824 matches
-
forță și liniște. Noaptea adormeam cu imaginea orașului meu drag În minte, până când pâcla grea a visului cobora Încet În creier și În trup. Dimineața, când mă trezeam, Îi auzeam prin preajmă pe bunici, ca pe niște păsări cântătoare ce fâlfâie tot timpul din aripi. Acest fâlfâit se repeta ritmic și-mi dădea Întâi o senzație de bucurie stranie. Primul lucru pe care-l făceam când mă trezeam, era să-mi răcoresc gura spălându-mă pe dinți cu pastă verzuie, mentolată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
-l mai vadă. Trecuseră aproape doi ani și bunicul se Împuținase, șchiopăta și tremura din toate Încheieturile și nu mai cobora cu săptămânile din pat. Avea o formă gravă de Parkinson care-i afectase și vorbirea. O singură aripă mai fâlfâia: bunica. Într-o dimineață de martie, pe o ploaie măruntă și rece, bunicul a părăsit lumea asta, spunând cu foarte mare greutate ultimul cuvânt: Îndoială, În prezența preotului care-l spovedise. Preotul a interpretat cuvântul ca un semn al pierderii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
această ultimă observație: urma să fiu plătit doar după ce recuperam banii pierduți - ceea ce, desigur, era principala cauză a problemelor mele cu proprietăreasa mea. În drum spre camera de proiecție, am auzit celuloidul rotindu-se printre comenzi cu un sunet umed, fâlfâind, ce aducea a mii de aripi tremurânde de insecte. Am urcat treptele două câte două și am Împins ușa În lături. Înăuntru, nimeni. Probabil că Else plecase acasă - sau poate stătea În sală, laolaltă cu oamenii de știință? Paharele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Surprinzător de grațios, frunzări cartea, o scutură, apoi o lăsă să cadă, de data aceasta nu atât de grațios. Oftă Încet pentru fiecare carte care se prăbuși pe jos În aceeași manieră - cu coperțile ca niște aripi Întinse, cu paginile fâlfâind. Părea de parcă n-ar fi apreciat ceea ce fusese ordonat să facă. După ce contemplă precauția cu care acționa colegul său, Diels Își fixă țigara Între dinți, Își suflecă mânecile de la cămașă și haină până la coate, se duse la patul meu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
fi regretat puțin statuile, poezia și filosofia unei culturi la care nu fusese părtaș. Gara Începu să rămână În urmă. Prin fața lui treceau inscripții pe care tatăl lui nu-l Învățase niciodată să le citească. „Restoracioj“, „Pôsto“, „Informoj“. Un afiș fâlfâi aproape de geamul vagonului - „Teatnoj Kaj Amuzejoj“ și - el Își notă În mod mecanic numele nefamiliare, locurile care se vor deschide exact la ora la care trenul va intra În Belgrad - Opera, Royal Orfeum, Tabarin și Jardin de Paris. Își aminti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
se ridică și colțul opus. Începe să se închidă de unul singur, apoi se deschide, se-nchide și iar se deschide, din ce în ce mai repede, până ce se ridică deasupra biroului. Cu ochii închiși, buzele lui Helen rostogolesc cuvinte tăcute. Răsucindu-se și fâlfâind, cartea e un sturz negru și lucios, care plutește sub tavan. Și stația de interceptare zice: „Către echipajul 17“, zice. „Vă rugăm să vă deplasați pe Weeden Avenue la numărul 5680, nord-est, la agenția imobiliară Helen Boyle, și să rețineți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
paginii din condica de internări -, s-o ducă ginerelui meu, ori fetei lui... N-aș vrea ca, murind aici... se îngrozește ea, retrăgîndu-se sub streașina clădirii, la adăpost de crengile unui stejar, plecat spre pămînt de vîntul puternic, ce-și fîlfîie ramurile ca pe niște bice. Sînteți supărată pe mine? o întrebă profesorul, alăturîndu-i-se. Ce mai contează acum! N-am putut să fac nimic atunci, aș vrea să mă credeți; vremurile... Hai să nu mai dăm toată vina pe vremuri. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pentru că ei o făcuseră altă dată și că deja erau prea plictisiți ca să mai enerveze proștii. Se aruncau toți deodată, cădeau liber vreo două etaje, după care, așa, pur și simplu, în loc de mâini le apăreau aripi, din care începeau să fâlfâie încet, apoi mai tare, și toți ăia începeau să răcnească și să chiuie, mișcau din aripile lor, cică, până când o luau ușurel mai sus și mai sus și nu-i mai vedea nimeni, nici măcar verișorul lui Coșuță, și numai de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
dacă e să dau crezare statisticilor, e prima ființă zburătoare din acest roman. Poate că pe el, pe Cristos, nu-l făcuseră șoim (Coșuță a omis întotdeauna să-mi spună dacă zbura cu cravata la gât) sau poate că el fâlfâia peste blocuri cu toată șleahta lui de zărghiți din cu totul alte motive, necunoscute tovarășei Stănescu. Părerea mea sinceră (luați-o ca pe o paranteză) e că, în lipsa altor dovezi, Cristos a fost întâiul șoim al acestei patrii. Nu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
existaseră vreodată, Constantinescu, Florea, Naghy, Hâncu, în cutia de scrisori zăceau mii de plicuri, încercam să ajung la ele, dar ușița metalică se încăpățâna să rămână închisă, mirosea a stătut și a pânze de păianjeni, la geamurile blocurilor din jur fâlfâiau perdelele (și doar era imposibil ca în tăcerea aia bezmetică să mai poată adia vântul), urcam treptele cu grijă, una câte una, etajele arătau la fel de mohorâte și pustii ca labirintul aleilor Băiuț, de dincolo de ușa familiei Pascu nu se auzea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și n-auzeau decît zgomotul cazmalelor, deasupra Londrei se dăduse obișnuita bătălie de noapte i se părea ciudat lui Rowe... Într-un loc strada era barată, așa că se văzură nevoiți să facă un ocol; pe o frînghie atîrnată deasupra străzii fîlfîiau cîteva afișe proaspăt scrise de mînă: „Banca Barcalys. A se adresa la...“, „Lăptăria Cornwallis. Noua adresă...“, „Pescăriile Marquis...“. Pe trotuarul pustiu și liniștit, un polițist se plimba cu un paznic de bloc, discutînd pe Îndelete, ca doi pădurari Întorși de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
după frecvențele respective. Cartea este fărâmițată, dizolvată, de nerecompus, ca o dună de nisip împrăștiată de vânt În jurul unei gropi goale Când uliii încep să zboare e semn că noaptea e pe sfârșite, îmi spusese tatăl meu. Auzeam aripile grele fâlfâind în cerul întunecat și le vedeam umbra întunecând stelele verzi. Era un zbor chinuit, întârziind să se desprindă de pământ, din umbra tufișurilor, de parcă numai zburând penele se convingeau că sunt pene și nu frunze spinoase. Îndepărtându-se răpitoarele, reapăreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
patul de moarte și cum, după aceea, ieșise afară năucită, vrând să se jeluiască, așa cum ar fi fost normal, dar rămăsese tăcută în durerea ei; și cum văzuse un turac uitându-se la ea de pe craca unui copac, și cum fâlfâise acesta din aripi și zburase cu o cracă mai sus, apoi se întorsese să se uite la ea, din nou, înainte de a-și lua zborul; și de o mașină roșie care exact în momentul acela trecuse pe drum, având în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
instalează în rotule. Tocmai când două cupluri se încolăceau, se răsuceau, se înnodau și se deznodau ca o sfoară marinărească, în mijlocul unui ring improvizat, la-la-la-ala-la, săreau de pe un picior pe altul, parcă le cădeau brațele ca un sul de hârtie, fâlfâiau, și mie mi-a trecut prin minte sau chiar am zis „uite, bărzoii!”, ca pe la patru-cinci ani, chiar dacă eram eu, cel de-acum, și-a apărut maică-mea, „berze, tolomacule...”. A crescut prețul mondial al petrolului. Avem un rating de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
în jurul vechiului său inel de sportiv universitar. Fotograful din mintea mea zice: Dă-mi pace. Flash. Dă-mi libertate. Flash. Seth își urcă pe balustradă trupul care reține lichidele. Mocasinii lui cu ciucuri de kilt se bălăngănesc deasupra plaselor. Cravata fâlfâie drept deasupra nimicului și-a întunericului. — Nu mi-e frică, zice el. Întinde un picior și lasă să i se legene de degete unul dintre mocasinii cu ciucuri de kilt. Îmi strâng vălurile în jurul gâtului, așa încât cei care nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
deci) demne de aceleași flori ca și doamnele de familie bună“. Și câte altele. Cortegiul funerar În frunte cu Bandura va flutura steaguri roșii și negre În momentul În care va intra În mahalaua proletară, se zbăteau În bătaia vântului, fâlfâind sinistru, flame purpurii În bezna nopții, aidoma unor simboluri florale, nu lipsite de conotație socială. La hotarul dintre mormintele celor avuți și a celor nevoiași, Bandura se Împletici când să urce pe un podium Înalt al unei lespezi de marmură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
scârțâia sub tălpi, nisipul negru, vulcanic, se lipea de degetele lui Neng, parcă le smolea. Fata arăta Întruna cu mâna și vorbea fără Încetare despre tot ce le ieșea În cale, un stol Îndepărtat de papagali de un verde strălucitor fâlfâind din aripi ca niște mari lăcuste, un bolovan asemenea unei mâini cu degetele retezate, recifurile de coral care, văzute de sus, dintre dealuri, semănau cu o hartă, un uriaș atlas lichid... I-a vorbit și despre ea. Taică-său era
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
În sfârșit, o slujbă la mină. Asta a repetat Întruna la Întoarcere. Își răsucea capul și se strâmba caraghios, În vreme ce bici cleta avansa În zigzag. Deasupra lor, un stol de păsări zbura lent spre sud, mici triunghiuri negre care Își fâlfâiau aripile pe fundalul cerului albăstrui. Probabil că se duc spre locuri mai răco roase, a spus Adam, spre Australia, iar Neng a zis că n-are de unde să știe el una ca asta. El nu știa ce fel de păsări
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pe bibliotecară. La recepție nu era nimeni, nu se mai vedeau nici o hârtie și nici o carte. „Alo!“ a strigat ea, dar n-a răspuns nimeni. Lăstunii care Își făcuseră cuib sub streșini prindeau viață odată cu lăsarea Întunericului, Își lăsau cuiburile fâlfâind În căutare de insecte. A părăsit clădirea și a Început lungul drum spre casă. N-o mai durea capul și se simțea din nou În stare să dea piept cu orașul. A pornit pe străduțele strâmte din Glodok. Mirosea a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
scrumiere care dădeau pe dinafară, iar aerul era parfumat de aroma țigărilor kretek, un miros care-i plăcea. O pânză În ulei Înfățișa cam rudimentar un vulcan Învăluit de nori, iar steagul național, Înțepat pe o planșă de lemn, Își fâlfâia colțurile În curentul slab de aer produs de ventilatorul din tavan. Au continuat printr-un soi de anticameră plină de saci poș tali și de valize, apoi au intrat În sfârșit Într-un alt salon, ale cărui ferestre se deschideau
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pomeții obrajilor crema de noapte contra pistruilor, privindu-se îndelung în adâncul ochilor și scoțând la urmă, către propria sa imagine, limba, după care se apropia de pat, făcea un salt peste trupul Carminei, poalele albe ale cămășii de noapte fâlfâiau ca aripile unei păsări, arcurile patului pocneau, intra imediat sub plapumă, se cuibărea acolo și o auzeai cum respiră ușor, ușurel și cum așteaptă cu ochii închiși somnul. Poate, intimidată de prezența lui Ovidiu, amintirea Elenei rămăsese pitită pe undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
așa pe picioare? Până în ultima clipă nu se obișnuise cu această situație care i se părea o absurditate. Ea nu concepea o moarte fără suferință, o moarte din senin. Și totuși așa se întâmplase. Într-o zi simțise că-i fâlfâie inima, ridicată în gât ca o pasăre, ceva care tot mai căuta să se zbată, să se strecoare, să zboare, zbateri, zbateri, din ce în ce mai încete. Până au chemat doctorul ea își pierduse conștiința, pulsul abia se mai simțea. Și-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a baricadat În sediu Împreună cu cei doi subordonați ai săi, iar restul călătorilor au rămas nemișcați printre bagaje, gata să primească și o a doua explozie, ultima, nimicitoare. Stolul de grauri ce-și luase zborul În zona silozurilor de porumb fâlfâia din aripi undeva departe, plutea, mai bine zis, ca o lună neagră deasupra viilor. Sfârșitul era aproape și scălda lumea Într-o lumină de o intensitate neobișnuită pentru luna august. Călugărul care aduna bani pentru construirea unei biserici undeva În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ridicat picioarele vertical cu pământul și am încercat să le țin așa, luptându-mă cu forța gravitației. — Hmm. La asta mă gândeam când am spus-o. Am băut restul de bere în tăcere pe când cerul de seară se întuneca, pescărușii fâlfâiau din aripi și bombardau marea, valurile se loveau de stâncile mari și maronii, măsurându-ne clipele vacanței. Toate zilele, m-am gândit, fiecare zi care începe ajunge întotdeauna la sfârșit. Trecuse deja aproape o jumătate de oră când Clio se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
bétut-o pe Stela. Dar Șasa voia sé fie pionier. Dar din noiembrie, de cînd au fost primite În pionieri Stela și Catereva, pîné-n aprilie era mult. El se uită la cravatele lor, cravate roșii pe care le bétea vîntul și fîlfîiau așa cum aveau pionierii partizani pe tablourile din Școala cea mare și În cérți. Dar el nu avea cravaté și nu era pionier. El nu era un urmaș al lui Lenin. Șasa se uită la portretul din fața clasei și promitea solemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]