264 matches
-
de voință, reușeam să mă rup, să renunț, să încetez vizionarea, să mă reîntorc în unica lume pe care o acceptam pe atunci: realitatea dualistă, pragmatică, fizică și metafizică. Mulțumit că „învățasem” să mă deblochez la moment, „ asistam” curios și extaziat la etapa inițială, generică, a unui „lung metraj” de ficțiune nonfictiv(!), la proiecția secvențială rapidă, amețitoare a mii de instantanee redându-mi personaje, portrete vii, mișcăndu-se în cele mai bizare mimici, gesturi și ipostaze. Deslușeam la început predominant trăsături antropoide
REVELAŢII INTERZISE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 548 din 01 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345791_a_347120]
-
Acasa > Strofe > Creatie > MARIN VOICAN-GHIOROIU - DE PE MARGINEA UNUI CON DE LUMINĂ PRIVESC EXTAZIAT SPRE INSULA FERICIRII Autor: Marin Voican Ghioroiu Publicat în: Ediția nr. 824 din 03 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului De mult îmi pusesem în gând să-mi iau un concediu de la eul meu și să las „ispita de la trebi" pentru
DE PE MARGINEA UNUI CON DE LUMINĂ PRIVESC EXTAZIAT SPRE INSULA FERICIRII de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 824 din 03 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346039_a_347368]
-
despre acel loc exotic... dar atât de apropiat de sufletul nostru traumatizat și veșnic în căutare de un panaceu al fericirii veșnice. Marin VOICAN-GHIOROIU București sfârșit de martie 2013 Referință Bibliografică: Marin VOICAN-GHIOROIU - DE PE MARGINEA UNUI CON DE LUMINĂ PRIVESC EXTAZIAT SPRE INSULA FERICIRII / Marin Voican Ghioroiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 824, Anul III, 03 aprilie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Marin Voican Ghioroiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
DE PE MARGINEA UNUI CON DE LUMINĂ PRIVESC EXTAZIAT SPRE INSULA FERICIRII de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 824 din 03 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346039_a_347368]
-
-mi sufletul cu tot ce are viața mai sublim... și cu fiecare strigăt de durere... voi fi mai tânără cu un vis .... 50 de primăveri ( și ceva...) un buchet de gânduri ... smuls din somnul adâncului și aruncat în brațele prezentului extaziat, extaziat.... Referință Bibliografică: Din jurnalul unei zile ( *50 de primăveri și ceva...) / Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1196, Anul IV, 10 aprilie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Valentina Becart : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
DIN JURNALUL UNEI ZILE ( *50 DE PRIMĂVERI ŞI CEVA...) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1196 din 10 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347764_a_349093]
-
sufletul cu tot ce are viața mai sublim... și cu fiecare strigăt de durere... voi fi mai tânără cu un vis .... 50 de primăveri ( și ceva...) un buchet de gânduri ... smuls din somnul adâncului și aruncat în brațele prezentului extaziat, extaziat.... Referință Bibliografică: Din jurnalul unei zile ( *50 de primăveri și ceva...) / Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1196, Anul IV, 10 aprilie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Valentina Becart : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
DIN JURNALUL UNEI ZILE ( *50 DE PRIMĂVERI ŞI CEVA...) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1196 din 10 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347764_a_349093]
-
sus...Fluidul de energie amplificat tot creștea ...și iar creștea, reverberat cu șuvoiul de note năvalnice și stridente ale țambalului. Și valurile uriașe de energie, dezlănțuite, se revărsau peste femeile din jur care țipau în extaz. Iar când țipau femeile extaziate, sufletele călușarilor zburau, precum ciocârliile spre soare, amețite de strălucirea lui, dar și de propriile triluri. Atunci, dansatorii desfundau butoaiele cerului și pământului, pline de bucurie...Ooo, cum mai curgea bucuria!..Câtă energie se risipea în jur și-i electriza
HĂLĂIŞA!-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377793_a_379122]
-
nu îndrăzni să se mai miște în următoarele două-trei ore, ca să nu tulbure somnul liniștit al fiicei. Intrigat de lunga ei absență, Liviu își strecură capul prin ușa imobilă a odăii, dar Maria îl liniști cu un gest, arătându-i extaziată chipul dulce și senin, ce dormea asemeni unui copil fericit, pe pieptul ei. Imaginea emoționantă ce i se desfășura sub privirea înlăcrimată de duioșie, trezi în tatăl greu încercat, noi speranțe și ... Citește mai mult - Vrei să intru în pat
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
nu îndrăzni să se mai miște în următoarele două-trei ore, ca să nu tulbure somnul liniștit al fiicei. Intrigat de lunga ei absență, Liviu își strecură capul prin ușa imobilă a odăii, dar Maria îl liniști cu un gest, arătându-i extaziată chipul dulce și senin, ce dormea asemeni unui copil fericit, pe pieptul ei.Imaginea emoționantă ce i se desfășura sub privirea înlăcrimată de duioșie, trezi în tatăl greu încercat, noi speranțe și ... XXI. ISPRĂVILE LUI CUPIDON (PART. 12), de Silvia
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
acele sporgențe, aparent naturale. Când dalta se lovise de ceva metalic, se produseseră niște zgomote ca de încuietori ce se deschideau cu clicuri repetate și atunci stânca se retrăsese în spatele peretelui ca un fel de ușiță culisantă și în fața privirilor extaziate ale lui Dragu se înfățișă o nișă dreptunghiulară. Pereții nișei erau perfect șlefuiți și păreau poleiți. În nișă era o lumină albă, opalescentă, ce radia din partea de sus a firidei, deși nu se vedea nici o lampă sau altă sursă. Un
FRĂȚIA DRAGONILOR STELARI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376619_a_377948]
-
Ediția nr. 277 din 04 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului SIMPLĂ IPOSTAZĂ. acrostih Cununi de raze, cât de cât aureolate, Rupte din nu știu ce generatoare de lumină Îți sunt aduse proaspăt înmiresmate Simple culori de o creație divină. Talentul pictorului rămâne extaziat, În fața originalului care ești tu, Nu poate să transpună pe curat Aureola simplă a frumuseții de acu. Visați voi stele, flori, natură, soare Aruncați-vă privirile fără economie, Sunt încă mic în lumea asta mare Iradiază sufletul de o mare
SIMPLĂ IPOSTAZĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375285_a_376614]
-
complice și își promiseră din priviri, o lungă și amănunțită discuție. Ardea de nerăbdare să-i cunoască impresiile legate de această întâlnire cu Carlos. Afară noaptea oferea un spectacol demn de toată admirația. Norii se risipiseră care încotro, dezvăluind privirilor extaziate ale celor doi îndrăgostiți, un cer limpede pe care luna clipea complice și curioasă, nefiresc de aproape. - Lea, observi cât de mare pare luna în noaptea asta? Nu știu, e cumva diferită! Nu ți se pare? Doamne, ce locuri frumoase
DILEME ( FRAGMENT 34) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375662_a_376991]
-
înșele vigilența. Când nu reușeau să obțină o pradă mai mare, se mulțumeau și cu bietele vrăbiuțe ce se hazardau să se apropie mai mult decât ar fi fost prudent de grăunțele păsărilor de curte și de trocul porcilor, ciugulind extaziate tot ce le cădea sub ciocurile vorace. Discuții aprinse însuflețiră în curând crângul. Într-un luminiș se adunaseră câțiva curioși, ascultând cu neîncredere și uimire poveștile năstrușnice ale unui cuplu de mierle, ce își lăsaseră auditoriul cu gurile căscate. Când
LEGENDELE PRIMĂVERII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375649_a_376978]
-
nu îndrăzni să se mai miște în următoarele două-trei ore, ca să nu tulbure somnul liniștit al fiicei. Intrigat de lunga ei absență, Liviu își strecură capul prin ușa imobilă a odăii, dar Maria îl liniști cu un gest, arătându-i extaziată chipul dulce și senin, ce dormea asemeni unui copil fericit, pe pieptul ei. Imaginea emoționantă ce i se desfășura sub privirea înlăcrimată de duioșie, trezi în tatăl greu încercat, noi speranțe și motive în plus, pentru a lupta cu destinul
DILEME ( FRAGMENT 25) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375657_a_376986]
-
așteaptă cuminți blânde fiare, Apă bând din al mâinii căuș. Vom călca pe poteci ancestrale, Prin poieni, cu coroane de spini, Doi asceți, goi în vremi saturnale , Veșnic tandri și veșnic străini. Luzi, vom arde în noi ce-i povară, Extaziați, răbufni-vom spre cer, Îndulcind cazna trecerii vremii, Retrăind nopți de-amor și mister. Mugurel Puscas ( Liga Scriitorilor din România, Uniunea Scriitorilor Europeni din Moldova ) Referință Bibliografică: CÂND IUBIREA... Mugurel Pușcaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2289, Anul VII
CÂND IUBIREA... de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2289 din 07 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362187_a_363516]
-
Cine să bifeze aripile noastre în cosmos? Cine să vină la țărm din marea secată? Cine să ne curețe de solzii tămăduitori? Nu e Cineva să ne rănească, Nu e Cineva să ne supună. Deși murim, untdelemnul vibrează în luntrea extaziată, iar noi înotăm în acest oazis sfânt. Cine să ne aducă focul, în proaspătă joie? Cine ne inspiră, să-I dăm toată sarea din mare? Cine să ne încingă în sacru, dacă nu tăcerea nepregătită a Mântuitorului... Dezvelindu-ne de
CINE SĂ NE ÎNCINGĂ ÎN SACRU? de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1952 din 05 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378815_a_380144]
-
de Saba, coafurile abracadabrante, supradimensiunea brățărilor și cerceilor, toate amplifică, deformează, urîțesc. Doar pe malul Loarei, fără întrerupere, o formație tam-tam, supli africani autentici, de Discovery Channel par să marcheze... dezrădăcinarea suratelor de pe bulevard. Da, dar cei care-i ascultă extaziați sînt, fără excepție, albi. Se pare că nu am cum evita... A 7-a Bienală de Arte de la Savonnière. Insistențele cîștigă. Sere imense, prisme ale irizărilor fluviului. Ei bine, artiștii nu au cruțat nici un cotlon din mirabilele răsaduri. Dar cine
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
un an înainte, iar varianta Clubului de la Roma nu oferea îmbunătățiri notabile. Deși o parte (marea majoritate?) dintre indivizi au fost Șocați de noutatea Și îndrăzneala proiectului (modelarea viitorului planetei în câteva sute de rânduri de program de calculator) Și extaziați, cum oamenii sunt adesea, de perspectiva dispariției civilizației, care am văzut că era o poveste veche, promovată de un număr mare de personalități printr-o campanie de marketing a Clubului de la Roma, care a sprijinit acest proiect remarcabil Și ambițios
Turismul și dezvoltarea durabilă by Dorin Paul Bâc () [Corola-publishinghouse/Science/238_a_160]
-
antropologică. În această „fază”, nu clasa muncitoare condusă de PCI a împins democrația creștină să-și îndeplinească Realizările (decât la început și în mod relativ), ci patronii, prin „expansiunea lor economică” de neoprit, care a construit - prin intermediul unei democrații creștine extaziate - nenumărate case și a absorbit din zonele rurale milioane de țărani. Nici în această privință democrația creștină nu are vreo legătură - într-o asemenea măsură încât, se pare, nu și-a dat seama de nimic. Nu și-a dat seama
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
copacilor pădurii, ce îmbie în arșița verii la odihnă, răsăritul și apusul soarelui, unduirea lanului de grâu, cerul unei dimineți de vară, câmpul somnolent, cuprins de toropeala amiezii reprezintă obiectivări care ascund clipe binecuvântate, când sufletul ființei umane se identifică, extaziat, cu lumea care primește har: „Simt dumnezeirea-n fagul crud,/ O aud pe ape, o aud. Dibuitoare mâna s-atingă pe aproape/ Pe Dumnezeu, mireasmă plutind pe flori, pe ape...” - Dorință. Pentru eul liric, vara este o copilă, iar sosirea
GIURGIUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287288_a_288617]
-
fi lăsați să-și etaleze virtuțile poetice și ritmice. Ei plecau de la premisa, după mine falsă, că textul biblic trebuie redat Într-o limbă românească „specială”, plină de mister, cu fraze contorsionate și topică văcăresciană. Paranteză: foarte des Întîlnesc compatrioți extaziați În fața câte unui pasaj din vechile traduceri ale Bibliei sau din vechiul Pateric, din care nu pricep În realitate nimic, dar care „sună altfel”. Cauza acestor stări extatice ar fi „dulceața”, „farmecul”, „Întorsătura”, „muzicalitatea”, „tenta arhaică” a frazelor respective. În
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
tatăl lui Îl azvârlea În aer. Apoi spune: ― Tata, nasturele meu. Și imediat se ridică suficient de sus ca să observe baioneta de oțel care-i străpunge pieptul. Lumina focului dezvăluie, la capătul țevii lungi, dincolo de ochitor și de cocoș, chipul extaziat al soldatului. Focul se apropia de mulțimea de pe chei. Se aprinse acoperișul consulatului american. Flăcările se cățărară pe cinematograf, aprinzând marchiza. Mulțimea se trase Înapoi dinspre căldură. Însă Lefty, sesizând șansa care i se arăta, stărui În continuare. ― N-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În mână. Dă foc la cârpa care atârnă din gura sticlei și, cu un gest nu din cale-afară de priceput, azvârle cocteilul Molotov prin geamul de la stradă al Casei Zebrei. Când flăcările erup În interiorul bufetului, incendiatorul strigă cu un glas extaziat: ― Opa, În pizda mă-tii! L-am văzut numai din spate. Încă nu se luminase de-a binelea. Din clădirile Învecinate, care ardeau, se Înălța fumul. Totuși, la lumina flăcărilor mi s-a părut că recunosc bereta neagră a prietenului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
surprindere, Augustus îl privește lung. Pentru prima dată nu-și găsește cuvintele. Interlocutorul lui simte că ba lanța începe să se încline în favoarea sa. E momentul să pro fite. Ridică brațele către tavanul înstelat și dă drumul unei excla mații extaziate: — Tu nu ești un zeu printre noi, muritorii, ci un om numit de zei în fruntea noastră... Principele se indispune. Slugoiul ăsta este mai șiret decât și-a închipuit. De ce l-a crezut prost? Are în față un adversar de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
degrabă meschine. Dar mâinile care au trudit aici, indiferent de unde s-au inspirat, au făcut marmura să înflorească. Se lipește cu spatele de perete și își lasă degetele să alunece la voia întâmplării pe frunze și ciorchini de viță-de-vie. Pipăie extaziat buchetele de maci și bujori, așezate în evantai. Nu le vede, dar are impresia că nici două motive nu se repetă la fel. Mângâie discret o lebădă cu aripile desfăcute, apoi un șarpe minuscul fofilându-se printre frunze. Dă de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
după Ușa Unu, mă întreb? Nici unul dintre noi n-a trebuit să se întrebe prea mult: poza a dispărut și mai multe linii i-au luat locul, după care a apărut o altă imagine. De data asta un tip stă extaziat, cu capul dat pe spate, în timp ce o fată pe jumătate goală stă în genunchi în fața lui, și se arată în detaliu cum îi face o felație. ― Doamne! șoptește Geraldine. Asta e isterie, e atât de, mă rog, deloc sexy. Încep
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]