu vocalizare diversă prin intrarea în acțiune a corzilor vocale. Obținerea vibrației corzilor vocale este indispensabilă emiterii vocalelor. - deprinderea de a efectua vocalizări pe diverse tonalități cu perceperea vibrațiilor toracale și a celor
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
presiunii intra alvelolare față de presiunea atmosferică. Inspirul se produce prin expansiunea cutiei toracice (datorată contracției mușchilor inspiratori), iar expirul se produce prin revenirea elastică a ansamblului toraco-pulmonar la dimensiunea inițială (proces care poate fi ajutat și suplimentat prin contracția mușchilor expiratori). Așadar, în inspir volumul cutiei toracice crește și presiunea intrapulmonară scade (conform legilor gazelor). Dacă accesul aerului atmosferic este permis la nivel glotic, acesta pătrunde în plămân datorită diferenței de presiune astfel create. Fenomenul se produce invers în expir: volumul
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
primele două coaste și sternocleidomastoidienii care se inseră în regiunea superioară a sternului. 18.4.2. Expirul In cursul unei respirații obișnuite (bazală, de repaus) expirul este pasiv. In cursul efortului și al manevrelor respiratorii forțate are loc contracția mușchilor expiratori. Cei mai importanți sunt mușchii peretelui abdominal (drept abdominal, oblic intern și extern, transvers abdominal); când ei se contractă presiunea intra-abdominală crește și diafragmul este împins în sus către cutia toracică reducându-se astfel volumul acesteia (fig. 69). Acești
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
și extern, transvers abdominal); când ei se contractă presiunea intra-abdominală crește și diafragmul este împins în sus către cutia toracică reducându-se astfel volumul acesteia (fig. 69). Acești mușchi se contractă puternic în timpul tusei, vomei și defecației. Alți mușchi expiratori sunt mușchii intercostali interni. Acțiunea lor este opusă mușchilor intercostali externi (datorită inserției inverse); când se scurtează coastele sunt împinse în jos, în spate și spre interior, ducând la scăderea diametrelor toracice antero posterior și lateral. 18.4.3. Volume
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
repaus) și are o valoare de aproximativ 500 ml. Volumul inspirator de rezervă (VIR) reprezintă volumul de aer maxim care poate fi introdus suplimentar în plămân după un inspir obișnuit și are valori cuprinse între 1500 și 2000 ml. Volumul expirator de rezervă (VER) reprezintă volumul maxim de aer care poate fi expirat după un expir obișnuit (de repaus) și are valori cuprinse între 800 - 1500 ml de aer. Volumul rezidual (VR) reprezintă volumul de aer care rămâne în plămân după
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
gaz din plămân, inclusiv cel care se găsește la nivelul căilor aeriene închise). Debitele ventilatorii reprezintă volumele de aer venilate în unitatea de timp. Se descriu mai multe astfel de debite dar o importanță exploratorie paraclinică deosebită are debitul (volumul) expirator maxim pe secundă (VEMS). VEMS (fig. 72) reprezintă volumul care poate fi expirat forțat și maxim în prima secundă ce urmează după un inspir maxim și se calculează pe expirograma forțată. Cu ajutorul VEMS putem calcula indicele de permeabilitate bronșică (indice
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
condiții normale prima componentă este net predominantă față de celelalte două, rezistența tisulară fiind cea mai puțin importantă. Expirul fiind pasiv în mod obișnuit, practic lucrul mecanic respirator se efectuează numai în cursul inspirului. In orice condiții care necesită contracția mușchilor expiratori, o componentă expiratorie se adaugă la valoarea lucrului mecanic, cum este cazul în expir forțat, tahipnee, rezistență crescută a căilor respiratorii sau complianță toraco-pulmonară diminuată. 18.5. Efectul ventilator alveolar al aerului vehiculat Ventilația totală și alveolară Presupunând că volumul
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
active a mușchilor inspiratori (în special diafragm), urmată de relaxare, cu revenirea pasivă a peretelui toracic la poziția inițială (de echilibru mecanic). In cursul respirației forțate (de exemplu în timpul efortului) expirul devine un proces activ ca rezultat al activității neuronilor expiratori. Centrul apneustic se găsește în partea partea inferioară a punții. Această arie se numește astfel deoarece dacă este secționat creierul la animalele de experiență chiar în această zonă, se produce un inspir prelungit întretăiat de eforturi expiratorii tranzitorii. Impulsurile de la
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
al activității neuronilor expiratori. Centrul apneustic se găsește în partea partea inferioară a punții. Această arie se numește astfel deoarece dacă este secționat creierul la animalele de experiență chiar în această zonă, se produce un inspir prelungit întretăiat de eforturi expiratorii tranzitorii. Impulsurile de la acest centru au un efect excitator asupra ariei inspiratorii din bulb, având tendința de a prelungi rampa descărcării de potențiale de acțiune. Centrul pneumotaxic se găsește în porțiunea superioară a punții. Această populație de neuroni are rolul
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]