208 matches
-
DragobeteEros CupidonValentin Dragobete -zeu, sfânt, tot un drac01.03.2016... III. REGINA PĂSĂRILOR, de Dan Norea , publicat în Ediția nr. 1467 din 06 ianuarie 2015. Din ogrăzi sau zone mai mondene, Ca-ntr-un film de Hitchcock neuitat, Cu un fâlfâit cumplit de pene Ceru-n patru zări s-a-ntunecat, Păsările vin la un congres, Convocate-ntr-o vâlcea virgina Cu un singur mare interes, Să-și aleagă astăzi o regină. Bufnița-nțeleaptă, pe un ton Împăciuitor, printre ovații, A
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376472_a_377801]
-
repezit Gașcă, plină de-un enorm orgoliu: - În vechime, cu un gâgâit Romă am salvat, la Capitoliu! Cotcodac strident: - Știți, fără glume, ... Citește mai mult Din ogrăzi sau zone mai mondene,Ca-ntr-un film de Hitchcock neuitat,Cu un fâlfâit cumplit de peneCeru-n patru zări s-a-ntunecat,Păsările vin la un congres,Convocate-ntr-o vâlcea virginăCu un singur mare interes,Să-și aleagă astăzi o regină.Bufnița-nțeleaptă, pe un tonîmpăciuitor, printre ovații,A chemat pe rând
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376472_a_377801]
-
mai simțeai din când în când și miros de fripturi sau pește prăjit), îți dădea puteri noi. Auzeai cum natura se trezește la viață. Vedeai cum stolurile de grauri zburau pe deasupra bălții, spre șirele de paie de in de pe deal, fâlfâitul aripilor părând o rafală de furtună primăvăratică. Parcă era o altă viață. Nu cea dintre pereții de beton ai blocurilor de la oraș. Simțeai seva pământului cum mustește, firul ierbii cum iese din pământul reavăn, cărăbușii cum își împing cocoloașele spre
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376758_a_378087]
-
cea mai frumoasă lumină, multă culoare, forfotă, tonuri în care se conturează și bucuria poetului, la întâlnirea cu această nouă renaștere. Aduc spre exemplificare: strigă: cucu, cucu, cucu,/să se facă auzit; la umbra unui crin; în acorduri de Bach; fâlfâitul nou-născutelor tale aripi; păsările își fac din nou cuib; Prin iarba verde ies la drum gândacii; O rândunică / Își spală-n baltă / Penajul sur; O toacă bate la o mănăstire; Copiii ies și ei din case, blocuri,/ Pe ulițe, prin
METAMORFOZELE NATURII – SIMFONII ALBASTRE. ( ANTOLOGIE DE POEZIE). NOTE DE LECTOR. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2150 din 19 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379252_a_380581]
-
Publicat în: Ediția nr. 1890 din 04 martie 2016 Toate Articolele Autorului Și-a venit iar Marte, nouă-i gluga ei, Un pic somnoroasa, prinsă cu cercei, Cu darul floral în verde răzleț, Gând primăvăratic, malul în dezgheț, Ciripit stingher, fâlfâit călduț, Lan de crâng visează cu mugur plinuț, Se-așterne zâmbind al său chip cu soare, Privește-n străluce pe-ntinse covoare, Că-i destulă iarnă în suflet stingher, Muntele oftează de atâta ger, O melancolie încă mai e tristă
A VENIT IAR MARTE de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377719_a_379048]
-
fotografia, am întrebat-o: - Cine-i femeia asta? O licărire de spaimă s-a ivit în privirea întotdeauna calmă a bunicii. Cu o voce aproape nepăsătoare, mi-a răspuns printr-o întrebare: - Care femeie? Am tăcut amândoi ciulind urechea. Un fâlfâit bizar umplea încăperea. Bunica s-a întors și a exclamat bucuroasă: - Un cap-de-mort! Uite, un cap-de-mort! Am văzut un fluture mare, cafeniu, un sfinx crepuscular care vibra, străduindu-se să pătrundă în adâncurile înșelătoare ale oglinzii. M-am repezit la
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
piatră a Podului Alexandru al III-lea... Și îi întindea mistria lui Félix Faure: „E rândul dumneavoastră, domnule Președinte!” Iar vântul slobod care vălurea apele Senei ducea cu el cuvintele pe care le rostea energic ministrul Comerțului, luptându-se cu fâlfâitul drapelelor: - Sire! Franța a vrut să dedice memoriei Augustului Vostru Tată unul dintre marile monumente ale capitalei sale. În numele guvernului Republicii, o rog pe Majestatea Voastră Imperială să binevoiască a consacra acest omagiu pecetluind, împreună cu președintele Republicii, prima piatră a
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
o moarte inevitabilă, unii dintre înaintașii lui intraseră ostentativ în luptă și se sinuciseseră înfigîndu-și în corp muște de Alderbaraan, numai pentru a alimenta legenda. Rim privi cu milă la bietele zburătoare dezorientate de întuneric. Erau trei. Una porni cu fâlfâituri încete de aripi spre cadavrul femeii, o a doua se înfipse în gâtlejul bărbatului și începu să-și croiască loc acolo, iar a treia îl fixă pe Rim. Quintul prinse cu mare ușurință insecta, o strivi între degete și apoi
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
în fiecare clipă cu incendiul: Priveam cum se ridica aburul din ceașcă și firicelul de fum pe care-l zămislea țigara. Afară, în tufișuri, o pasăre tot zburda, vorbea sigură cu ciripeli firave și din când în când îi auzeam fâlfâitul aripilor. Apoi cafeaua n-a mai făcut aburi, iar țigara a încetat să mai fumege și a rămas doar un chiștoc stins pe marginea unei scrumiere. Am aruncat-o la gunoi, sub chiuveta de la bucătărie. Am aruncat cafeaua, am spălat
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
un cer dulce luminos, pe care aruncă vreo două trei pale de nori. Și pe munți poți întinde o umbră lunguiață care să se verse pănă la jumătatea lor. Iar dacă vrei tabloul mai viu, ascultă un cotcodăcit de găină, fâlfâitul grăbit al unei perdele de vânt și respiră mirosul abia simțit de grâu ofilit de soare...” (George Vâlsan) Cerințe: 1. Citiți textul și încercuiți expresiile frumoase. 2. Explicați în scris sensul cuvintelor și expresiilor scrise cursiv în text. 3. Introduceți
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
dorească. Jordan se înhăitase de copil cu un vânător ambulant de păsări, cu care cutreierase Balcanii, ungând crengile copacilor cu clei din fiertură de boabe de vâsc. Seara strângeau recolta de păsărele epuizate, cu picioarele înțepenite și aripile vlăguite de fâlfâit zadarnic. Îi povesti despre vulpi ce-și lăsau piciorul însângerat în capcană, ca o ofrandă adusă libertății. Despre biberi, vânați în Siberia pentru testiculele lor din care vracii extrăgeau "castoreum" un remediu împotriva holerei și a epilepsiei. Castorii hăituiți își
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
din toate părțile de mase incalculabile de materie. Simți cum capătă sobrietatea și veșnicia muntelui, a cărui infimă părticică devenise pentru o clipă. Liniștea era Cutia cu bătrâni 179 întreruptă doar de clipocitul picăturilor grele de apă filtrată sau de fâlfâitul și de țipătul strident al liliecilor, stârniți din hibernarea lor de piatră. Să fi trecut o jumătate de ceas sau poate mai mult de când se lăsaseră înghițiți de pântecul umed, tăcut și întunecos al muntelui, când Bătrânul zări lumină la
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
dorească. Jordan se înhăitase de copil cu un vânător ambulant de păsări, cu care cutreierase Balcanii, ungând crengile copacilor cu clei din fiertură de boabe de vâsc. Seara strângeau recolta de păsărele epuizate, cu picioarele înțepenite și aripile vlăguite de fâlfâit zadarnic. Îi povesti despre vulpi ce-și lăsau piciorul însângerat în capcană, ca o ofrandă adusă libertății. Despre biberi, vânați în Siberia pentru testiculele lor din care vracii extrăgeau "castoreum" un remediu împotriva holerei și a epilepsiei. Castorii hăituiți își
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
din toate părțile de mase incalculabile de materie. Simți cum capătă sobrietatea și veșnicia muntelui, a cărui infimă părticică devenise pentru o clipă. Liniștea era Cutia cu bătrâni 179 întreruptă doar de clipocitul picăturilor grele de apă filtrată sau de fâlfâitul și de țipătul strident al liliecilor, stârniți din hibernarea lor de piatră. Să fi trecut o jumătate de ceas sau poate mai mult de când se lăsaseră înghițiți de pântecul umed, tăcut și întunecos al muntelui, când Bătrânul zări lumină la
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Se înfășură mai bine în paenula și în pătura de blană. Se gândi că nimeni nu se putea apropia de el fără ca Lurr să mârâie. Doar spiritele... Își alungă din minte visul și cuvintele acelea. Asculta freamătul misterios al pădurii, fâlfâitul aripilor, zgomotul făcut de zăpada ce cădea de pe crengi, glasurile păsărilor răsunând printre copacii din apropierea peșterii - o chemare îndepărtată, pe care o recunoscu: a cocoșilor sălbatici. În jur domnea o liniște adâncă. Se gândi la Velunda. Îi despărțeau timpul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Îndeptă spre ieșire. Nu mică i-a fost mirarea când auzi În spatele său un croncănit. Un corb imens, vâslind greoi din aripi, făcu de trei ori Înconjurul sălii de așteptare și, profitând de ușa ce rămăsese Întredeschisă, se năpusti afară. Fâlfâitul aripilor sale contrasta cu pereții neașteptat de albi și cu liniștea ce se instalase Înăuntru. Aruncând o privire În urma sa, Noimann fu surprins de faptul că sala de așteptare Îi apăru neașteptat de curată. Era ca și cum, fălfâind deasupra capetelor pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
vreo trei metri și, făcând un salt aproape miraculos, reuși s-o prindă și să se urce călare pe ea. Acolo a stat el ceasuri de-a-rândul în vreme ce monstrul se zvârcolea să-l ajungă. Deodată se auzi în aer ca un fâlfâit de aripi și Angelica a apărut la celălalt capăt al grinzii. Ea ținea ceva în mâna pe care o întindea cavalerului și-i vorbi cu un glas plin de dragoste. Dar când a dat cu ochii de ea, Rinaldo i-
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Omul pe care trebuiau să-l ucidă era peste tot și nicăieri. Fiecare din ei putea vedea doar un fragment de mișcare, o umbră prinsă cu coada ochiului, un braț lovind, apoi nimic, doar un geamăt de moarte sau un fâlfâit de aripă, sau o răsuflare calmă de animal care ucide metodic, iute, fără să obosească. Un animal de pradă. Așa Îl văzu Midhat, care, deși aflat În afara luptei, era străbătut de un fior pe care nu Îl au decât cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Dar de unde putea strânge voievodul forțele necesare unei asemenea lovituri? Brusc, Oană se concentră la ceva ce se petrecea În liniștea nopții undeva foarte aproape de cortul În care se afla. I se păruse că aude un zgomot ușor, ca un fâlfâit de pasăre. Ascultă Încordat. Nu, nu se mai auzea nimic. Dar cortul era parcă inundat de lumină. Să se fi Întors sultanul, cu făcliile luminându-i drumul? Nu. Era altceva. Uitase cu totul șirul zilelor. Era lună plină. Prima lună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mut, ca o revărsare de forță, ca o voce pe care n-o auzise niciodată dar o așteptase dintotdeauna. Și atunci mă vei vedea... . Umbra zbură din nou, venind de nicăieri, și ajunse Între el și spahii. Văzu doar un fâlfâit alb, o rostogolire În aer, o formă care putea fi orice, poate o pasăre, poate un fum, poate doar o eșarfă pe aripile vântului. Nu. Pasărea aceea ciudată scăpără o lucire metalică. Culorile și strălucirile erau un domeniu familiar pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
multe uimiri pentru o singură zi. Încălecă fără să spună nimic și Îl urmă pe Ștefănel. Avea să vină și timpul vorbelor. Acum era timpul armelor. * Semnalul care anunța moartea lui Amir Baian trecu peste armata lui Mahomed ca un fâlfâit negru. Amir fusese, multă vreme, aliatul otomanilor. Fusese cel mai bun războinic al Cuceritorilor. Apoi se aflase că acel războinic are un frate de sânge, care era chiar Marele Maestru. Mulți dintre spahii făcuseră parte din Ordinul Șarpelui și Săgeții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
semnalul de victorie al vânătorilor domnești. Soarele apunea roșiatic, deasupra munților. Alexandru veni, Încet, puse un braț pe umărul tatălui său și celălalt pe umărul fratelui. Nu mai era nimic de spus. Nu atunci. Nu acolo. Înserarea sosi cu un fâlfâit lung de aripi, Învăluind tăcerea aceea care vorbea Într-un tărâm aflat cu mult deasupra cuvintelor. * 17 august 1476, Cetatea Sucevei, Jurnalul lui Gianluca Fontanelli Incredibile. Assolutamente incredibile. Una meraviglia. N-aș fi putut născoci o asemenea Întâmplare nici dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cuiul de lângă blidar. Am stat minute în șir, să mă pătrund de toate noutățile aflate în jurul meu... Îmi imaginam o casă liniștită la margine de pădure unde să trăiesc alături de... Nu mi-am terminat gândul fiindcă pe sub fereastră a trecut fâlfâit de pași și răsuflare sacadată... Am alergat spre geam, dar înserarea mi-a ieșit în față cu jocul ei de umbre fantomatice. Doar spre izvor - mi s-a părut numai - o irizare alburie... M-am dus la chilia bătrânului și
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
scoase lui Abdul, care încă nu-și revenise, hainele, vălul și turbanul, și se îmbrăcă. Când termină, se simți sfârșit. Bău din nou și se întinse la umbra jeepului, alături de corpul caporalului Osman. Adormi imediat. După trei ore, îl trezi fâlfâitul de aripi al primilor vulturi. Unii intraseră deja în măruntaiele animalului mort, iar alții începeau să se apropie timid de cadavrul soldatului. Privi spre cer. Păsările de pradă erau cu duzinile, căci se aflau chiar la marginea „pământului pustiu“ și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
fixată pe retină, nici o femeie grasă Îmbrăcată În negru anunțându-i moartea, așa cum se spune că a văzut marcel proust, nici o arătare Înfășurată Într-un cearceaf alb, așa cum afirmă muribunzii cu vedere pătrunzătoare. Un fluture, nimic mai mult decât suavul fâlfâit al aripilor de mătase ale unui fluture mare și de culoare Închisă cu o pată albă care pare un cap de mort. Violoncelistul se uită la ceas și văzu că trecuse de ora prânzului. Câinele, care se gândea deja de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]