654 matches
-
în curs de desfășurare, e o postură ce substanțializează mesajul estetic al autoarei. Deoarece calitatea de intelectual este, în vederile d-sale, un rod al asocierii dintre rațiune și contemplare. Dacă prima e bizuită pe legile logice, ca obiectivitate și exterioritate, "în sensul de oglindire și autooglindire a unei realități din afara sau dinăuntrul nostru", cea de-a doua se întemeiază pe intuiție și spontaneitate, ca manifestare a unei interiorități personale, "răspunzînd unei exigențe intime de adevăr". Numai coroborarea inteligenței cu sensibilitatea
Mărturiile Doinei Cornea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7177_a_8502]
-
funicularul, una mult mai largă în plan orizontal, oblic și, poate cel mai important, exterior. Într-un fel, ascensorul, legat strict de un spațiu interior, sugerează autoscopia, trăirile, gândurile și sentimentele cele mai intime ale eu-lui poetic, în vreme ce funicularul reprezintă exterioritatea, raporturile poetului cu lumea înconjurătoare. Această viziune amintește de filosofia lui Mihai Șora, cu precizarea importantă că poetul Constantin Abăluță este un Mihai Șora ŕ rebours. Modelul ontologic al lui Mihai Șora este imaginat ca o sferă, U(niversala) P
Tristețea orfevrului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6669_a_7994]
-
un Mihai Șora ŕ rebours. Modelul ontologic al lui Mihai Șora este imaginat ca o sferă, U(niversala) P(utință) de rază nulă. Verticala acestei sfere, raza, este locul geometric al interiorității ("ascensorul" lui Abăluță), iar orizontala, suprafața, cel al exteriorității ("funicularul" aceluiași). Evident, loc al exteriorității fiind, orizontala, suprafața este și locul unei oricând posibile disipări, după cum verticala, raza nondimensională e locul privilegial al initimității și al "continuei disponibilități de a prelua din plin impulsul de a fi plenar". În
Tristețea orfevrului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6669_a_7994]
-
ontologic al lui Mihai Șora este imaginat ca o sferă, U(niversala) P(utință) de rază nulă. Verticala acestei sfere, raza, este locul geometric al interiorității ("ascensorul" lui Abăluță), iar orizontala, suprafața, cel al exteriorității ("funicularul" aceluiași). Evident, loc al exteriorității fiind, orizontala, suprafața este și locul unei oricând posibile disipări, după cum verticala, raza nondimensională e locul privilegial al initimității și al "continuei disponibilități de a prelua din plin impulsul de a fi plenar". În viziunea lui Mihai Șora, logica orizontalei
Tristețea orfevrului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6669_a_7994]
-
acest punct de vedere, Gabriel Liiceanu așază în aceeași linie trei nuvele: Cei morți de Joyce, Moartea lui Ivan Ilici de Tolstoi și Metamorfoza lui Kafka, descoperind cum în toate trei, „somnul indus de prejudecăți”, mecanică unei vieți petrecute în exterioritate, intră într-o relație neașteptată cu moartea, distanța față de sine, sau transformarea, care permit înțelegerea vidului vieții, trezirea. În The Dead, povestea de Crăciun trăită de Gabriel Conroy are toate liniile acelei sterotipii anglo-nordicirlandeze care ne-o fac atât de
Cu Joyce, despre epifanie by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4698_a_6023]
-
roman, cât de fideli suntem, cum se exprimă această fidelitate? Secolul al XIX-lea și prima jumătate a secolului XX, epoca marilor romancieri și a marilor romane, au impus linia realistă, linia unei fotografieri foarte exacte a lumii omului, cu exterioritatea și interioritatea ei. Realismul se identifică, în primul rînd, cu o dorință de obiectivitate în descrierea realității și mizează pe materialitatea lumii, pe ceea ce este obiectual, rațional, explicabil, descriptibil. Fresca, panoroma socială și psihologismul erau principalele direcții de acțiune ale
Singurătatea autorului de romane by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/4668_a_5993]
-
relevarea unei stări, în general de anxietate generată de o realitate socială anguasantă. Raportul artistului cu cetatea este același ca și al vechilor maeștrii, de a se închide în sine, un sine la fel de greu de suportat de altfel ca și exterioritatea din care încearcă să se retragă. Ceea ce mi se pare demn de menționat în legătură cu lucrările sale este relația cu materia colorată ce conține mai mult decât forma, mărturisirea artistului, mesajul de însingurare fapt pentru care, consider că ea este personajul
Interioarele lui Gabriel Giodea by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/4387_a_5712]
-
etaje neîncheiate, și poetul Paul Celan, spre a ne sugera, ca în gravurile lui M.C. Escher, că interiorul și exteriorul sunt același topos ÎN și DIN care se intră sau se iese simultan. Iar astfel emoția este interiorul maximei noastre exteriorități, universală, căci strict autobiografică. Distorsiunile de spațiu cu care ne-au obișnuit reprezentările fractale existau deja natural în dinamica stroboscopică a emoției poetice, unde incompatibilitățile se îmblânzesc, atunci când spiritul asociativ și caracterul integrator al frumosului sesizat șterg limitele, dărâmă gardurile
În adâncul emoției by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/5755_a_7080]
-
de-a lungul secolului al XX-lea, împreună cu orgoliul și îndatorirea unui tip de intervenție, proiectivă și practică, asumînd dominator natura. Ceea ce însă generații mai noi încearcă deslușit este să nu se stabilizeze într-o relație care acceptă o anume exterioritate a mijloacelor, față cu materia și forța intrinsecă a realului. Bogdan Lascăr aparține opțiunii pentru un asemenea parteneriat creator, avid să provoace identificări de substanță. După anii de contact, în pragul medicinei, o formație completă în aria artelor vizuale i-
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
altă învolburare istorică. Lena Constante a fost o expertă a nesiguranțelor. Omul care știe să fie prevenitor și discret, să se mulțumească cu puțin. O deprindere din închisorile totalitare și privilegiul singurătății aprofundate. Însă nesiguranța ține la ea exclusiv de exterioritate. Mărturia ei este o lecție despre victoria spiritului și disprețul trupului, conflict analizat vreme de opt ani și jumătate în singurătatea absolută a temniței. Nu se știe când anume scrie Evadarea tăcută. O notă din carte, datată iunie 1981, vorbește
Una cosa mentale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3294_a_4619]
-
exfolierile psihologice anunță resemnarea echivocă. Romanele sunt construite în jurul unor personaje ce parcurg o triplă metamorfoză. Mai întâi, o revelație denunță un simulacru al captivității. E vorba, mai precis, de felul cum individul se raportează, într-o situație limită, la exteriorități ce devin, totodată, un prim pilon în procesul interiorizării. În al doilea rând, Dora Pavel modelează universul psihologic al eroului prins în ramificații autoscopice. Eșecul, însingurarea, tentația ratării, abandonul, toate dospesc într-un eu tot mai complex. În fine, ultima
Terapia captivității by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3513_a_4838]
-
contrarii, libertatea și necesitatea nu numai că se condiționează reciproc, dar nu ar exista și nu ar însemna nimic una în absență celeilalte. Libertatea este necesitate, așa cum necesitatea este libertate. Așa că "procesul necesității este constituit în felul că, prin el, exterioritatea rigidă dată mai întâi este depășită și că este dezvăluit interiorul ei, prin care astfel se arată că cei legați împreună nu sunt de fapt străini unul față de celălalt, ci sunt numai momente ale unui întreg, dintre care fiecare, în raport cu
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
necesitate și libertate deopotrivă, pentru că "omul moral" acționează înțelegând că faptele sale sunt necesare pentru devenirea spiritului că ceea ce el este deja prin conceptul omului moral, ca libertate, ca lume a conceptelor stând la baza rațiunii care actioneaza prin negarea exteriorității și incorporarea acesteia într-o totalitate pură, în care perechile dialectice subiect-obiect sau libertate-necesitate vor fi fost depășite și ridicate la un nivel superior. În Știință Logicii, Hegel propune o interpretare complementară a binomului libertate-necesitate. Aici, libertatea aparține teleologiei, științei
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
într-o lume fenomenala de nedepășit că totalitate; victoriile rațiunii practice sunt și rămân astfel singulare, chiar si in prezumtiva lor comunitate că "imperiu al scopurilor". În versiune hegeliana, libertatea în calitatea de continut al spiritului și necesitatea, realitatea, în calitate de exterioritate a spiritului, nu au sens decât în procesul devenirii și totodată al suprimării lor. Libertatea neagă necesitatea, lumea reală, aparentă, existând pentru sine, si o transformă în interioritate; la rândul ei, necesitatea negata își pierde exterioritatea și obiectul recunoaște spiritul
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
și necesitatea, realitatea, în calitate de exterioritate a spiritului, nu au sens decât în procesul devenirii și totodată al suprimării lor. Libertatea neagă necesitatea, lumea reală, aparentă, existând pentru sine, si o transformă în interioritate; la rândul ei, necesitatea negata își pierde exterioritatea și obiectul recunoaște spiritul drept scop al său. Transformându-se în libertate rațională, totală, libertatea și necesitatea nu se mai percep reciproc drept constrângeri, ci drept oglindiri ale uneia în cealaltă, două forme temporar diferite ale aceluiași conținut prospectiv. În
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
înteresul de pe capacitatea de observație a formei și de pe abilitatea de ordonare a limbajului în sine, pe tipul de lectură, pe natura atitudinii și pe încărcătura morală a mesajului. Prins, ca și El Greco, la intersecția unor realități divergente, aceea a exteriorității imaginii și a interiorității spiritului, sedus, în egală măsură, de spectacolul privirii și de fervoarea ideii ori, altfel spus, de voluptățile materiei și de imperativele unei credințe implicite, pictorul identifică - și, în parte, construiește - o lume intermediară, o a treia
Vladimir Zamfirescu, între natură și cultură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10748_a_12073]
-
lui Buda, un loc al armoniei sufletului luminat de înțelepciune, în care se întâlnesc iluminații, pentru săvîrșirea riturilor și neofiții, pentru a străbate etapele inițierii. Mandala îi permite inițiatului să descopere linia care unește macrocosmosul (Universul, tot ce ține de exterioritate) de microcosmos (propria sa dimensiune fizică & spirituală). Altfel spus, mandala este calea prin care EU-l inițiatului se armonizează cu tot ceea ce îl înconjoară. În ultimă instanță, corpul este mandala interioară a fiecăruia. Mai nimic din această amplă armonie universală
Apocalipsul acum by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10754_a_12079]
-
eu am simțit toată tăcerea lui vorbitoare. în fantezia mea un critic avea un statut de înalt creator tocmai prin acele tăceri care-i erau tipice lui Lucian Raicu, tăceri care nu comunicau cu lumea din jurul lui prin ceea ce numesc ,exterioritate", dimpotrivă, ele creau invizibil un tunel de ,interioritate" cu care pur și simplu umpleau spațiul în care se găseau, curentând oamenii din preajma lor. Era în el și sfială dar și o pudoare feciorelnică, activă, plină de căldură. Această impresie mi-
Frații serafimi by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/10018_a_11343]
-
de a-și depăși propriile granițe, de a lucra subversiv împotriva propriului mediu al celulozei, perpetuându-l în același timp în care îl modifică. La granița dintre milenii, literatura se transformă, ieșind din propria cochilie, asumându-și riscul confruntării cu exterioritatea tehno-culturală, cu heteronomia, în același timp în care impregnează lumea exterioară cu ficțiunile și experimentele sale, cu propria-i autonomie estetică sau cu literaritatea.
Un manifest al virtualității by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Imaginative/10458_a_11783]
-
perioadă.” Într-adevăr! Judecătoarea Gabriela Baltag este cert exemplu de curaj! Orice discurs al ei cultivă cerința de satisfacere a justiției după trebuințele individului de a fi judecat corect, în funcție de litera și spiritul legii, nicidecum ca un dat ultim, în exterioritatea umanului. Este, cu alte cuvinte, un interpret între adevăr și fals, un interpret între bine și rău, în interioritatea caracteristicilor umane, nu judecă robotizat, matematizat, pe încadrări fixe, are în vedere mobilitatea și spiritul legii. Iubește libertatea în limita posibilităților
JUDECĂTOAREA GABRIELA BALTAG, PREMIATĂ DE ANTENA 3 PENTRU CURAJ. UMANITATEA JUSTIŢIEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1651 din 09 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384486_a_385815]
-
că pentru Lévinas crima, ororile Holocaustului ori ale Gulagului au fost făptuite de făpturi amorale, pentru care cei din camerele de gazare ori din fața plutonului de execuție nu aveau chip”. În lucrarea lui Emmanuel Lévinas „Totalitate și infinit: eseu despre exterioritate” (1999) se remarcă viziunea lui: „Ideea perfectului nu e idee, ci dorință. Este întâmpinarea Celuilalt, începutul conștiinței morale care pune în cauză libertatea mea. Acest fel de a te măsura cu perfecțiunea infinitului nu este așadar o considerație teoretică. Ea
EU ȘI CELĂLALT de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383271_a_384600]
-
prăpastie sau spre un crâng. De aceea, omul politic prezentat pentru cunoașterea sa cea mai potrivită ar trebui să fie omul localizat în om, nu în învălmășagul politic! Și atunci, cine ar fi omul Tudorița Lungu, pur și simplu, în exterioritatea scării provizorii a ascensiunii politice? Dacă acest portret nu este prevăzut să denote abilitățile politice, se cade ca nici ce-l care îl zugrăvește în cuvinte să nu se prevaleze de tertipul mirodeniilor politice ale Media și mai cu seamă
TUDORIŢA LUNGU. NU POLITICA A SCHIMBAT-O PE EA, EA A SCHIMBAT POLITICA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362373_a_363702]
-
din contră, vede în ea verbozitate, epatare, o anumita impostura, o sfidare a gustului contemporanilor. Arghezi îl desființează că poet în pamfletul „Seară”.”Zgomotul operei sale- arată Arghezi- nu a trecut pragul cenaclurilor și al cafenelei, din inspirație îi rămân exterioritățile disparate, firimiturile, pleava, mătreața unei idei, pielea jupuita a unei imagini...e ca un plisc farfuridi răzbit în simbolism...el cântă numerele paisprezece, douăzeci și unu și șapte; iahturile, castelele, mătasurile, săpunul Floră, fabricile de parfum..., complăcându-se în obscurități... imaginile lui
ION MINULESCU-POETUL CARE A REABILITAT ROMANŢA TRADIŢIONALĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362368_a_363697]
-
se întoarce spre Tatăl pentru a iubi prin El pe Tatăl. Reciproc, Tatăl îl purcede pe Duhul pentru a iubi prin El pe Fiul. Astfel se poate observa o relație internă între purcederea Duhului și nașterea Fiului. Nu există o exterioritate între nașterea Fiului din Tatăl și purcederea Duhului din Tatăl, întrucât Duhul este din Tatăl împreună cu Fiul. Dumnezeu Tatăl ca temei al unității intratrinitare nu anulează specificul relațiilor între Persoanele Sfintei Treimi. Părintele Stăniloae arată că: „Fiul iubește prin Duhul
DESPRE EXISTENŢA, MISIUNEA ŞI SOBORNICITATEA BISERICII ÎN DUHUL SFINTEI TREIMI. O ABORDARE DIN PERSPECTIVA TEOLOGIEI PĂRINTELUI PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE [Corola-blog/BlogPost/363188_a_364517]
-
emisiunilor sale cere condiția de atenție la sinceritatea și ardoarea de a-și accentua opiniile, altminteri nu se înțelege nimic. În fiecare cuvânt pe care-l rostește este simbolul inclus al sincerei și ferventei lupte contra a orice este în exterioritatea binelui pentru cei mulți, toate ideile sale urmând stricta respectare a idealului de a fi cu ochii și urechile la cei puțini, care pot construi ori devasta destinele celorlalți Optica și perspectiva spuselor sale, consecvente seară de seară în emisiunea
MIHAI GÂDEA. BINELE, PESTE STAREA DE ASISTARE ŞI CONTEMPLARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1599 din 18 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368062_a_369391]