5,918 matches
-
într-o stare de spirit și mentalitate socialistă. Dar, România are nevoie de cu totul altceva. e scena politică a apărut aproape pe neașteptate o nouă personalitate: Traian Băsescu. Cunoscut ca un ministru eficace, un om tranșant care n-a ezitat să demisioneze din parlament pentru a se putea pune la dispoziția justiției, fostul primar general al capitalei și-a dovedit din plin anvergura în timpul campaniilor electorale din anul 2004. El s-a manifestat ca un adversar implacabil față de regimul reprezentat
Oameni de stat, oameni politici, politicianiști by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12126_a_13451]
-
spirit ludic, promptitudine în reacții, știință a dozării (intuia perfect momentul în care trebuia să taie dizertațiile prea savante ale invitaților sau să lase suspansul asupra unor răspunsuri prin introducerea faimoaselor sale reprize de muzică) și cabotinism. Iosif Sava nu ezita să se pună pe sine în ipostaze intelectuale inadmisibile (nici pînă astăzi nu știu dacă unele dintre ideile pe care le formula reprezentau propria sa convingere sau juca rolul avocatului diavolului), pentru a-și întărîta "adversarul" și pentru a spori
Așteptîndu-l pe Pivot by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12152_a_13477]
-
cînd e cazul) ci mefiența sa în fața "teoriei conspirației" (fraudarea alegerilor) care a cuprins o bună parte din România, și sila în fața prostiei cvasi-senine a celor din conducerea BEC. Ziaristul este un justițiar în adevăratul sens al cuvîntului care nu ezită să pună la punct derapajele morale și comportamentale ale (mai cu seamă!) celor care, la un moment dat, se bucură de un mare prestigiu la nivelul societății. Dacă în această campanie editorialistului i s-a pus pata pe Traian Băsescu
Teribilismul justițiar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12177_a_13502]
-
trei oameni trebuiau să treacă pe lîngă el. Reacțiile lor au fost diferite. Mac Gill, care mergea în față și ducea geanta de călătorie a lui Jean, se încruntă, apoi, poate din fanfaronadă, schiță o strîmbătură ușor disprețuitoare. Jean Maura ezită însă, se uită la tatăl său, făcu cîțiva pași spre comisar și dădu mîna cu el. - Nu vă întoarceți în Franța.... Vă cer din nou iertare... Ar fi trebuit să luați același vas ca și mine... Știți, n-a fost
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
Cineva îl întrebă ce dorea. - Nimic, răspunse liniștit, scuturîndu-și pipa de tocul pantofului și făcînd cale-ntoarsă. Așa, ca să vadă și el! Oare locotenentul Lewis ar fi înțeles asta? Și acum mergea din nou pe stradă, se oprea în fața unui bar, ezita, apoi dădea din umeri. De ce nu? Nu i-ar fi prins rău, în acele momente, iar el nu plîngea ca Ronald Dexter. Singur, la un colț de bar, goli două pahare de alcool, unul după altul, plăti și ieși așa cum
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
unul dintre detectivii lui Lewis. Oare mai era utilă prezența lui acolo? Ceru să fie dus din nou pe Broadway. Devenise deja un port de plecare pentru Maigret, care reușea acum să se orienteze foarte bine. De ce intra fără să ezite la Donkey Bar? Mai întîi, trebuia să telefoneze. Dar, fără un motiv foarte clar, voia mai ales să-l reîntîlnească pe jurnalistul cu voce stridentă și știa că la această oră va fi beat. - Bună ziua, domnule Megret. Parson nu era
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
Un coniac, domnule comisar din Poliția Judiciară ieșit la pensie? Voia să fie comic. Se știa sau se credea ținta privirilor celor din bar, unde, în realitate, puțini se arătau interesați de el. - Frumoasă țară, Franța, nu-i așa? Maigret ezită, își zise că va telefona mai tîrziu și se așeză la bar alături de Parson. - O cunoașteți? - Am trăit acolo doi ani. - La Paris? - Da, "veselul Paris"... Și la Lille, la Marsilia, la Nisa... Coasta de Azur, nu? Spunea toate acestea
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
pe departe demnitatea ucrainienilor. S-a văzut și în episodul Bîstroe, când iarăși ne-am dovedit, în linia supușeniei iliesciene, niște lași de ultimă speță. Probabil că ucrainienii simțeau că au de-a face cu niște cârpe, și n-au ezitat să apese până la refuz pedala abuzului. Partea cu adevărat sinistră a tărășeniei e că indivizii care ne cereau să nu devenim o Ucraină deveneau ei înșiși susținătorii unei Ucraine abuzive și dictatoriale, condusă tocmai de mâinile de fier ale comunisto-kaghebiștilor
Litera portocalie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12200_a_13525]
-
Îmi întinde pantoful cu un mormăit, încearcă să articuleze ceva, dar ca de fiecare dată când vrea să vorbească, ai impresia că mănâncă pietriș sau că are urechea plină cu nisip. Îmi pune și cuiul în căușul celeilalte palme. Eu ezit, dar la urma urmei nici un câștig nu e demn de disprețuit. Iau cuiul și o șterg înainte de a auzi ce se pregătește să bălmăjească bătrâna Gladkina, deja nasul i se mișcă în grămada ei de fasole. Deși Kusok l-a
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
cu pământul, având aerul înaltului Stat Major al unei oștiri imperiale. Adăugasem observația că, geniilor adevărate, le plac locuințele mici-mici, anume, spre a fi amplificate prin proporțiile, prin grandoarea spiritului lor inventiv, capabil de strategii colosale... Urmează o mărturisire intimă. Ezit, dar vârsta, precum și gândul ispititor al posterității mă îndeamnă să o pun pe hârtie. Fiind o mică, o infinitezimală zgaibă de culoare, nu chiar întregind, însă făcând eventual să tresară un pic fizionomia Subiectului. Paralel cu locuința criticului, se afla
G.Călinescu, gazetar by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12261_a_13586]
-
exemplu, oferă o carte de Elogii/dezeseuri, cvartet: opus 1-4. Se ambiționează, așadar, o structură muzicală în patru părți, fiecare dintre ele elogiind o temă sau categorie (vocație) bio-psiho-comportamentală: banalul, gafa, penibilul, impotența. Noțiuni îndeobște negative, cărora Valentin Tașcu nu ezita să le facă apologia în cele mai diverse contexte, apărându-le și ilustrându-le în răspăr, resuscitându-le din somnul dogmatic de idei primite de-a gata. La granița dintre seriozitatea moraliștilor și arta palinodiei, mult cultivatul autor recurge la
Criticul, eseist și poet by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12254_a_13579]
-
despre "generația unipersonală a lui Ramón Gómez de la Serna", într-atât a impus amploarea și complexitatea aportului său la viața modernității literare din țara sa și din spațiul mai larg european. Prefațatorul ediției franceze a Omului pierdut, François-Michel Durazzo, nu ezită să califice prologul autorului la această carte drept "una dintre artele poetice cele mai originale, scrise după manifestul suprarealismului" al lui André Breton, iar romanul ca atare e pus în relație cu insolitul L'Etranger al lui Camus și situat
Ramon Goméz de la Serena în româneste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12246_a_13571]
-
străzile erau posomorîte. De vreo zece ori, de-a lungul acestei treceri pe jumătate întunecate, de-a lungul acestui segment (nu cel mai lung) a rătăcirilor și chefurilor de partea cealaltă a Tagankăi, m-am gîndit să anulez grava întreprindere. Ezitam. Și de fiecare dată reveneam la motivul inițial; n-am cum să dau înapoi; va distruge ce-i al meu, acel ceva dădăcit și îngrijit de toată viața mea, care-i mai mult decît eul. Ne-a oprit un milițian
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
nu a vrut să se dea de gol. Nici coperte, nici un fel de legitimație - nu le-a arătat, nimic: pasămite, îmi pare rău, dar n-am buletinul la mine. - Petrovici, mi s-a adresat el. Ai buletinul la tine? Am ezitat. Dacă rostesc două cuvinte cu voce groasă, de om beat, ar putea să mă salte, dacă vocea mi-ar fi prea trează, ar intra la bănuială Ciubik; am tăcut, medie de aur, nu mă trăda. Însă asta era cea mai
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
Clark, Charlton Heston) - ci și colajul de imagini documentare din război peste care defilează statistici, material filmat de camerele de supraveghere din Liceul Columbine, peste care se juxtapun auditiv înregistrări telefonice din apelurile la 911, ori desene animate. Moore nu ezită să lege violența statului (manifestată în politica "non-intervenționistă" de după cel de-al doilea război mondial, demascată brutal de statistici) de nivelul de crime comise în S.U.A. anual. Personal, teoria lui Moore mi se pare viabilă, dar el apelează la trucuri
Americanii și armele lor by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12610_a_13935]
-
cultură de referință. Unii au fost bricoleuri (în accepțiunea lui Lévy-Strauss), utilizând mijloacele aflate deja la îndemână, fără a le mai inventa în vederea efectuării operației de de-construcție. Alții, din contra, și-au elaborat instrumentele prin tatonări și adecvări succesive, neezitând să le substituie ori de câte ori era necesar, chiar dacă obârșia și forma lor erau eterogene sau incongruente. De-construcția, fie ea descentralizare ori re-centrifugare, se dezvoltă, prin urmare, ca bricojaj sau ca inginerie. Pe de o parte, ruinarea unei moșteniri, pe de
Festin al silogismelor by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12686_a_14011]
-
cea mai mare atenție beneficiază comediile. Înainte de rezumate și analize sunt invocate: istoria teatrului românesc, situația lui în vremea lui Caragiale, influența decisivă a vodevilului - toate așezate într-o bună schiță de sociologie literară. În privința ierarhiei interne a operei, exegetul ezită, situând "ceva mai sus în comparație cu celelalte comedii" când O noapte furtunoasă (p. 167), când O scrisoare pierdută (p. 169), optând în final pentru aceasta din urmă, nu fără a-i reproșa "tehnica de vodevil" (p. 224). Destul de superficial pentru nivelul
Prima monografie Caragiale by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12678_a_14003]
-
a procurat lui Ion Vlad satisfacția unei lecturi "pasionante" (v. comentariul din "Apostrof", nr. 6/2004). Profesorul clujean este în scrierile sale un spirit măsurat, chiar auster, economicos cu superlativele, dar iată că, scriind despre cartea de care vorbesc, nu ezită să le folosească: "Uimitoare și, în cele din urmă, pasionantă lectura cronicii anilor 1996-2003, cu file de jurnal indirect și cu accente pe un impresionant număr de motive, de teme, de cărți și bineînțeles de oameni, semnată de C. Stănescu
Foiletonul de sâmbătă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12660_a_13985]
-
tîrziu, cele aproximativ 3000 de scrisori adresate în special mamei, Catinca, și soției sale, Sașa, par concepute în stilul lui P. Mérimée - "maître des lettres familières" - și se constituie în veritabile bruioane ale unui roman autobiografic. De altfel, Călinescu nu ezită a-și face mîna de viitor romancier pe acest inestimabil filon autobiografic. Enumerînd toate tipsiile văzute vreodată de el în muzee de orfevrerie, în tablouri sau descrise în operele anticilor, Odobescu brodează în jurul tăvii de aur din tezaurul de la Pietroasa
Iunie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12740_a_14065]
-
cu majusculă). Vădit încurcat, N.M. mărturisește sincer în fața moderatorului perplex că dânsul e un jurnalist fără pretenții, ce se pierde înaintea Autorității, nu ca ziarista O. Falacci, neavând tupeul necesar. Și se apără zicând că asta a spus-o... și ezită, moderatorul insistă, iar invitatul, cu o mică pauză... expiră sfios,... numele meu. Că, adică, eu aș fi fost admiratorul lui Iliescu, - marele Iliescu! Eu!... N.M. se vede că nu citește Cotidianul. E, așadar, o fantezie de-a... jurnalistului, ca să scape
Zguduitura ori șocul – note 1944 – by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12757_a_14082]
-
poetic novator", după cum arată Ion Pop în minuțioasa Prefață a cărții de care ne ocupăm, Gherasim Luca tatonează o soluție medie, un compromis onorabil. L-a dezamăgit, evident, excesul propagandistic pe care-l ilustra aripa comunizată a suprarealismului ce nu ezita a taxa mișcarea lui André Breton drept o dovadă a decadenței erei burgheze. Astfel încît, spre a cumpăni situația, vorbește despre două fețe ale suprarealismului, una agonică, alta novatoare, nu fără a sesiza închistarea retrogradă a lui Ilya Ehrenburg prin intermediul
Gherasim Luca și "erotizarea proletariatului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12719_a_14044]
-
lui Lovinescu cu biblioteca sa divulgă mult despre personalitatea criticului sub raportul mentalității care o prezida. împrumuta cu generozitate volumele din bibliotecă, avea o încredere deplină, nu întotdeauna recompensată, în cei care se bucurau de această favoare (erau mulți!). Nu ezita să încredințeze spre lectură la domiciliu chiar cărți cu o circulație restrânsă, editate în puține exemplare și foarte greu de procurat, cum erau, de pildă, poveștile licențioase ale lui Creangă, apărute în Editura Fundațiilor Culturale Regale, într-un număr de
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
spații în vreun fel încuiate. Te-ai fi putut servi, întinzând mâna spre carte. Cu toate acestea, n-am văzut vreodată pe cineva dintre cei prezenți să-și permită gestul. Dreptul părea să aparțină exclusiv amfitrionului care, totdeauna amabil, nu ezita să-ți împlinească dorința. Ceea ce împărtășesc eu cititorului se reduce strict la perioadele când circumstanțele mi-au îngăduit să pășesc pragul imobilului din Bulevardul Elisabeta. E posibil ca impresiile mele să nu aibă decât o acoperire parțială. Pot însă și
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
trebuie să judece aceste situații liber, ca pe niște "produse intelectuale", cu mintea limpede, "după normele și măsurile de judecată adecvate". Și nu se poate spune că sfatul său este unul greșit. Corectitudinea cronicarului este fără fisuri și el nu ezită să pună în lumină nici măcar greșelile tactice sau metodele discutabile ale celor despre care crede că se află în tabăra bună a unei bătălii de idei. Cu înțelegere și evidentă simpatie este privit Augustin Buzura, autorul cărții Tentația risipirii. Aflat
Bucuria de a citi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12772_a_14097]
-
Iorgulescu sugerează chiar că Augustin Buzura a trecut pe lîngă moarte, suferind o operație pe cord deschis "din cauza oribilelor atacuri dezlănțuite împotriva lui" (vezi p. 213). Cronicarul deplînge indiferența criticii în fața acestei cărți de mare gravitate și complexitate. El nu ezită însă să se distanțeze de autorul ei, atunci cînd are sentimentul că Augustin Buzura coboară disputa sub cotele admise pentru un scriitor de calibrul său: "...Augustin Buzura a făcut o eroare nereprimîndu-și integral pornirea de a răspunde cu aceeași monedă
Bucuria de a citi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12772_a_14097]