175 matches
-
mai mulți urmași ca să ne înveșnicim neamul. Pe mine bunica m-a învățat cum să fac să rămân groasă... Pe fătucile aistea de-amu doctorița le învață ce să facă să nu rămână... Ne moare neamul, Paraschivo! Că podoabele de fătuci nu știu ce-nseamnă înfrânarea de timpuriu și așa, după măritiș, nu mai pot face copii! Ptiu, Doamne, iartă-mă! Că nu-ți mai spune nimeni nici mamă și nici bunică. Așa te povățuiesc să le îndemni și tu pe fetele tale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
pe nume Felix. Femeile cartierului vehiculau însă zvonul că era vorba într-adevăr de o femeie, o văzuseră ele, dar nu tânără de treisprezece ani, ci una bătrână și urâtă, care-i făcuse farmece de amor veneticului, să-i pară fătucă puberă și-și lăsa acum carnea flască și pielea ridată mângâiate și acoperite de mătăsuri fine și giuvaericale de peste mări și țări, de prin Persia și Palestina. La un moment dat, Dimitrios nu a mai apărut în port la zilele
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
oi masacrate și le dădea drumul slobozi să turbeze și apoi să crape de foame sau sfâșiați de lupi. Nimeni n-a știut bine cum arăta, căci întotdeauna când tâlhărea se deghiza, luând cu ușurință orice înfățișare, chiar și de fătucă tânără sau de bătrân decrepit. Se spune că uneori se făcea chiar nevăzut, purtând la subsuoara stângă un medalion conținând o inimă de liliac, un ochi de găină neagră și un creier de broască râioasă. Umbla vorba că a prins
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
mulțumeau cu orice zdreanță, numai să îi acopere, au început să mănânce prost, de aceea comercianții care o protejau pe Aide s-au hotărât să nu o lase la mâna bișnițarilor din țara vecină. Niște hiene care se năpusteau la "fătucă" de cum o vedeau intrând în piață cu aerul acela de fetiță împinsă de la spate în mijlocul balului. Într-una din zile s-a iscat chiar o răfuială între bișnițarii din ambele țări din cauza lui Aide, soldându-se, din fericire, cu doar
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
În semn de Împăcare, apoi se uită curioși la Gicu. Da’ ce căutai tu pe transfăgărășan, duceai legumele la Înaltă altitudine? Că legume cărai... Și aveai cucoane pe marginea transfăgărășanului? Gicule, ai Încurcat transfăgărășanul cu centura și cucoanele alea cu fătucile de la margine de București... Sandu mai comandă o sticlă de Tămâioasă, În vreme ce Gicu face pe bosumflatul... Hai, Gicuță, tată, că-ți trece, Îl punem pe Ploieșteanu să cânte vânzătoare de plăceri te mai calmezi. Gore, ia fă-i o poză
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
și mă rugai pe mine să spun nevesti-tii că ai fost la ședință prelungită. De câte ori nu te-am scos eu din bucluc? Da’ acu, gata, ochii văd, inima cere, organismul nu și nu... Dacă aude consoarta că benoclezi felinarele la fătuci dulci și iabrașe mănânci conservă cu sardine În noaptea de revelion... Se zice reveion, sare Gicu, așa se zice, de ce nu Învățați și voi să vorbiți așa cum se vorbește? Gore aruncă un zâmbet superior. Ehe, uite unde era și lingvistul
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
ți-a dat gândul ăl bun - ne boșorogim. Da, Sandule (Gicu aprinde o țigară și pufăie dându-și importanță), timpul trece, nu poți să-l oprești, e timp, n-are stații ca tramvaiu’. Ne boșorogim. Ies pe stradă, văd numai fătuci, toate frumoase. Că avem femei, orice s-ar spune, nu ca alții... Țâță de mâță. Te uiți. Rămâi cu uitatul. Poftești. Rămâi cu poftitul. Ai gânduri. Da’ nu perverse, că suntem oameni serioși. Îți pare rău că-mbătrânești și că
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
seră-ntreagă din avutul obștesc cu melodia asta. Se vor ofiliiiiii garoafeeeeeeeeee... 06.05.2010 Auzi, da` asta a ta nu era pe motorină? Auzi, da` asta a ta nu era pe motorină? Televizorul prezintă chefliilor reclama În care două fătuci vor să meargă la o nuntă, În creierii munților, se opresc la o benzinărie, iar deșteapta de la volan, proprietara mașinii, pune benzină În loc de motorină. Apoi, când aude Întrebarea pusă de prietenă, se fâstâcește și lasă benzina să curgă pe jos
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
prima tinerețe, solitar, care nu umbla pe corăbii - se duseseră vremurile, nici nu-i plăcea marea, Învățase să Înoate tîrziu, pe la paisprezece ani, nu prea bine, prima lui prietenă, o sirenă, Îl tot bătuse la cap. O lăsase apoi pe fătucă să se bălăcească singură, el descoperise motocicleta; ani de-a rîndul, cu banda lui de rockeri pe roți, terorizase - mult spus - un cartier, uneori chiar Încă două, Învecinate; vreo cincisprezece inși, nici poliția nu le venise de hac, pentru că, de
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
avea Înregistrate cîteva zeci de filme importante; nu ținea cîine, pisică, papagal, nu creștea flori, și cît ar fi vrut să aibă toate acestea, dar i-ar fi trebuit o casă. Sau un apartament. Mai cheltuia, ocazional, cu cîte o fătucă... Nu avea copii; de aici liniștea și relativa Îndestulare, copiii erau niște devoratori de tihnă, În primul rînd; profitori - deloc inocenți, cum păreau, ei tot vroiau, vroiau, oferind În schimb doar drăgălășenii și pozne, mult pentru părinți; nu se pierdea
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
priviri, ca mai toți bărbații, atîtea femei; nu violase În gînd nici una, i se dăruiau virtual. De la un timp, așa ceva se Întîmpla tot mai rar. Nu prea mai era nevoie să tot despoaie, În minte, stoluri de fetișcane, ca altădată; fătucile umblau acum aproape ca pe plajă - străzile, vara, erau pline; pentru nenumărate adolescente, Îmbrăcămintea devenea un accesoriu tot mai incomod. Nițel sucit, Thomas Începea, tot În gînd, să le acopere coapsele cu fuste ceva mai potrivite, chiar și pulpele; În
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
bărbat În jur de patruzeci de ani era numai bun la toate, pe urmă lucrurile se mai schimbau: și bărbat, și femeie, după vîrsta asta, apucau, la o adică, ce mai puteau. Mai venea la mascul andropauza, vroia În preajmă fătuci; un dobitoc, mai bine singur. Nici așa. Cu Adanil, Thomas murea și Învia În fiecare noapte; vremea era Încă potrivită; erau nenumărate Adanil, trebuia doar să le găsească, Îl găseau și ele, se adulmecau. Doar că multe dintre acestea vroiau
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
de misterioasă lumină spirituală, se pregăteau să dispară, Augusto simți că valul de foc îi străbătea corpul, inima îi bătea ca un ciocan în piept și capul stătea parcă să-i explodeze. — Vă e rău? - îl întrebă don Fermín. — Ce fătucă, ce fătucă! - exclama doña Ermelinda. — Admirabilă! Maiestuoasă! Eroică! Ce femeie! O femeie dintr-o bucată! - zicea Augusto. — Asta e și părerea mea - adăugă unchiul. — Scuze, don Augusto - tot repeta mătușa -, scuze; fătuca asta e un mic arici, cine-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
lumină spirituală, se pregăteau să dispară, Augusto simți că valul de foc îi străbătea corpul, inima îi bătea ca un ciocan în piept și capul stătea parcă să-i explodeze. — Vă e rău? - îl întrebă don Fermín. — Ce fătucă, ce fătucă! - exclama doña Ermelinda. — Admirabilă! Maiestuoasă! Eroică! Ce femeie! O femeie dintr-o bucată! - zicea Augusto. — Asta e și părerea mea - adăugă unchiul. — Scuze, don Augusto - tot repeta mătușa -, scuze; fătuca asta e un mic arici, cine-ar fi crezut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
aprindeți așa, don Augusto, nu vă aprindeți așa! Nu vreau să spun decât ce-am spus. Ea..., cea pe care dumneavoastră nu vreți s-o menționez, m-a disprețuit, m-a expediat, iar eu m-am întâlnit cu acea sărmană fătucă, pe care altul a disprețuit-o și... Augusto nu se mai putu stăpâni; întâi se îngălbeni la față, apoi se congestionă, se ridică, îl apucă pe Mauricio de ambele brațe, îl săltă și-l proiectă pe sofa, nedându-și seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ziua decupează etichete, scot capace și le trimit, așteptând izbăvirea de sărăcie în mod glorios. Vine Horia Brenciu și îți scandează numele, într-o duminică seara: „Maricica Acucului, Broșteni 5, Vaslui, a câștigat o sută de mi-li-oa-ne!”... În jurul lui, opt fătuci deghizate în majorete își scutură fundulețele a bucurie trucată sau, mai rău, autentică. Te-ai supărat pe ei, că nu găsesc soluții productive. Nostalgia lor este după siguranță, nu după Ceaușescu, după minime certitudini. Dacă nu-și pot face nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
despacheta lucrurile ? Melissa se întoarce spre mine. Probabil că s-au șifonat, așa că ar cam trebui călcate. Simt o ușoară împunsătură în inimă. Adică n-are de gând să-și despacheteze singură lucrurile ? Ce sunt eu, servitoarea personală a acestei fătuci ? — Poate că-mi iau cărțile cu mine în grădină, adaugă aceasta relaxată. Crezi că-mi poate aranja grădinarul o masă la umbră ? Trish se uită cu maximă admirație cum Melissa scotocește printr-un rucsac plin de manuale. — Fii atentă câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cabine. Parcă le binecuvânta. Instalația de dezinfectat cu microunde nu funcționa. Scosese totuși mașinăria aceea pentru că așa cerea protocolul și, în caz că trecea pe acolo vreun observator de la Comisia Europeană, să se convingă că investiția nu fusese deturnată, după cum scrisese o fătucă în Vestitorul sărăcean, gazeta locală. Cei doi îi urmăreau mișcările rapide, profesionale, ușor agitate. Omul se vedea că era grăbit. Poate chiar nervos. Îl trădau gesturile, oricât încerca să pară dezinvolt, stăpân deplin pe nervi și vidanjă. Agitat, și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
nu reușeau să învingă plictiseala ce mă cam învăluia. După vreun sfert de oră, am găsit un localnic mai bine informat care m-a îndrumat să merg la sediu, unde urma să fiu întâmpinat de directorul școlii. în fața ușii, o fătucă frumușică mă aștepta zâmbitoare: - Bună ziua! Dumneavoastră sunteți tovarășul de la partid, de la Iași? Nu prea eram eu de la partid, că nici membru nu eram, dar bănuind că așa trebuia să fiu, am confirmat. - Dacă doriți, haideți să intrăm că am eu
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
-l dădeam cu bere sau cu apă cu zahăr, purtam cercei mari de plastic rotunzi și roșii, ciorapi negri de plasă. De ciorapi eram tare mândră, mai ales că mă umilisem destul ca să fac rost de ei de la Mioara, o fătucă cu care fusesem în tabără și care locuia în apropierea căminelor de studenți străini de pe Palade. Maică-sa era femeie de serviciu pe acolo și făcea rost de o groază de chestii exotice - săpunuri, ciorapi: șampon. Mioara își dorea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
să spun lucrurilor pe nume... Nu mă feresc să zic cioroi sau negrotei ori să descriu cum un armăsar din ăsta futăcios își vâră scula lui purpurie, mare cât toate zilele, în gaura căscată și sângerândă a curului unei biete fătuci albe, frumoasă și delicată ca o floare. O floricică abia trecută de vârsta primei comuniuni, cu jupoanele mirosind a levănțică. Doamne, cât mi-e de silă de așa ceva! Doamne! Îmi dădeam seama că greața cu care lupta era, de data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
A rănit gingia? — Măseaua se mai poate vedea încă. Mi-am luat haina din sala de așteptare ca o seră - mai erau două persoane acolo, șterse și pline de sine, ca mai toate umbrele din sălile de așteptare. Am plătit fătucii care împletea ascunsă în spatele ghișeului fără geam: cincisprezece lire și o casetă video. Nici urmă de chitanță. Evaziune fiscală. Eu o ghidonez pe Selina când e vorba de evaziune fiscală. Nu ținem nici un fel de registru: nu există nimic, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mai sincere condoleanțe, urându-ne să ne fie sărbătoarea de cap și să ne rupem gâtul la prima curbă. Printre cei câteva sute de degerați naționali, ce s-au încumetat să vină la Arcul de Triumf din București, se vânturau fătuci cu microfoane în mâini și cu bujori roșii ca focul în obraji, care puneau întrebări cu mult schepsis de genul: Ce înseamnă pentru dumneavoastră ziua de 1 Decembrie?", "Vă iubiți țara?", "De ce vă iubiți țara?", Vă mândriți că sunteți român
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
să fii discret, aruncă ea, după care trecu la o abilă imitație de accent scoțian graseiat: Maddy, fetițo, n-ar trebui să te vânturi prin locuri atât de nepotrivite. Nu se face să fii văzută în compania unor persoane indezirabile, fătuco. Picioarele îmi tremurau ca pe vremuri, când așteptam gongul primei reprize. Sunt polițist, am îngăimat. Madeleine Sprague reveni la vocea ei normală. — Ooo? Deci mai nou tati cumpără și polițiști. — Nu m-a cumpărat. Îmi întinse banii și mă măsură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cămăruța aceea verde de la San Quentin. Madeleine, care-și plimba degetele de la picioare de-a lungul gambei mele, se bosumflă: Tati, monopolizezi conversația și-l obligi pe Bucky să facă frumos pentru cină. — Să fac și eu frumos pentru cină, fătuco? Chiar dacă eu sunt cel care a pus pâinea pe masă? Bătrânul Sprague era furios - se vedea după petele roșii de pe față și după felul în care hăcuia bucata de carne din farfurie. Mânat de curiozitate, l-am întrebat: — Când ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]