243 matches
-
anexa I-a) din 30 noiembrie 2009 și "Directiva 79/409/CEE" din 2 aprilie 1979 (privind conservarea păsărilor sălbatice) sau aflate pe lista roșie a IUCN. Specii de păsări: acvilă țipătoare mică ("Aquila pomarina"), fâsă de câmp ("Anthus campestris"), fâsă de pădure ("Anthus trivialis"), uliu cu picioare scurte ("Accipiter brevipes"), ciuf de pădure (Asio otus), ciocârlie de câmp (Alauda arvensis), lăcarul mare ("Acrocephalus arundinaceus"), lăcarul de lac ("Acrocephalus scirpaceus"), lăcarul de rogoz ("Acrocephalus schoenobaenus"), lăcarul de mlaștină ("Acrocephalus palustris"), șorecar
Dumbrăveni (sit SPA) () [Corola-website/Science/334156_a_335485]
-
carpatică ("Triturus montandoni"). Alte specii faunistice (mamifere, păsări, reptile, amfibieni, pești) semnalate în sit: vulpe (Vulpes vulpes), jder (Martes martes), jderul de piatră (Martes foina), pisică sălbatică ("Felis silvestris"), veveriță ("Sciurus carolinensis"), iepure de câmp ("Lepus europaeus"), pârș ("Glis glis"); fâsă de pădure ("Anthus trivialis"), șoimul rândunelelor ("Falco subbuteo"), brumăriță de pădure ("Prunella modularis"), mugurar ("Pyrrhula pyrrhula"), vânturel roșu ("Falco tinnunculus"); șarpele de alun ("Coronella austriaca"), șarpe de casă ("Natrix natrix"), șopârlă de câmp ("Lacerta agilis"), broasca roșie de munte ("Rana
Aninișurile de pe Tărlung () [Corola-website/Science/330019_a_331348]
-
naștere a fost recunoscută de către Augusto Morante, fostul soț al Irmei, paznic într-o școală de corecție pentru tineri. Elsa a crescut alături de frații mai mici Aldo, Marcello (1916-2005 și el scriitor) și Maria (primul frate, Mario, a murit în fâse înainte că ea să se nască), toți copii ai aceluiași Lo Monaco. Istoria acestei familii este oarecum deosebită, si amplu povestita în memoriile lui Marcello Morante, întitulate "Maledetta Benedetta". Tatăl natural al Elsei s-a sinucis în anul 1943. Elsa
Elsa Morante () [Corola-website/Science/332683_a_334012]
-
danfordi"); Păsări semnalate în arealul parcului natural și protejate la nivel european prin "Directiva CE" 147/ CE din 30 noiembrie 2009 (anexa I-a), privind conservarea păsărilor sălbatice Uliu porumbar ("Accipiter gentilis"), potârniche de tundră ("Aegolius funereus"), ciocârlie-de-câmp ("Alauda arvensis"), fâsă de pădure ("Anthus trivialis"), drepneaua neagră ("Apus apus"), drepneaua mare ("Apus melba"), acvilă țipătoare mică ("Aquila pomarina"), ciuf-de-pădure ("Asio otus"), cocoșul de mesteacăn ("Bonasa bonasia"), șorecar-încălțat ("Buteo lagopus"), bufniță ("Bubo bubo"), caprimulg ("Caprimulgus europaeus"), cânepar ("Carduelis cannabina"), sticlete ("Carduelis carduelis
Parcul Natural Grădiștea Muncelului - Cioclovina () [Corola-website/Science/313778_a_315107]
-
Bufo bufo"), brotacul-verde-de-copac ("Hyla arborea"), broasca-roșie-de-pădure ("Rana dalmatina") sau broască râioasă verde ("Bufo viridis"); Pești cu specii de: zglăvoacă ("Cottus gobio"), țigănuș ("Umbra krameri"), avat ("Aspius aspius"), mreană vânătă ("Barbus meridionalis petenyi"), porcușor de nisip ("Gobio kessleri"), zvârlugă ("Cobitis taenia"), fâsă mare ("Cobitis elongata"), fusar ("Zingel zingel") sau țipar ("Misgurnus fossilis"). În vecinătatea rezervației naturale se află câteva obiective de interes istoric, cultural și turistic; astfel: Reportaje
Divici - Pojejena () [Corola-website/Science/325759_a_327088]
-
metacarpul). Ele sunt penele tari ale aripii și cele mai lungi dintre remige, fiind și cele mai importante pentru îndeplinirea funcției de zbor a păsării. Prima remige primară (numită pana batardă), este mai mică decât celelalte; la "Motacillidae" (codobatură și fâsă), "Fringillidae" (cinteză, sticlete) etc. este atât de mică și rudimentară încât dispare printre învelitorile primare, ceea ce face să se creadă că la aceste păsări lipsește. La alte specii, ea lipsește complet. Când este prezentă, constituie un criteriu foarte important pentru
Pană () [Corola-website/Science/329549_a_330878]
-
alun ("Muscardinus avellanarius"), șoarece săritor de pădure ("Sicista betulina"), liliacul de ziduri ("Vespertilio murinus"), liliacul târziu ("Eptesicus serotinus"), liliacul pitic ("Pipistrellus pipistrellus"), liliacul urecheat ("Plecotus auritus"); Păsări: uliu porumbar ("Accipiter gentilis"),acvilă de munte ("Aquila chrysaetos"), pescăruș albastru ("Alcedo atthis"), fâsă de munte ("Anthus spinoletta"), cocoș de munte ("Tetrao urogallus"), acvilă-țipătoare-mică ("Aquila pomarina"), corb ("Corvus corax"), cristel-de-câmp ("Crex crex"), mierlă de apă ("Cinclus cinclus"), mierla de piatră ("Monticola saxatilis"), brumăriță de stâncă ("Prunella collaris"), ciocănitoare-de-munte ("Pycoides tridactylus"), pițigoi-moțat ("Parus cristatus"), ciocârlia
Parcul Național Ceahlău () [Corola-website/Science/313457_a_314786]
-
în arealul zonei naturale: vulpe ("Vulpes vulpes"), jderul de copac ("Martes martes") , veveriță ("Sciurus carolinensis"), șoarecele pitic ("Micromys minutus"); Păsări: șorecarul comun ("Buteo buteo"), cocoșul de munte ("Tetrao urogallus"), sturzul cântător ("Turdus philomelos"), mierlă ("Turdus merula"), mierla gulerată ("Turdus torquatus"), fâsă de câmp ("Anthus campestris"), fâsă de pădure ("Anthus trivialis"), fâsă de luncă (Anthus pratensis), pitulice sfârâitoare ("Phylloscopus sibilatrix"), pitulice de munte ("Phylloscopus collybita"), cânepar ("Carduelis cannabina"), cinteză ("Fringilla coelebs"), codobatură albă ("Motacilla alba"), codobatura galbenă ("Motacilla flava"), ciocănitoarea pestriță mare
Tinovul Poiana Stampei () [Corola-website/Science/327208_a_328537]
-
Vulpes vulpes"), jderul de copac ("Martes martes") , veveriță ("Sciurus carolinensis"), șoarecele pitic ("Micromys minutus"); Păsări: șorecarul comun ("Buteo buteo"), cocoșul de munte ("Tetrao urogallus"), sturzul cântător ("Turdus philomelos"), mierlă ("Turdus merula"), mierla gulerată ("Turdus torquatus"), fâsă de câmp ("Anthus campestris"), fâsă de pădure ("Anthus trivialis"), fâsă de luncă (Anthus pratensis), pitulice sfârâitoare ("Phylloscopus sibilatrix"), pitulice de munte ("Phylloscopus collybita"), cânepar ("Carduelis cannabina"), cinteză ("Fringilla coelebs"), codobatură albă ("Motacilla alba"), codobatura galbenă ("Motacilla flava"), ciocănitoarea pestriță mare ("Dendrocopos major"), ciocănitoare neagră ("Dryocopus
Tinovul Poiana Stampei () [Corola-website/Science/327208_a_328537]
-
Martes martes") , veveriță ("Sciurus carolinensis"), șoarecele pitic ("Micromys minutus"); Păsări: șorecarul comun ("Buteo buteo"), cocoșul de munte ("Tetrao urogallus"), sturzul cântător ("Turdus philomelos"), mierlă ("Turdus merula"), mierla gulerată ("Turdus torquatus"), fâsă de câmp ("Anthus campestris"), fâsă de pădure ("Anthus trivialis"), fâsă de luncă (Anthus pratensis), pitulice sfârâitoare ("Phylloscopus sibilatrix"), pitulice de munte ("Phylloscopus collybita"), cânepar ("Carduelis cannabina"), cinteză ("Fringilla coelebs"), codobatură albă ("Motacilla alba"), codobatura galbenă ("Motacilla flava"), ciocănitoarea pestriță mare ("Dendrocopos major"), ciocănitoare neagră ("Dryocopus martius"), măcăleandru ("Erithacus rubecula"). Reptile
Tinovul Poiana Stampei () [Corola-website/Science/327208_a_328537]
-
Botaurus stellaris"), corcodel mic ("Tachybaptus rificollis"), lișiță ("Fulica atra"), stârc cenușiu ("Ardea cinerea"), nagâț ("Vanellus vanellus") sau cufundar polar ("Gavia arctica"), ciocârlie-de-câmp ("Alauda arvensis"), rață mare ("Anas platyrhynchos"), erete de stuf ("Circus aeruginosus"), pescăruș albastru ("Alcedo atthis"), fâsă-de-câmp ("Anthus campestris"), fâsă de pădure ("Anthus trivialis"), acvilă țipătoare mică ("Aquila pomarina"), ciocănitoare de stejar ("Dendrocopos medius"), ciocănitoare neagră ("Dryocopus martius"), ciocănitoarea de grădină ("Dendrocopos syriacus"); Pești: sorete ("Lepomis gibbosus"), știucă ("Esox lucius"), roșioară ("Scardinius erythrophthalmus"), biban ("Perca fluviatilis"), crap ("Cyprinus carpio"), plătică
Lacul Știucilor - Sic - Puini - Bonțida () [Corola-website/Science/333999_a_335328]
-
presură (o specie din familia "Emberizidae"); precum și pentru păsări de pasaj cu specii de: stârc cenușiu ("Ardea cinerea"), nagâț ("Vanellus vanellus") sau cufundar polar ("Gavia arctica"), ciocârlie-de-câmp ("Alauda arvensis"), rață mare ("Anas platyrhynchos"), pescăruș albastru ("Alcedo atthis"), fâsă-de-câmp ("Anthus campestris"), fâsă de pădure ("Anthus trivialis") sau acvilă țipătoare mică ("Aquila pomarina"). În vecinătatea rezervației naturală se află mai multe obiective de interes turistic (lăcașuri de cult, monumente istorice), astfel:
Lacul Știucilor () [Corola-website/Science/325236_a_326565]
-
a) din 30 noiembrie 2009: acvilă țipătoare mică ("Aquila pomarina"), acvilă de câmp ("Aquila heliaca"), stârc roșu ("Ardea purpurea"), stârc pitic ("Ixobrychus minutus"), stârc de noapte ("Nycticorax nycticorax"), rață roșie ("Aythya nyroca"), gârliță mare ("Anser albifrons"), pescăruș albastru ("Alcedo atthis"), fâsă de câmp ("Anthus campestris"), buhai de baltă ("Botaurus stellaris"), șorecar mare ("Buteo rufinus"), barză albă ("Ciconia ciconia"), barză neagră ("Ciconia nigra"), erete de stuf ("Circus aeruginosus"), erete cenușiu ("Circus pygargus"), erete vânăt ("Circus cyaneus"), cristei de câmp ("Crex crex"), chirighiță-cu-obraz-alb
Lunca Mureșului Inferior (sit SCI) () [Corola-website/Science/333862_a_335191]
-
Familia motacilidelor (Motacillidae) cuprinde păsări terestre din ordinul paseriformelor ("Passeriformes"), dintre care cele mai bine cunoscute sunt codobaturile și fâsele. Familia include 5 genuri și 63 specii. Sunt păsări mici (cât vrabia) și zvelte cu o lungime de 12-21 cm și o greutate de 11-64 g, au picioare lungi, robuste și subțiri, cu gheare lungi și aproape drepte. Remigele secundare
Motacilide () [Corola-website/Science/329325_a_330654]
-
încât atunci când aripile stau în repaus, vârful lor ajunge până aproape la vârful remigelor primare. Coada este lungă, și trunchiată sau puțin crestată. Coada lungă a codobaturilor dă iluzia unor dimensiuni mai mari. Ciocul este subțire, ascuțit și conic. Majoritatea fâselor au un penaj maro dungat, ceea ce le ajută la camuflaj, în timp ce codobaturile au un penaj în culori contrastante de alb, negru, galben sau albastru-cenușiu. Penajul este similar la ambele sexe la fâse, însă la codobaturi sunt multe diferențe. Hrana este
Motacilide () [Corola-website/Science/329325_a_330654]
-
mari. Ciocul este subțire, ascuțit și conic. Majoritatea fâselor au un penaj maro dungat, ceea ce le ajută la camuflaj, în timp ce codobaturile au un penaj în culori contrastante de alb, negru, galben sau albastru-cenușiu. Penajul este similar la ambele sexe la fâse, însă la codobaturi sunt multe diferențe. Hrana este formată mai ales din insecte și alte nevertebrate mici în sezonul cald, dar iarna și din semințe. Cuibul și-l fac pe pământ, în crăpături de stânci, în desișuri sau în scorburi
Motacilide () [Corola-website/Science/329325_a_330654]
-
și stătătoare, dar și în păduri, câmpii, stepe, lunci și pășuni umede; unele dintre specii se întâlnesc în zone aride de mare altitudine ori pe malurile stâncoase sau în tundră. În avifauna României sunt răspândite nouă specii de codobaturi și fâse, care sunt în general migratoare, mai rar sedentare sau de pasaj:
Motacilide () [Corola-website/Science/329325_a_330654]
-
interes geologic (abrupturi calcaroase atribuite jurasicului), cheiuri și maluri de văii), paleontologic (faună fosilă), speologic și peisagistic. Specii de păsări protejate semnalate în arealul sitului: uliu cu picioare scurte ("Accipiter brevipes"), pescăruș albastru ("Alcedo atthis"), ciocârlia de câmp ("Alauda arvensis"), fâsă de câmp ("Anthus campestris"), acvilă de câmp ("Aquila heliaca"), acvilă-țipătoare-mică ("Aquila pomarina"), ciuf-de-pădure ("Asio otus"), gâsca cu piept roșu ("Branta ruficollis"), bufniță ("Bubo bubo"), pasărea ogorului ("Burhinus oedicnemus"), șorecar mare ("Buteo rufinus"), ciocârlie-cu-degete-scurte ("Calandrella brachydactyla"), caprimulg ("Caprimulgus europaeus"), barză albă
Cheile Dobrogei (sit SPA) () [Corola-website/Science/332403_a_333732]
-
arvensis"),pescăruș albastru ("Alcedo atthis"), rață sulițar ("Anas acuta"), rață lingurar ("Anas clypeata"), rață fluierătoare ("Anas penelope"), rață mare ("Anas platyrhynchos"), rață pestriță ("Anas strepera"), rață cârâitoare ("Anas querquedula"), gârliță mare ("Anser albifrons"), gâscă cenușie ("Anser anser"), fâsă-cu-gât-roșu ("Anthus cervinus"), fâsă de pădure ("Anthus spinoletta"), lăstunul mare ("Apus apus"), acvilă țipătoare mică ("Aquila pomarina"), stârc cenușiu ("Ardea cinerea"), stârc roșu ("Ardea purpurea"), stârc galben ("Ardeola ralloides"), pietruș ("Arenaria interpres"), ciuf-de-pădure ("Asio otus"), ciuf-de-câmp ("Asio flammeus"), rață-cu-cap-castaniu ("Aythya ferina"), rața moțată ("Aythya
Parcul Natural Comana () [Corola-website/Science/324326_a_325655]
-
la sud-est, Togo și Ghana la sud și Côte d'Ivoire la sud-vest. Numită în trecut Volta Superioară, a fost redenumită pe 4 august 1984, de președintele Thomas Sankara. Literar, „Burkina” se poate traduce „oamenii integrității” în limba moré, iar „Fâso” înseamnă „casă tatălui” în limba dioula, împreuna Casă sau "Țara oamenilor integri". Independența față de Franța a venit în 1960. Instabilitatea guvernamentală dintre anii 1970 și 1980 a fost urmată de alegeri democrate în anii 1990 la care au participat mai
Burkina Faso () [Corola-website/Science/298081_a_299410]
-
multe partide. Câteva sute de mii de muncitori din agricultură migrează spre sud în fiecare an în Côte d'Ivoire și Ghana în căutarea locurilor de muncă. Locuitorii din sunt cunoscuți că Burkinabé (pronunțat /bɚˈkiːnəbeɪ/ burr-KEE-na-bay). "Articol principal: Istoria Burkinei Fâso" Până la venirea francezilor în zonă, istoria Burkinei Fâso este cea a triburilor Mossi. După ce francezii reușesc să cucerească Ouagadougou, teritoriul Burkinei Fâso este unit cu părți din ceea ce va fi Coasta de Fildeș într-o provincie a coloniei franceze a
Burkina Faso () [Corola-website/Science/298081_a_299410]
-
din agricultură migrează spre sud în fiecare an în Côte d'Ivoire și Ghana în căutarea locurilor de muncă. Locuitorii din sunt cunoscuți că Burkinabé (pronunțat /bɚˈkiːnəbeɪ/ burr-KEE-na-bay). "Articol principal: Istoria Burkinei Fâso" Până la venirea francezilor în zonă, istoria Burkinei Fâso este cea a triburilor Mossi. După ce francezii reușesc să cucerească Ouagadougou, teritoriul Burkinei Fâso este unit cu părți din ceea ce va fi Coasta de Fildeș într-o provincie a coloniei franceze a Africii de Vest, numită Volta Superioară. După cel de-al
Burkina Faso () [Corola-website/Science/298081_a_299410]
-
în căutarea locurilor de muncă. Locuitorii din sunt cunoscuți că Burkinabé (pronunțat /bɚˈkiːnəbeɪ/ burr-KEE-na-bay). "Articol principal: Istoria Burkinei Fâso" Până la venirea francezilor în zonă, istoria Burkinei Fâso este cea a triburilor Mossi. După ce francezii reușesc să cucerească Ouagadougou, teritoriul Burkinei Fâso este unit cu părți din ceea ce va fi Coasta de Fildeș într-o provincie a coloniei franceze a Africii de Vest, numită Volta Superioară. După cel de-al doilea război mondial, Volta Superioară va deveni mai întâi republică autonomă (1958), apoi republică
Burkina Faso () [Corola-website/Science/298081_a_299410]
-
apoi republică independența începând cu 1960. Nouă republică a alternat perioadele de dictatură militară cu cele de conducere civilă dar și cu cele de stânga, ca mai toate republicile africane. Din 1984 Volta Superioară și-a schimbat numele în "Burkina Fâso" (însemnând "țara oamenilor integri"). În 1985 a avut de înfruntat chiar și un mic război cu Mâli, dar care a durat doar cinci zile, fiind mediat de președintele Coastei de Fildeș. Președintele vreme de 27 ani (1987- 2014), Blaise Compaoré
Burkina Faso () [Corola-website/Science/298081_a_299410]
-
în 2014 în urma unei revolte populare împotriva politicii sale și a încercării sale repetate de a rămâne la cârma țării. În continuare, după o perioadă de instabilitate, țara se află într-un proces delicat de democratizare. Teritoriul actual al Burkinei Fâso a fost populat de foarte timpuriu, în partea de nord-vest a țării, între 14.000 și 5.000 î.Ch. de către vânători-culegători, ale căror unelte (răzuitoare, dălți, vârfuri de săgeți) au fost descoperite în 1973 de către Simran Nijjar. Așezările de
Burkina Faso () [Corola-website/Science/298081_a_299410]