1,988 matches
-
nu-ți poată plânge, la cap și picioare, Cei dragi ce rămas-au cu inimi-răcoare, Doar soare... Doar soarele, luna și-o stea te-or mai plânge Dar steaua se-anină de-un vis și se frânge, Se frânge-n fărâme, se zbate la greu Și-ți cere odihnă la Sfânt Dumnezeu Mereu. Aș vrea să te am cu mine la greu Să-mi fii pe vecie doar soare mereu... Referință Bibliografică: Cu mine, la greu / Eugenia Mihu : Confluențe Literare, ISSN
CU MINE, LA GREU de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381616_a_382945]
-
Acasa > Poezie > Credinta > RUGĂ. Autor: Ileana Vičič Stanca Publicat în: Ediția nr. 1913 din 27 martie 2016 Toate Articolele Autorului O, suflete divin, așează-mă în Tine, și nu mă risipi în lumea de-ntrebări. Adună-mă fărâmă cu fărâmă, așează-mă-n Albumul Tău, în Infinitul Cer! O suflete divin, adună-mă în Tine, și nu mă risipi-n tumultul de-ntrebări! Adună-mă ,celulă cu celulă, ascunde-mă-n Seiful Tău, în prețuitul Cer! Autoarea,Ileana
RUGĂ. de ILEANA VIČIČ STANCA în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381638_a_382967]
-
Acasa > Poezie > Credinta > RUGĂ. Autor: Ileana Vičič Stanca Publicat în: Ediția nr. 1913 din 27 martie 2016 Toate Articolele Autorului O, suflete divin, așează-mă în Tine, și nu mă risipi în lumea de-ntrebări. Adună-mă fărâmă cu fărâmă, așează-mă-n Albumul Tău, în Infinitul Cer! O suflete divin, adună-mă în Tine, și nu mă risipi-n tumultul de-ntrebări! Adună-mă ,celulă cu celulă, ascunde-mă-n Seiful Tău, în prețuitul Cer! Autoarea,Ileana Vicic Stanca
RUGĂ. de ILEANA VIČIČ STANCA în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381638_a_382967]
-
și plâns.... XXVIII. LOTCA, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 1993 din 15 iunie 2016. Vâslind în noapte-o lotcă trece Pe cerul meu pustiu și rece. O văd venind, dar cine-o mână Pe cerul meu cât o fărâmă? N-are vâslaș, e-o lotcă goală Pe cerul negru ca de smoală. Și e târziu, și ceru-i rece, Pe apa lui, o lotcă trece. Citește mai mult Vâslind în noapte-o lotcă trecePe cerul meu pustiu și rece
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
de smoală. Și e târziu, și ceru-i rece, Pe apa lui, o lotcă trece. Citește mai mult Vâslind în noapte-o lotcă trecePe cerul meu pustiu și rece.O văd venind, dar cine-o mânăPe cerul meu cât o fărâmă? N-are vâslaș, e-o lotcă goalăPe cerul negru ca de smoală.Și e târziu, și ceru-i rece,Pe apa lui, o lotcă trece.... XXIX. ȘI FERICIREA MEA S-A DUS, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 1990
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
ta un pic. Femeie, inimă tăciune, îl rogi pe bunul Dumnezeu Să-nfăptuiască vreo minune, să-l apere mereu de greu. Că nu-i durere pământească și nici necaz să te dărâme Precum copilul să se nască cu sufletul făcut fărâme. Femeie, ochii tăi frumoși, îi văd ades zâmbind cu dor Și par și triști, par și duioși, ca lacrima de căprior Ce plânge, harpă fără glas, durere vie arsă-n spuză, Sau, poate, ultimul popas ori doar pelin pe colț
FEMEIE, ÎNGER PĂZITOR de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381661_a_382990]
-
trec, ușor către o zare Pe care o cunosc demult, de cand mă știu a fi, Dar pană-n acea clipă, eterna căutare M-aduce-n zori de zori în genele de zi, Ce trec și mă petrec, pe mine, simplă și așa, Fărâmă de fărâmă, suflare de suspin Și știu că nu contează ce cred ca-i viata mea, Când totul împrejuru-mi e simplu, doar destin Ori poate chiar eu n-am știut și nici nu știu ... Citește mai mult FINAL DE CĂUTAREAud
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
către o zare Pe care o cunosc demult, de cand mă știu a fi, Dar pană-n acea clipă, eterna căutare M-aduce-n zori de zori în genele de zi, Ce trec și mă petrec, pe mine, simplă și așa, Fărâmă de fărâmă, suflare de suspin Și știu că nu contează ce cred ca-i viata mea, Când totul împrejuru-mi e simplu, doar destin Ori poate chiar eu n-am știut și nici nu știu ... Citește mai mult FINAL DE CĂUTAREAud afară noaptea
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
vrea să trec, ușor către o zarePe care o cunosc demult, de cand mă știu a fi,Dar pană-n acea clipă, eterna căutareM-aduce-n zori de zori în genele de zi, Ce trec și mă petrec, pe mine, simplă și așa,Fărâmă de fărâmă, suflare de suspinși știu că nu contează ce cred ca-i viata mea,Când totul împrejuru-mi e simplu, doar destinOri poate chiar eu n-am știut și nici nu știu... XIX. DEȘI DACĂ POATE..., de Silvana Andrada , publicat
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
trec, ușor către o zarePe care o cunosc demult, de cand mă știu a fi,Dar pană-n acea clipă, eterna căutareM-aduce-n zori de zori în genele de zi, Ce trec și mă petrec, pe mine, simplă și așa,Fărâmă de fărâmă, suflare de suspinși știu că nu contează ce cred ca-i viata mea,Când totul împrejuru-mi e simplu, doar destinOri poate chiar eu n-am știut și nici nu știu... XIX. DEȘI DACĂ POATE..., de Silvana Andrada , publicat în Ediția
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
Străinii te vor pusă în zeghe, Dar tu te fă din nou de temut. Acoperă-ți fii sub aripi, i-adună Cum cloșca puii, în ceas de furtună, Și-ntoarce orologiul să sune, La miezul nopții cu lună. Adună-ți fărâma de vlagă la piept Și suflă-i puteri de titan, Și fă să strălucească ce-i drept, La cumpăna ceasului-an. PREA OBOSI JELANIA-N LEAGĂN Prea s-a oțetit vinul în teascuri, Prea s-a ascuțit fierul în rană, Prea
VERSURI (1) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381679_a_383008]
-
am dat din inimă-mi prea mult, Și celui bun, și celui care A râs de aprigu-mi tumult... Regret c-am sărutat prea rar, A mamei și-a bunicii mână, Și prea târziu am înțeles, Că sunt din ele o fărâmă... Regret că nu am ascultat, A tatei grea, sfântă povață, Și-adesea palme am primit, De la prieteni...de la viață... Regret că rugăciuni n-am spus, Decât atunci, când îngropată În mari păcate am ajuns, Și-am plâns de lacrimi aplecată
REGRETE de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381693_a_383022]
-
eter! Mă mai întreb: putea-va uita de mine Vâlva ori mă așteaptă încă în trupu-i de nălucă să-i împlinesc blestemul cusut cu fir de aur pe-acea potecă simplă care din Bucium urcă? Din lampă nu mai ies fărâme de lumină, rugina îmi mănâncă sub pași cu dinții reci ... Citește mai mult SUB CRUCEA VEACURILOR SECISub crucea veacurilor seci, zac băi căzute-n beznăși tânguie pământul în dor de aur caldaceeași rugăciune a șteampurilor mute,cu umbre neclintite ce
MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU [Corola-blog/BlogPost/381564_a_382893]
-
pierdutecântând fără măsură ecouri în eter! Mă mai întreb: putea-va uita de mine Vâlvaori mă așteaptă încă în trupu-i de nălucăsă-i împlinesc blestemul cusut cu fir de aurpe-acea potecă simplă care din Bucium urcă?Din lampă nu mai ies fărâme de lumină,rugina îmi mănâncă sub pași cu dinții reci... II. CELE DOUĂ SURORI, de Mihaela Alexandra Rașcu , publicat în Ediția nr. 2336 din 24 mai 2017. CELE DOUĂ SURORI Într-o mică așezare de mineri trăia o femeie vrednică
MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU [Corola-blog/BlogPost/381564_a_382893]
-
Va pierdeți unu întraltul Femeie Sau bărbat Să nu mă alintați atunci când supusă pradă cad neajutorării Vibrațiile ei mă vor purta de pe un val Pe alte valuri Și învinsă de dorinți Lăsați-mă pierdută în largul dragostei Ca într-o fărâmă de eternitate De unde vin și a cărei lege sunt În tot ce universul are parte. de azed anghel zamfir dan Referință Bibliografică: extras din memoria unei dăruiri / Anghel Zamfir Dan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1738, Anul V, 04
EXTRAS DIN MEMORIA UNEI DĂRUIRI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381749_a_383078]
-
aprinde o lumânare și o va pupa pe capote. Și stropii ăștia care se reped în parbriz, parcă să-i pătrundă în ochi și în creier!..Și frunzele astea nerușinate care dansează în fața sa ca niște dezmățate!..Îi furau ultimele fărâme de speranțe, pe care le spulberau în neant...Claxonul colegului din spate îl trezi din întunecatul coșmar. Trebuia să meargă mai departe. Dar, degeaba! Mai are-n față patru. Iar frunzele și stropii de ploaie...tot în parbriz și în
FRAGMENT 1 DIN NUVELA TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384090_a_385419]
-
Autorului . Scrisoarea din umbra de tei foșnea răsăritul adormit pe alei, peste cafeaua cu gust de arțar râșnită prin pieptu-ți otrăvit cu amar. . râdeai, așezându-ți dimineața pe ochi și mâna-ți de lut tremura, prinzând plopi, colibe făceai din fărâme de pâini să-ngropi înserarea ca pe-o șatră de câini. . sub tălpile-ți reci, mușuroi de furnici cărau inocența-ți pe sub frunze, c-un bici, și tremur de vânt se-așeza, lin, în păr, să-ți simtă lumina cuprinzându
AMINTIRI DE CAFEA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384315_a_385644]
-
pentru tine, astfel încât până și o simplă privire aruncată în treacăt înspre mine mă face să tresalt de fericire. De fi ecare dată când îmi răsfoiești cu interes paginile tremur de emoție ca nu care cumva să îți displacă, vreo fărâmă de informație, vreo imagine, însă de fiecare dată mă liniștesc când zăbovești asupra paginilor care te interesează în mod special. Tu mă faci să îmi doresc să ating perfecțiunea, pentru tine încerc săptămână de săptămână, zi de zi și clipă
Dragul meu cititor, [Corola-blog/BlogPost/97081_a_98373]
-
răscruce pentru a o învăța acum bat talpa de pământ odată știu că va deveni nisip fin în adâncul oceanului de trăiri răzvrătind valurile înălțându-le coborându-le până la răsăritul lunii la răsărit de lună mă voi ferici cu o fărâmă de piatră albă incoloră înghețată plină de căldura cunoscutului Anne Marie Bejliu, 11 octombrie 2014 Referință Bibliografică: la răsărit de lună / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1380, Anul IV, 11 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright
LA RĂSĂRIT DE LUNĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1380 din 11 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383719_a_385048]
-
Mă dor aceste urme de parcă mi-ar răni existența prin veacuri. Poezia ta este ruptă din sufletul meu și doar tu puteai înțelege dimensiunea trăirilor mele atât de profund încât să o pui pe hârtie pe înțelesul tuturor. Lasă o fărâmă de putere ființei mele pentru ca să se mai poată bucura încă puțin de muzica din scrierile tale, să îți pot arăta că am înțeles imperativele spirituale ale creației tale, să pot exista ca ceea ce ai creat tu, Mit Referință Bibliografică: POETUL
POETUL, CREDINȚA ȘI ÎNCREDEREA II de MIOARA TIMOFTE în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380273_a_381602]
-
mea”; ,,...trăiesc la granița dintre două lumi.”; ,, Unde ne pierdem naivitatea, puritatea, candoarea, semnul copilăriei? Când apar acreala, intoleranța - glasul bătrâneții?”; ,, Neîncrederea este un handicap uriaș, pe care nu pot să-l duc în spate. Iubesc oamenii - așa cum sunt, iubesc fărâma de OM, chiar din neom, pentru că nu pot să cred în răul absolut, după cum cred că binele absolut nu există pe Pământ, ci doar lângă Iisus, sau chiar este Iisus.”. Spre finalul capitolului 55, Tania creionează portretul tatălui ei, din
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
în generație, din neam în neam, rămân lumini peste veacuri între Cer și pământ, între oameni și Dumnezeu și te duc și te întorc la Izvorul Vieții prin Ierusalimul cel de Sus. Cu bucuria că și la Galați avem o fărâmă din cerul soților Moldoveanu, nu ne rămâne decât să facem o reverență în fața valorii, a valorii veșnice, pentru că aceasta este și rămâne măsura cu care lucrează cei doi iscusiți iconari. Maria Stanciu / UZPR Foto: V. Caburgan Arhiva familiei Moldoveanu
Sfinții din icoane – lumini peste veacuri / Pictorii Dana și Ioan Moldoveanu [Corola-blog/BlogPost/94065_a_95357]
-
de artă și ziarele nu au decât de câștigat. Cu cât se învechesc, cu atât dobândesc un aer de noblețe și de mister, iar nouă nu ne rămâne decât să forăm, curioși, în subsolul istoriei lor. Ce găsim acolo? O fărâmă din identitatea noastră care ne determină să facem la rândul nostru istorie. Căci, vorba lui Pamfil Șeicaru, presa este plămânul prin care respiră istoria, iar noi suntem datori să facem o adâncă reverență celor ce, acum 140 de ani, au
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94105_a_95397]
-
Numai atunci liniștea se va așterne peste sufletul răvășit sau în suferință și-ncătușare... Doar atunci împăcarea cu sinele rosti-se-va așa: „Ah! Am atâta dragoste în mine, / încât mi-ar trebui / un miliard de ani, - / ca să vă spun / o fărâmă de ea!” Te credem, Nichita! Și-ți mulțumim pentru toate darurile tale! Pentru Nichita, prietenia are haină-nstelată și învăluiri siderale: „De câte ori mă gândesc nu am dreptate; / numai când înverzesc am floare. De câte ori răsar stelele / nu mi-e noapte; / numai
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94211_a_95503]
-
gând, n-am fost dorința, n-am sperat, n-am plâns, n-am visat, n-am așteptat... Până în clipa în care Te-am zărit și sufletu-Ți iradia Lumină. De atunci, trăiesc, gândesc, sper, plâng, visez, aștept și cu fiecare fărâma din ființă mea, TE IUBESC! PENTRU OCHII TĂI TRIȘTI Pentru ochii tăi triști aș pictă dimineți peste-al nopților cer, Aș inventa îngeri din praf de stele, sori din raze de luna și nopți colorate cu vise frumoase. Și-o
...DE DRAGOSTE... de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378239_a_379568]