306 matches
-
K+ urinar crescut, ARP scăzută și valori crescute ale aldosteronului plasmatic sugerează ferm hiperaldosteronismul primar. CT scanner abdominal poate evidenția adenomul adrenal. 17.1.3. Tratamentul hipokaliemiei Tratament etiologic - vizează: - corectarea factorilor care au generat pierderile de potasiu renal sau extrarenal; - corecția tulburărilor metabolice care generează mișcarea intracelulară a potasiului; - tratamentul cu diuretice corect, adaptarea dozei sau întreruperea diureticelor când hipokaliemia este severă; - evitarea abuzului de laxative, corecția hipomagneziemiei și a factorilor care o generează (alcoolismul); a) Aportul de potasiu • Când
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
60-120 g. Clisma trebuie reținută 30-60 minute. Administrarea acestei rășini trebuie făcută cu precauție, deoarece crescând cantitatea de sodiu poate crește încărcarea volemică și poate precipita edemul pulmonar acut; - hemodializa sau dializa peritoneală sunt cele mai adecvate metode de epurare extrarenală a potasiului; metoda este extrem de eficace în ameliorarea tulburărilor de ritm, determinând scăderea kaliemiei cu 1 mEq/l sau mai mult în 30-60 minute. Hemodializa este de cinci ori mai eficace decât dializa peritoneală și permite corectarea eficientă și a
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
urinare (GAU): GAU = Na urinar + K urinar - Cl urinar . O GAU > 0 (echivalează cu o concentrație urinară de NH4+ scăzută) semnează originea tubulară renală a acidozei, iar o GAU < 0 (echivalează cu o concentrație urinară de NH4+ crescută) semnează originea extrarenală a acidozei. Acidoza metabolică cu GAU negativă are drept principale cauze: pierderi gastro-intestinale de bicarbonat: diaree, aspirații digestive joase; administrarea de cloruri: acidoze de diluție (retenție de clor în cursul unei insuficiențe cardiace sau după administrarea rapidă de soluții saline
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
protonii generând bicarbonat fără a produce CO2; alcalinizarea suprimă inhibiția 6-fosfo-fructokinazei, stimulează glicoliza și producția de lactat și corpi cetonici, cu efect negativ în caz de acidoză lactică sau acido-cetoză; în cazul cetoacidozei diabetice insulinoterapia și rehidratarea sunt esențiale. Epurarea extrarenală este indispensabilă dacă perfuzia cu bicarbonat este imposibilă (supraîncărcare sodată) sau în stările de șoc cu acidoză lactică sau în caz de intoxicații (etilen glicol, metanol). Acidozele cronice de origine renală -(vezi acidozele renale) Tratamentul acestor acidoze este necesar pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
de medicament, adesea urmată de efecte secundare toxice. Cunoscând valoarea FG, se poate cunoaște, pentru un medicament dat, cu ajutorul nomogramelor, constanta sa de eliminare și demi-viața sa plasmatică și adapta astfel posologia medicamentului în funcție de gradul IR. IV. Medicamentele și epurația extrarenală (EER) Diferitele procedee de EER au o eficacitate diferită. în plus, valorile de eliminare variază în funcție de dializoarele utilizate, permeabilitatea membranei și debitele sangvine și dializatul. în cursul dializei, moleculele din soluție părăsesc compartimentul sangvin prin difuziune, traversând o membrană semipermeabilă
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
EER permite să se elimine într-un timp destul de scurt un procentaj important din doza administrată. Când se fac prescripții la pacientul dializat trebuie avut în vedere vârsta, spațiul de distribuție, legătura cu proteinele plasmatice, insuficiența hepatică, metabolismul și clearance-ul extrarenal. într-un număr de cazuri, în particular în cazul antibioticelor, eliminarea „excesivă” în cursul ședinței de dializă impune prescrierea la sfârșitul ședinței, eventual ghidată printr-un dozaj plasmatic rezidual al medicamentului. Trebuie reținut că o legătură forte cu proteinele plasmatice
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
agrava rapid o IR minimă, mai ales la un subiect vârstnic și în caz de hipovolemie. Ele acționează prin inhibiția sistemului prostaglandinelor. Efecte metabolice nedorite: hiponatremie, supraîncărcare sodată (rășini schimbătoare de ioni), hiperkaliemie (spironolactonă), hipoglicemie (sulfoniluree), acidoză lactică (biguanidină). Efecte extrarenale, în special neuro-sensoriale: encefalopatie cu dizartrie, mioclonii, tulburări confuzionale (metoclopramida), crize convulsive, sindroame extrapiramidale (amikacină), miopatii (clofibrat), ototoxicitate (gentamicină), neuropatie (colchicină). Administrarea oricărui medicament la pacienții cu insuficiență renală cronică trebuie să fie precedată de o informare corectă a medicului
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
obicei asociază un sindrom nefrotic și o IRA cu diureză conservată. Regresează la oprirea tratamentului. 2. Nefropatii tubulo-interstițiale acute Necroză tubulară acută prin efect toxic direct: Produși de contrast iodați Sunt responsabili de IRA, după colecistografie, UIV, angiografie renală sau extrarenală, scanner cu injecția de produși de contrast. Apariția IRA este favorizată de utilizarea unor doze mari de produs de contrast sau prin existența unei insuficiențe renale preexistente, mai ales la subiecții cu diabet, mielom sau amiloidoză renală. în aceste cazuri
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
utilizarea unor doze mari de produs de contrast sau prin existența unei insuficiențe renale preexistente, mai ales la subiecții cu diabet, mielom sau amiloidoză renală. în aceste cazuri IR este frecvent oligo-anurică și nu totdeauna reversibilă. Este necesar uneori epurarea extrarenală. Corecția oricărei forme de deshidratare ar diminua riscul, mai ales la diabetici și la subiecții normali; administrarea de N-acetil-cisteină în preziua examenului și în ziua investigației ar evita riscul de apariție a IRA.(vezi capitolul IRA) Antibiotice nefrotoxice, responsabile de
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
alcalinizare Chimioterapie antileucemică uricozurice acyclovir Atingere imun-alergică (interstițiu): ampicilina, meticilina, rifampicina, AINS, sulfamide Clinic, debutul este întârziat în raport cu priza de medicament, marcat prin dureri lombare, uneori hematurie macroscopică, proteinurie, uneori abundentă, apoi IR cu/fără oligurie. Frecvent se asociază semne extrarenale: erupție cutanată, febră, eozinofilie sangvină, uneori icter. Prognosticul este cel mai frecvent favorabil după oprirea tratamentului.(vezi capitolul Nefropatii tubulo-interstițiale) Nefropatii vasculare Mitomicina C, ciclosporina, tacrolimus, sau quininele pot antrena apariția unui sindrom hemolitic-uremic (SHU), asociind o IR cu hemoliză
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
proteine), ca și hipotiroidia (când scade sinteza de corticosteroid-binding globulin). Dimpotrivă, în insuficiența hepatică scade conversia prednisonului în metabolitul său activ, prednisolonul). Bolusul IV are un interes dublu: controlul rapid al inflamației și reducerea dozei totale cumulate. Indicații principale: Manifestările extrarenale ale unor maladii sistemice (de ex. în LES cu trombopenie, afectare neurologică sau pulmonară); Pusee evolutive de PR; Vasculite necrozante (PAN, Wegener, Churg-Strauss); în formele severe se asociază cu plasmafereză; Tratamentul de atac al unor sindroame nefrotice primitive sau secundare
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
indemn sau ca urmare a decompensării unei hepatopatii cronice severe. IHA, indiferent de etiologie (etilică, virală, intoxicații acute cu ciuperci sau cu medicamente), este grevată de o mortalitate foarte ridicată; tratamentul clasic de susținere, cât și metodele „tradiționale” de epurare extrarenală (hemodializa, hemodiafiltrarea, plasmafereza) nu aduc beneficii majore în majoritatea cazurilor. Utilizarea dializei hepatice în IHA are ca scop susținerea organismului în fața agresiunii toxice endogene pentru a câștiga timpul necesar regenerării hepatice sau efectuării transplantului hepatic. în decompensările severe ale hepatopatiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
al tuturor celulelor este dependent în mod direct de concentrația extracelulară de potasiu. Variații anormale ale potasemiei vor produce tulburări de excitabilitate cardiacă (aritmii) și tulburări ale contractilității mușchiului scheletic, precum și ale excitabilității neuronale. Balanța potasică este redusă, pierderile zilnice extrarenale (transpirație și fecale) fiind foarte mici. Principalul mecanism prin care se reglează potasiului este cel renal. Potasiul se filtrează liber prin membrana filtrantă. În condiții normale, cea mai mare parte a potasiului este reabsorbită, în așa fel încât doar foarte
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
corpului printrun ansamblu de conducte musculo-membranoase care alcătuiesc căile urinare. Din punct de vedere a poziționării lor anatomice, căile urinare sunt împărțite în căi urinare intrarenale (ductele papilare (canalele Bellini), calicele mici, calicele mari, pelvisul renal (bazinet)) și căi urinare extrarenale (uretere, vezica urinară, uretra). Funcția căilor urinare intrarenale este de a conduce urina finală către bazinet, de unde va fi preluată de uretere și condusă la vezică. Tuburile drepte sau colectoare apar în zona radiată a cortexului renal, de unde primesc capetele
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
valorile ce depășesc 50-60 mg/dl (5). Fiziologic, ureea sangvină variază cu ingestia de proteine; s-a constatat că la o ingestie de peste 2g/kg corp/zi, ea poate atinge 50-60 mg/dl. Deasemenea, în oligurii se pot produce hiperazotemii extrarenale (2). Patologic, creșterea ureei sangvine este întâlnită în nefropatiile cu insuficiență renală, în stările de deshidratare cu pierderi excesive de lichide: vomismente, diaree, poliurie, transpirații, distrugeri tisulare mari, hemoragii abundente, hipercorticism și în diabetul zaharat dezechilibrat (5). Valorile crescute ale
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cornelia Pencea, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92245_a_92740]
-
fi efectuarea a două radiografii "pe gol": una centrată pe rinichi, care este efectuată În inspir profund și cea de a doua este centrată pe zona "rămasă" din abdomen incluzând simfiza pubiană, În expir profund. În acest fel, cele mai multe calcificări extrarenale se dovedesc a se proiecta În afara ariilor renale sau nu se "mișcă sincron" cu deplasarea renală În timpul mișcărilor inspirexpir. Trebuie notat, cred, și faptul că sunt calcificări extraurinare care au un aspect radiologic caracteristic. Astfel calculii din vezicula biliară pot
LITIAZA RENALĂ GHIDUL PACIENTULUI ŞI AL MEDICULUI by CĂTĂLIN PRICOP () [Corola-publishinghouse/Science/91500_a_93180]
-
nivelul și compoziția proteinelor plasmatice [53,54]. La voluntarii sănătoși și la cirotici, cateterizarea venei hepatice a arătat o rată mai înaltă de extracție a D-sorbitolului decât a ICG [55]. Nu s-a evidențiat aproape deloc un clearance extrahepatic sau extrarenal pentru D-sorbitol și capacitatea de eliminare a acestuia a fost dublă față de a galactozei [56]. În baza acestor date se consideră că pentru studiile de clearance, D-sorbitolul este superior ICG sau galactozei în estimarea fluxului plasmatic hepatic funcțional sau a
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Paula Szanto () [Corola-publishinghouse/Science/92129_a_92624]
-
II (22). Angiotensina II intervine în patogenia nefropatiei diabetice nu numai prin efecte hemodinamice ci și printr-o serie de efecte non-hemodinamice: efect direct asupra sintezei matriceale renale de citokine (de exemplu TGFβ) și efect de recrutare a diverselor celule extrarenale, în special macrofage. În Tab.4 sunt redate mecanismele prin care IEC acționează ca agenți renoprotectori în boala renală diabetică. Mai multe date clinice și experimentale pledează pentru implicarea insulinorezistenței în patogenia nefropatiei diabetice (22). Astfel, există studii care atestă
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92234_a_92729]
-
al tuturor celulelor este dependent în mod direct de concentrația extracelulară de potasiu. Variații anormale ale potasemiei vor produce tulburări de excitabilitate cardiacă (aritmii) și tulburări ale contractilității mușchiului scheletic, precum și ale excitabilității neuronale. Balanța potasică este redusă, pierderile zilnice extrarenale (transpirație și fecale) fiind foarte mici. Principalul mecanism prin care se reglează potasiului este cel renal. Potasiul se filtrează liber prin membrana filtrantă. În condiții normale, cea mai mare parte a potasiului este reabsorbită, în așa fel încât doar foarte
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
corpului printrun ansamblu de conducte musculo-membranoase care alcătuiesc căile urinare. Din punct de vedere a poziționării lor anatomice, căile urinare sunt împărțite în căi urinare intrarenale (ductele papilare (canalele Bellini), calicele mici, calicele mari, pelvisul renal (bazinet)) și căi urinare extrarenale (uretere, vezica urinară, uretra). Funcția căilor urinare intrarenale este de a conduce urina finală către bazinet, de unde va fi preluată de uretere și condusă la vezică. Tuburile drepte sau colectoare apar în zona radiată a cortexului renal, de unde primesc capetele
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
vor evolua spre două sindroame: insuficiența renală cronică și acută cu prognostic rezervat. În vederea operației se vor efectua: hemodializă, antibioprofilaxie sau/ și antibioterapie, reechilibrarea hidro-electrolitică și acido-bazică. În cazul uropatiilor obstructive sondajul vezical sau cateterizarea ureterală sunt salutare. Afecțiuni grave extrarenale pot determina prin pierderile masive de lichide sau blocarea acestora în spațiul III apariția insuficienței renale acute funcționale, când prima măsură terapeutică este hidratarea (stenoză pilorică decompensată, ocluzii intestinale, arsuri grave pe suprafață întinsă etc.). Monitorizarea funcției renale se va
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa, Dr. Radu Moldovanu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1183]
-
avansată de Deckert și colaboratorii în 1998, se bazează pe un posibil defect genetic în producerea heparan sulfatului de către celulele endoteliale din capilarele glomerulare, din celulele mezangiale și miomediale (24). Tulburarea metabolismului heparan sulfatului se regăsește și în disfuncția endotelială extrarenală, explicând corelația dintre eliminarea crescută de albumină și mortalitatea cardiovasculară, prezența microalbuminuriei fiind privită ca un marker al alterărilor vasculare diseminate (32). În timp ce defectul în producerea de proteoglicani heparan sulfat se însoțește de o disfuncție endotelială marcată, buna lor exprimare
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92216_a_92711]
-
CU DIURETICE ASUPRA MOTRICITĂȚII Diureticele stimulează eliminările urinare acționând la nivel renal (prin inhibiția reaborbției de sodiu sau schimbului de protoni, prin economisirea potasiului, prin stimularea filtrării sodiului și/sau a clorului, ori prin stimularea eliminării apei - diuretice osmotice) sau extrarenal (cardiotonicele), datorită acestui efect fiind folosite în terapia insuficienței cardiace, cirozei hepatice, intoxicațiilor, hipertensiunii, diabetului insipid, calculozei urinare calcice recurente. Diureticele tiazidice inhibă reabsorbția sodiului prin acțiune asupra ramurii ascendente și a tubului distal renal, principalele medicamente din aceast grup
MOTRICITATEA – O ABORDARE FIZIOFARMACOLOGICĂ by BOGDAN-ALEXANDRU HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1758_a_92281]
-
până la pensionare, în 1994. În cele peste cinci decenii de activitate științifică a abordat o gamă variată de teme actuale de fiziologie normală și patologică, aducând contribuții originale la: fiziologia și farmacologia sistemului nervos vegetativ; studiul sistemului renină-angiotensină de origine extrarenală (creier, hipofiză, epifiză, cord, vase și glob ocular al mamiferelor); identificarea și rolul fibrei nervoase purinergice din măduvă, trunchiul cerebral și hipotalamus; rolul modulator al endoteliului și oxidului nitric în reactivitatea vasculară; rolul epiteliului traheobronșic în reglarea bronhomotricității; rolul pinealei
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
hipotalamus; rolul modulator al endoteliului și oxidului nitric în reactivitatea vasculară; rolul epiteliului traheobronșic în reglarea bronhomotricității; rolul pinealei în reacțiile neuroendocrino-metabolice de adaptare la stresul de diferite cauze (fizic, chimic, psihic, biologic etc.). Rezultatele privind sistemul renină-angiotensină de origine extrarenală (cerebrală, glandulară, cardiacă și vasculară) la mamifere (1974) și om (1977), ca și cele privind prezența și rolul inhibitor al adenozinei cerebrale ca mediator chimic al fibrelor purinergice centrale, sunt citate și confirmate de numeroși autori din țară și străinătate
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]