409 matches
-
mișcare asemănătoare. Al doilea fiu al Regelui, Infantele Don Miguel, ia comanda trupelor, jurând că va "dezrobi pe Suveran din ghearele masoneriei". Don Joîo VI rezistă câtva timp, dar în cele din urmă făgăduiește să dea țării o "rînduială nouă". Făgăduială, însă, care n-a potolit curentul antirevoluționar. Astfel că, la 30 aprilie 1824, Infantele Don Miguel încearcă din nou o lovitură de stat, ca șef al insurecției regimentelor din Capitală. În manifestul adresat trupelor, el spune că trebuie să "triumfe
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
steaua nebună", care trecuse de plopul al treilea, a pus la îndoială corectitudinea astrului, mi-a adus pardesiul, mi-a dat pălăria și bastonul, m-a însoțit până la poartă, mi-a întins mâna să i-o sărut, mi-a cerut făgăduiala că am să mă culc imediat, mi-a acordat o amânare de o oră, a admonestat încă o dată "steaua nebună" și a fugit spre casă cu un "bru!" de frigul care devenise simțitor. N-am ținut pas cu vioiciunea spiritului
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
acelui nesuferit ori să procedeze În consecință, devorând el prada...!? Fulgerător, Își aminti de Carla care-l aștepta cu masa pregătită. Parcă era un făcut: de câte ori Îi promisese, de fiecare dată trebuia să se Întâmple ceva ca să nu poată onora făgăduiala. În mod sigur „Hazardul”, ținea cu tot dinadinsul ca relațiile de prietenie dintre ei să-și piardă orice semnificație...! Fire de om practic, Tony Pavone nu-și făcuse niciodată procese de conștiință. O Înlocuise pe Carla, de câte ori se ivise ocazia
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
într-o dimineață. Mâne, dacă vrei. Și să te plimb eu pe apă... Auleu! maică-măiculiță, dimineața să vezi frumuseță... Și se scărpină în cap, cu pipa în colțul gurii, cu privirile o clipă încălzite. Pe mine mă înfiorau neliniștea, nerăbdarea, făgăduiala unei vânători cum n-am mai văzut, și-mi luceau ochii de bucurie. Atunci mâni, o să vin mâni negreșit. Să vii, boierule, că n-o să-ți pară rău!... Și începu a vâsli mai vioi, trecându-mă prin tufele de trestii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Pruncul creștea încet-încet în sânul ei, și-i bine întăi să fie pe deplin încredințată de înaintarea lui Ștefan, și pe urmă să spuie picherului: „Da, am greșit, dar în luna lui mai facem nunta...“ Dar întăi trebuie să aibă făgăduială în toată puterea cuvântului. Altfel, dacă ar spune un cuvânt, Ion Rusu și-ar lepăda cortelul și pălăria și ar începe să urle, căutând undeva un par ca să-i rupă spinarea... Își făcea visuri în singurătatea căsuței ei și aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
-i aruncă o privire. Nu mai avea acum ochi decât pentru Salma, care cuteză să-i spună: „Eu n-am să te dezamăgesc!“ Numai că nu era chiar așa de sigură, în pofida rețetelor fără greș ale Sarei și repetatelor ei făgăduieli. Mai ales, fu nevoită să suporte încă două nesfârșite zile de neliniște și de suferințe înainte de a vedea că i se împlinește dorința cea mai scumpă: aceea de a-și auzi vărul numind-o Um-el-Hassan, mama lui el-Hassan. În a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a acestui prinț fusese aceea de a le distrage atenția musulmanilor cu ajutorul așa-zisei sale viclenii pentru a le ascunde obiectul veritabil al tratativelor lui cu Ferdinand. Luase această hotărâre, ziceau unii, în schimbul unei însemnate sume de bani și al făgăduielii că viața le va fi cruțată soldaților și locuitorilor orașului său. Căpătase însă și mai mult: convertindu-se el însuși la credința în Hristos, acest emir din familia regală, acest nepot de sultan, avea să devină un înalt personaj al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a da de urma Wardei și a fetiței ei, care își jurase să nu plece fără să le ia cu el, sub nasul și în ciuda tuturor soldaților Castiliei și Aragonului. Tot stăruind, vizită după vizită, obținuse din partea lui Hamed dezrobitorul făgăduiala de a face să ajungă un mesaj la concubina sa. Mai izbutise de asemenea, cu ajutorul unei mari sume de bani, să dea o însărcinare asemănătoare unui neguțător genovez pe nume Bartolomeo, care se instalase de multă vreme la Granada și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
acoperiș sau să ne aruncăm în boturile lor ca să ne salvăm onoarea. De jos ne ajungeau la urechi țipetele lui Mariam și rugăciunile Wardei, care o chema pe Madona în castiliană. Cu glas tremurător, Mohamed făcea, la rândul său, o făgăduială: dacă aveam să ieșim de acolo teferi, își va întrerupe călătoria spre a merge în pelerinaj în orașul Taghya, ca să aducă o ofrandă la mormântul lui wali Bu Izza, un sfânt cunoscut pentru numeroasele miracole săvârșite împotriva leilor. Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mai apropiat. Și abia când satul s-a însuflețit la lumina dimineții, am avut curaj să ne părăsim refugiul. Cu toate astea, pentru a porni iarăși la drum, trebuia să așteptăm trecerea unei caravane mari. Mohamed, hotărât să-și împlinească făgăduiala fără zăbavă, voia să găsească la Meknès un grup de pelerini care plecau spre Taghya. Ajungând acolo o săptămână mai târziu și văzând imensa mulțime care se ducea, la fel ca noi, la mormântul acelui wali, am înțeles groaza permanentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
care îi făgăduise că, la întoarcerea lui de la Tombuctu, fata va fi deja la ea acasă. Unchiul îi mulțumise călduros și-mi dăduse vestea. Hotărâsem atunci să mă duc pentru întâia oară în „cartier“ pentru a-i transmite lui Mariam făgăduiala monarhului, precum și vestea călătoriei mele. N-o mai văzusem de un an, din exces de afecțiune, dar și din lașitate. Ea n-a rostit nici un cuvânt de reproș. Mi-a zâmbit de parcă abia ne despărțiserăm, mi-a cerut vești despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
atât de senină, încât am fost intimidat, mâhnit, descumpănit. Poate că aș fi preferat s-o văd plângând, să fiu nevoit să-i alin durerea, fie și de la distanță, dat fiind firul de apă dintre noi. I-am vestit trimufător făgăduiala suveranului. A reacționat exact atât cât era necesar ca să nu mă jignească. I-am vorbit de plecarea în călătorie, iar ea s-a prefăcut entuziasmată, fără să știu dacă o făcea din bucurie subită sau în bătaie de joc. Firul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
încruntate ale maestrului de ceremonii: — Dacă mi-ați mai acorda un minut, aș vrea să vă înfățișez o rugăminte. Și am început să vorbesc despre sora mea, cât de iute puteam, rostind de două-trei ori cuvântul „nedreptate“ și reamintind de făgăduiala făcută lui Khâli. Monarhul se uita în altă parte; eram convins că nu mă asculta; însă un cuvânt rostit de el m-a contrazis: — Leproasa? Șeful cancelariei îi șușoti o vorbă la ureche, apoi mi se adresă mie, dându-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fii a mea. Mi-am închis mâinile peste încheieturile mâinilor ei, cu putere, ca niște gheare, ducându-i palmele, una după alta, la buzele mele. — Ai uitat de noaptea noastră la Tombuctu, ai uitat de toate nopțile noastre și de făgăduielile că nu ne vom despărți niciodată? Un vânt răcoros pătrunsese prin fereastra dechisă, stingând dintr-o suflare sfeșnicul de bronz. Era întuneric, era trist, nu mai vedeam ochii Hibei. Vocea ei ajunsese până la mine venind parcă de departe, întretăiată, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cât ai zice pește, fără măcar să discute prețul. Eram covârșiți. De atunci tot așteptăm să ne plătească. De mai bine de un an suntem la Bornu, ducându-ne să ne tânguim zi de zi la palat. Ni se răspunde prin făgăduieli, iar când ne arătăm stăruitori, ni se răspunde prin amenințări. Nu la fel s-a vădit a fi comportamentul suveranului pe care l-am vizitat mai apoi, stăpânul din Gaoga. Mă găseam la palatul său ca să-i prezint omagiile mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Turc, încât m-am temut pentru viața copilului pe care-l purta. Cum mai avea doar câteva zile până să nască, am fost nevoit s-o pun să jure că va rămâne nemișcată în pat. Eu însumi mă consolam cu făgăduiala că aveam să părăsesc această țară de îndată ce Nur se va fi refăcut. Pe strada mea, toți oamenii de vază își dosiseră în cavourile de familie obiectele de preț și așternuturile, de teama prădăciunilor. În ziua aceea, totuși, slujitorul meu înarmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
câini. În fiecare tabără a oastei otomane, sute de asemenea prăjini erau înfipte în pământ, unele lângă altele, macabre păduri prin care lui Selim îi plăcea să se preumble. Bineînțeles, circazienii, care se lăsaseră o clipă duși de nas de făgăduielile otomane, se descotorosiră curând de bonetele tradiționale, fesuri sau turbane ușoare, arborând turbane mari pentru a se topi mai lesne în gloată. Drept urmare, soldații otomani începură să-i înhațe pe toți trecătorii fără osebire, acuzându-i că sunt circazieni deghizați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
meu: nici unul, nici celălalt n-ar vrea să vadă imperiul lui Carol Quintul întinzându-se peste întreaga Europă, și nici peste Berberia! Harun a zâmbit. — Acum, că vorbim aceeași limbă, îți pot spune de ce am venit aici. Aduc daruri regelui, făgăduieli, și chiar și o sută de călăreți valoroși care vor lupta alături de el. Lupta noastră e aceeași: știi că trupele lui Francisc tocmai l-au prins pe Ugo de Moncada, omul pe care eu însumi l-am înfrânt în fața Algerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
dragontopozi, minotauri, (...) șerpi cu păr, salamandre, vipere cu coarne (...) întreaga populație a iadului părea să-și fi dat întâlnire ca să fie vestibul, pădure întunecoasă, landă fără de speranță a izgonirii la apariția Celui Așezat de pe timpan, la chipul lui plin de făgăduială și de amenințare ...”. Îndeosebi Judecata de Apoi a fost obsesia lumii medievale, tratată în consecință cu o fantezie inepuizabilă în ceea ce privește chinurile damnaților și creația demonologică. Biserica a găsit în acesta o metodă educativă ce urmărea să inspire teamă, fără însă
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
aia amară ... Zâna: (dându-i bucățica de zahăr) Îmi făgăduiești ? Pinocchio: Da. (ia zahărul și îl mănâncă repede) Ce binear fi să fie și zahărul o doctorie! Aș vrea toată ziua să mi se dea. Zâna: Acum ține-te de făgăduială și bea! Pinocchio: (duce paharul puțin la gură, își bagă nasul în el) E prea amară ! Nu pot s-o beau! Zâna: Cum poți să spui așa ceva? Nici n-ai gustat-o ! Pinocchio: Așa ! Nu pot s-o beau ! Zâna
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
și altul iar eu să trăiesc pentru a o vedea. Și la urma urmelor, de ce ar trebui numaidecât unul dintre noi să piară ? Renunță la ea. Nimeni n-o va afla. Până astăzi, răspunse Roland, n-am făcut încă o făgăduială pe care să n-o țin și numai ție ți-aș datora dacă făcând acum un legământ și jurânds chiar să-l țin, l-aș încălca. Ai putea tot atât de bine să-mi ceri să-mi zmulg mâinile și picioarele sau
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Rinaldo, i-a trimis calul Bayard, dar Rinaldo a rămas nemișcat la aceasta, întocmai ca și la celelalte daruri ale ei. Când a aflat că Roland plecase, Rinaldo a cedat rugăminților doamnei lui Florismart și se pregătea să-și împlinească făgăduiala. Astfel că ambii au pornit spre aceeași aventură, fără să știe unul de altul. Castelul Falerinei era apărat de un râu, peste care se construise un pod. Pe acest pod sta la pândă un tâlhar care îi provoca la luptă
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
s-a apropiat ca să-i scoată armura, Rinaldo l-a apucat de piept, iar paznicul podului văzând ca nu-i putea scăpa a sărit cu Rinaldo în lac, unde au dispărut amândoi. În acest timp, Roland, pentru a-și împlini făgăduiala făcută Angelicăi, bătea drumurile în căutarea aceleeași aventuri. Pe când trecea printr-o pădure el a văzut un cavaler înarmat până-n dinți și călare, păzind o doamnă legată de un copac, care plângea amar. Roland alergă s-o elibereze, dar a
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
nu care cumva să părăsim hotelul și să ne sculăm a doua zi la ora 6 dimineața, ca, după ce vom lua gustarea respectivă, cel mai târziu la 7 să fim în fața primăriei, de unde urma să plecăm spre lăcașul istorie. După făgăduielile de rigoare din partea noastră, însoțite de: "Să n-aveți nici o grijă, don' profesor", am trecut în camere și, foarte smeriți, am început să ne pregătim de culcare. Dar n-a apucat să plece bine suplinitorul, că Ionaș Moscu, împreună cu Costache
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
dînșii va obține mai multe cereri pentru GAC, se desfășura între directoare și Fărocoastă. Directoarea făcuse patru, Costică, nouă. Numărul de cereri indica nivelul conștiinței pe care o dobîndise fiecare activist. Pentru o continuă creștere a acestui nivel, dînșii îmbinau făgăduiala cu amenințarea deși, asupra oamenilor, amenințarea, și cu atît mai puțin făgăduiala, nu produceau efect. Doar cei care aveau nevoie de un certificat de patru clase ca să intre prin servicii nu căpătau de la Aneta Gărgăun hîrtia decît după ce-i lăsau
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]