470 matches
-
numeroase mesaje ale copiilor, adolescenților și persoanelor adulte care au trăit În mijlocul naturii, au cunoscut nemijlocit și au auzit atâtea Întâmplări adevărate despre lupi, din care se desprinde comportamentul duios sau agresiv al lupilor, iar altele sunt simple povești sau fabulații despre agresivitatea acestei monumentale specii a naturii care, prin Încrucișare de generații și generații la rând cu câinii, au transmis, pe cale ereditară, acestora din urmă, Întreaga lor zestre genetică, cu tot ce au bun și rău În ființa lor. Încă
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
persistent și actual mit al modernității ține de o dimensiune ascunsă a activităților umane (totdeauna ceea ce este ascuns e și fascinant) teroriștii și antiteroriștii, actiunile teroriste și cele de comando. Nici nu mai știi ce e adevar și ce e fabulație, din moment ce mai mult de jumătate din filmele de acțiune au ca subiect scenarii sau acțiuni recoltate din aceasta zonă a realității. Filmul de acțiune e una, realitatea e, de cele mai multe ori, alta. Teroriștii și cei care sunt puși să-i
by Gabriel Toma [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
ceea ce susține aceasta. Biserica îi spune omului vorbe, istorii, pilde, dar nici o dovadă palpabilă a acestor afirmații. Omul obiș nui t vrea dovezi și are dreptate. Altfel de unde să știe acest o m c ă totul nu este decât o fabulație, o poveste ca toate poveștile . Cum să creadă acest om în existența unui Dumnez eu bun și atotputernic când există atâta nedreptate pe l ume? Biserica nu știe să explice această contradicți e. Cu ce argumente susține Biserica să crezi
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
sale, personalități istorice, acționează de fapt ca niște marionete în mâna unor forțe nec uno scute, care le determină existența. Scriitorul denumește aceste forțe Destin, atunci când acționează în ambele direcții și Providență atunci când acestea ajută omenii. Și nu este o fabulație, ci realitatea de zi cu zi a speciei umane . Deci putem spune că destinul există pentru că p rea mulți oameni s-au convins de existența lui. Dar indiferent care ar fi cauza, reținem faptul că este ceva sau cineva care
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
Syene). Deși nu e sigur, în general este acceptat faptul că aparține lui Palladius și scrierea Despre popoarele din India și despre brahmani, un mic tratat în două părți; a doua parte nu e altceva decît refacerea unei opere de fabulație a lui Arrian (secolul al II-lea d.C.) care conține relatarea întîlnirilor lui Alexandru cel Mare cu brahmanii din India. în prima parte, autorul, care declară că a călătorit spre India, dar s-a oprit la hotarele acesteia, reproduce ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de roman, studii și recenzii la „Revista Fundațiilor Regale”, „Vremea”, „Viața românească”, „România literară”, „Curentul familiei” ș.a. Constelației spirituale a „proustienilor” literaturii române i se integrează și C. Spirit rafinat, meloman, stilist remarcabil și fin analist, lipsit însă de darul fabulației și de forța necesară construcțiilor ample, el este înclinat să sondeze psihologiile cele mai tulburi, preferința pentru incert, ambiguu, echivoc manifestându-se cu consecvență de-a lungul întregii sale opere. Romanul de debut, Sfârșit de spectacol (1941), ca și cel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286376_a_287705]
-
și “bucătăria lui Faust”, laboratorul său s-a aflat într-un turn din mănăstirea Maulbronn. Ceea ce i-a dezamăgit pe istoricii literari a fost latura pestriță, cu inflexiuni tonale de legendă a mărturiilor. Dar ceea ce a contribuit în plus la fabulația din jurul numelui său de rătăcitor nepotolit și de o curiozitate inepuizabilă a fost sfârșitul lui. Dispărut printr-o moarte violentă pe când lucra în laborator, acesta a încurajat credința de a fi târât de către Diavol cu care colabora în mod obișnuit
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
iar cel ce înfăptuiește trebuie să posede un mecanism etic foarte bine format. Așadar, drumul faustic a ajuns la ideea de a face bine pornind de la cucerirea și contemplarea Frumosului bine ordonat. Între creator și operă În ceea ce privește felul cum întreaga fabulație faustică s-a oglindit în viața lui Goethe, ar fi o greșeala să-l identificăm până la confundare pe Goethe cu Faust. Însă intervine puterea modificatoare a metaforei ce poate preschimba un lucru până la nerecunoaștere. Este adevărat ca tragedia Faust a
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
pentru fiica sa, Anima, în 1942, când se găsea deja izolat în Berlinul național-socialist aflat în război, Schmitt recitește istoria europeană în lumina opoziției elementare dintre pământ și mare, dintre organizarea politico-juridică continentală și cea maritimă, derivând de aici o fabulație vertiginoasă: cea a unei "filozofii a istoriei" care vede în spatele evenimentelor potențe elementare lucrând în mod tainic, precum pământul și marea, Behemot și Leviathanul, dar și tehnica. Aceasta din urmă a făcut posibilă cucerirea mărilor, și prin urmare noua formă
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
de natura expresiei poetice, și în special de aceea a limbajului poetic contemporan. *14(a) Cel de al patrulea termen pe care-l analizăm este acela de "mit", care în Poetica lui Aristotel apare cu sensul de intrigă, structură narativă, "fabulație". Antonimul si contrapunctul lui este logos. "Mitul" este narațiunea, povestirea ca gen opus disertației dialectice, expunerii ; el reprezintă, de asemenea, exprimarea irațională sau intuitivă în contrast cu exprimarea filozofică sistematică : mit este tragedia lui Eschil în comparație cu dialectica lui Socrate. *15 Mitul", un
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
un subiect, un obiect și o legătură de un tip particular prin intermediul simulacrelor - nimic nu e posibil. Al doilea moment: mașinăria antiplatoniciană construită de Democrit funcționează așadar împotriva a ceea ce este adevărat, contra zeilor și a sufletului imaterial și depășește fabulațiile pitagoriciene reciclate de Platon. Ideea de soartă, care trimite la o transcendență, nu are sens; dacă există totuși, soarta este relativă la o serie de cauzalități materiale reductibile la un proces de cunoaștere. Democrit recurge la rațiune, pe care o
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
adevăr victime și că au fost păgubite cu adevărat. În ce-l privește, vinovatul dispune de toate mijloacele, cele mai bune, dar și cele mai rele, pentru a ieși din încurcătură: mărturii false, minciuni, mitomanie, neadevăruri, tăgăduieli, deformări ale adevărului, fabulații. În fața tupeului mincinosului, individul de bună-credință e pierdut: dacă vinovăția nu a fost probată și nimic nu-l acuză temeinic pe vinovat, justiția nu dispune de mijloacele de a-i face dreptate. Apelarea la mărturii - o garanție teoretică a priori
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
a unui trup muritor: realitatea coincide foarte exact cu ceea ce vedem, simțim și percepem, cu ceea ce ne arată simțurile. Epicurismul combate aproximările teoretice care recurg la explicații mitologice. Nici în această privință nu ne putem împiedica să ne gândim la fabulațiile platoniciene: Prometeu și Epimeteu în Protagoras, androginul din discursul lui Aristofan sau nașterea iubirii în Banchetul, atelajul înaripat din Phaidros, peștera din Republica, Atlantida din Timaios, infernul din Phaidon, sau chiar Gyges, greierii, Er, Theuth, tot atâtea ficțiuni destinate să
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
logice. Epicur avansează idei imanente asupra compoziției unui curcubeu, a naturii unui fulger, a cauzelor trăsnetului, a originii ploilor, a formării norilor, asupra comportării unei stele căzătoare, a construcției lumilor și a compoziției materiei. Niciuna nu face apel la ficțiuni, fabulații sau alte povești pentru copii. Într-un îndemn conclusiv, el cere excluderea mitului. Gândire puternică, oricând de actualitate... Pentru a mai arunca o piatră în grădina platoniciană, filosoful atomilor îi recuză - fără să-i numească! - și pe cei care studiază
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
nu vrea astfel de oameni: el îi vrea autonomi, vindecați de superstiții, dezrobiți. Moartea nu e ceva de care să te temi. Metempsihozele și metensomatozele, aceste vechituri orientale aduse pe meleagurile grecești de Pitagora și reactivate de Platon țin de fabulație; necumpătarea pe pământ nu se plătește cu reîncarnarea într-un animal demn de dispreț într-o altă viață; nu există alte perspective post-mortem decât descompunerea atomică, dezagregarea compușilor; desigur, trebuie să convenim asupra eternității materiei și a imortalității atomilor, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
suferinței. Ceea ce este bun caracterizează fie absența suferinței, fie suprimarea ei. În afara de asta, nimic nu este adevărat... Răul nu vine de la păcat, suferința nu-și are rațiunea într-o greșeală care ar trebui ispășită. Filosofia lui Epicur evită toate fabulațiile care-i culpabilizează pe oameni și trimit genealogia negativității la o datorie contractată de ei în Vârsta de Aur, pe care ar trebui s-o achite în cursul vieții, transformându-și existența într-o vale a plângerii, în durere și
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
pe care ne-o putem face despre acea masă de scribi care confecționează creștinismul plecând de la un Iisus de ficțiune între sfârșitul secolului al IV-lea și începutul secolului al V-lea din era noastră... Dughenele în care se elaborează fabulația creștină presupun o elogiere a textelor biblice simultan cu încropirea unei discreditări a operelor incompatibile cu creștinismul. Materialismul radical, ura față de religie și față de preoții ei, deconstrucția lumilor nevăzute pe care le putem găsi în De rerum natura includ de
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
delirul lor de invenții, tehnicile puse la punct pentru a evita să privească ceea ce trebuie văzut. Negare, rea-credință, refulări, proiecții, bovarism, tot atâtea mecanisme de apărare organizate timp de secole de către oameni pentru a evita cruzimea evidenței. Tot atâtea ficțiuni, fabulații, mituri care împovărează inteligența și stânjenesc înaintarea către adevărata filosofie - cea care produce înțelepciunea, pacea cu sine, cu ceilalți și cu lumea. Nici optimist, nici pesimist, Lucrețiu pune bazele unei gândiri tragice. El nu optează nicio clipă pentru cea mai
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
a unor auguri plănuiește să construiască taman pe ruinele Grădinii un fel de proiect imobiliar menit să șteargă orice urmă a Magistrului pasionatului poet! Deși Epicur manifestă unele reticențe în privința poeziei, suspectată că ar vehicula povești și că ar servi fabulațiilor mitului, Lucrețiu scrie aceste mii de versuri pentru a-l converti pe Memmius la conversația filosofică epicuriană. Doctrina pare amară, seamănă cu o băutură de leac austeră, e ca un medicament cu gust puternic, cam ca absintul, dar asta n-
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
luptă, conduce asalturi, dă lovituri crâncene și se hrănește cu cadavre părăsite pe câmpul de bătălie intelectual. Poemul expune o odisee marțială contra a tot ceea ce îi împiedică pe oameni să se bucure, deci să trăiască: temeri, frici, iluzii, ficțiuni, fabulații. Pe linia de ochire se află mitologiile laice și religioase. Nici zei, nici maeștri, doar Venus... La Lucrețiu, poetul, filosoful și omul de știință se suprapun: a scrie mii de versuri în latină, a elabora noțiuni, a efectua trecerea de la
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
unei vârste incerte, tranzitorii, marcată de accentul experimental al trăirilor. Tragismul evenimentelor este dat de psihologia protagonistului, Vlad Robescu (Relu, „micul Tristan”), predispus la reverii romantice și disponibil pentru aventuri senzaționale și mistere de roman polițist. Întâmplări reale și multe fabulații, întreținute de mirajul cinematografic și de lecturi, compun un eșafodaj plin de elemente surpriză, în care se recunosc vechi trucuri literare. Relu și Olly von Stein, alias Olenka Orlowsky (cu o genealogie artificial complicată), actriță germană și spioană pentru cauza
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287227_a_288556]
-
majoră. Această problemă a „imaginii de sine”, a modului de a apărea al propriului eu În fața celorlalți este una dintre problemele centrale ale psihologiei morale. Ea are la bază pulsiunile supraeului, adesea, manifestate sublimativ sub forma unor pure fantasme sau fabulații, care se impun persoanei cu mai multă forță decât realitatea propriei și persoane și vieții. De regulă, fiecare individ Își construiește o „biografie paralelă” care este fie exagerarea, fie schimbarea completă a biografiei sale reale. Imaginea de sine este condiția
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
una de cealaltă și se condiționează reciproc, atât din punct de vedere psihologic, cât și cultural, moral și religios. Miturile sociale sunt realități absolute peste care nu se poate trece, chiar dacă din punct de vedere formal ele au caracter de fabulație simbolică. Ele nu pot fi negate, având o valoare și o funcție deosebit de importante. În sens psihologic și moral, miturile sociale sunt expresia mentalității colective. Ele exprimă idei, reprezentări și aspirații comune tuturor membrilor cetății. În virtutea acestor mituri, care sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
susține. Apropie sau depărtează, Înlătură. Dar cuvântul nu este numai consolator. El poate avea și o acțiune psihomorală negativă, demolatoare, adesea chiar extrem de nocivă, devastatoare pentru interlocutor, sau poate fanatiza grupul de indivizi cărora li se adresează. Este cazul minciunii, fabulațiilor, intrigilor, calomniei. Toate se pot ascunde sub cuvinte frumoase, pline de bune intenții, dar adesea „Drumul către Infern este pavat cu bunele noastre intenții”, pe care le strecoară cuvântul interlocutorului cu intenții psihomorale precise. Orice cuvânt sau „mesaj verbal” poate
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
autoritar, care caută să-și construiască o supraidentitate În raporturile sale cu ceilalți; bă tipul Închis, rece, rigid, izolat, dominat de nevoile primare, indiferent față de lume, cu dificultăți de identificare În raport cu ceilalți; că tipul expansiv, de factură mitomaniacă, Înclinat către fabulații, instabil și agresiv, proiectat către viitor, atașat de modelul patern; dă tipul regresiv, nesigur, Întors către trecut, de modelul matern, cu tendințe de refugiu, incapabil de a relaționa cu alții sau de a menține o relație Îndelungată. Există o diferență
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]