222 matches
-
În plus, în cazurile severe a fost dovedit rolul: - cascadei complementului. Acesta este implicat în patogenia infecțiilor sistemice bacteriene prin intermediul fracțiunilor C3a și C5a, care stimulează producția de TNF-a din sistemul monocito-macrofagic. Consecințele activării complementului de către LPS sunt: - argumentarea fagocitozei prin favorizarea opsonizării; - eliberarea de factori chemotactici pentru PMN; - interferarea coagulării; - eliberarea de histamină din mastocite. În stadiul final al cascadei complementului, membrana celulei țintă este atacată și distrusă, astfel că principala consecință a activării acestuia este citotoxicitatea (41, 62
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
și generală; - continuarea antibioticoterapiei și reechilibrării hidroelectrolitice; - stimularea peristalticii; mobilizare precoce și reluarea alimentației. Tratamentul cu antibiotice Antibioticoterapia în peritonitele acute are mai multe scopuri (61, 177): - limitează difuzia infecției din cavitatea peritoneală;scurtează durata de evoluție a peritonitei; - favorizează fagocitoza microorganismelor restante de către macrofagele epiploonului, reducând riscul recidivei; - scăderea numărului de germeni. Administrarea antibioticelor se instituie de la internare după stabilirea indicației operatorii iar schemele terapeutice se aleg în funcție de:scorul Carmeli care, prin clasificarea infecției în comunitare sau nosocomiale, ne orientează
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
sterile”, în sensul că nu poate fi evidențiat microorganismul cauzal. În patogeneza peritonitelor DP, pe lângă agresiunea bacteriană este foarte importantă și reacția locală de apărare (host defence); capacitatea de apărare antibacteriană a peritoneului este determinată în special de capacitatea de fagocitoză a leucocitelor prezente în lichidul peritoneal, iar această capacitate poate fi afectată de mai mulți factori: - pH-ul acid și osmolaritatea crescută a lichidului de dializă inhibă fagocitoza; - conținutul redus de Ca (1,25 mmol/l) al lichidului de dializă
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
de apărare antibacteriană a peritoneului este determinată în special de capacitatea de fagocitoză a leucocitelor prezente în lichidul peritoneal, iar această capacitate poate fi afectată de mai mulți factori: - pH-ul acid și osmolaritatea crescută a lichidului de dializă inhibă fagocitoza; - conținutul redus de Ca (1,25 mmol/l) al lichidului de dializă, tot mai frecvent utilizat în ultima perioadă, scade capacitatea de fagocitoză leucocitară; - conținutul de IgG al lichidului peritoneal se corelează cu capacitatea de apărare antibacteriană. Diagnosticul pozitiv al
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
fi afectată de mai mulți factori: - pH-ul acid și osmolaritatea crescută a lichidului de dializă inhibă fagocitoza; - conținutul redus de Ca (1,25 mmol/l) al lichidului de dializă, tot mai frecvent utilizat în ultima perioadă, scade capacitatea de fagocitoză leucocitară; - conținutul de IgG al lichidului peritoneal se corelează cu capacitatea de apărare antibacteriană. Diagnosticul pozitiv al peritonitei din DP presupune demonstrarea existenței a cel puțin două dintre următoarele trei criterii: 1) simptomatologie abdominală (dureri, diaree, distensie) sau generală (alterarea
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
asocia selectiv cu alte celule de același tip, proprietate care a fost diferențiată începând cu apariția celor mai simple organisme pluricelulare - spongierii. În cursul evoluției, la metazoarele primitive s-a diferențiat o populație particulară de celule cu capacitate accentuată de fagocitoză, care a funcționat inițial ca un mecanism de hrănire. La asemenea organisme, recunoașterea selfului este condiția sine-qua-non a evitării autodistrugerii propriului organism, pe când recunoașterea nonselfului rămâne modalitatea principală de nutriție. Discriminarea self-nonself este condiționată de existența unor markeri moleculari care
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
îmbătrânirea culturilor. În anul 1894, Pfeiffer descoperă fenomenul de bacterioliză, care are loc sub acțiunea simultană a anticorpilor specifici și a moleculelor complementului din serul normal de cobai. La începutul secolului XX, marele microbiolog rus Iliya Metcinikoff descoperă fenomenul de fagocitoză, punând bazele înțelegerii imunității celulare. Tot atunci, Behring și Kitasato descoperă existența anticorpilor, fapt care a permis elaborarea conceptului de imunitate umorală. În anul 1900, P. Erlich elaborează teoria catenelor laterale, anticipând rolul anticorpilor ca receptori membranari ai antigenului, ceea ce
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
mare încărcătură (balast) mutațională, celule îmbătrânite sau moarte etc.). Prin mobilitatea elementelor sale, sistemul imunitar poate fi considerat ca un țesut mobil, circulant prin tot organismul pluricelular. Pentru înțelegerea mecanismelor imunității se impune definirea unor concepte de bază ale Imunologiei. Fagocitoza este procesul prin care o celulă specializată - fagocitul - ingeră o particulă nutritivă sau inertă, o altă celulă sau fragmente ale unei celule sau organism, prin înglobarea acestora în interiorul extensiunilor membranei sale celulare. Macrofagul este un tip de celulă ce aparține
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
ale unei celule sau organism, prin înglobarea acestora în interiorul extensiunilor membranei sale celulare. Macrofagul este un tip de celulă ce aparține țesutului conjunctiv de apărare. Acesta din urmă prezintă un tip specializat de celule albe fagocitare, adică celule care realizează fagocitoza. Macrofagele circulă în tot organismul, înghițind și digerând bacterii invadatoare, material străin și resturi celulare proprii sau străine. Macrofagele fagocitează orice celulă opsonizată, adică învelită cu anticorpi, precum și celulele tisulare moarte. Limfocitul este o celulă specializată a sistemului imunitar cu
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
REZISTENȚA ANTIINFECȚIOASĂ NESPECIFICĂ Rezistența antiinfecțioasă a organismului uman și animal este rezultatul acțiunii unor sisteme celulare cu acțiune nespecifică, independentă de caracterul nonself al unei substanțe sau al unui agent infecțios. Funcția principală a sistemelor celulare cu acțiune nespecifică este fagocitoza. Ele intră în acțiune după ce agentul infecțios a depășit barierele mecanice protectoare ale organismului. Sistemul fagocitar include celule de origine mezodermică, cu distribuție difuză în organism, care au capacitatea de a îngloba molecule nonself, virusurile și celulele străine și de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
mecanice protectoare ale organismului. Sistemul fagocitar include celule de origine mezodermică, cu distribuție difuză în organism, care au capacitatea de a îngloba molecule nonself, virusurile și celulele străine și de a le distruge prin procese enzimatice de digestie intracelulară. Fenomenul fagocitozei (În limba greacă phagein - a mânca) a fost descoperit de Ilya Metchnikoff, în anul 1882. El a dat denumirea generică de „fagocite”, celulelor libere sau fixe din țesuturi care ingeră particule străine. Fagocitoza este cel mai prompt mecanism de apărare
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
prin procese enzimatice de digestie intracelulară. Fenomenul fagocitozei (În limba greacă phagein - a mânca) a fost descoperit de Ilya Metchnikoff, în anul 1882. El a dat denumirea generică de „fagocite”, celulelor libere sau fixe din țesuturi care ingeră particule străine. Fagocitoza este cel mai prompt mecanism de apărare și, în filogenie, derivă din funcția de nutriție a protozoarelor și metazoarelor inferioare. La organismele superioare, fagocitele îndeplinesc activități fiziologice importante:- elimină moleculele organice proprii care au devenit nefuncționale și reintroduc în economia
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
au astfel de receptori, funcția fagocitară fiind facultativă. Această categorie include fibroblastele, celulele reticulare și celulele epiteliale. Celulele înglobează materialele nonself particulate și solubile prin următoarele mecanisme: pinocitoză (În limba greacă pinos - a bea), endocitoză mediată de receptori (EMR) și fagocitoză. Pinocitoza este procesul prin care o celulă înglobează fluidele și soluțiile și este foarte asemănătoare cu EMR, proces prin care celulele înglobează macromoleculele, virusurile și particulele mici. Pinocitoza și EMR au în comun mecanismul bazat pe clatrină și se produc
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
produc independent de polimerizarea actinei. Clatrina este o proteină mare, oligomerică, ce formează o rețea pe suprafața internă a membranei plasmatice, favorizând intruzia membranei și formarea unei vezicule tapetată cu rețeaua moleculară, care ulterior poate fuziona cu alte organite celulare. Fagocitoza semnifică înglobarea particulelor mari (mai mari de 0,5 µm) și se produce printr-un mecanism activ, dependent de actină , dar independent de clatrină. Protozoarele fagocitează pentru obținerea nutrienților, iar la Metazoa, fagocitoza este în primul rând, funcția unor celule
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
ulterior poate fuziona cu alte organite celulare. Fagocitoza semnifică înglobarea particulelor mari (mai mari de 0,5 µm) și se produce printr-un mecanism activ, dependent de actină , dar independent de clatrină. Protozoarele fagocitează pentru obținerea nutrienților, iar la Metazoa, fagocitoza este în primul rând, funcția unor celule specializate, precum macrofagele și neutrofilele, ea evoluând ca un mecanism care susține o varietate de procese biologice: înglobarea și distrugerea agenților infecțioși și a celulelor senescente, remodelarea tisulară în cursul dezvoltării embrionare, răspunsul
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
circulant. Acest receptor pare a fi important pentru ingestia agenților patogeni de către macrofagele tisulare. Receptorul de manoză recunoaște și leagă cu mare afinitate microorganismele care au pe suprafața lor molecule cu resturi de manoză și fucoză, având rol important în fagocitoza levurilor și a protozoarelor parazite. Monocitele sanguine nu exprimă MR, ceea ce sugerează că acești receptori sunt esențiali pentru evenimentele inflamatorii. Receptorii pentru fibronectină au rol în aderența monocitelor la zonele de discontinuitate ale endoteliului vascular și în ingestia particulelor opsonizate
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
sisteme bactericide: unul independent de O2 și altul dependent de O2. Sistemul bactericid independent de O 2 cuprinde o gamă largă de activități enzimatice: hidrolaze acide, proteaze neutre, lizozim. Lor li se adaugă condiții fiziologice (mediul acid al vacuolei de fagocitoză, lipsa substanțelor nutritive) incompatibile cu supraviețuirea bacteriilor ingerate. Granulațiile neutrofilelor conțin proteine bazice (cationice), bogate în lizină, cu activitate bactericidă, denumite generic „fagocitine”. Proteazele neutre se găsesc în granulațiile azurofile și au pH optim al activității lor, în jurul valorii 7
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
Gram negative și devine posibilă după tratamentul celulelor cu un amestec generator de radicali activi (acid ascorbic, H2O2). Lizozimul are efect bacteriostatic și perturbă fenomenele de oxidoreducere bacteriană, blocând procesele de creștere și diviziune celulară. Mediul acid din vacuola de fagocitoză are efect bactericid. Valoarea pH scade în câteva minute, datorită producerii acidului lactic prin metabolizarea anaerobă a glucozei. La pH acid se activează hidrolazele acide din granulații. Lactoferina este o proteină ușor bazică (pH = 8,7) din granulele secundare ale
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
Peroxidazele se disting prin structura primară, prin grupul prostetic hem și prin halogenul necesar pentru activitatea microbicidă. Peroxidaza neutrofilelor și a monocitelor (mieloperoxidaza) se găsește în granulațiile azurofile (primare) și este descărcată în fagosom printr-un proces de degranulare, consecutiv fagocitozei. Mieloperoxidaza (neutrofil-peroxidaza = verdoperoxidaza, datorită culorii sale verzi) este o proteină bazică de 150 kD și catalizează oxidarea substraturilor donoare de H+ sau de electroni, de către H2O2. Mieloperoxidaza, alături de H2O2 (agent oxidant) și de un halogen (Cl sau I) formează
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
două proteaze care funcționează în cascada de melanizare pentru a activa PO în hemolimfă (Leclerc și colab., 2006; Tang și colab., 2006). Așadar, genele implicate în răspunsul imun la drosofila sunt active în următoarele etape: declanșarea răspunsului AMP, recunoașterea microbiană, fagocitoză, melanizare, coagulare, producerea de specii reactive de oxigen, repararea rănii și sechestrarea ionilor de fier. Mare parte dintre mecanismele fundamentale și principii ale imunității înnăscute au fost puse în evidență prin studii utilizând atât musculița de fructe (Lemaitre și Hoffmann
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
genice sudate VH-D-JH pentru regiunea variabilă a catenei H, astfel că izotipul nou rezultat în urma comutării va recunoaște epitopul aceluiași antigen. Dar, diferitele regiuni C ale catenei H au căi diferite de a interacționa cu antigenul, cum ar fi promovarea fagocitozei (IgG1) sau declanșarea unei reacții alergice (IgE). Schimbarea clasei imunoglobulinice implică doar segmentul genic CH, continuând exprimarea aceluiași segment genic VH. Astfel, un anumit segment genic VH poate fi exprimat succesiv în combinație cu diferite segmente genice CH. În figura
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
legare la fragmentul cristalizabil (Fc). Receptorii Fc se leagă la anticorpii atașați la celulele infectate sau la patogenii invadatori. Activitatea lor stimulează celulele fagocitice sau citotoxice în acțiunea de distrugere a microbilor sau a celulelor infectate cu patogeni printr-o fagocitoză mediată de anticorp sau citotoxicitate mediată celular, dependentă de anticorp. FcR-urile aparțin moleculelor din superfamilia imunoglobulinelor în care alături de imunoglobuline intră receptorii de antigene ai celulelor T (TCR), moleculele complexului major de histocompatibilitate (CMH clasa I și CMH clasa
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
de anticorp pe care îl recunosc. Cei care leagă cea mai comună clasă de imunoglobuline IgG se numesc receptori gamma și sunt simbolizați FcγR. FcαR leagă IgA, FcεR1 leagă IgE ș.a.m.d. FcR-urile joacă rol important în inducția fagocitozei microbilor opsonizați (înfășurați sau acoperiți cu anticorpi). Din familia de receptori Fcγ fac parte: FcγRΙ (CD64), FcγRΙΙΑ (CD32)a, FcγRΙΙΒ (CD32)b, FcγRΙΙΙΑ (CD16a), FcγRΙΙΙΒ (CD16b). Aceștia prezintă structură moleculară distinctă și afinități diferite pentru anticorpi. De exemplu, FcγRΙ leagă
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
de asemenea receptori. Cea mai comună funcție a FcR este activarea fagocitelor. Astfel, numai după ce receptorii Fcγ sunt legați la regiunea Fc a IgG care întâlnește un anumit patogen, macrofagele încep să ingere și să distrugă un asemenea patogen, prin fagocitoză. Receptorii Fc sunt implicați și în realizarea citotoxicitiății dependentă de anticorp (ADCC). În desfășurarea acestui proces, receptorii FcγRΙΙΙ de pe suprafața celulelor natural killer (NKC) stimulează aceste celule să elibereze molecule citotoxice din granulele lor spre a liza celulele țintă opsonizate
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
acestei secvențe de către o tirozinkinază este declanșată o cascadă se semnalizare în interiorul celulei. De regulă, această reacție de fosforilare urmează după ce FcR interacționează cu ligandul său. În sectorul intracelular al lui FcγRΙΙΑ este prezent un ITAM și fosforilarea sa induce fagocitoza în macrofage. Celelalte două tipuri de FcγR, respectiv FcγRI și FcγRIIIA nu au un ITAM, dar pot transmite un semnal de activare fagocitelor prin interacțiune cu o altă proteină care are un asemenea motiv ITAM. Această proteină este o proteină
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]