188 matches
-
Ernesto Sábato și Victor Brauner sunt preocupați de aceleași probleme legate de procesele ezoterice care se petrec în substraturile lumii aparente. De aceea, de pildă, în timp ce pictorul citea Datoriile filosofale și simbolismul ermetic în raporturile lor cu arta sacra și ezoterismul Marei Opere (ed. fr. 1960) de Fulcanelli, romancierul argentinian scria: „Cine dispăruse? Fulcanelli? Nu, era vorba despre alchimistul pe care Citronenbaum îl cunoscuse prin intermediul lui Helbronner, un tip misterios. Și, în cazul ăsta, de ce-mi vorbeau de Fulcanelli? Pentru că
El Señor K și Monsieur K - filiații între Ernesto Sábato și Victor Brauner - by Emil Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/5390_a_6715]
-
295 000 lei); Umberto Eco - Pliculețul Minervei (Ed. Humanitas, 250 000 lei); Plutarh - Oamenii iluștri ai Romei antice (Ed. Cartier, 171 000 lei); Emil Nicolae - Victor Brauner: la izvoarele operei (Ed. Hasefer, 327 000 lei); Mircea A. Tămaș - Mânia zeilor: ezoterism și ocultism în lumea modernă (Ed. Aion, 155 000 lei); John Fowles - Colecționarul (Ed. Polirom, 179 000 lei); Romano Guardini - Sfârșitul modernității (Ed. Humanitas, 120 000 lei); Martin Cruz Smith - Gorki Park (Ed. Orizonturi, 230 000 lei); Ion Stavre - Reconstrucția
Agenda2005-05-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/283346_a_284675]
-
ai transplan-tat-o în altul. Dar pânza de păianjen continuă să existe. ș...ț însă cuvântul securitate nu este cuvântul magic care explică totul. Chiar dacă am observat și eu că foștii securiști se convertesc fie în naționalism, unii, iar alții în ezoterism și magie, ceea ce îmi aduce destul de bine aminte de nuvela lui Thoman Mann, Mario și vrăjitorul. Dar cred că mai e o cauză despre care e mai greu de vorbit, mai jenant încă - aceea că răsturnarea care a avut loc
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7117_a_8442]
-
că micul roman Craii de Curtea Veche, despre „decăderea și moartea unei lumi”, e „foarte actual” politic în România. În cartea despre Culianu și Eliade (2002), acuză, ipotetic, Securitatea de uciderea celui dintâi, „poate chiar un amator de gnoze și ezoterisme să fi ordonat sau coordonat asasinarea lui Culianu”. Eliade, notează în marele eseu monografic despre Ionesco (2006), era „un om esențialmente nereligios și un naiv politic”. Iar dacă Ionesco respinge legionarismul, o face pentru că e „om de convingeri ferme” și
Matei Călinescu despre politică by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/3829_a_5154]
-
concrete, militare, economice, diplomatice. Nash e obsedat pe de-o parte de originalitate, pe de altă parte de exact această utilitate. Matematica și literatura, întrupate la nivel de top de către cele două personaje, se întîlnesc tocmai în caracterul lor de ezoterism, de inutilitate, de știință, respectiv artă, autosuficiente. Toată lupta care se dă în poveste este pentru a ieși din acestă inutilitate. Nash a terminat facultatea și doctoratul în mod strălucit. A obținut postul cel mai rîvnit, în cercetare. Declicul se
Inutilitate și schizofrenie by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15301_a_16626]
-
de calcul, dar și un martor al maladiilor intelectuale și, mai ales al stărilor de patologie lingvistică ale vorbitorilor din lumea caragialiană". Este un tip de abordare care își are adepții și contestatarii ei și care conține o cantitate de ezoterism ce amintește de studiile lui Vasile Lovinescu. Cert este că Ștefan Gencărău pune în mișcare pentru justificarea demersului său un întreg sistem de referințe dintre cele mai onorabile, numele cel mai des invocat fiind Ernst Cassirer. Secțiunea care se ocupă
Caragiale numărat by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17088_a_18413]
-
și în stele. Ce gen de psihiatru o fi acela care-și compromite astfel statutul propriei profesiuni? Să nu ne grăbim a ridica piatra: există pe piață și "parapsihologi", precum cei convocați frecvent de un tînăr realizator TV, profilat pe ezoterism, ocultism și alte "isme" de aceeași factură. De curînd, emisiunea ne-a delectat cu imaginile unor cristale de apă, obținute de un cercetător japonez și demonstrînd inteligența sălășluită în H20! Vreo trei zile la rînd, alt post de televiziune ne-
Asaltul obscurantismului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8201_a_9526]
-
nu uit acest sfat. Până și-n comerț, în reclama lui, contează măsura. La Londra, de pildă, în metrou, sunt scrise pe ziduri reclame pe care abia dacă poți să le distingi cu lupa... Curiozitatea umană este totdeauna ațâțată de ezoterismul textelor. De aceea, sunt destinate eșecului toate reclamele enorme, desfășurate pe panouri gigantice, în metropolele lumii. Omul nu mai știe cum să scape de ele. Excesul, se știe, plictisește. O lecție de limbă franceză, în clasa întâi, arăta astfel: John
Reclame by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9816_a_11141]
-
care începe promițător și continuă palpitant, dar se dezumflă spre final, împotmolindu-se într-un mîl eseistic asezonat cu dilatări lirice și explicații facile ce însoțesc dispariția definitivă de-acasă a irecognoscibilului Horia. Defectele acestui tip de proză în care ezoterismul mistic și lirismul fantastico-simbolic se îmbină, intim, cu un sarcastic realism gazetăresc, nu au de-a face nici cu metafizica, nici cu ideologia ei subiacentă, tezistă sau ba. O manie curentă a scriitorilor români din anii ‘90 este cea a
Un nou asfințit al Crailor by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3115_a_4440]
-
că lumea este imperfectibilă și poate acesta este și motivul abținerii autorului de a da sfaturi, de a crea o nouă „Republică” care să o înlocuiască pe cea a „idioților” de azi și din totdeauna. El doar dărâmă mituri, falsuri, ezoterisme - adevărate narcotice pentru amețit prostimea „Republicii”. Și aceste reflecții ne vor face oare mai fericiți, mai deștepți? Și dacă da, cât de puternică va fi voința „idioților” de a schimba ceva în lume, unde omul este „jucăria” determinismului economic alimentat
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93032]
-
Desigur că o asemenea tematică implică un rețetar stilistic extrem de elaborat, cu inflexiuni mito poematice calofile. Andrei Oișteanu nu economisește nimic din resursele metastatice ale parabolei, răsfățându-și proza cu o feerie de simboluri, preluate din antropologie, cultura tradițională și ezoterism. Această aglomerare tensionată, obositoare la un moment dat, se resoarbe însă într-un mod fericit prin dispariția cufărului magic, sinecdocă a unei lumi părelnice de taină, ea însăși inaccesibilă simțului, penetrabilă doar pe calea ritualică a întoarcerii la increat: Ușa
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
închină un amplu „poem critic”, așijderea frenetic sexualist. Dar cele mai sesizante demersuri într-o astfel de direcție insolită îi aparțin lui Vasile Lovinescu, care, aplicînd rețeta René Guénon, socotește a putea descoperi la humuleștean o „transmutare inițiatică”, „scheme transcendente”, ezoterisme mergînd pînă la despicarea firului în patru la pătrat: „Învățatul din Fălticeni merge cu speculațiile pînă acolo, încît, dacă Ion Ștefănescu a luat numele bunicului după mamă, pe baza sinonimiei creangă = ram, ne trimite (...) la cei doi Rama (al șaselea
Creangă, un autor „epuizat“? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4340_a_5665]
-
Actele vorbește, recoltînd bune aprecieri. Cînd și cînd mai veneau I. Voronca, Zaharia Stancu, Virgil Gheorghiu, era mai mereu prezent Eugen Jebeleanu, N. Carandino, I. Holban (vizibil neagreat de unchiul său), Vasile Lovinescu (consemnat Lala), preocupat, cum se știe, de ezoterism, Simion Stolnicu, Bogdan Amaru. Cîteodată era obligat să noteze calificativul: "Ședință mediocră și fără lecturi esențiale". Dar, răbdător, avea și surprize plăcute, cînd, la ședința din 14 martie 1935 apar Rebreanu, Ion Barbu și chiar Vianu, aici, după o absență
Un episod dramatic din viața lui E. Lovinescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16255_a_17580]
-
numai specificul și mentalitatea artistică in secolele XIVXV, în acel loc de răscruce a interferențelor stilistice în spatiul artistic autohton: arta bizantină canonică, al cărei mesaj a fost preponderent moral, arta occidentală, care a asimilat, se știe, raționalismul epocii și ezoterismul, arta islamică, cea armeană sau geordiană. Se pare că Vladislav, cavaler vasal al regelui Sigismund, avusese un veșmânt fastuos, asemănător modei impuse de Carol V la curtea franceză pe la 1340. Costumul, numit „cotte hardie”(datat de istorici între 1340 și
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
sieși, rămâne mereu ceva inexplicabil, care rupe coerența hermeneutică. Ne permitem, totuși, să mai sugerăm cititorului român să fie atent la câteva elemente ale narațiunii, fără să avem, doamne ferește, pretenția că am oferit „grila“ de lectură și înțelegere: alteritatea, ezoterismul - ca rezultat al tensiunilor dintre stilistica revelării și stilistica obscurizării, motivul umbrei ca ființă autonomă și ca epifanie a realului, limbajul magico-inițiatic, parabolic, meditația ca model de „falsificare“ a realului, motivul androginului, existența hipnotică, obsesia oglinzii deformante, creatoare de halucinații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
ce am simțit, poate "un tremur și-o spaimă". Dar toată această comoție nu e semnul nici unei exaltări. Este spaima pe care am avut-o intuind condiția filozofiei "needificatoare", a speculației ultime. Insuportabilă senzația de inițiere condensată și integrală, de ezoterism profan, de glorie a spiritului asistată de Dumnezeul culturii. După spectacolul acestui scrâșnet suprem al minții s-a așezat în mine, nu știu de ce, o tristețe mare. Și după ce Noica a plecat, ca la un semn, am început, Andrei și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mai mult oriental și patriarhal, ca într-o lume a Upanișadelor, dominată de atmosfera molcomă a acelui "stai lângă mine și ascultă". Paideia devenea astfel o relație ludică, un joc superior între un antrenor și cel antrenat, o inițiere în ezoterismul culturii, având drept punct final creația culturală ca formă stranie a sacralității moderne. Căci oare cultura, această variantă modernă a spiritului obiectiv, nu aducea cu sine "uitarea cea bună" a eului îngust și accesul pașnic la un sine lărgit? Începută
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Pentru a ajunge "Acolo", în punctul înalt din care Spectacolul Lumii își dezleagă misterul, Andrei s-a urcat în mai toate vehiculele care aveau afișată această destinație: de la textele sacre ale creștinătății și ale religiilor orientale și până la stainerismele și ezoterismele modernității. Vorbei cu care ajunsese să-l scoată din minți pe Noica ― când acesta îi plimba pe sub nas câte o farfurioară cu mâncărică filozofică pe care se chinuise să o prepare cât mai gustos și să o prezinte cât mai
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Agarttha, de la Agarttha la Chartres, de la Chartres la țărmurile Mediteranei și de acolo la Stonehenge. O să iasă un contur, o rună aproape de forma asta.” IMAGINE „Adică?” Întrebă Belbo. „Adică e Însăși runa care leagă virtual unele dintre principalele centre ale ezoterismului templier, Amiens, Troyes, domeniul Sfântului Bernard, cu marginile lui Forêt d’Orient, Reims, Chartres, Rennes-le-Chateau și Mont Saint-Michel, loc al unui străvechi cult druidic. Iar desenul În sine amintește de constelația Fecioarei!” „Eu mă delectez cu astronomia, zise cu timiditate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
amintește-ți, este să posezi un secret”. „Dar de ce Salon e invitat aici?” am Întrebat. „Prietene”, răspunse Agliè, „probabil pentru că gazda noastră urmează acea regulă de aur a gândirii sapiențiale după care orice eroare poate fi purtătoarea necunoscută a adevărului. Ezoterismul veritabil nu se teme de contrarii”. „Îmi dați de Înțeles că până la urmă toți oamenii ăștia sunt de acord Între ei”. „Quod ubique, quod ad omnibus et quod semper. Inițierea e descoperirea unei philosophia perennis”. Tot filosofând așa, ajunseserăm În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
negîndit, plecarea după lipitori a lui Schmeltzer s-a încheiat cu dispariția sa. Pînă în toamnă a dispărut cu totul, n-avusese familie, stătea în gazdă chiar lîngă liceu, cîteva cărți în limbi străine, toate niște prostii despre alchimie și ezoterism nu foloseau la nimic, nici la anticariatul de pe Batiștei nu le-ar fi primit în custodie, se pare că proprietarii casei au încercat ca să-și recupereze chiria pe camera lăsată goală peste vară, a dispărut cu totul, fiind uitat cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
versiunea... franceză. Cum se poate întocmi o școală normală pe un soclu de necinste cvasipermanentă? Reluându-mi așadar ideea: între mefiență programată și belferism pseudocultural, între inchiziție și comedie bufă, între ortodoxism arogant (disting net ortodoxismul ideologic de ortodoxie) și ezoterism dezinhibat e greu să faci partea lucrurilor. Îndrăznesc să cred că invitarea mea la acest colocviu sugerează o schimbare nu numai de tactică, ci în primul rând de dioptrii din partea unei instituții care și-a impus multă vreme monopolul asupra
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Să spun totuși că textul pare să fi fost zămislit în siajul mișcării eseniene. O dovedesc coincidența mai multor expresii („inimă rea”; „Fiul”, denumirea pentru Mesia), precum și a multor teme: locul de excepție pe care-l ocupă Cunoașterea (Gnoza), ascetismul, ezoterismul, tehnicile extazului etc. Autorii „Studiului introductiv” la volumul Ecrits intertestamentaires descriu astfel sâmburele metafizic al textului nostru: „Autorul vrea să dea un sens angoasei trăite de comunitatea credincioșilor din care face parte. Sigur, evenimentele din anul 70 sunt prefigurate de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
roman? Din câte am observat în ultimul timp, romanul cu tentă istorică de azi (și nu mă refer numai la cel românescă și-a deplasat substanțial atenția spre zonele mai puțin lămurite ale antichității și medievalității, spre misterele biblice, ale ezoterismului, alchimiei, templierilor etc., în format de policier. E o modă și asta care, precum la noi moda romanului „obsedantului deceniu“, va trece. Cu siguranță. O sută de ani de zile la Porțile Orientului a apărut în cea de-a treia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
Desigur că o asemenea tematică implică un rețetar stilistic extrem de elaborat, cu inflexiuni mito poematice calofile. Andrei Oișteanu nu economisește nimic din resursele metastatice ale parabolei, răsfățându-și proza cu o feerie de simboluri, preluate din antropologie, cultura tradițională și ezoterism. Această aglomerare tensionată, obositoare la un moment dat, se resoarbe însă într-un mod fericit prin dispariția cufărului magic, sinecdocă a unei lumi părelnice de taină, ea însăși inaccesibilă simțului, penetrabilă doar pe calea ritualică a întoarcerii la increat: Ușa
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]