172 matches
-
12) Tulburări funcționale fiziologice de cauză psihogenă - factori psihologici care influențează sau generează tulburări psihice 13) Psihalgii - dureri psihogene 14) Stări reactive acute - situații de stress acute 15) Tulburări de adaptare - situații de stress cronice 16) Alte tulburări nevrotice - tulburări factice - sindromul Münchausen - simularea Descrierea formelor de nevroză Cele prezentate mai sus oferă un tablou de ansamblu al formelor clinice de nevroză, așa cum sunt ele sistematizate în clasificările nosologice. În ceea ce ne privește reținem următoarele forme clinice, pe care le vom
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
suntem mai departe decît oricînd de adevărata libertate, mai departe decît oricînd de aceea facultate a poporului de a-și fixa singur dările în proporție cu puterile lui. Statul nostru centralizat cere, mereu cere, pentru necesități de lux, pentru necesități factice chiar, și - din pămînt din iarbă verde - banii trebuie să iasă. Aici nu se mai întreabă nimeni dacă vrea sau poate să plătească: trebuie să plătească căci mecanismul din centru îi cere mereu și-n fiecare an cheltuielile se sporesc
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
jurnal, ci un sistem narativ pe principiul Decameronului, în care planul exterior e mereu străpuns de planuri lăuntrice. Astfel întîlnim acolo o istorie cu bandiți italieni, pe tema monstrului sensibil, de tipul Quasimodo, detestat de lume. Veselia e agreabilă și factice, ținuta generală ușuratică și persiflantă, rezultatul artistic o colecție de planșe impresioniste de un exotism cald, în mijlocul cărora atrage atenția în mod deosebit piața africană cu amestecul de arabi, berberi, negri și evrei, cu grămezile de curmale putrede, harbuji necopți
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
fi cazul să salveze o existență, poetul ar renunța "în fine" la artă, pentru care și-a sugrumat iubirea, renunțare care este un sacrificiu teribil, făcut însă odată pentru o femeie posedată "din tălpi și până-n creștet". Tristeța poetului e factice și erotica fanfaronă, și din totul se rețin unii psalmi, fără misticism adânc, care au totuși, prin rotația lor litanică, o remarcabilă suavitate verbală (amintind puțin umilitățile lui Péguy și ale lui Claudel): Pre Domnul lăudați-L, Câmpiile și munții
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
era condusă de doi-trei împărați (evident, unul era chiar Napoleonul său cu bicorn), iar cei aflați atunci la cîrma lumii erau... ce erau?... niște nebuni. Pînă să ajungem la zahanaua Bucium, tăcerile noastre vag-jenate nu însemnau altceva decît situarea defel factice în formula Stelică. O secundă, trăiam cu toții în capul lui Stelică. Doar al doilea, al treilea pahar ne reașeza în ordinea (înșelătoare?) dăinuind din vecii. Și asigurîndu-ne împăcarea (lașă?) cu datul primordial. Butadei lui Eluard, "frații care văd" (despre pictori
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fond, ca o făptuire (un "fact") al Dasein-ului. Sens de temei are acesta, dar numai pentru propriile sale făptuiri pe linia posibilității sale de a fi; și ființa are un asemenea "sens", dar numai pentru Dasein-ul care își constituie structura factică, în alți termeni, pentru Dasein-ul în act. Așadar, niciunul dintre acestea nu apare cu un sens metafizic, drept temei transcendent al tuturor lucrurilor, adică al tuturor ființărilor, între care nu există decât deosebiri de specie, nu propriu-zis ontologice (reglate de
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
al Dasein-ului, de "situația" sa coordonată prin principiul preeminenței sale ontic-ontologice; tocmai această dublă predeterminare a sa ontic-ontologică, prin sine și prin ființă constituie necesitatea analizei în scopul de a scoate la iveală nu atât temeiul Dasein-ului, cât structura sa factică reprezentând sensul său propriu de a-fi-în-lume. Posibilitatea, prin urmare, ține de o constituție de ființă, care este dată, dar care, în ciuda acestui fapt, rămâne in actus și, întrucâtva, ascunsă înțelegerii. Necesitatea însă ține de actul scoaterii din ascundere, în sensul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
țin, atunci simpla lor descriere nu mai are puterea de a le revela; este necesară, pentru acest scop, o reducție de tip fenomenologic, care să indice intenționalitatea Dasein-ului împlicată în propria sa constituire existențială. De aceea o descriere a "structurii factice" a acestuia nu mai este suficientă pentru a-l lăsa să se ivească în ceea-ce-este el însuși. 3.3.2.2. Principiul "fenomenologic" al analiticii existențiale: adevărul; orizonturile intenționale ale enunțului Pe baza celor câteva observații formulate mai sus, privind
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
corespunzătoare. Am mai putea spune, în acest moment al cercetării, doar că evidența, ca principiu logic al analiticii existențiale (în formula completă a actului-de-principiu), îngăduie, odată socotită după funcțiile sale ontologic-existențiale, referitoare la rezultatul unei operări, o descriere a constituirii factice a Dasein-ului, a "trecutului" său, a genezei sale fenomenologice, pornind de la ceea ce el este la un moment dat, dintr-un anumit punct de vedere; o descriere existențielă. Dar în felul acesta, deși se produce o reorizontalizare a condiționărilor discursului, cu
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ci este timp, adică se constituie pe sine prin extaze temporale (cele autentice: reiterarea, clipa și premergerea), care ghidează înseși posibilitățile de a fi ale Dasein-ului. În schimb, adevărul, ca (posibil) principiu fenomenologic al analiticii existențiale, poate susține o reconstituire factică (făptuitoare) a ființării căreia îi este constitutivă relația cu ființa, în întregul ei. Potrivit înseși reglementărilor judicativ-constitutive, gândirea cea mai profundă și nu mă îndoiesc că gândirea a atins adâncimi neobișnuite în proiectul heideggerian se gândește pe sine și ea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
o "pragmatică logică"; aceasta din urmă fiind firească pentru contextul în cauză, dacă ținem seama de preeminența ustensilică a ființării pusă în sens de Dasein, de antecedența "deținerii prealabile" față de "privirea prealabilă" și a acesteia față de "conceperea prealabilă" în structura factică a Dasein-ului, altfel spus, de funcția propedeutică a unei hermeneutici a facticității în constituirea structurii (existențiale a) Dasein-ului. Problema în cauză ar avea, potrivit lui Heidegger, puternice înrâuriri asupra demersurilor filosofice în genere. La prima vedere, ne aflăm în fața unui comentariu
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sens răspunsul adecvat, iar în contextul analiticii existențiale, se poate ivi îndoiala privind valabilitatea în sine a ființei și a ființării, în măsura în care aceasta din urmă este ceva numai pe temeiul ființei, ea însăși "deschisă" de Dasein. Din această perspectivă, constituirea factică a Dasein-ului, ceea ce ar corespunde unei "ontologii" a acestuia, capătă rolul de analiză pregătitoare a ontologiei ca atare; tocmai de aceea ea este "ontologie fundamentală". Întoarcerea la analitica existențială, așa cum ea a fost desfășurată în Ființă și timp, a devenit
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ființială. După cum îl prezintă Heidegger, enunțul nu este desprins total de determinarea sa judicativă. Cele două determinări logice (judicative), formal și alethic, deși resemnificate fenomenologic, socotite, altfel spus, existențiali, nu-i lipsesc enunțului; astfel încât, condiționarea sa (a enunțului) în structura factică din care face parte ar putea să fie doar aparentă. E drept, formalul nu mai constă acum decât în abstracție: ființarea-simplu-prezentă, corelatul "obiectual" al enunțului, survine prin abstragerea tuturor sensurilor ustensilice ale ființării-la-îndemână. Dar nu cumva în felul acesta formalul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
autentică el este autonomizat și rupt de enunț. Totuși, atâta vreme cât este ținut în structura existențială a enunțului, adevărul are sensuri judicative clare, de natură formală, în primul rând sensul de corespondență. Pe de altă parte, enunțul nu apare, în structura factică a Dasein-ului, ca un fapt (făptuire) prim (primă) în raport cu alte "facte" din structura existențială a acestuia. Ceea ce înseamnă că puterea sa de acoperire a normativității constitutive în analitica existențială nu este maximă. Să cercetăm structurile ființiale descoperite (intențional) prin enunț
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
O lămurire a acestuia deschide calea unei înțelegeri a reducțiilor amintite mai sus. Până la urmă, întrucât toate sensurile construcției heideggeriene conduc către Dasein desigur, în măsura în care acesta, ca existență, își păstrează propriul ca fapt de-a-fi timpul însuși se dizolvă în structura factică a acestuia, metodologic având loc o reducție fenomenologică a întregii lumi filosofice (în esență, judicativ-constitutivă) la ființă, în fond, la verb (a fi), adică la Dasein. Tematic, însă ceea ce este cu totul semnificativ pentru constituirea fenomenală Dasein-ul se topește în
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în esență, judicativ-constitutivă) la ființă, în fond, la verb (a fi), adică la Dasein. Tematic, însă ceea ce este cu totul semnificativ pentru constituirea fenomenală Dasein-ul se topește în timp: acesta din urmă este, în primă instanță, orizontul intențional al constituirii factice a celui dintâi, apoi operatorul intențional, ca timporizare; abia acum identitatea formal-metodologică dintre timp și Dasein devine ea însăși totodată tematică, în alte cuvinte, completă. Dar aceasta înseamnă că Dasein-ul se pune pe sine, intențional, ca temă. Și iată cum
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
posibilitate. Din acest motiv, Dasein-ul este situaționalizat în privința "activității" sale corespunzătoare, pe de o parte, intenționalității constitutive proprii pentru ceea-ce-el-este la un moment dat, iar pe de alta, ființei sale ca putință de a fi în mod originar, adică morții. Factic, Dasein-ul se află în situații existențiale, adică în raporturi determinate cu "lumea", toate desprinse din putința sa originară, aceea reprezentată de moarte și de împlinirea sa ca "ființă întru moarte". Tocmai de aceea, situaționalizat existențial, dar în sensurile tocmai indicate
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
trimite de la bun început către un sens fenomenologic-existențial încărcat cu o funcție de semnificare clar determinată: utilizată de autor pentru a desemna un existențial foarte important în constituția ontologică a Dasein-ului, ea ține în semantica sa câteva sensuri fundamentale ale intenționalității (factice a) acestuia. Contextual, expresia desemnează un fenomen cerut de constituirea "fenomenului ca", unul dintre "operatorii" enunțului, el însuși conceput de Heidegger drept existențial ce caracterizează "înțelegerea". Aceasta din urmă, împreună cu "situarea afectivă" și "discursul", caracterizează, la rându-le, "starea de
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
operatorii" enunțului, el însuși conceput de Heidegger drept existențial ce caracterizează "înțelegerea". Aceasta din urmă, împreună cu "situarea afectivă" și "discursul", caracterizează, la rându-le, "starea de deschidere originară a faptului-de-a-fi-în-lume."182 Ceea ce ne interesează acum nu este însă descrierea structurii factice a Dasein-ului, pe acest registru ale "stării de deschidere", ci reconstituirea acesteia, în chiar registrul amintit care cuprinde trei fenomene: "deținerea prealabilă", "privirea prealabilă" și "conceperea prealabilă", toate aflate în structura existențialului "înțelegere". Re-constituirea urmează firul constituirii heideggeriene, deși sensul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în sensul unei constituiri fenomenale. "Fenomenul care ar trebui atins când vorbim despre structurile formale de 'legare' și 'separare' (care aparțin enunțului n. C.), mai exact despre unitatea acestora, este fenomenul de ceva-ca-ceva."184 Această reconsiderare, din perspectiva unei intenționalități factice, a celor trei instanțe de constituire fenomenală a obiectului înțelegerii și explicitării ca enunț, este, de fapt, o reconstituire a sensului pe care ele îl au în operarea reducției judicative. Ne-am putea întreba dacă reducția operează aici în mod
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
poate conduce către alte "obiecte" decât cele identificate în construcția "existențială" propriu-zisă (analitica existențială). Cert este că reducția poate clarifica, prin reconstituire, statutul "legitim" al celor trei instanțe despre care este vorba acum, mai întâi al structurii intenționale ceva-ca-ceva. Spațiul factic pe care Heidegger îl are în vedere vorbind despre cele trei "fenomene" aparține "constituirii existențiale a locului-de-deschidere", adică a stării-de-deschidere a Dasein-ului. Trei existențiali fundamentali situarea afectivă, înțelegerea (și explicitarea) și discursul sunt exprimați în termeni "operaționali". Impresia imediată este
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
auto)constituire ale Dasein-ului? Starea sa de deschidere, având un sens numai dacă este prinsă într-o reciprocitate constitutivă, fiind "umplută", altfel spus, cu ceea ce va căpăta statut de "fenomen" (ființare, ființa etc.), nu este ea prefigurată intențional în structura factică a Dasein-ului? Și nu cumva însăși "structura sa factică" este de natură intențională, de vreme ce ea cuprinde orice act de constituire care își are originea în Dasein-ul însuși? Dacă admitem o asemenea determinare a acestuia, atunci trebuie căutate două elemente esențiale
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
un sens numai dacă este prinsă într-o reciprocitate constitutivă, fiind "umplută", altfel spus, cu ceea ce va căpăta statut de "fenomen" (ființare, ființa etc.), nu este ea prefigurată intențional în structura factică a Dasein-ului? Și nu cumva însăși "structura sa factică" este de natură intențională, de vreme ce ea cuprinde orice act de constituire care își are originea în Dasein-ul însuși? Dacă admitem o asemenea determinare a acestuia, atunci trebuie căutate două elemente esențiale care dau identitate oricărei relații intenționale: pe de o
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
structuri intenționale decât "ceva-ca-ceva". Pentru reconstituirea acestui nivel intențional al existenței Dasein-ului trebuie mers către cei doi "ca": desigur, pentru a-l reconstitui pe "ca" pur și simplu. Trebuie însă sesizată o anumită duplicitate a pozițiilor acestor elemente ale intentionalității factice a Dasein-ului și, de asemenea, sensul biunivoc al funcțiilor pe care le au elementele structurilor intenționale și constituirile fenomenale din acest orizont: fiecare structură având și funcție de fenomen, fiecare fenomen "activând" ca structură intențională pentru că a căpătat sens de prealabil
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a făcut printr-un singur reper: structura intențională ceva-ca-ceva. Existențial, "fenomenul ca" este plasat de Heidegger, cum știm, în orizontul "înțelegerii", componentă a locului-de-deschidere a Dasein-ului. Logic, adică raportat la fenomenul ca atare, anume enunțul, care se constituie prin intenționalitate factică în orizontul înțelegerii, "ca" reprezintă antepredicativul, un element al enunțului care nu apare ca atare în structura formală a acestuia, deși este prezent ca o condiție de constituire a legăturii termenilor care îl alcătuiesc. Poziția sa antepredicativă înseamnă, în primul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]