204 matches
-
în jurul sticlei, Ovidiu, Sidonia, Carmina ședeau nemișcați, cu expresiile împietrite. Să vă fie de bine, copii mei, mai spuse. Apoi bărbatul eliberă dopul din plasa de sârmă și-l lăsă să iasă puțin câte puțin. În loc de pocnet se auzi un fâșâit domol, după care lichidul nu se învolbură, nu țâșni în sus, ci rămase cuminte în sticlă, mai apoi se lăsă docil turnat în pahare. Momentul, în loc să fie festiv, se dovedise a fi, cumva, jenant prin lipsa de trăire a celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Ar trebui să discuți cu istoricii. — Amy, ai de gând să vorbești cu mine? Vocea lui Rose părea enervată. — Mamă, trebuie să te las. Te sun mai târziu, a spus Armanoush. S-a auzit o bufnitură bruscă, Însoțită de un fâșâit care suna ca și cum maică-sa ori turnase o altă lingură de aluat de clătite În tigaie, ori izbucnise În plâns. Armanoush a preferat prima variantă. Vădit enervată, s-a Întors la masă, s-a așezat din nou pe scaun, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
în acel loc pierdut nu puteau fi captate corect undele radio. Victor continua să dezmembreze mașina, acum tocmai scotea volanul, în timp ce fata nebună se amuza trecînd de la un post la altul, de fapt de la o rafală de zgomote și de fîșîituri la alta. — totuși, spuse fata, nu e just ca un zeu să se supere atît de tare pe poporul său. Cum a făcut Kokopelli. Cum adică să-i extermine pe oameni pentru că s-au rugat prea mult ? Și în ce
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
la ce oră ieșeau să se plimbe sau să se ducă la birou, cînd își făceau cumpărăturile și cînd luau masa. Deși imobilul era bine sonorizat, domnul Busbib era capabil să perceapă enorm de multe sunete și zgomote, voci și fîșîituri, șoapte și suspine, icnete și bufnituri... Probabil că și urechile sale se dezvoltaseră, deveniseră absorbante, două găuri negre colectoare de sunete. Domnul Busbib ar fi putut să spună, între ora 19 și ora unu dimineața, cu o marjă de eroare
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
și înfundate ale străzii. Până îngheța cu totul și se acoperea repede cu plapuma, străduindu-se cu toate puterile să adoarmă. Dar, până atunci, zgomotele înfundate ale orașului, mersul câte unui trecător întârziat cine știe unde, ai cărui pași izbeau nerăbdător caldarâmul, fâșâitul de săgeată al taxiurilor erau foarte vii, niște ființe. Casa până atunci pustie se umplea de ele, le primea pe toate, dar toate zburau neînduplecat de repede în alte părți și iar rămânea singură până veneau alte ființe lipsite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mai pare casa transatlantic și în clipa aceea și-a dat seama că de ceva vreme nu mai deschide, în orele târzii ale nopții, ușa-fereastră către balonul care înconjoară apartamentul pe două laturi, să privească luminile nopții și să asculte fâșâitul de săgeată al taxiurilor alergând nebune încolo și încoace. Se simțea ca o bunică. Lumina cald roșiatică a apusului le învăluia picioarele obosite. Nu se mai vedea soarele, ci doar un cer colorat întins peste orașul ale cărui zgomote și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să pună capăt durerilor, deși știa însănătoșirea imposibilă. Trează în târziul nopții, lungită pe spate pe patul pliant incomod și urmărind cu ochii ușor bulbucați larg deschiși umbrele fugărindu-se pe tavan, ascultând pașii trecătorilor rari izbind în caldarâm sau fâșâitul de săgeată al mașinilor de noapte sau scrâșnete sau fluierături de păsări spre dimineață sau zgomote nedeslușite care năvăleau de-a valma pe ușa-fereastră deschisă din fierbințeala nopții albăstrui, întunecate, amestecându-se cu gemetele periodice ale mamei ei, simțea cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
poate se va fi gândit tot timpul, dar abia atunci să-și fi dat seama de asta. Mi-l închipui - așa cum se închipuia și el însuși în acele clipe, când își amintea - mergând cu nerăbdare în lungul covorului care înghițea fâșâitul pașilor, poate mai mult decât orice cu teamă, pentru că nu avea de unde ști ce va mai vedea de această dată, dacă nu cumva se petrecuse irevocabilul; ciocănind ușor la ușa știută și neprimind răspuns; intrând, zărind patul gol și încremenind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Îți spun asta ca să nu te mai obosești să cotrobăi. ― Ce? Ce spui? ― Da, dragul meu! Am făcut-o! ― Nu înțeleg! ― Dar este mai mult decât evident. ― În dormitorul nostru? urlă Ledoulx. După o pauză în care se auzi doar fâșâitul pieptenelui trecut prin șuvițele de păr, veni și răspunsul, pe un ton lejer, de salon. ― Dar unde, dragul meu? Toinette se răsuci cu fața spre el și îl privi oarecum de sus, deși continua să stea jos. Degeaba ai fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cenușiu, gonește la vale, împinsă de vânt. Trenul suie. Dihania de metal își trage sufletul, cu horcăit în respirație. Când coboară, însă, alunecă hoțește, ca un șarpe negru. Zgomotul de tăvălug al roților îmbucate fier în fier se confundă cu fâșâitul pârâului ce curge paralel, până când locomotiva se dă în petec, cu un țipăt de alarmă. Îl văd de sus, cum parcurge șinele, ce par un șiret negru, scurt, trasat în curbă, între cele două grupe de arbori împliniți. Dincolo de terasament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
aveai nici un strop de noroi pe tine! Erai curat ca lacrima, Duncan. Nu așa arată un om care a căzut pe malul unui râu și apoi Într-un șanț, nu? Nicholson Își trecu mâna peste creștet, țepii aspri scoțând un fâșâit slab, În camera ostilă de interogatoriu. La subsuori i se vedeau niște pete albastru-Închis. — M-am... m-am dus acasă să vă dau telefon. Și m-am schimbat. — Înțeleg, spuse Logan zâmbind din nou. Unde erai pe 13 august anul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
simțurilor dispare; noi ne renaștem și trăim clipe de adevărați creștini. Cimitirele noastre din România sunt, cu mult mai cuviincios alcătuite, decât cele de aici. De câte ori n-am admirat eu în București curățenia cimitirului Bellu; modestele lui morminte; bătrânețea arborilor; fâșâitul brazilor și a teilor; mutismul teilor; jalnicul și duiosul plânsul al clopotelor, apoi cuvioșia și respectul trecătorilor, cari cercetau mormintele? Iată atâtea lucruri care lipsesc, celui mai mare cimitir din Paris, cimitirul Pere Lachaise. Așezat aproape de mijlocul orașului zgomotos; înconjurat
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
generalul armatei ungare era, Încă din octombrie, Vlad. Și apoi toate acestea se năruiseră În starea de rău și de sfârșeală, care se transformase din nou În leșin. Când deschise din nou ochii, era seară și nu se auzea decât fâșâitul saniei pe zăpada Înghețată. După o vreme sania se opri, iar chipul doctorului apăru din nou, ceva mai Îngrijorat. Izbucni chiar o ceartă Între doctor și Ali beg. Rezultatul fu acela că se opriră peste noapte Într-o altă casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Erau strigăte de uimire, urmate de tăcere. Erau strigăte de groază. Între tăcere și strigăt mai exista, totuși, un zgomot. Căpitanul Oană ascultă atent, adunat În sine Însuși. Era un zgomot cunoscut, deși Îndepărtat. Un zgomot simplu, aproape elementar. Un fâșâit metalic. Brusc, Își dădu seama. Era șuieratul sabiei prin aer, Înainte de a aduce moartea. Dar, dacă sabie era aceea, atunci cel care o mânuia nu era un luptător de pe acele pământuri. Sabia nu lovea nici tăișul altei săbii, nici platoșa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
centură, Încercă să-și imagineze șocul ciocnirii și primele mișcări pe care le va face, nu reuși, se aplecă pe coama calului și se lăsă În voia acelui atac rapid, amețitor, ca o cădere În abis. Auzi, ca prin vis, fâșâitul metalic al săbiilor scoase din teci și apoi strigătul nebun al luptătorilor, prăvălindu-se asupra achingiilor. Scoase spada fără să-și dea seama, cu un gest reflex, dictat de teamă sau de iminența ciocnirii, și strigă și el, unindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Adam i-a imitat. și-a amintit de povestirile lui Karl despre filozofii antici și s-a simțit ca un Învățăcel ori ca un scrib la picioarele unui predicator electronic. Liniștea era aproape desăvârșită, iar la radio nu era nici măcar fâșâitul dintre programe. În depărtare plângea un copil, un vaier subțire și Între tăiat, altfel mahalaua din jur era scufundată În tăcere. Lui Adam i-a trecut prin minte că radioul putea să aibă o pană chiar În momentul acela crucial
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
la gură și i-a fost ceva mai bine, cu toți pașii celor care se Împiedicau de el ori Îl călcau În picioare. Simțea o teribilă presiune În cap, de parcă stătea să-i plesnească. Zbârnâitul s-a transformat Într-un fâșâit nedeslușit și n-a mai știut de el. Vino! Aleargă! Era Din, care se străduise să-l ridice, trăgându-l violent de braț, cu unghiile Înfipte adânc În subțioara lui. Adam călca acum și el pe trupurile culcate la pământ
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
te simți acum vinovată. În afară de răpăitul de pe acoperiș, Johan auzea și un sunet mai domol, Înăbușit, al picăturilor căzute pe pământ și În băltoacele cu care era presărat terenul. Erau amestecate cu el și zgomotul arbuș tilor răscoliți de vânt, fâșâitul frunzelor și al ramurilor. Dacă Închidea ochii, putea chiar să-și Închipuie că e pe malul mării și că aude ploaia căzând pe nisip. A Încercat să se concentreze asupra acelui sunet, dar Îl Împiedica zgomotul de pe acoperișul de zinc
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
nu-l vadă. Însă zgomotul pe care-l făcea Înaintând lent prin tufișurile din liziera păduricii era destul de puternic. Karl putea să-l fi auzit, Însă nu Întorsese nici măcar o singură dată capul să privească În direcția de unde se auzea fâșâitul ierburilor. Rămăsese concentrat la foaia din fața ochilor. De pe o ridicătură de teren, Adam l-a văzut cum desena. Mâna i se mișca Întruna pe foaie, uneori În lungi trăsături line, alteori În ușoare lovituri precise. Nu-l mai văzuse făcând
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și Nuțu. Acesta din urmă avea o lanternă mare, chinezească, pe care o întorcea mereu în toate părțile pentru a-și face mai mult curaj. La un moment dat se opriră încremeniți de spaimă. Pe lîngă ei trecu, cu un fîșîit foarte curios, o săgeată ori poate o piatră aruncată de o mînă nevăzută. Asta putea să însemne că cineva vrea să-i atace. Abia atunci își dădură seama și că zgomotul acela, pe care-l auziseră înainte de a pătrunde în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
puțin Camembert adus de la Lyon și puțin iaurt grecesc în care ghicește imediat o origine, de fapt, belgiană... Alexandre se bucură de fiecare nouă priveliște, în cărcată de ciorovăieli și târguieli cinstite, de zgomotul bine-cu noscut al cântarului, de fâșâitul sacoșelor mari ca niște saci, de banii care foș nesc, clinchețesc, cheamă, de mirosurile ames tecate și de lumea co lorată de aici, unde Parisul nu mai e tocmai Paris, ci un Babel al mărfurilor, al accentelor și al călă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
seama că m-am instalat și eu, pe locul mortului. Auzi, locul mortului. Ce expresie tâmpită. Să-mi pun cen tura, sex simbolule? Nu mă aude. Sau se preface că nu mă aude. Își duce mâna la buzunar și aude fâșâitul plasticului care învelește ermetic un prezervativ. Bravo, megastarule. Îmi place de tine, ești prudent. Hai că știu ce e-n capul tău. Vrei să fii sigur că ziua de azi e doar o zi oarecare și nicidecum începutul unei frumoase
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
Cred că în secunda doi l-aș da în judecată pe ăla care a făcut patul și a avut nerușinarea să-mi ceară banii ăștia pe el. Bat câmpii. Patul n-a scos nici un sunet. S-a auzit doar un fâșâit de cearșaf. Sophia calcă pe parchet, cu picioarele goale. Parchetul nu scârțâie. E din lemn masiv. Aplicat cu un adeziv special, pe o șapă turnată perfect. Sophia deschide ușa și iese pe hol. N-are rost să-ți mai spun
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
sprijinea, ca și cum aș fi dobîndit mușchi în plus. Mă minunam că putea face față și putea continua. Dincolo de durere începeam să mă bucur din nou, iar în al patrulea și ultimul stadiu, cum ne apropiam de zona de finiș și fîșîitul vîslașilor era înlocuit de sunetele de pe țărm, erau toate împreună: propriu-mi trup, al lui David, viteza bărcii, adversarii pe care acum îi aveam în față pentru că-i întrecusem și întreg ghemul de percepții și sentimente, pe care le puteam
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
i-ar fi permis să doarmă deloc. Alegerea culcușului se dovedi a fi puțin inspirată. De cum își lipi urechea de capacul lăzii Filip tresări la auzul unui vuiet stins venit ca din măruntaiele pământului, un râcâit disperat de gheare, un fâșâit de celofan al unui stol îndepărtat de lăcuste, ronțăindu-i și măcinându-i cu mandibule minuscule nervii și orele de nesomn. în plus, lada de lemn funcționa ca o imensă cutie de rezonanță, care prelua și amplifica acest sunet abstract
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]