279 matches
-
în fața porții. O deschide smucit și trece pragul hotărât. Această casă este sufletul lui. Nu i-o va lăsa Vipsaniei. Dacă ajung la partaj, unul din ei trebuie să dispară. Și nu va fi el acela. Înăuntru, un băiat se fâțâie agitat prin atrium. — Tată! strigă de cum îl zărește. — Ce i, Aeserinus? tresare. Copilul vine în fugă spre el. — Nu ești la recitare, împreună cu mama și Herius? îl isco dește nedumerit. Am făcut lecții până acum... Nu, zău? Ironia din glas
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să-i explic eu ce-a fost aia rezistența anticomunistă, și cu se mânca la vremea aceea, fiindcă el n-ar fi văzut în film decât cum băieții ăia din gherila românească, în film nu fac nimic concret, doar se fâțâie pe coclauri și mai scot din pistoale câte un pac-pac, atunci când sunt prea stresați de nenorociții ăia de comuniști. Prin 1995 am stat de vorbă cu un colonel de securitate acum pensionar care după spusele lui luptase împotriva „bandiților” din
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
minunății ale naturii frumoase de pică, cu niște picioare superbe, cu un fund de să-i dai zilnic palme nevestei, cu un supliment după masa de seară, vin pe scenă, în ritmul unei melodii vesele și ațâțătoare, zâmbind dumnezeiește și fâțâind picioarele mai mult pe loc, parcă special ca să simți la un moment dat, tu ditamai masculul feroce, că nici nu mai ai aer. Cred, că dacă ai sta atunci într-o cameră numai cu bărbați, ai auzi pe ici, pe
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
de când s-a descoperit că nici femeile ajunse academiciene, nu pot să-ți dea un răspuns satisfăcător. Și uite așa frumoasele noastre se dezumflă urgent ,primesc drept notă un X mare și viguros, apoi pleacă spăsite, fără să se mai fâțâie, gândind poate la scurtul lor moment de glorie. Dar în România, țara care de o vreme este țara contrastelor, nu toate blondele au această soartă, ci numai cele care încap pe mâna căpcăunului acela de Dan Negru. Există totuși o
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
pieptănănâdu-și părul În partea dreaptă. Și iată că acum Increatul se afla În podul casei lor. Babulea Îl auzea cum mărșăluiește Învârtindu-se În cerc În jurul hornului, intonând, cu un glas pițigăiat, imnul austriac... Tatiana umbla orbecăind prin casă. Se fâțâia de ici-colo, mergând de la cuptor până la ușă, de la ușă până la masă, de la masă până la pat și Înapoi. Își făcea de lucru prin ogradă, hârșâindu-și pașii prin praf. Orbecăind, amenința berzele cu bastonul. Le lua drept ciori. „Crrr, le striga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
rachiu. Babulea devenise un fel de zeu al locului, un zeu pe cât de bun, pe atâta de nebun, care apăra casa de fulgere, de tunete și de duhurile rele ce bântuiau prin preajmă. Capra nu stătea liniștită o clipă, se fâțâia de pe un picior pe altul, mestecând tainul pe care i-l pusese Mașa lângă iesle. Femeia trebuia să aibă mare grijă de găletușa pe care o ține strânsă Între genunchi: Evlampia obișnuia să răstoarne laptele când nici nu te așteptai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
era un mecanic teribil de priceput. Avea autorizație categoria I... Repara mașini pe care scotea bani serioși. GÎnd Îi dădea tîrcoale norocul și-i cădea un hîrb În mînă, Îl cumpăra pe nimica toată, Îl punea la punct, se mai fîțÎia puțin cu el și-l vindea la un preț frumușel. Poate mai avem o speranță... Surprinzător, dar aici obișnuia el să-și desfășoare tranzacțiile... De o astfel de informație aveam eu nevoie. Mi-am amintit imediat că am văzut printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mure? Eram tare mândră vara. Până la 14 ani am mers cu vacile, și seara aduceam acasă cina: ciupercile, laptele, fructele de pădure. Curat ecologist, da’ habar n-aveam eu atunci de cuvântul ăsta. Știi când am încetat să mă mai fâțâi de una singură ca proasta-n codru? Când am dat din greșeală peste doi inși care făceau amor de viteză lângă un murar. Hotărât lucru, cred că din cauza aia nici acum nu mă pot uita la filme porno. Am avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
lumea asta și să nu te rușinezi acolo. Acum însă intervine specificul național de tranziție. Lângă gardul stabilimentului crește porumb, vacile pasc pe tăpșan, câte o găină mai cârâie la muzică, un cârd de rațe ignoră private propriety și își fâțâie fundul pe aleea grădinii de vară. Să turbe ecologiștii de pretutindeni în fața democrației extinse a biosferei! La fel de suprarealistă mi-a părut reclama de la capătul unui sat: „Vizitați Casablanca Băcia” (satul lui Petru Groza). O cârciumioară pe cinste! Elegantă, cochetă. În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
a oferit o pereche de pantofi cu tocuri metalice și sclipici, de la „vaporeni”. Femeia voia să mă integreze în lumea modei de atunci. Pe cine? Pe mine, haiduca? Rebela? Să mă urc pe toace în cais, sau ce? Să-mi fâțâi fundul prin cartier mișcându-mă ca o chinezoaică al cărei picior e forțat să nu mai crească, să nu o ia dracu’ razna dincolo de bătătură? Și uite-așa am ajuns eu să am 39 la picior, o talpă lată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
seama, fiindcă locuitorii erau neașteptat de veseli față de aplaudacii lui Ceaușescu. Ei bine, în holul Hotelului Cosmos, seara era plin de lume. Până și șeicii arabi, băieții cu petrodolarii la teșcherea, își scoteau cele patru neveste la preumblare și le fâțâiau de colo-colo să le vadă lumea calitatea diamantelor cu care erau tivite vălurile de pe față. La noi în grup se dăduse plecarea. În sfârșit, toate achizițiile celor zece zile de orgasm comercial au trebuit să devină publice. Lângă canapelele îngropate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
pe acolo prin capul meu, chiar mă întrebam ce rețea de pile la Peco le-o trebui viitorilor cumpărători ca să poată să meargă în duminica cu soț sau fără la rubedeniile mai mitocane și mai fără CAER. Și eu îmi fâțâiam în urechi propria achiziție. Cerceii cu perluțe, cumpărați la Riga, după nebunia de la Yurmala. Căci era curată nebunie. Am blocat întregul grup pe malul mării, am rămas într-un minut în costum de baie și am înotat lung, în apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Te Deum în public. Am intrat pe o străduță lăturalnică, la un magazin de bijuterii. Acolo am găsit cerceii mei cu un bețișor auriu de care atârnă o perlă, Liviu era pe lângă mine, vorbind încă puțin, încă intimidat că se fâțâie peste tot soiul de interdicții cu diriga lui. Cred că în acele minute mai era un copil, un copil în care parcă se cocea un tânăr. Nu bănuiam nici unul că, în câteva minute, crisalida se va sparge și protectoratul va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
atunci pe rând pentru a spune că trebuia să se negocieze de urgență predarea orașului, căci diriguitorii pierduseră deja prea multă vreme, nepăsători cum erau la suferințele celor umili. A venit apoi rândul lui Astaghfirullah, care încă de la început se fâțâia pe locul lui. Se ridică, își duse mașinal mâinile la turban spre a și-l potrivi mai bine și își îndreptă privirea spre plafonul împodobit cu arabescuri. „Vizirul al-Mulih este un om renumit pentru inteligența și îndemânarea sa, iar atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
prima oară că-l vezi! — Uneori e de ajuns o vedere fugară pentru ca un obiect să devină de neînlocuit. A roșit. Privirile ni s-au întâlnit. Buzele ni s-au întredeschis. Eram deja prieteni. Slujnica, mai hlizită ca oricând, se fâțâia printre noi, grijulie să nu piardă vreo șoaptă. Întâlnirea a rămas fixată: vineri, la amiază, în piața Ezbekieh, în fața saltimbancului care făcea ghidușii cu măgari. De când sosisem în Egipt, nu lipsisem niciodată de la rugăciunea solemnă de vineri. În ziua aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
acid și lichid de răcire. Ce-o fi căutând strălucitoarea Caduta în lada asta de gunoi? Are un apartament la Cicero, plătit de Fielding Goodney, cu un coafor, un bodyguard, și un prieten de 73 de ani... M-am tot fâțâit de-a lungul străzii, până am reușit să găsesc ușa murdară. — Și acum, domnule Self, „John“: în legătură cu filmul nostru, spuse Caduta Massi. Am văzut din scenariu că doamna e din... Bradford. Ceea ce nu mi se pare deloc convingător. — Păi, Caduta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mai descurcai. Nu, Pentonville e un loc josnic, întunecat, igrasios, cu aerul împuțit și apăsător. Până și gardienii păreau retardați în uniformele lor muiate de sudoare. Am așteptat două ore nenorocite într-o sală de clasă, împreună cu neveste care se fâțâiau de colo-colo - altfel de neveste, nu din cele bătrâne și triste, ci tinere și plictisite, șucărite, la ananghie, blestemându-și zilele. Fetele astea se încurcaseră cu cine nu trebuia: cu niște criminali. Sau poate că nu au prea avut de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
care nu poate fi omorât, e nemuritor. Ori de câte ori m-am apucat să fac ceva, am vrut întotdeauna să fac altceva, dar când începeam să fac altceva, constatam că nu voiam să fac nici aia. Fumat și băut și înjurat și fâțâit de colo-colo a fost tot ce am reușit să fac. Și nici una din astea n-au fost de plăcere, ci doar să-mi treacă așteptarea. Așa că am băut și m-am fâțâit și am fumat și am înjurat timp de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
nici aia. Fumat și băut și înjurat și fâțâit de colo-colo a fost tot ce am reușit să fac. Și nici una din astea n-au fost de plăcere, ci doar să-mi treacă așteptarea. Așa că am băut și m-am fâțâit și am fumat și am înjurat timp de șapte ore în camera mea proprie și personală. La miezul nopții a intrat pe ușă. Selina arăta bine, părea fericită, cu o nuanță veselă în tenul ei, pe care o vedeam pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
bună care dau din labă și spun „Salut, amice“ iar eu trebuie să aștept fără să mă enervez în timp ce își fac o cafea sau se instalează pe closet - n-am ce să le fac. Locul prin care trebuie să mă fâțâi e un apartament cu două camere, fără nici un hol sau culoar de trecere, o locuință pentru studenți plină de cărți pe care eu nu le pot citi. Oamenii de aici, printre care mă număr și eu, nici buni nici răi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
o viață sentimentală ca a mea? Eu am nevoie de pornografie. Confruntat cu această provocare, am început să mă învârt iar. Shadow s-a scuturat și și-a ridicat privirea, întinzându-și gâtul cu o mișcare indignată, în timp ce eu mă fâțâiam în ritm vioi prin apartament, cu ochi reci de expert și cu simțurile încordate, la pândă. Vezi tu, chiar și în cele mai așezate gospodării, un adevărat profesionist tot găsește ceva de făcut... Nu m-am ales cu nimic din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ăl de-ți vorbește. Și se arăta extrem de încântată de ghidușia jocului ei de cuvinte. Atunci Vultur-în-Zbor își zăvora gura și își înăbușea gândurile. A doua îi aparținea chiar lui Deggle. Insul venea și pleca pe drumul său neștiut, se fâțâia când înăuntrul, când în afara vilei doamnei Cramm de pe coasta sudică a Maurispaniei, și de fiecare dată când pleca, își flutura mâna fără să zâmbească și spunea: „Etiopia!“ Era o glumă complicată și afurisită, inspirată de numele arhaic al acelui tărâm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
plăcea deloc; ironia era că puteam să îmi dau seama după cum se umfla în pene ca un păun în călduri, după cum se încredea, zicându-și că mă dă gata. Deci ne mișcăm de aici? zise Belinda, bosumflându-se drăguț. Se fâțâia pe loc, atrăgând atenția asupra picioarelor ei, care, în dresurile pastelate, erau subțiri și lungi ca ale unei berze; genunchii păreau și mai înguști decât gleznele. ÎI aruncă o privire zglobie de sub breton lui Charles de Groot. Amintindu-și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Mergea bine cu vinul, cel puțin. Chelnerul s-a retras și brusc m-am simțit neliniștită. Stând lângă Sebastian așa de formal, amândoi bine îmbrăcați (da, el era la costum) și comportându-ne exemplar, mă făcea să vreau să mă fâțâi pe scaun și să-mi rod unghiile. Am fost salvată de rămășițele bunului-simț primar, care m-a făcut să îmi amintesc că e politicos să îi întrebi pe oameni despre ei; i-am pus diverse întrebări despre viața lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
platină, cu diamant de șapte carate, fără cusur, care fusese al străstrăbunicii lui - ăsta e inelul adevărat - și apoi unul foarte drăguț, de trei carate, delicat, cu diamante mici, care e mult mai purtabil. —Purtabil? —Doar nu poți să te fâțâi pe străzile din New York cu un pietroi de șase carate... Mi s-a părut foarte elegant. —Două inele? —Bette, ești incoerentă. De acolo ne-am dus la Per Se, unde tata a reușit chiar să-și Închidă telefonul mobil pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]