489 matches
-
fost ultimele cuvinte ale lui Grigore Hagiu care va fi transportat apoi, pentru funeralii, la Biserica Boteanu, unde Nichita ar fi făcut de gardă la trupul neînsuflețit al vechiului său prieten și confrate literar. Dar nici vizita la spital, nici făcutul de gardă nu prea puteau să se întâmple: Nichita Stănescu murise el însuși cu doi ani înainte. Confuzie istorică Fatalitate: confuzia istorică, București egal Budapesta, continuă cu un nou episod. Recent, cu prilejul găzduirii de către capitala țării noastre a finalei
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4660_a_5985]
-
că, dacă la Blaga ori la Arghezi experiența de cunoaștere, când e brutală, devine, cel mult, inutilă, la Barbu e riscantă. Orice apropiere neavenită de miezul cu greu stăpânit al lucrurilor poate strica un ciclu care nu se mai reia. Făcutul anulează infinitele posibilități ale perfecțiunii, dându-le o realizare concretă și, firește, perfectibilă. De aici vina lui, știut fiind, măcar de la romantici încoace, că în cele ce nu sunt adastă mai multe energii decât în cele ce sunt. Cu cât
Despre astâmpăr by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5618_a_6943]
-
întârziat de multe ori cu rundele mele de întrebări în dialogul nostru, dvs. ați fost tot timpul punctual și parolist. De unde vine această structură nemțească (sau, orișicâtuși, occidentală) a comportamentului dvs., în baia noastră levantină în care vorbitul surclasează întotdeauna făcutul, iar cuvântul e dat parcă numai pentru a fi încălcat? Între histrionismul lui Dan C. Mihăilescu, despre care a vorbit și Andrei Pleșu la o emisiune recentă, și acest parolism atipic la noi - n-ar trebui să existe o anume
Convorbiri cu Dan C. Mihăilescu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3739_a_5064]
-
pe acela căruia să îi ceri iertare”. Într-un sugestiv poem al paradoxurilor existenței, al coincidenței contrariilor (Despre întîlnirea lucrurilor potrivnice sau Ivirea ta într-o dimineață geroasă), e sugerat momentul inefabil al întâlnirii dintre lumină și umbră, dintre concretețea făcutului și rețeaua invizibilă de esențe și sugestii ale sacralității, transcrise în metafore esențiale, obsedante (lut, pâine, tăcere, vin): „Dansează încet și în deplină tăcere/ zeul cu trupul de fum/ în locul cel mai strâmt cu putință/ unde lucrurile potrivnice se netezesc
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
tinere, bătrînele nebune și senile, vag auzite, niciodată văzute, fantasmagorii din lumea exterioară, cămăruia plictisitoare, patul gol, scaunul verde, cîinele-lup de porțelan care urcă treptele verzi, prea puțin radio, ceasul de argint cu inscripție agățat pe perete, mesele neapetisante, rutina, făcutul patului, peticul urît de grădină văzut pe fereastră, cînd și cînd lumina aurie (Claude) sus pe cer. Vizitele părinților, retragerea promptă în cochilie, banalitățile, pozele, indiferența, vinovăția lipsei de recunoștință. Fuga de viață, de realitate, de responsabilitate, ca o broască
John Fowles – Jurnale by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/2908_a_4233]
-
scrisoare dar temându-mă că nu o vei primi, m-am hotărât să-ți mai scriu una. Îți mul- țumesc pentru lunga ta scrisoare încă o dată, rugându-te să-mi mai scrii și altele. Acum am cam multă treabă cu făcutul fânului. Chiar azi am să plec până la tata, cu mâncare, la Plaiul Bătrân. Acum să fii tu aici, să urci coasta Bătrânului Plai , să te întinzi istovit la umbra de alun pe o sarcină de iarbă proaspăt cosită, să te
Noi completări la biografia lui Nicolae Labiș by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5915_a_7240]
-
undeva în viitor. Vom face din acel viitor un prezent sub forma unor pumni de țărână și de așchii de oase. Mă rog! Fac în sinea mea... în timp ce scriu această frază apocaliptică, telefonul sună insistent. Ridic receptorul și, ca un făcut, aud o voce ca de dincolo, pe care nu am mai auzit-o de ani și ani de zile... Cu memoria mea auditivă, ce mă sperie și pe mine uneori... de pildă, vocea lui Pavel Chihaia telefonându-mi din Germania
Nemurire în plin travaliu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11236_a_12561]
-
Mai rămăseseră să ia cuvântul, Agaton și Socrate. Frumosul amfitrion, sentimental șicanat de Socrate, că după cuvântarea lui, el, bătrânul și urâtul, nu o să mai aibă ce spune, mai întâi face un portret al lui Eros, cu totul diferit celui făcut anterior de majoritatea vorbitorilor, care spuneau că e mic, urât și sărac, de aceea și fiind atât de umblăreț, întrucât dorește mereu ce nu are, căutând ce-i lipsește la alții, pe lângă care se dă; că e un fel de
Eros ori Ura (4) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10865_a_12190]
-
În miezul acestei caracteristici se află, atât Klee și Schönberg, cât mai ales Barbu, al cărui Ou dogmatic nu este altceva decât o pledoarie înalt poetică în favoarea abolirii realului și a instaurării increatului, vorba lui Rimbaud: Că vinovat e tot făcutul Și sfânt doar nunta, începutul. Sunt destui cei care consideră că gândirea primară și infestată ideologic a cenzorilor comuniști nu putea fi capabilă de sesizarea unor astfel de subtilități. Să nu-i subapreciem însă. Unii cenzori erau ei înșiși poeți
Oul dogmatic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4158_a_5483]
-
avea o însemnătate sufletească pentru tine. Proferai înjurături pe seama lui Dumnezeu, a creștinismului, a ființelor iubite și a rudelor apropiate; 14) mîncatul pe burtă, înfulecînd din gamelele cu zeamă clocotindă; 15 ) folosirea gamelelor în dublu scop: aportul de alimente și făcutul nevoilor în ele, după care urina și materiile fecale erau înghițite; 16) liturghia satanică: în aprilie 1951, în apropierea Paștelui, deținuții au fost siliți să participe la un ritual religios zugrăvind intrarea lui Iisus în Ierusalem. Buracu a primit sarcina
Fiziologia supliciului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3878_a_5203]
-
gândi la asta ca scufundată în apă, cu amețeala visătoare a amintirilor din copilărie, apoi, sfârșită, adormi. În toate astea, partea bună era că nu mai fu nevoită să inventeze scuze ca să nu se ducă să-și ajute mama la făcutul pâinii.
Michela Murgia: ACCABADORA by Gabriela Lungu () [Corola-journal/Journalistic/3884_a_5209]
-
douăzeci și cinci de ruble și un mic articol în ziarul liberal al orașului Ideea obștească, cu titlul imprudent Aventurile mareșalului. Articolașul era scris într-un stil elevat și începea astfel: „În orașul nostru binecuvîntat orice eveniment este senzațional! Și, ca un făcut, în fiecare eveniment senzațional sînt implicate cu deosebire: Persoane influente!!!” Articolul, în care erau amintite inițialele lui Ippolit Matveevici, se încheia cu inevitabilul: „Au fost vremuri mai rele, dar nu atît de ticăloase” și era semnat Prințul Danemarcei, un foiletonist
ILF ȘI PETROV Douăsprezece scaune (ediție necenzurată) () [Corola-journal/Journalistic/4078_a_5403]
-
în două le despică. Frumoase Sânziene din ceruri coboară Și-n ritual vindecător,în dans plutesc, Pe trup cununi de flori își înfășoară Și toate-n jurul lor tămăduiesc. În iarba de smarald greierii cântă Iar ielele-n horă dănțuiesc, Făcutul și nefăcutul îl descântă Pe cei ce le cad pradă îi vrăjesc. Dansează ielele o horă nebună Și dansul lor separă viața-n două, O parte rea.. dar și o parte bună, În lacrimi și în stropi de rouă. Referință
DANSUL SÂNZIENELOR de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373710_a_375039]
-
vor lua și duce departe Și-mi vor face un fel de înmormantare. Nu voi sicriu bogat, Ci-mi împletiți un pat Din tinere ramuri În lutul afanat sau tare. Asa e jocul, incepe cu moarte. Că vinovat e tot făcutul Și sfânt, doar nunta, începutul. În fața dragostei și-a morții Noi toți redevenim copii! Hai nani, nani, Lumina mamii... „Pe cine-ngropi, părinte, azi ?” „Pe-un om de omenie!...” .......................................... TESTAMENT: Pentru sângele neamului tău curs prin șanțuri, Pentru cântecul tău
PARTEA A IV.A de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385293_a_386622]
-
desfacă sfoara cu care era legat celofanul. Nu bănuisem niciodată de ce era așa de calm când pericolul se plimba prin curte. Când deschideam gura mare și întindeam gâtul să prind lingura plină de dulceață, auzeam pașii ei și ca un făcut, chiar în clipa aceea ușa se deschidea. -V-am prins! țipa la noi. Eu nu ajungeam să înghit, iar tata-mare începea să se uite printre rafturi indiferent. -Închide ușa, îi spunea pe șoptite, „iar am auzit șoarecele chițăind, cred că sunt
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
plece pe alte meleaguri, rupând astfel vraja blestemului. Grațioasa prințesă îi întâmpina cu bunăvoință, dar îi respingea elegant scuzându-se că-i încă prea tânără și fragedă pentru asemenea cavaleri vânjoși. Cu timpul, părinții căzură pe gânduri. Parcă era un făcut. Trimiseră în secret o scrisoare verilor de la Brașov comunicându-le ultimele evenimente din viața domnișoarei și la rândul lor cerură detalii despre comportamentul tânărului cavaler. Dar voiajul tânărului în străinătate nu-l făcu să se îndrăgostească de vreo prințesă din
XV. SUB SEMNUL BLESTEMULUI (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382324_a_383653]
-
întregi, ea își petrecuse timpul liber povestind duium de întâmplări de-acolo; vorbise despre oamenii cunoscuți, relatase impresii lăsate de locuri minunate, nepomenind nimic despre vreo cât de vagă dorință de a se reîntoarce pe tărâmuri străine. Și, ca un făcut, totdeauna încheia cu precizarea că, după orele 18, acolo, lumea orașului se micșora, reducându-se la viața din interiorul căminului pentru fiecare citoyen. Vorbea desigur, de orășelul în care locuia ea, altfel stând lucrurile în Orașul Luminilor sau în altele
CAPITOLUL 13 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384080_a_385409]
-
niste pași atât de mici încât nu poți trasă o direcție concretă. De aceea, cred că tinerii ar trebui să fie mai activi din punct de vedere social/politic. Să-i intereseze mai mult. Să nu ia totul că un făcut. Totul poate fi schimbat în bine. Trebui doar să îți dorești cu adevarat asta și să o faci. România suntem toți. Că România să aibă o direcție sau alta noi trebuie să ne implicăm activ. De la un gest cât de
„Este România o ţară în care merită să te întorci?” Ce a răspuns la această întrebare un student român plecat din ţară la 18 ani [Corola-blog/BlogPost/92864_a_94156]
-
de Hodoșan, mai că-mi vine să-i sparg capul!... Într-adevăr, Hodoșan o ținea mereu pe Adina lângă sine, și în tren șezuseră lipiți unul de celălalt, eu încercam să-i privesc fără strângere de inimă, căci, ca un făcut, privirea mi se întorcea întruna în direcția lor. Adina era veselă, purta un pulover cu doi cerbi stilizați pe piept, și îi oferea mereu ceva de băut dintr-un termos lui Hodoșan, încât acesta îi spusese la un moment dat
POVESTE DE IARNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383142_a_384471]
-
am spus nimic, pentru că nu înțelegeam nimic. Apoi, aveam alternativă, când votul meu în luarea deciziilor era aproape de minus infinit? Și iarăși o începurăm din poartă în poartă cu urletul ajustat : „Bună ziua la Ajun!...trei, trei!” Dar parcă era un făcut! Nu ne răspundeau decât câinii, care lătrau ca turbații, și găinile, care cârâiau speriate, de parcă intrase dihorul în ele. Fumul tot agale ieșea pe horn, casele rămâneau tot mute, nepăsătoare la durerea noastră. Numai burnița ne mai mângâia năsucurile înciudate
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
măcar cu doi bolindeți. Încăpățânatele! Măcar să vadă și ele cum arată niște amărâți de colindători cu traista goală. Petriță iar răbufni înciudat : -Măi, ce mama dracului e cu ghinionul acesta? Nici doi bolindeți, mă? Nici doi bolindeți? Parcă e un făcut! Atunci se aprinse o luminiță în scăfârlia lui Ilie : -Stați! Am aflat! Cineva ne poartă ghinion! Știu cine! O presimțire îmi zbârnâi și mie prin ceafă : „Noi fi eu?” și presimțirea se adeveri, Ilie lovi din plin : -Tu, acesta micu
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
alamă cu sidol și cînta romanțe. Locuia pe o stradă cu trei fabrici și cînd suna sirena de două și ucenicii treceau prin fața casei ei ca să meargă la birtul din colț, domnișoara se cocoța pe pervazul ferestrei și, ca un făcut, fusta i se agăța Într-un cîrlig. Ieșeau la iveală două picioare lungi și albe ca două fire de praz atîrnate deasupra tarabei la Ziua Recoltei. Glasul roților de tren, bidinelele chivuțelor spoind kilometri pătrați de paiantă și cercelul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
zic: De unde să știe și, chiar dacă ar ști, cum să Înțeleagă individul ăsta de ce mă culc eu În fiecare noapte cu puțin Înainte de ora la care el se trezește? Și a doua zi iată că mă opresc iar, ca un făcut, În fața tarabei și Întreb: Aveți ceapă? Am o șansă că locuiesc la capătul liniei. CÎnd mă urc În autobuz găsesc un scaun liber. PÎnă la Casa Scînteii, unde Îmi Îndeplinesc cu conștiinciozitate sarcinile de servici În calitate de ziaristă la revista „Volk
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
siguri că ei șștiau cu adevărat ce citesc; mai degrabă putem admite că învățaser slujba pe de rost. Înafara înțesării vocabularului românescă cu o sumedenie de termeni din limba slavonă, în principal cei legați de slujba religioasă, și a metaniei (făcutul semnului crucii), altceva românii n-au învățat din lunga întrebuințare a unei limbi neînțelese, dar considerată limbă sfântă, limba cărților religioase. Secole de-a rândul, am trăit o situație paradoxală: deși popor vorbitor al unei limbi romanice, n-am folosit
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
albuș, Durata-nscrie-n noi o roată. Întocma - dogma. * Încă o dată: E Oul celui sterp la fel, Dar nu-l sorbi. Curmi nuntă-n el. Și nici la cloșcă să nu-l pui! Îl lasă-n pacea-întîie-a lui, Că vinovat e tot făcutul, Și sfânt, doar nunta, începutul. Ajunul Paștilor, 1925 RITMURI PENTRU NUNȚILE NECESARE Când planuri sună a cădere Și găzduiești la rea putere, La neagra Damă Miriam În bande-încinsă, de dinam. Capăt al osiei lumii! Ceas alb, concis al minunii, Sună
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]