417 matches
-
se justifică numai dacă are o semnificație proprie distinctă. La fel ca denotația și ca referința, desemnarea indică stabilirea sau existența unei relații între forma lingvistică și lumea obiectivă. În interpretare exactă, desemnarea este relația dintre forma respectivă și realitatea extralingvistică sau referentul semnului lingvistic, adică un obiect, un proces, o calitate etc.: clădirea din față; aleargă mai bine decît ieri; vinul alb este sec. Uneori, desemnarea constă în identificarea unei echivalențe între două unități lingvistice cu extensiune sintagmatică diferită sau
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
aceea, nu este codificată sau memorizată (cărțile pe care le-am cumpărat astăzi, spre deosebire de cărțile de gramatică). Într-o abordare superficială, desemnatul, obiectul desemnării, s-ar identifica cu obiectul însuși, căci desemnatul semnului copac ar fi copacul particular din realitatea extralingvistică (copacul a fost doborît de furtună). Din faptul că existența relației de desemnare nu implică numaidecît existența unui lucru (a unui referent), ca în cazul construcțiilor imaginației (inorog, de exemplu) rezultă clar că, de fapt, semnul are ca desemnare un
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
limba intră în acțiune. Probabil că o analiză aprofundată a trăsăturilor discursului definit în această manieră punea de pe atunci probleme numeroase, cu atît mai mult cu cît binomul limbă-vorbire părea să epuizeze chestiunea epistemologică fundamentală a relației dintre lingvistic și extralingvistic. A trebuit să treacă apoi mai bine de jumătate de secol ca preocupările lingviștilor și specialiștilor din alte domenii socio-umane să tindă spre descoperirea unui punct de convergență "umanist", concretizat într-un obiect de studiu aparte, care să includă și
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
completări" (la Sorin Stati). Dacă pentru trăsătura cantitativă nu se identifică subclase, din perspectiva calității, enunțurile sînt clasificate în propoziții, fraze, structuri nepropoziționale. Alte studii iau în considerare trăsături suplimentare ale enunțului, în afara "cantității" și "calității", adăugînd contextul lingvistic și extralingvistic și acordînd enunțului statut de unitate sintactică de bază, analizabilă și divizibilă în "elemente discrete care nu coboară sub nivelul cuvintelor" (la Valeria Guțu-Romalo). Conform acestei perspective, limita dintre nivelul sintactic și cel morfologic este anulată, soluție pe care o
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în transmiterea informației enunțului și, de aceea, a devenit în epoca actuală un obiect de studiu pentru aceștia. Nu există totuși nici acum un consens în ceea ce privește statutul ei, de obicei, fiind considerată un fenomen auxiliar în comunicarea intersubiectivă de natură extralingvistică și incapabilă să transmită singură un conținut obiectiv. În această viziune, gestualitatea este în măsură să transmită doar informații abstracte, modale (negare, afirmare, îndoială, certitudine etc.), cuantificări (totalizare, diviziune) și calificare (euforie, neplăcere). Au existat însă și tentative de a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
elemente, în măsura în care întrunește o teorie generală a sensului cu o teorie generală a textului, astfel că, pe de o parte, domeniul ei de manifestare este specific, iar, pe de altă parte, cînd vizează raportul textului cu referentul, se aplică datelor extralingvistice ale discursului și condițiilor de producere și de observare a lor. Spre deosebire de abordarea semiotică, pentru care enunțarea se poate reconstrui pornind de la un singur text, hermeneutica presupune intervenirea contextului social-istoric și contextului receptării și tinde să identifice sensurile admisibile, inducînd
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
între două unități dintr-un enunț care se interpretează ca referindu-se la aceeași entitate, care au, prin urmare, același referent. Identitatea referențială nu se confundă cu sinonimia, dar se poate concretiza într-o relație apozitivă, deoarece este o relație extralingvistică, bazată pe cunoașterea lumii, iar nu pe limbă; ca atare, în vreme ce doamna X și profesoara de engleză pot fi sinonime, identitatea referențială se bazează pe cunoașterea realității. P. Ricoeur a demonstrat, în 1985, că numai narațiunea permite atribuirea unui conținut
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
instanțe ale textului implicate în mod necesar. Aceasta nu presupune însă mărci textuale explicite ale voinței enunțătorului de a lua în rîs, încît se cere ca receptorul să perceapă intenția ironică prin competența sa lingvistică (de înțelegere a mesajului) și extralingvistică (de cunoaștere a situației). Pentru a-i fi receptată intenția ironică, enunțătorul trebuie să-și marcheze enunțul cu indici care să permită dezvăluirea implicitului. Ironia nu se poate însă identifica decît prin procedeele retorice anexe care-i sînt asociate (antifrază
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
unele discursuri pornesc de la partide, sindicate sau alte grupuri organizate, în lingvistica franceză s-a propus denumirea locutor colectiv, pentru "individul social general", autor al unei opere discursive. Se pornește în acest caz de la ideea existenței colectivului plecînd de la manifestările extralingvistice, fără a se verifica însă dacă acest caracter colectiv este autentic și din punctul de vedere al înțelesului cuvîntului colectiv. V. dialogism, emițător, enunțare, enunțător, interlocutor, polifonie, receptor, subiect, subiectivitate. DUBOIS 1973; GREIMAS - CURTES 1993; MOESCHLER - REBOUL 1994; DUCROT - SCHAEFFER
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Mediologia se centrează în jurul manierei în care ceva servește ca mijloc și aspectele complexe, adesea imperceptibile, care îl însoțesc. Obiectul de cercetare nu este reprezentat de mijloacele de comunicare în masă, nici de obiecte și nici de aspecte ale realității extralingvistice, ci de relațiile dintre acestea, dintre ideal și material, dintre un sentiment și o componentă a unui echipament, dintre o stare și un dispozitiv. Mediologia studiază atît efectele culturale ale progreselor din tehnică și știință (apariția tiparului, a telegrafului, a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de aceea, prin denumirea memorie discursivă se face referire la implicarea progresivă a cunoașterii asumate de interlocutori în cursul unui schimb. De altfel, potrivit unor teorii actuale, contextul nu este ceva exterior, ci o realitate cognitivă, deoarece contextul lingvistic, situația extralingvistică, cunoștințele generale etc. au o reprezentare internă în forma unor elemente de memorie și, de aceea, un discurs nu se desfășoară într-un spațiu textual limitat, construindu-se progresiv ca memorie intratextuală ce poate trimite în orice moment la un
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de realizat, întrucît sferele noționale corespunzătoare vizează realități afine, consubstanțiale sau interferente, toate cele trei trimițînd la ceea ce este "dincolo" de comunicare, discurs sau limbaj. Pornind de la premisa consacrată a funcționării, pe lîngă limba primară, care se raportează la realitatea extralingvistică, a unei limbi secundare, al cărei obiect este limba primară, dar care operează cu mijloacele limbii primare, prin analogie se poate accepta că metacomunicarea este o comunicare de gradul doi, despre comunicarea însăși, adică despre schimbul intersubiectiv de informații, produs
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
îl utilizează. Dintr-o altă perspectivă, se poate constata că această trăsătură este proprie atît metalimbajului, cît și metalimbii, încît se poate afirma că folosirea metalingvistică a elementelor limbii se opune folosirii obișnuite, în sensul că nu trimite la lumea extralingvistică, ci numai la cea lingvistică, referința plasîndu-se în interiorul limbii. În mod obișnuit, activitatea metalingvistică o însoțește pe cea lingvistică, fiindu-i complementară, atunci cînd ea se manifestă în vorbirea zilnică, cînd relevă poziția asupra funcționării discursului sau asupra materialului lingvistic
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
limitată numai la relevarea mărcilor lingvistice, ci acestea trebuie puse în relație cu procesele de structurare integrală a discursului: tipuri de discurs, scena enunțării, interdiscurs etc. Cu alte cuvinte, studiul mărcilor lingvistice ale modalizării trebuie pus în relație cu factorii extralingvistici care modelează situația de comunicare specifică a discursului în atenție. V. modalitate, modalizator. DUCROT - SCHAEFFER 1996; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. MT MODALIZATOR. Se numește modalizator un mijloc prin care locutorul își manifestă aprecierea asupra propriului enunț, care se concretizează printr-un
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cuvintele) nu sînt motivate, dar, mai tîrziu, Emile Benveniste a contestat această opinie, arătînd că raportul dintre semnificant și semnificat nu este arbitrar, ci necesar și, de aceea, doar între semn (ansamblul format din semnificant și semnificat) și referent (obiectul extralingvistic denumit) raportul este arbitrar (așa cum constatase anterior Leonard Bloomfield). Prin urmare, cele două laturi ale semnului în concepția lui Saussure, semnificantul (imaginea formei cuvîntului) și semnificatul (conceptul obiectului), sînt motivate de însăși existența semnului, căci fără ele semnul nu ar
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
semantică) se adaugă celor deja existente, încît aripă devine o parte a avionului așa cum este o parte a corpului păsărilor, fiindcă favorizează zborul. Cel mai important factor care induce, în cazul limbii române, identificarea neologismului cu împrumutul este de natură extralingvistică: cunoscînd de puțin timp orientarea statornică spre evoluția de tip european, românii s-au aflat în situația de a asimila o mare cantitate de cunoașteri la care a ajuns lumea civilizată, iar aceste cunoașteri se prezentau ca semnificații ale unor
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ce au reprezentat modele pentru personaje, ci presupune o selecție și o organizare a elementelor de limbă, scriitorii dovedind în acest mod posibilitățile lor artistice. Din acest motiv, prin oralitate, textele literare se diversifică și se particularizează, aspectele lingvistice și extralingvistice oferind o gamă bogată și variată de mijloace și procedee. Așa, de exemplu, atributul oralității revine operelor unor scriitori precum Ion Creangă și I. L. Caragiale, dar mijloacele și procedeele la care recurg acești scriitori sînt aproape incomparabile. De altfel, oralitatea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
elementelor realității prin intermediul organelor de simț sau rezultatul acestei reflectări, adică imaginea unui element al realității, însă această imagine este una de ansamblu, iar nu a unor însușiri separate. De aceea, pe terenul lingvisticii, procesul perceptiv reprezintă legătura dintre lumea extralingvistică și reprezentarea ei în limbă, adică modelul esențial al construirii sensului și semnificației. Teoria gestaltistă, insistînd asupra importanței percepției globale în fenomenele de categorizare, a propus o abordare formalistă care a influențat concepția asupra prototipurilor din psihologia nord-americană. Această concepție
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de la percepții și de la experiențele care fondează cunoașterea. Primul motiv pentru care se recurge la termenul praxem este, prin urmare, faptul că el pornește de la practică și este orientat spre practică, încît referentul și destinația lui nu sînt plasate în extralingvistic, ci în centrul reprezentării lumii în limbă, astfel că problematica praxemului îndreptățește în teorie realismul funciar al analizelor lexicografice și instaurează analiza în cadrul unei lingvistici antropologice. Praxemul nu este ca o etichetă lingvistică atașată obiectelor lumii și sensurile pe care
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
capacitățile verbului de a dezvolta sensuri temporale, de persoană și de număr. V. predicat, predicativitate. DSL 2001. RN PREDICATIVITATE. Trăsătură pragmatică, predicativitatea se definește ca proprietatea unui predicat al enunțării de a pune în relație nucleul său semantico-sintactic cu realitatea extralingvistică exprimată, ancorată spațio-temporal și modalizată. Prin intermediul predicativității o succesiune de cuvinte dobîndește autonomie enunțiativă și devine obiect al analizei discursului. V. predicat, enunțare. DSL 2001. RN PREDISCURS. În 1958, J. Lacan a utilizat termenul prediscurs pentru a desemna subiectul înainte de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
creativitatea individuală. Reglarea praxemului se realizează într-o manieră restrictivă pe fondul desfășurării practicii sociale, societatea impunîndu-și ordinea ei lingvistică. În acest mod, se urmărește a face vizibilă dialectica producerii sensului, animată de cel care produce enunțul și de realitatea extralingvistică, încît sensul cuvîntului se deplasează în procesul producerii lui. Astfel, producerea sensului relevă o relație între cuvinte, discurs, lume, subiect și ceilalți (cu care subiectul comunică) și, de aceea, sensul nu poate fi înțeles decît ținînd cont de poziționarea subiectului
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ideal - un subiect destinatar construit de actul enunțării și care satisface dezideratul decodării adecvate a intenției de comunicare aparținînd locutorului-emițător. V. alocutor, destinatar, interlocutor. DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. MT REFERENT. Se numește referent obiectul, fenomenul sau procesul din realitatea extralingvistică la care trimite semnul lingvistic, așa cum a fost delimitat de experiența unui grup uman. Referentul (sau desemnatul) nu trebuie conceput ca un dat nemijlocit al realității, deși unele lucruri par a fi delimitabile în același mod în toate spațiile culturale
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
unui grup uman. Referentul (sau desemnatul) nu trebuie conceput ca un dat nemijlocit al realității, deși unele lucruri par a fi delimitabile în același mod în toate spațiile culturale. Pe de altă parte, existența unui raport între semne și realitatea extralingvistică nu trebuie identificată cu însăși existența referentului, deoarece unele semne se pot raporta la referenți precum inorogul sau zmeul, fără ca existența acestora să fie autentică. Problema principală în legătură cu referentul este aceea a posibilității lui de a exista în afara limbii, adică
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
limbii, neexistînd referenți autonomi. De asemenea, din perspectiva praxematicii, universul referențial nu este accesibil direct în măsura în care logosfera sau glosocosmosul (universul reprezentat de limbă) se substituie universului referențial. Cu toate acestea, folosirea semnelor în vorbire trimite în mod clar la referenți extralingvistici, încît se poate constata că mijlocirea de către limbă a universului referențial nu presupune ascunderea lui, ci, dimpotrivă, afirmarea conștiinței că el există. V. actualizare, dialectică, referință, reprezentare, semn. DUBOIS 1973; GREIMAS - COURTES 1993; MOESCHLER - REBOUL 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DETRIE
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cercetările asupra limbii și comunicării realizate începînd cu a doua jumătate a secolului al XX-lea. După majoritatea opiniilor, referința este proprietatea unui semn lingvistic sau a unei expresii de a trimite la un obiect (real sau imaginar) al lumii extralingvistice. Prin urmare, această proprietate se concretizează printr-o relație dintre o expresie nominală și obiectul pentru care această expresie este nume, ilustrînd funcția denominativă a limbii, care constă în posibilitatea de a da informații despre realitate și de a comunica
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]