550 matches
-
trecutul nostru e rușinos, că În fața «culturii apusene», noi trebuie să Îngenunchiem smeriți, umiliți de sărăcia noastră culturală. (Ă). A așeza pe soclul care li se cuvine pe marii noștri poeți, oameni de știință sau artiști, Înseamnă a Întoarce Împotriva exploatatorilor arma manevrată de secole de ei, Înseamnă a Întări patriotismul socialist al masselor (Ă). Cu atât mai ascuțită e astăzi această armă când pe frontul ideologic cosmopolitismul reprezintă una din cele mai preferate otrăvuri ale imperialismului”. Sărbătorește apare și Flacăra
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
al boieroacei Julia și al cârciumarului Ilie Tabageru sunt cele mai vii, și aceasta este În dauna personajelor pozitive ale cărții. Scriitoarea caută prin fiecare gest al lor, prin fiecare stare sufletească mijloace spre a dezvălui putreziciunea caracterului lor de exploatatori (Ă). Acestei preponderențe a vechiului și lipsei de luptă Între nou și vechi, i se datorește lipsa de acțiune a cărții. Pe drept cuvânt, cel ce va citi Pe văile Argeșului va observa că În această carte mulțimea conflictelor particulare
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
asupra lui și-l covârșește sub un imperios determinism. (Ă). Mulți artiști nu Înțeleg de ce un anume tip de descriere a mizeriei, a Întunecimii, a apăsării oamenilor, În loc să fie progresist, servește burghezia. Ei nu Înțeleg Încă nici de ce Îngroșând abjecția exploatatorilor, Înfățișându-i În bălăceala lor sorbidă și făcând aceasta după rețetele naturaliste, abat de la țintă ascuțișul criticii sociale. (Ă). Elementele naturaliste din romanul lui Al. Jar nu numai că Împiedică pe autor să dea viață zecilor de luptători eroici ai
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
așadar, prezentarea activistului comunist suferă de pe urma schemantismului static, iar uneori prezența lui e determinată de criterii de simetrie formală: existența funcției crează personajul, fără ca acesta să se facă simțit. Mult mai veridic și mai viu este prezentată În roman galeria exploatatorilor, a sabotorilor, a capitaliștilor, a oportuniștilor, - patroni, Înalți funcționari, politicieni, tehnicieni, și câteva cozi de topor de-ale lor, rupte din masa muncitorimii. (Ă). În general, mediul și mentalitatea burgheziei sunt just prinse de scriitor, biciuite cu sarcasm, reușind să
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Înalți funcționari, politicieni, tehnicieni, și câteva cozi de topor de-ale lor, rupte din masa muncitorimii. (Ă). În general, mediul și mentalitatea burgheziei sunt just prinse de scriitor, biciuite cu sarcasm, reușind să stârnească În cititor disprețul și antipatia față de exploatatori. De asemenea, scriitorul a surprins cu multă ascuțime chipul ipocrit al dușmanului de clasă (Ă). (Ă). În fine, scriitorul s-a străduit să cuprindă În paginile romanului său un aspect deosebit de important al realității În devenire, pe care o Înfățișa
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
a despărțirii, de fapt, de vechea cale trudnică dar bătătorită din strămoși a vieții izolate și chinuite pe peticul propriu de pământ. (Ă). Iată de ce literatura semănătoristă și poporanistă, ca și cea a fascismului de mai târziu, este expresia urii exploatatorilor Împotriva acestei tradiții. Iată de ce naturalismul ca metodă de creație a burgheziei, este nu numai un dușman al realismului socialist, dar și expresia disprețului și dușmăniei față de popor, a burgheziei și moșierimii. Prezentarea țăranului ca Împăcat cu soarta sa, Îndatorat
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
putea vorbi de imaginea complexă a realității. În poezia lui Vasile Iosif, Spre altă viață, din volumul Altfel de cântec, unde ni se vorbește de constituirea unei gospodării colective, chiaburii nu sunt uitați, dar ei sunt amintiți doar ca niște exploatatori Îngrădiți, neputincioși: «Pândesc turbați chiaburii după gard. Tânjesc să pună stăvili vieții noi. I-au Îngrădit și-acuma nu mai ard În focul urii lor de chiaburoi! (Ă)». Într-o altă bucată, Demascare, V. Iosif ne Înfățișează demascarea unui chiabur
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
se Întărește, se colorează cu toate nuanțele sale. (Ă). Dar valoarea tipologică a lui Mateica nu stă numai În descoperirea acestor trăsături. Petru Dumitriu reușește să creeze o ființă care exprimă atât de bine neîmpăcata ură și disprețul pe care exploatatorii Îl poartă clasei muncitoare, Încât Îl urăști pe Mateica nu numai pentru ceea ce face, ci În general ca existență, Într-atât e de inumană, ticăloasă, nepăsarea, scârba lui pentru tot ce e nou. Tocmai de aceea spunem că romanul posedă
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
credeau că le pot amăgi ușor”. După fruntașele U.F.M., tributare unei viziuni stângiste, dominante în mișcarea socialistă nu numai la noi, ci și în alte țări europene, feminismul ar fi fost o „mișcare a femeilor din clasa capitalistă”, a „exploatatorilor” și, ca atare, ea nu putea fi reprezentanta intereselor milioanelor de femei muncitoare. În manifeste, apeluri și articole, la adunări publice etc., U.F.M. îndemna femeile să se delimiteze de „feminismul reacționar” și să susțină pretutindeni programul Partidului Social-Democrat din
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
și Maria Rosetti, Eugenia Rădăceanu și Coralia Călin, vicepreședinte. În discursul său, Alexandra Sidorovici, aleasă secretară-generală, a lăsat să se înțeleagă destul de limpede că noua organizație se întemeiază pe principul segregației sociale și politice, subliniind că „femeile exploatatoare și soțiile exploatatorilor” nu au ce căuta în rândurile sale1. Eugenia Rădăceanu a condamnat susținerea de către femeile social-democrate de dreapta din țările occidentale a orientării potrivnice alianței cu comuniștii, „rupând astfel unitatea de acțiune a clasei muncitoare” și slăbind rezistența „frontului comun al
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
ațâțător la războaie”. Aplauze prelungite au întărit cuvintele tov. Eugenia Rădăceanu. Concluziile la problemele ridicate de delegate au fost puse de tov. Alexandra Sidorovici. Constatând că o singură categorie de femei a lipsit la conferință, femeile exploatatoare și soții de exploatatori, tov. Alexandra Sidorovici subliniază importanța discuțiilor, pline de învățăminte. „Conferința, a terminat tov. Alexandra Sidorovici, ne-a ridicat încrederea în forțele noastre, a dat mai multă încredere în forțele noastre bărbaților, guvernului, regimului nostru. În acțiunile duse de femei s-
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
după desființarea acesteia odată cu interzicerea cultului greco-catolic în 1948, devenit mirean, trăia din veniturile de proprietar al unor mici unități productive (moară, presă de ulei). Exmatriculat din liceu în 1951, ultimul an de studiu, din cauza originii sociale „nesănătoase” - fiu de „exploatator” -, B. își termină studiile în formula „fără frecvență”, la Oradea, unde lucrează ca funcționar. După bacalaureat (1952), se stabilește la București unde vrea să se înscrie la Universitate, dar nu e admis, tot din cauza „originii sociale”. Urmează cursuri de calificare
BREBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
cărțile după format și nu după conținut, voind să demonstreze că în felul acesta n-ar viola, chipurile - deplina libertate a cititorului în alegerea cărților. În fond, sub această ipocrită dezinteresare, sub acest obiectivism, se ascundea dorința meschină a slugilor exploatatorilor de a ascunde cărțile cu conținut științifico-materialist și de a manipula în primul rând excrescențele culturii burgheze(...). Călăuza bibliotecarului a demonstrat concret neeficiența acestei metode formaliste, publicând un vast material sovietic de biblioteconomie, care a arătat importanța așezării cărților după
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
o nebănuită bogăție de nuanțe (...). În scena aceasta scurtă sunt creionate, prin numai câteva amănunte semnificative, două portrete viguroase. Pescarul obidit e nevoit să se umilească («jupâne, ostenește-te, spune el cu șapca în mână» (...). Tot atât de precis este redat și exploatatorul. Prăpastia ce-l desparte de muncitor, trândăvia lui îmbuibată, sunt sugerate, dincolo de împrejurările concrete ale locului și momentului respectiv, prin insistența cu care autorul vorbește despre acea lume a lui. De asemenea, apare clară în această scenă cruzimea, lipsa de
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
-l desparte de muncitor, trândăvia lui îmbuibată, sunt sugerate, dincolo de împrejurările concrete ale locului și momentului respectiv, prin insistența cu care autorul vorbește despre acea lume a lui. De asemenea, apare clară în această scenă cruzimea, lipsa de omenie a exploatatorului care rostește brutal condamnarea la moarte a muncitorului: «Nu-mi mai trebuie. Svârle-l înapoi în baltă» (...). Pescarii sunt jecmăniți nu numai de negustori, de cherhanagii ci și de chiaburi ca Grozuță și fiul său Macarie. Chiaburii închiriază oamenilor scule de
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
rândurile de mai jos vor încerca să arate (...). Peste satul pescăresc Alba, au trecut necazuri și nevoi cu duiumul, acestea au fost aduse de oameni d'alde Kerciulescu, Grozuță și Macarie, bogătași învățați să trăiască din sudoarea pescarilor (...). Și tâlhăriile exploatatorilor se adună, lanț cu lanț. Vremurile se înnoiesc însă. Din mijlocul pescarilor obidiți se ridică oameni care știu de unde vine binele, de unde vine răul. Așa e de pildă Artimon, secretarul organizației de partid din Alba. Dintr-o familie de pescari
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
a României burghezo-moșierești, că ei ar putea să atace teme de demascare a putreziciunii vechii societăți, că ei ar putea de pildă să scrie valoroase comedii satirice în care să biciuiască societatea burgheză, făcând să crească în spectatori ura împotriva exploatatorilor. O altă deficiență serioasă în sprijinirea muncii noastre scriitoricești provine din absența criticii dramatice. Presa nu-i ajută suficient pe dramaturgi și nu ajută nici teatrele în promovarea repertoriului original. Dacă în presă s-ar fi găsit două rânduri clare
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Niculae - nu are un contur atât de precis ca acela, bunăoară, a lui Anghel (...). Prunoiu este una dintre cele mai bine individualizate figuri ale nuvelei. Menținându-l necontenit în câmpul atenției cititorului, ca pe acela care e principalul susținător al exploatatorilor din sat, autorul i-a făcut un portret fizic și moral minuțios. Sub o înfățișare greoaie și brutală se ascunde o fire despotică și de o ambiție fără margini. Prunoiu este în stare de orice pentru a rămâne «cel mai
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
văzute acolo i-au răscolit amintirile. Romanul se înscrie printre creațiile valoroase ale literaturii noastre noi, ale poeziei noastre de proporții”. • Eugen Campus. - Act de acuzare. În: Viața românească, nr.2, febr., 1953: „Scrisă cu pasiune, cu ură necruțătoare față de exploatatori și dragoste pentru masele împilate, noua lucrare a lui Zaharia Stancu, Dulăii, constitue un act de acuzare împotriva regimului burghezo-moșieresc. Scriitorul a ales o perioadă istorică de maximă încordare: vara și iama anului 1906, în jurul răscoalelor din 1907. Prima parte
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Grosse Pointe. ― Asta pentru că eu conduc Întreaga afacere și-mi asum riscul. ― Mie-mi sună a exploatare. ― Așa-ți sună, nu? zâmbi Milton. Ei bine, dacă să dai cuiva o slujbă Înseamnă să-l exploatezi, atunci Înseamnă că sunt un exploatator. Locurile acestea de muncă nu existau Înainte să Încep eu afacerea. ― Asta e ca și cum ai spune că sclavii nu aveau de lucru până nu s-au făcut plantațiile. ― Ai o adevărată zvârlugă aici, spuse Milton, Întorcându-se spre fratele meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
se ascundea În patul lui Meg Zemka - ea și orgasmele ei multiple, ea și dinții ei stricați, ea, care-i șoptea În ureche atunci când făceau dragoste: ― Uită-i pe ai tăi, frate! Sunt niște porci burghezi! Taică-tău e un exploatator, frate! Uită-i. Sunt morți, frate. Morți! Ăsta-i adevărul. Ăsta de-aici. Hai că-ți dau eu ce-ți trebuie, puiule! OBIECTUL OBSCUR Mi-am dat seama azi că n-am făcut cine știe ce progrese, nu așa cum mi-am imaginat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ciudata constituție. Clinica mă pregătise pentru asta, imunizându-mă la rușine, și, În plus, aveam nevoie disperată de bani. Iar Clubul 69 era locul perfect pentru mine. Lucram cu Încă două fete (vorba vine): Carmen și Zora. Presto era un exploatator, un pornograf, un porc libidinos, dar se putea mult mai rău. Fără el, s-ar putea să nu mă fi descoperit niciodată. După ce mă luase din parc, plin de vânătăi și ponosit, Presto mă dusese În apartamentul lui. Prietena lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
numai vreo șapte-opt din cei de altădată se mai aflau în viață. Doi dintre ei fuseseră negustori, erau scăpătați de mult, aflați acum în întreținerea fiilor, și ei în vârstă, după o viață de cenușă ca urmași ai unor „Foști exploatatori” cum le erau denumiți părinții, în vocabularul și concepția politică a puterii care fărâmițase societatea în tot atâtea insulițe câți membri erau - n-o împărțise ci o fărâmițase, adică o distrugere a personalității umane, pentru o mai bună supraveghere, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
și din suferințe despre care multă vreme nu am știut nimic. Despre vieți frânte atât de umilitor, despre care nu am știut. Sau, când aflam despre ele, eram atât de îndobitocit de cele învățate, atât de speriat de cuvintele dușman, exploatator, burghez, criminal de clasă, încât credeam cu toată convingerea și îndârjirea că bieții acei oameni își meritau soarta. A trebuit să treacă ani peste mine ca să înțeleg - dar cât înțeleg și acum? - că am crescut pe un întins de suferință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pe care noi înșine le urlam. Slăveam ce? Aparenta liniște în care creșteam, ne făceam planuri de viitor, ne rostuiam viețile. Neștiutori, neîncrezători, înverșunați împotriva unor dușmani pe care nu-i văzusem vreodată. Mulți ani, pentru mine, figura cruntă a exploatatorului a fost întruchipată de „Conu Gr.“, fost senator, proprietar în satul unde locuiam, unul dintre fruntașii de odinioară ai așezării. Ieșea (îl scoteau) în înserat „la șosea“. Stătea pe o buturugă de stejar, pe care i-o adusese unul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]