189 matches
-
tristețe, întrucât de câteva săptămâni nu mai stătea deasupra planșetei imense cu planuri ale navelor, nu mai trasa pe calc linii complicate, nu-și mai nota observațiile, cifrele, radicalii și parantezele pătrate, ci doar dădea din măturoiul negru, adunând pe fărașul din tablă mucuri și cotoare, iar vântul îi umfla vesta portocalie, ca velele unei ambarcațiuni. - Ai fi putut s-o semnezi, îi spunea mama în fiecare dimineață. Iar atunci tata dădea din mâini, crema de bărbierit îi sărea în oala
Pawel Huelle - Eram singur și fericit by Radoslawa Janowska- Lascăr și Mihaela Cornelia Fis () [Corola-journal/Journalistic/2549_a_3874]
-
o mai găsea mama și, plină de piulițe, de frimituri, de scorojite bucățele din jocul Albă ca Zăpada - scufia și o parte din fața unui pitic, un fragment de pantof lângă o ciupercuță, un nor pe cer albăstriu -, o lua pe făraș și-o arunca la ghenă. Ce am visat, ce am clădit și ce am trăit din toate pozele color pe care mintea mea le dezlipește sfâșiat, fragmentar, de pe pereții ei interiori, unde stau ca afișele lipite, cu zecile, unele peste
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
dreptunghiul boțit al mantiei, se prăbuși cu zgomot și se strivi ca o muscă între filele unei cărți, ca o planșă Rorschach de o sinistră simetrie, rămase câteva momente lățit acolo, fumegând, făcut mici-fărîme, bun doar să fie adunat cu fărașul, după care încet, ca bilele de mercur, se-adună-n sine, se înălță din noroiul său corporal și, în inelul de madrepor cu sute de fețe al sălii, își recapătă înfățișarea de la-nceput, liniștit și senin, cu un zâmbet pe chip de parcă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
conductorul, dar se pare că nu era nici un fel de problemă tehnică. Tocmai în acel moment a sosit metroul de pe linia opusă și probabil că, din cauza curentului, gazul sarin a fost împrăștiat. Pentru că nu puteam să strângem ziarele pe un făraș, i-am spus lui Takahashi că mă duc până la birou să aduc niște pungi de plastic. Le-am zis colegilor mei: „Pe jos s-a vărsat parafină, sau ceva de genul ăsta, așa că vă rog să aduceți un mop. Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
lovit-o vreun ciob. Ana s-a dus imediat în altă cameră și s-a culcat. Mihai adună cioburile și strînge covorul, să-l scuture mîine. Altădată ar fi ieșit scandal, acum însă privește cu lehamite la cioburile adunate în făraș și la covorul strîns. A visat întotdeauna să aibă o familie în care înțelegerea să se realizeze din priviri, sau din gesturi simple, pline de dragoste, ca-n romane, sau filme. Dar el, acum, știe ce-nseamnă și romane, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
vază, pe măsuța din salon, lîngă felicitările pe care Helen le primise deja, cu poșta de ieri, de la familia ei din Worthing. Mută un scaun. Pe locul În care stătuse scaunul văzu cîteva firimituri Împrăștiate. Luă o perie și un făraș din bucătărie și le mătură. Kay locuia În apartamentul ăsta de aproape șapte ani. Îl primise de la o femeie care-i fusese iubită, o femeie care lucra aici - deși Kay nu-i spusese lui Helen - mai mult sau mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
postul "Europa liberă" devenise pentru ea o bagatela. -La ce mi-ar folosi mie libertatea opiniei, se întreba ea, dacă în jurul meu aș vedea doar arme și droguri, pericole iminențe, nesiguranță, dezordine, crime abjecte?!... La ce mi-ar folosi un făraș de aur dacă în el aș adună gunoi? -Capitalismul este în primul rând sălbăticie, isi zise ea, dezastru democratic, așa ceva nu mi-ar placea să văd în România... Nu era nicidecum o nostalgica a comunismului, nu avea de fapt niciun
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
pe furiș dedesubt, și-ai să-i auzi ronțăind. Și-i mai plac, evident, și tigrii. Chiar și cei imaginari, care trăiesc tot sub covor și care trebuie să se ferească de mături (deși, dacă tigrul imaginar ajunge cumva în făraș, nu trebuie decât să desenezi altul). Dar cel mai mult îi plac copiii. Pentru ei a călătorit hăt-departe, până la capătul curcubeului, tot în sus pe Apa Vremii. A avut nevoie de o umbrelă de soare, un top de hârtie, un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
se bagă cu gura în perie ca prostul când eu vreau să strâng și atât și n-am nervi să mătur și cu o mână să țin câinele să stea departe, pun gunoiul pe linoleum și cu altă bucată fac făraș, el se bagă în gunoi, schelălăie, sună frate-meu, nu vii? hai, acum te-ai sculat, vin în 20 de minute, scoală-te, Prințesă! da... și eu trebuie să merg să stau cu câinele, mama se duce la capelă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
sus, cerceta banana ce i-o dăruiam în treacăt, și zicea cu gura plină „Ih dankă”. Era femeia-vacă, de douăzeci de ani, cu carnea coaptă și cu fiecare mădular descoperit în țipăt. Intra în toate diminețile cu cârpa, măturoiul și fărașul. Mă găsea în pat, citind, sau la masa de scris, în fața paginilor încâlcite. Obișnuită cu indiferența mea, deschidea ferestrele și lumina zilei, caldă și binefăcătoare, inunda încăperea. Venea și pleca mută, deranjându-mă de fiecare dată, ca să măture de sub scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
lumina, și toată lumea Își feri ochii. — Ce e? — Haide, spuse el, apucându-l pe Darren de guler, hai să aruncăm o privire În magazie. Dar Richard Erskine nu se afla acolo. Doar o mașină de tuns iarba Flymo, vreo două fărașe de grădină, un sac cu Îngrășământ și o foafecă de grădină. — La naiba. Stăteau În camera de zi, bând un ceai ca apa chioară. Se Înghesuiau acolo doi polițiști uzi până la piele, agenta, Darren Caldwell și Logan. Bărbatul casei ședea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
văzut cum mi-a șoptit un miliard-șaptezecișitreidemilioane-șaptesutepatruzecișiunudemii-optsutedouăzecișipatru, Iza și-a scuturat capul, spunând că nu-i adevărat, iar eu că ba da, și ea că ba nu, apoi s-a întors și s-a dus la cuier după mătură și făraș, și când s-a întors am văzut că o ureche îi era roșie, și atunci i-am spus să nu măturăm încă, să mâncăm întâi, dar Iza a spus că nu-i e foame, dar eu să mănânc dacă vreau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
Între timp, Iza a început să strângă gunoiul împrăștiat pe jos, iar eu m-am ridicat și m-am dus la catedră, fiindcă voiam s-o întreb dacă-i place pâinea cu marmeladă. Iza stătea pe vine, adunând gunoiul pe făraș, fusta i se ridicase, parcă i-am văzut și chiloții pentru o clipă, și atunci am simțit cum mi se usucă gura și m-am gândit că poate ar trebui să-i dau toată felia, apoi mi-am spus că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
că pentru o vreme sunt la adăpost de reacțiile retroactive ale copilului născut peste termen din anii mei de început. Oricât ar fi de incitant să mături cojile de ouă din care au ieșit, în incubator, propriii tăi copii, în făraș se găsesc de regulă numai rămășițe de origine îndoielnică: încăpățânărea de a avea întotdeauna dreptate a unui maniac al detaliilor, idei dispărute, ce așteaptă să fie resuscitate, de pildă zvonul că, imediat după ce părăsisem firma Göbel cu binecuvântarea meșterului Singer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Au! Au! Nu mai fac! După ce și-a vărsat nervii, Florica i-a spus. —Ai să vezi ce bătaie ai să iei de la tată-tău. N-ai scăpat. Vezi tu pe dracu’. În timp ce Florica s-a dus după mătură și făraș ca să adune cioburile, Teofana s-a furișat în grădină printre tufele de lămâiță. Își făcea planuri în mintea ei de copil oropsit. „M-a bătut rău de tot și mi-e o foame! Nici n-am apucat să mănânc. Bine
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
aceea am încheiat prin a-i accepta în principiu măsurile întreprinse sub rezerva analizării ulterioare a situației. Voi ce părere aveți? S-ar părea că și cei de la București sunt cam pe ducă, pe drojdie, cum se spune, sau pe făraș... Până una-alta, vom analiza posibilitatea promovării tovarășei Leibovici Sidonia pe un post de inspector la Secția de învățământ a regiunii sau pe unul de activist la Sindicate, după preferințe, i-au răspuns cei doi însoțitori. Deocamdată, cuminte ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
era instalată tabăra bulibașei Iorgu Stănescu. Noaptea cuprinsese întinderile. În depărtări, se auzeau, ca ultime arpegii pe cale să se stingă, trâmbițele unor cocoși întârziați. Întreaga șatră dormea somn de piatră. Vântul se cumințise, nu mai lătra a pustiu. Luna, cu fărașul ei de aramă, aduna cu hărnicia unei gospodine, puzderia de scântei din spuza focurilor mocnite, pentru a aprinde și în alte seri stelele de pe catifeaua nopții. Prin mohor, un greiere își torcea nostalgicul său cântec. Câinii tolăniți sub căruțe visau
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Când ridica, târându-se În patru labe, covorul de un colț, Lawrence descoprea mici fulgere și tunete amestecate cu firimituri și mucuri de țigară. În contact cu aerul proaspăt, tunetele și fulgerele se transformau În lătrături. Lawrence le strângea pe făraș și le arunca În stradă... Câinele Spinoza Îl aproba mișcând ușor din coadă sa stufoasă și mârâind la semenii lui Lawrence care, În ignoranța lor, continuau să flecărească aiurea Între ei, fără să Înțeleagă nimic din ce se petrecea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și cu piciorușele geamul, încerca să-l spargă, se încăpățâna să treacă dincolo, prin el. Când a căzut amețit, pentru a nu știu câta oară, am vrut să-l ajut, să-l iau pe cartea de joc ca pe un făraș și să-l arunc pe una din laturile libere. Dar l-am căutat degeaba. Dispăruse. Găsise singur calea... Am mai rămas, nu știu cât, pe bancă. Trecuse vremea erorilor. Soarele începea să coboare. Departe, lătrau niște câini. Doi oameni umblau printr-un
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
te-apuca să crezi nimic. *** Sara e ariciul, Sara e cârcotașa, Sara îți dă bobârnace și dacă ești pe năsălie, hai, scoală-te și umblă, Sara vine de mulți ani cu povești ca bilele colorate, Sara mi-ar putea întinde fărașul să-mi strâng cioburile, poate mai iese ceva. Sara l-a iubit pe Vlad și asta nu-i zgârietură, să pui vaselină, să treacă. A început să râdă în hohote când se citea din Evanghelie la capul lui. Mâncăm la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
gândesc! SISOE (cu disperare): Rogu-mă sfinției tale... PAFNUTIE (ridică ochii de la tabla de țintar): Nu ți-i dau, Sisoe, că ești stătut. Dacă ți-i las pe mână, într-un ceas îi dai gata, trebuie să-i adun cu fărașul! (Sisoe își frânge mâinile, distrus. Pafnutie se întoarce la joc.) Bag samă, prooroace Habacuc, bag samă că această boabă de fasole nu era aici adineauri, când am întors capul... HABACUC: Eu unul știu că n-am atins-o! PAFNUTIE: Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
încep să mătur cu el firimiturile de pe masă. Scuză-mă... — Atunci te las, spune Nathaniel, cu un început de surâs în colțul gurii. Se uită la pămătuf. N-ar fi mai bine să folosești pentru asta o perie și un făraș ? Mă uit confuză la pămătuf. Și ăsta ce-are ? Și oricum, cine e el, inspectorul-șef de la ministerul prafului ? — Am metodele mele, spun, înălțându-mi mândră bărbia. Mulțumesc. — OK. Zâmbește. Ne vedem mai târziu. N-o să-l las să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și simt că-mi vine să râd. Guy, ce-i cu tine aici ? — Sunt aici ca să te conving să te întorci. Evident că de-aia e aici. Trebuia să-mi dau seama. Nu mă întorc. Scuză-mă. Iau mătura și fărașul și încep să mătur făina și bucățile de aluat de pe jos. Dă-te puțin, te rog. — A. Da. Guy se dă stingher din calea mea. Arunc mizeria la coș, după care scot sosul de sparanghel din frigider, îl torn într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Ținea acul de aur între degete, dar orbise total. Fapt benefic pentru bucătăresele care culegeau cu plasele pentru fluturi steluțele din ciorbă. Asistentele sorbeau cu aspiratoarele microorganismele, așa că bătrâna inaugurase cea mai ecologică mâncare din Univers. Mioara Alimentară strângea cu fărașul microbii vagabonzi, îi vâra în plicuri, pe care Doctorul Talancă îi și trimitea la Laborator, pentru a fi analizați, scanați, înregistrați, educați, ventilați, licențiați, îmbuteliați și expediați. Mioara, dezamăgită de eșecul plăpumăresei, se erijă în îngrijitoare latentă, atentă, stringentă, opulentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
instrumente muzicale, animale, baloane... ,,Ai dinții stricați. Du-te la dentist!,, Încep turul prin Piața Amzei, pustie la ora asta. Muște lipicioase zboară și bâzâie pe lângă urechile mele. Râd prostește privind o măturătoare grasă , care gâfâie când se apleacă asupra fărașului din tablă veche. Simt soarele pe spate ca pe o apă clocotită. Doamne, ce de gunoaie! Mă iau după un câine cu urechi clăpăuge ca ale mele. E flămând și miroase bucățică cu bucățică asfaltul. Îl mângâi și se gudură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]