138 matches
-
Că mâine scoatem pâinea din cuptor!". Între timp învățătorul s-a strecurat pe scenă și l-a tras de mânecă cu putere. Aceasta s-a descusut de la umăr. Cu o smucitură involuntară, cât ai clipi, a renunțat la ea. Învățătorul fâstâcit de-a binelea, cu mâneca elevului în mână, nu mai știa ce să facă, o arăta la public rușinat și dezorientat, în timp ce micul încăpăținat, zdrențuit precum invalidul ce se întoarce șontâc însă cu mândrie și speranță de pe front grăbindu-se
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
așa era ea grasă dar, după ce se cuibărise În ea pruncul meu, se făcuse precum un uriaș bulgăre de seu. - I-ai numărat zilele? mă Întrebă femeia. - Zilele? Să i le număr? Femeia se uită lung la Gupal iar acesta, fâstâcit, se Întoarse spre Logon. Îi era teamă că eu, mut și pregătindu-mă să fiu tată, nu eram În stare să-i răspund. - Nu a numărat nimeni zilele de când e pruncul În cuib? - Cum să numeri zilele? se holbă Logon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
primul pas spre coada grupei, când s-a auzit ordinul aspru al lui Toaibă: La loc comanda, sergent!!! Acesta, descumpănit, s-a întors pe locul de unde plecase. Cu un crâmpei de zâmbet în colțul gurii, Toaibă privea la Limbosu, care - fâstâcit - privea în toate părțile. Până la urmă a înțeles că cel care comandă acolo este Toaibă. A luat poziția de drepți, a salutat scurt, a făcut un stânga-mprejur reglementar și, în pas gimnastic, a pornit spre locul indicat. Grupă, drepți
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
de gospodine îs aiestea?” au gândit ei...Dar n-o avut ce face și au intrat. In casă, nici nu aveau pe ce se așeza. Până la urmă, s-o înghesuit pe o laiță goală și se uitau la gazdă cum - fâstâcită - nu știa ce să mai facă...Intr-un târziu, însă, și-o adus aminte că trebuie să scoată plăcintele din cuptor. Cum în odaia ceea toate erau adunate claie peste grămadă, gospodina o luat cociorva, care îi ședea în cale
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Știu că lucrurile par cam sumbre deocamdată, dar nu ești primul ofițer la datorie care cedează și nici ultimul n-o să fii. Busby a avut probleme. Apoi a fost Clell. Acum pare pe cale să se vindece. Bruce... Toal pare puțin fîstîcit. Își freacă mîinile Înmănușate una de alta. — Da? — Ai prieteni știi, spune el cu blîndețe. Apoi zîmbește firav. Nu sîntem atît de tîmpiți pe cît crezi tu. Soția ta. Știm că a avut o relație cu un tip negru. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
acuma... ― Ei, hai, pupați-vă, hai, că eu mă întorc cu spatele! zise deodată doamna Alexandrescu, drept încheiere. Mimi se agăță de gâtul lui Titu frecîndu-și buzele de buzele lui. Tânărul Herdelea se rușina de toată scena asta și îngîna, fâstâcit, cuvinte galante de care îi era și mai rușine. In sfârșit, doamna Alexandrescu îl pofti să le viziteze. La plecare, Mimi rămase în urmă, iar se frecă de el și-i șopti languros: ― Să vii negreșit, bebe! Întâmplarea aceasta hotărî
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
întinsă din creștetul capului îi întregea ovalul feței. Ochii îi erau verzi-sidefii, culorile obrajilor proaspete, sângele curgea subțire, fără opreliști. Bătrânul se apropie, luă cartea și o mângâie pe păr. Fetița zâmbi, mâinile ei apucară, școlărește, poalele rochiei, mototolindu-le fâstâcită. — Ce frumos citește ! spuse Tili, care, în prima clipă, fu ispitit să-i spună pe nume, dar se abținu, căci ar fi avut prea multe de explicat. Câți ani ai ? — Șapte, răspunse bătrânul în locul ei. Acuma intră în clasa întâi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de abia se zărea, noul venit era un flăcău de la țară, de vreo 15 ani, și mai înalt decît oricare dintre noi. Avea părul tăiat drept pe frunte, ca un țîrcovnic de sat, un aer de băiat cuminte și foarte fîstîcit. Cu toate că nu era prea lat în spete, surtucul de postav verde, cu nasturi negri, îl strîngea pesemne pe la subsuori și lăsa să se vadă prin deschizătura răsfrîntă a mînecii niște încheieturi roșii, deprinse să fie goale. Pulpele, în ciorapi albaștri
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
intelectual, inutil, la vedere. După cîteva clipe nesfîrșite, am scos un "bună ziua" în spaniolă. Tăcere. Mi-a răspuns unul dintre ei, destul de caraghios, cred. În salonul unui apartament tipic parizian, în fața a doi indieni, cel care s-a simțit prost, fîstîcit, în plus, a fost omul așa-zis cultivat. Descumpănit, fără vlagă, m-am așezat pe scaunul cel mai apropiat, așteptînd într-o tăcere comună, fără nume...Încetul cu încetul, salonul s-a umplut de oameni și de zgomote. Chiar înconjurați
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
intelectual, inutil, la vedere. După cîteva clipe nesfîrșite, am scos un "bună ziua" în spaniolă. Tăcere. Mi-a răspuns unul dintre ei, destul de caraghios, cred. În salonul unui apartament tipic parizian, în fața a doi indieni, cel care s-a simțit prost, fîstîcit, în plus, a fost omul așa-zis cultivat. Descumpănit, fără vlagă, m-am așezat pe scaunul cele mai apropiat, așteptînd într-o tăcere comună, fără nume... Încetul cu încetul, salonul s-a umplut de oameni și de zgomote. Chiar înconjurați
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
mînă de gîtul lui Tarquin și cealaltă În jurul lui Clementine, care s-a trezit și n-a vrut să mai adoarmă. Tom și Jess stau În picioare la marginea ringului, vorbind și, din cînd În cînd, șoptindu-și complice, ușor fîstîciți. Tom arată destul de bine la patru ace, am remarcat - iar fusta neagră brodată a lui Jess e fantastică! (Am fost sigură sută la sută că e de la Dries van Noten. Dar se pare că a fost făcută de nu știu ce cooperație
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
o pauză sugestivă. Karen clatină din cap. N-a mai văzut-o nimeni. Le urmăresc conversația ușor stînjenită. Despre ce tot vorbesc aici? Cine e „ea“? — Bună! zic și le văd cum tresar amîndouă. — Becky! Dumnezeule mare! Karen pare foarte fîstîcită cînd mă vede. — Ce faci... Am fost anunțați că vii azi? Începe să-și răsfoiască hîrtiile de pe birou. Dawn, unde-i registrul de programări? Registrul de programări? De cînd trebuie să stabilesc o programare ca să-mi văd propriul soț? — M-
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
gîtului, chinuindu-mă să acopăr cuvintele. — Brrrrr! Mamă, ce țurțuri faci la ăștia. Nu vi se pare că e frig pentru anotimpul În care ne aflăm? — Ce scrie? zice Venetia cu o voce ușor schimbată. Pe tricoul tău. — Nimic, zic fîstîcită. Nimic! E doar... o glumă! Adică, evident, nu e vorba de tine. Ci de altă oafă roșcată. Ăă... femeie. Persoană. Nu merge deloc bine. — Bună treabă, Becky, spune Danny În urechea mea. Ai fost foarte plină de tact. Venetia trage
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]