137 matches
-
ideea slujirii poporului în ideea slujirii națiunii. Principiul naționalității a învins furtuna socială, recunoscându-i cerințele”. Unirea era rezultatul unei ample solidarități, o sinteză a factorilor interni și externi. Toate elementele mișcării naționale: „centrul politic, armata română, propaganda românească, expresiunile extraparlamentare de simpatie, meritele personale ale unor cetățeni - au fost deopotrivă de necesare pentru a ajunge la rezultat. Toate acestea luate la un loc formează o unitate complexă, totalitatea acțiunilor condiționate reciproc”. Istoricul nu putea să nu sublinieze rolul țărănimii, care
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
reușea să absoarbă toate elementele tinere și protestatare ale epocii. Dar când a ajuns la putere alături de creștin-democrați și a adoptat o agendă reformistă și moderată, PSD și-a Înstrăinat elementele radicale ale stângii. S-a creat astfel o arenă extraparlamentară pentru noua generație destabilizatoare de extremiști politici. Liderii politici din Germania de Vest nu aveau de ce să se teamă de ascensiunea unui succesor direct al naziștilor, deoarece orice asemenea partid era interzis explicit prin Constituție. Existau totuși milioane de alegători
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
occidentale, opoziția radicală a fost nu doar marginalizată, ci exclusă complet din parlament. „Sistemul” părea, Într-adevăr, condus numai de „ei”, cum susținea de ceva vreme Noua Stângă. De voie, de nevoie, studențimea radicală și-a asumat rolul de opoziție „extraparlamentară”, iar politica s-a mutat În stradă. Cazul cel mai cunoscut, primăvara anului 1968 În Franța, a fost și cel mai efemer. El Își datorează celebritatea elementului-surpriză și simbolismului special al insurgenței În Paris, și nu unor efecte durabile. Evenimentele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
au căutat sprijinul sindicatului comunist pentru a cere micșorarea normelor li s-a spus să ceară mai bine mărirea salariilor. În aceste circumstanțe, de tensiunile sociale din Italia au profitat nu organizațiile clasice de stânga, ci grupările neoficiale ale stângii „extraparlamentare”. Liderii lor - comuniști disidenți, universitari care teoretizau autonomia muncitorilor, purtători de cuvânt ai organizațiilor studențești - au identificat primii noile surse de nemulțumire În sectorul industrial și le-au inclus În agenda lor. Mai mult, universitățile ofereau chiar ele o analogie
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
săi, „obiectiv reacționar”. Iar sistemul politic italian era deopotrivă corupt și imun la schimbare: În alegerile parlamentare din 1968, și creștin-democrații, și comuniștii au câștigat mai multe voturi, celelalte partide rămânând pe dinafară. Dar dacă acest fenomen justifică nemulțumirea stângii extraparlamentare, el nu explică integral recursul la violență. Maoismul - sau, În orice caz, admirația oarbă pentru Revoluția Culturală chineză, aflată atunci În plină desfășurare - era mai pronunțat În Italia decât oriunde În Europa. Partide, grupări și reviste cu orientare maoistă, ușor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
acum două decenii și care renaște azi ca NPD șPartidul Național Democratț câtă vreme Împovărați Cancelaria cu greutatea considerabilă a propriului dumneavoastră trecut?”. Kiesinger a condus guvernul vreme de trei ani, Între 1966 și 1969. În acest timp, Stânga Germană Extraparlamentară (cum s-a autodenumit) s-a infiltrat cu succes În universități. Multe dintre nemulțumirile Uniunii Studenților Socialiști (SDS) erau cele curente În toată Europa de Vest: cămine și amfiteatre ticsite, profesori distanți și inaccesibili, cursuri plicticoase. Dar chestiunile cele mai arzătoare erau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
acerb politica studenților, era un nou Der Stürmer, studenții erau noii „evrei”, iar lagărele de concentrare naziste - doar o metaforă utilă pentru crimele imperialismului. Un slogan radical inscripționat În 1966 pe zidurile de la Dachau spunea: „Vietnam este Auschwitz-ul Americii”. Stânga extraparlamentară din Germania și-a pierdut astfel rădăcinile antinaziste. Înfuriate de faptul că Partidul Social-Democrat al lui Willy Brandt intrase În guvernul de coaliție al lui Kiesinger, organizațiile studențești social-democrate au migrat rapid spre extreme. Sectele constituente, mai ostentativ antioccidentale decât
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
era expresia extremă a unui scepticism mai general, În lumina trecutului recent, cu privire la credibilitatea locală a pluralismului democratic. Nu e o Întâmplare, așadar, că „teroarea revoluționară” a luat forma ei cea mai amenințătoare În Germania și Italia. Legătura dintre politica extraparlamentară și violența pură s-a revelat pentru prima oară În Germania, În aprilie 1968, când patru tineri radicali - printre care Andreas Baader și Gudrun Ensslin - au fost arestați sub acuzația că au incendiat două mari magazine din Frankfurt. Doi ani
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
un stat polițienesc, Înrudit cu nazismul cel puțin În apetența-i (deocamdată ascunsă) pentru oprimare și brutalitate. Horst Mahler, un terorist cuprins oarecum de remușcări, aflat pe atunci În Închisoare, explică În fața camerei de luat vederi că apariția unei opoziții extraparlamentare În 1967 a fost „revoluția antifascistă” care nu s-a Întâmplat În 1945. Adevărata luptă cu demonii naziști ai Germaniei era continuată așadar de tinerii radicali În ilegalitate - deși cu metode frapant de naziste, paradox pe care Mahler Îl trece
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
venită din partea unei Mișcări Pro-Viață recent Înființate. Dacă ritmul reformei a fost mai lent În Italia decât În Marea Britanie sau Franța, nu e atât din cauza opoziției Bisericii Catolice, cât pentru că numeroase feministe italiene Își câștigaseră experiența În mișcările stângii „autonome” extraparlamentare (primul manifest al grupării Lotta Femminista solicita, fapt revelator, salarii pentru munca În gospodărie - aplicând mecanic zonei domestice viziunea „muncitoristă” a societății moderne ca uzină gigantică). Abia Într-un târziu ele au decis să-și atingă scopurile prin intermediul instituțiilor politice
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
radicali 387-388; rata șomajului 421; răscumpărarea deținuților politici 526; reabilitarea evreilor 252; recunoașterea Gemaniei de Est 457; refugiați est-germani 233-234; reînarmarea 148-150, 253; Republica de la Bonn 247; sponsorizarea Germaniei de Est 560-561; stabilizarea politică 243-256; statistici ale populației 307; stânga extraparlamentară 385-386; structura parlamentară 246; termenul de prescripție pentru crime 738-739; terorismul revoluționar 432-435; Uniunea Creștin-Democrată (UCD) 86, 247-248, 250, 252, 477-478; Uniunea Creștin-Socială (UCS) 247-248; Vertriebene 250; violența retoricii comuniste Împotriva Î 208; Wirtschaftswunder 246; ziare literare și politice 194
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
guvernamentală 76-77, 304-305; privatizarea 509-510; producția de frigidere 341; ramificarea grupurilor teroriste 436; război civil 45; reforma agrară 85; regiuni autonome 641-642; sărăcia În Sud 239; scandalul „orașul mitei” 680; scandalul Moro 437; separatism regional 641-642; sistem universitar 364; stânga extraparlamentară 382-383; statistici ale populației 307; terorism 435-439; terorismul extremei drepte 437; terorismul extremei stângi 437; tranziția de la putere a Axei la aliat democratic 57; tratamentul angajaților din industrie 381; tratamentul colaboraționiștilor implicați 60 Iugoslavia; Acordurile de la Dayton 618-619; ajutorul acordat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]