1,424 matches
-
sufletului meu pe care aș fi dorit să-l vadă toți cei pe care-i iubesc eu, indiferent de sentimentul lor pentru mine - Marea dragoste a lui Sebastian - Leny Caler - se chema spectacolul. Cu el chiar am fost pe TĂRÂMUL FĂGĂDUINȚEI. Cu Marius Manole am rămas prietenă după acest spectacol și-l țin într-un loc unde-mi depozitez amintirile de preț. Și oamenii. Și CANDOAREA. Trăiește fugind. E ca OMUL CU RICȘA. Aleargă. Aleargă. Are ochii TRIȘTI și-i place
Trei întâlniri by Rodica Mandache () [Corola-journal/Journalistic/7137_a_8462]
-
sau negativ. Poate că era chiar cenzorul filmelor. Ori poate că nu era decât o invitată, prietenă sau rudă cu cineva, nevastă de securist sau de activist sau doar profesoara unui elev cu părinți din nomenclatura comunistă. Filmul era Pământul făgăduinței, al lui Andrzej Wajda, iar eu l-am văzut în premieră, emoționată, neclintită, cu sufletul la gură, ca pe un cadou de excepție. Însă, în plină acțiune dramatică, pe ecranul de cinema a început să curgă o scenă neașteptată. Era
Previziunea d-nei Toltea by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/7159_a_8484]
-
de un turcism dintre cele mai pitorești, dispărut între timp: iușchiuzar. În memoria noastră culturală, persistă mai ales derivatul său turcesc, iușchiuzarlâc, care apare într-o celebră replică din Ciocoii vechi și noi: „Iată-mă în sfârșit ajuns în pământul făgăduinței; am pus mâna pe pâine și pe cuțit: curaj și răbdare, prefăcătorie și iușchiuzarlâc și ca mâine voi avea și eu case mari și bogății ca ale acestui fanariot". În romanul lui Filimon, cuvântul folosit cu intenții și conotații nu
Om al trebii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6033_a_7358]
-
zăpadă din anul ăsta. Și inima mea, stropita cu vin și oțet, continuă să putrezească în ritmul celor 37 de ani, în timp ce coțofenele se adunau pe umărul toboșarului. Oasele singure nu mă puteau salva. Nici numele tău, Argentina, pămînt al făgăduinței. Numai un cîine mare și galben s-a îndurat de mine, a venit spăsit și mi-a mîncat inima, fără grabă. Apoi a plecat, s-a îndepărtat spre orizont că o imensă floarea-soarelui". Pe de altă parte, versiunea în limba
Poezii de Nina Cassian și Doina Ioanid, în TOP cele mai frumoase poezii de dragoste din lume by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/61990_a_63315]
-
Sorin Lavric De o parte, vacarmul unui oraș de cîmpie înțesat de o neverosimilă pegră citadină, de altă parte altarul făgăduințelor de afirmare într-o țară clădită pe hierofania capitalei în comparație cu provincia. De o parte, grosolănia agresivă a urbei regățene, de alta conștiința că firul ierarhiilor și sceptrul valorilor se face și se desface la București. Enumerarea argumentelor în favoarea sau în
Reședința domnească by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6166_a_7491]
-
fulguie o ninsoare de albastruri, - semne interogative parcă, tot mai estompate. Iar în centru, ca un mîner negru lansat privitorului, sedila amplă a unui accent ferm ritmează fără greș imaginea, ruptură calculată ca să adune magnetic atenția. Calmul maiestuos, stîrnește lăuntrice făgăduințe de mișcare, tot ce e disimilaritate se mîntuie în vîlvoarea unui dor de înalt și absolut, care unifică existența. « Totuși, gîndește Hölderlin, prin glasul lui Hyperion, - iubim cu toții eterul, și-n intimitatea noastră cea mai tainică ne asemănăm». Obiectele - palete
Dor de înalt și zbatere spre eter, CONSTATIN BLENDEA by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4872_a_6197]
-
de valoarea testimonială a "experienței" autorului romanului, dar nu și de valoarea morală a peliculei așa cum un film precum cel al lui Radu Mihăileanu, Trenul vieții (1998), ne oferă o parabolă a unui exod forțat în căutarea unui tărâm al făgăduinței, o parabolă a unei umanități dizlocate de forțele oarbe ale istoriei care macină destine și comunități întregi înrădăcinate cutumiar. Ceea ce dă forță filmului lui Gabrea ține de faptul că personajul său, excelent interpretat de Florin Piersic Jr., nu participă direct
Călătoria lui Malaparte by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6700_a_8025]
-
ofrandei, ale generozității și veșniciei: „Hydra este o stâncă ce se ridică din mare aidoma unei uriașe pâini pietrificate. Este pâine transformată în piatră pe care artistul o primește ca recompensă pentru eforturile sale atunci când zărește pentru prima oară țara făgăduinței ...Chiar stâncile, și nicăieri n-a fost Dumnezeu mai generos cu ele ca în Grecia, sunt simboluri ale vieții eterne. În Grecia stâncile sunt elocvente: oamenii mor, dar stâncile niciodată” (p. 51). La Phaestos, în Creta, peisajul se arată atât
Grecia lui Henry Miller by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/4991_a_6316]
-
a Postului Paștilor se întemeiază pe o tradiție vechi-testamentară: potopul, care trebuia să spele Pământul de păcate, a ținut 40 de zile și 40 de nopți; 40 de ani au mâncat evreii mană în pustie, înainte de a ajunge în pământul făgăduinței; Moise a stat pe munte 40 de zile pentru a primi Legea; ninivitenii au postit 40 de zile pentru a se pocăi; Iisus a postit în munte 40 de zile și 40 de nopți înainte de începerea activității publice. Potrivit tradiției
Postul Paștelui: Sfaturi pentru păstrarea energiei () [Corola-journal/Journalistic/44053_a_45378]
-
în considerația pentru gramatica fragmentaristă a genurilor ori pentru stricta ruptură dichotomică narativ - abstract. În răspăr cu preceptele absolute, tăios edictate, printre aceste lacome concrețiuni oferite de atelierul tînărului Lascăr, te-ai crede în libertatea unui teatru fără argument, în făgăduința unui spațiu care își interzice să îngusteze și să mortifice. Asta nu se petrece precum un abandon, căci îl susține pe ipoteticul scenarist, în căutarea sa, gustul unei suplețe interogative, care îi comandă să nu lase deoparte, retractil, ceea ce ar
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
la bine și la rău, casa noastră părintească. Casă nouă, făcută pe seama spulberării casei Martei. Două case spulberate de-o singură tornadă, a vindecării lui Tinu. Două gospodării spulberate pentru a-și putea el înălța, cu etaj, casa nouă a făgăduinței, unde urma că curgă lapte și miere. Casa nouă, adică iadul perfect al următorilor lui 34 de ani. Ai următorilor lor 34 de ani. * Din casa părintească, construită de Ticu cu piatră scoasă de el însuși din deal, Tinu n-
Grădina by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/5680_a_7005]
-
o reflectă prea puțin -, Tomasz este artistul, depozitar al memoriei tribului prin schițele pe care le face, Voss este sacerdotul care stă ascuns în umbra unei crime, Janusz este liderul, „pakhan”, un fel de Moise ghidându-și poporul către tărâmul făgăduinței, cel care știe să se orienteze prin vastele pustietăți, Valko devine războinicul, singurul posesor al unui cuțit, iar Mr. Smith un fel de bătrân al tribului a cărui înțelepciune este făcută din experiență, inteligență, scepticism și mizantropie. Chiar dacă există tentația
Odiseea siberiană by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5606_a_6931]
-
lor terasă și tarta delicioasă a Rozicăi. Gazdele noastre ne poartă la geometricele grădini Bahai ale orașului, mai aruncăm ocheade și după urmele templierilor haifiți de odinioară, avem acces la marea zărită mai întâi de sus, într-un abur de făgăduință, apoi de aproape, unde e mai puțin magică. Seara e un mic Turn Babel la festivalul pe poezie Nisan: nu știm ce poeme ne sunt traduse în idiș și arabă, așa încât, străinii, vom citi la nimereală. Recitativele sunt de la început
Poezie în Țara Sfântă by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/5610_a_6935]
-
semna pe atunci) figurează abia pe poziția a opta. Iar din antologia realizată de Alexandru Mușina (ca și din recentul studiu al lui Mihail Vakulovski, Portret de grup cu generația optzeci), lipsește cu totul. Prin FEM, Magda Cârneci revine asupra făgăduinței din Hipermateria. Își regândește sensibilitatea cu intenția de a-și regândi opera. De a-i oferi, acesteia din urmă, un nou început. Ca document sufletesc, cum spuneam, FEM e o teribilă încercare de a conferi universului coerență. Mai exact o
Imagini puternice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5633_a_6958]
-
capabil «să perforeze timp și spațiu». Poate nu întîmplător, deja Quartetul pentru finele timpului, capodopera compusă în prizonieratul din Germania, conținea o pagină grav concentrată, Abîme d’oiseaux. Am spune că prăpăstuirea dramatică, nu doar palpitul zglobiu, se află în făgăduința de frumusețe pe care-o tăinuiește cîntul păsărilor. M-am bucurat, la lumina acestor memorabile repere, că expoziția de la care pornisem variațiunile noastre tematice, a avut intuiția unei deplasări a spațiului tradițional, că Olga Morărescu-Mărginean s-a încredințat vidului extrem-oriental
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
de socialism, à la yougoslave, cu deschidere economică spre Occident și libera circulație a forței de muncă. Mareșalul va deveni numaidecât, pentru întregul lagăr socialist, „călâul Tito”. Pentru români, îndeosebi cei din sudul Banatului și Olteniei, Iugoslavia va fi tărâmul făgăduinței, dar și al pierzaniei. Noaptea, taraș pe sub sârmă ghimpată, în Dunăre cu barca sau înot, ei, nu puțini, vor încerca să treacă „dincolo”, „la sârbi”. Dintre temerari, norocoșii vor ajunge în Occident pe când ghinioniștii vor avea o soartă dramatică: împușcați
Isus și Tito by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5511_a_6836]
-
care a căzut victimă vînătorii de vrăjitoare din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial (de altfel, acesta a fost subiectul romanului de debut al autoarei, When the Emperor was Divine). Realitatea care le așteaptă pe aceste tinere în tărîmul făgăduinței este una neașteptată, de multe ori crudă, din care nu-și vor reveni niciodată. (Prezentarea editurii) Unele dintre noi s-au mutat de la țară, în suburbii, și am ajuns să-i cunoaștem bine. Locuiam în aripa servitorilor, în case mari
JULIE OTSUKA Buddha din podul casei by Casiana Ioniță () [Corola-journal/Journalistic/3401_a_4726]
-
sau de amăgire. Cu Galpetra, bătrâna profesoară, care pare a se contopi cu Bella, bătrâna cântăreață, amândouă măcinate de dorința de a avea un copil, un bob de mazăre, precum Sara lui Avraam, cea care va fi îngropată în pământul făgăduinței. În centrul lumii vechi, acolo unde duc toate drumurile, profesoara ieșită dintr-un timp paralel îi reproșează tălmaciului-povestitor că încurcă toate lucrurile. Așa pare, într-un roman care crește din erudiție nu mai puțin decât din substanță vitală, din experiențe
Vieți în vieți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3169_a_4494]
-
la semnalul unui timp unanim, neștiutor de precare opreliști. Cum, transmise de la Putna, în serile următoare, îmi parveneau momente care contopeau ferice tăria vocală a maturilor și sunetul gingaș din piepturile unor copilandri, colinda se vădea predestinată să închipuie atunci făgăduința unei unități netemătoare. * Benefic, circuitul amintirilor rupea zăgazuri absurde, din interdicții ale unei epoci imbecil proletcultiste, răsărea intangibil magia colindelor redescoperite pe buzele Madrigalului: cînd măiestria lui Marin Constantin capta, murmur de neuitat, bucuria de la Cana Galileii. Ecoul unei atare
Colindăm… colindăm… colindăm… by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/2901_a_4226]
-
o ultimă legiune străină prin țevile blocului bolboroseau fără rost tot felul de necunoscute și neputințe voiam să-mi închipui cum melodia unui ocean învăluie satul sărac în care crescusem dar ghivecele din balcon au pornit dintr-odată spre tărâmul făgăduinței lovindu-se unul de altul pe noptieră limbile ceasului nechezau răgeau behăiau scuipau cioburi sângerii înghețate frânturi de planuri neînchegate încotro aș fi putut mâna acea turmă bezmetică ce fel de ficțiune să-i mai fi tocmit oare de paznic
Să vină lumea să vadă by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/2422_a_3747]
-
încă fecioară dar culegând antologice riduri de pe frunțile lui Homer și Plutarh riduri-rânduri de cărți înverzind printre gânduri Plutarh oprit la Prut ienicerii sovietici l-au oprit la Prut pe suspectul Plutarh mai întâi asigurându-l că dincolo în Țara făgăduinței toți sunt egali și nu există nici o viață ilustră mai apoi condamnându-l că nicio biografie recomandată de biroul hotărârilor celor mai juste n-a încăput în Viețile ilustre Fragment ionescian Țară de Sus? Țară de Jos? Desțărată moșie Fără
Poezii by Ion Hadârcă () [Corola-journal/Imaginative/2498_a_3823]
-
femeie să fie invers proporțional cu putința ei de a ne inspira ceva anume. Și numai înaintînd în vîrstă începi să vezi în femeie și altceva decît frumusețea de primă instanță, adică acea frumusețe a cărei virtute nu poate depăși făgăduința erotică pe care vederea ei ți-o poate sugera. Numai înaintînd în vîrstă poți să începi să scrii despre o șuviță de păr. Eu nu am putut scrie spontan despre o femeie decît atunci cînd, uitînd ce anume reprezenta ea
Șuvița de păr by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11167_a_12492]
-
percepem mereu: stinsă. 2513. A deschide ușa adevărului este ca și cum ai accepta sfârșitul lumii. 2514. Adevărul este limbă care tace când rostește un cuvânt și strigă când nu spune nimic. 2515. Adevărul este palma primită de această lume pe obrazul făgăduinței Lui Dumnezeu. 2516. Adevărul este părintele păcatului. 2517. Adevărul este pustnicul Morții și călăul Vieții. 2518. Adevărul este liniștea de dinaintea furtunii. 2519. Adevărul nu primește niciodată oaspeți la masa cunoașterii sale. 2520. Adevărul nu a îmbrățișat niciodată mai mult decât
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
lume urâtă, pe care nu o vrea și nu o înțelege. Ion al lui Dumitru Țepeneag e un om liber, un călător euforic prin Europa. El nu poate sta acasă, pentru că riscă să se sufoce. România îl nemulțumește profund. Pământul făgăduinței lui e la Paris sau la Strasbourg. E român în măsura în care e european, oricât de superficial ar trăi această experiență a europenizării. Acasă nu mai are stare. Rostul lui e în altă parte. Dar, după îndelungi peregrinări cu Ion și alți
Postmodernismul la lucru by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10175_a_11500]
-
un temei adevărat, al valorii, atât în sine, cât și peste, citim: „... mă bucur de această carte vie, contaminată parcă de zborul nevăzutelor aripe [...] așa cum aflăm și din paginile cărții defață, odată cu recunoașterea Păsării brâncușiene de către un tribunal de pe Pământul făgăduinței -America, arta modernă și-a primit certificatul de naștere. Iar prin opera lui Brâncuși, aș zice eu, ca și pe cel de absolvire. Prin contribuția lui Victor Crăciun la înțelegerea acestei teme fundamentale a creației lui Brâncuși, Păsările, vom pași
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]