304 matches
-
Trecuseră două ore, două ore! Pe urmă își reaminti că nu mai are nimic de făcut și se resemnă. În definitiv era foarte bine că venise Fana, abia mai trecea timpul. Se hotărî totuși să facă o cafea. Poate pe Fana o dureau mușchii faciali, limba, coardele vocale, nu-i ușor să vorbești două ceasuri fără întrerupere. Foarte bine, aprobă Fana, chiar aveam chef să fumez o țigară, ori eu nu fumez niciodată pe uscat, știi. Între timp mă duc puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
definitiv era foarte bine că venise Fana, abia mai trecea timpul. Se hotărî totuși să facă o cafea. Poate pe Fana o dureau mușchii faciali, limba, coardele vocale, nu-i ușor să vorbești două ceasuri fără întrerupere. Foarte bine, aprobă Fana, chiar aveam chef să fumez o țigară, ori eu nu fumez niciodată pe uscat, știi. Între timp mă duc puțin la baie, scuză-mă. Își luă cu ea și poșeta, probabil avea răul lunar, altfel era greu de presupus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și nu-i plac excesele de nici un fel, se va arăta dezlănțuită, pe jumătate disperată, violentă, gata să smulgă prin forță ceea ce nu i se dădea de bună voie? Carmina zâmbi clipind. Ce viziune, ce viziune! Interpretând altfel surâsul gazdei, Fana confirmă: Da, m-am hotărât să fac un copil, poate chiar doi până la urmă. Nici Dimitrie nu are nimic împotrivă. Iar eu vreau să fiu mamă, abia aștept. În timp ce căuta cu ochii o scrumieră, privire-i căzu pe albumul filatelic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
insistase ca albumul să rămână la Carmina, nu voise să dea explicații prea multe, el nu era omul care se complăcea în justificări, așa voia să procedeze, așa făcea, nu-l atingeau privirile ironice ale Sidoniei, devenise imun. Un moment Fana se gândi dacă albumul conținea piese valoroase, probabil că da, altfel n-ar fi stârnit comentariile sarcastice ale Sidoniei. Nu îndrăzni să întindă mâna către coperțile din mătase roz, presărate cu motive florale bogat nuanțate, probabil că albumul ședea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sufletul, să fiu posesoarea unui asemenea sentiment sublim. Imposibil, își spuse în gând Carmina, doar dacă îți planifici dinainte, găsești persoana, stabilești ziua și-ți spui: azi voi avea un sentiment sublim de duioșie. Dar dincolo de sarcasmele ei, observă că Fana era un noian de impresii, un receptacul mereu treaz spre care se îndreptau fel de fel de nuanțe, erau alese, scuturate de praf și catalogate după importanța lor. Avea un spirit de observație ascuțit, păcat că și-l irosea doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fără prea multe cuvinte. Fana îi ocolea privirea de parcă ar fi fost cu ceva vinovată. Își trase pe deget mănușile, își luă poșeta. Era foarte elegantă. Carmina o petrecu cu privirea, cobora scările cu precauție, se ținea de balustradă. Pe când Fana ocolea palierul, Carmina își aminti că peste o lună prietena ei o să rămână însărcinată, era caraghios să-și amintească de așa ceva, ca și cum ar fi fost un fapt fără doar și poate real, dar mai caraghios era că o stăpânea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se gândi la momentul decisiv când gametul masculin va întâlni ovulul, la marea clipă de coeziune dintre cei doi parteneri, moment pe care ea și Ovidiu îl ocoliseră ani la rândul și se crezuseră superiori pentru că reușiseră să înșele natura. Fana plecase și lăsase într-adevăr acolo balastul. Până târziu în noapte Carmina medită la lăcusta care se ascundea sub două fire de iarbă, la fluturii orbi, la femeia suferindă, căreia i se ridicase rochia lăsând să se vadă dantela furoului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să miroase a animal bătrân, un miros specific de celulă descompusă parțial. Eu n-o să simt, n-o să simtă nici Trofin, sau poate el, el care este un sloi de gheață o să simtă o vreme, foarte puțin timp, dar Ovidiu, Fana, ei vor percepe cu siguranță duhoarea, ea va intra în perdele în covoare, în lucruri, se vor foi pe scaune jenați când vor veni pe la mine, se vor grăbi să plece pretextând treburi urgente și pe scări vor comenta: a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
O mică, mare certitudine. Nici nu aș fi bănuit după atâta platitudine.Bizar. Ajunsă acasă o să-și facă pasiențe, jos, pe covor, cu spatele rezemat de dormeză, o să învârtă cărțile până o să-i dea dezlegările toate. Atunci îi văzu pe Fana și pe Ovidiu urcând scările în spirală. Erau drepți, supli, siguri pe ei, luminoși, avansau către ea ca două feline invincibile. Aveau amândoi pe chip o frumusețe statuară. De la Trofin luaseră siguranța trăsăturilor Ce zici, spuse printre dinți Ovidiu. Doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
luminoși, avansau către ea ca două feline invincibile. Aveau amândoi pe chip o frumusețe statuară. De la Trofin luaseră siguranța trăsăturilor Ce zici, spuse printre dinți Ovidiu. Doamna de la masa aceea nu pare a fi chiar maman? Ba da, rosti moale Fana și atenția ei se dirijă către bărbatul care ședea pe scaun. Cine o fi individul, că nu arată rău deloc. Habar n-am, îi răspunse fratele, dar ne putem interesa dacă vrei. Se opriră lângă masa Sidoniei zâmbitori. Păreau doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nici n-ar fi fost... Faceți cunoștință. Ovidiu întinse foarte corect mâna, avea un zâmbet în colțul gurii, de presupus că era ironic, își aplecă și fruntea, puțin, milimetric. Avea o eleganță în el băiatul acesta ceva de speriat! Încântat. Fana, rămasă în contemplație, se fâstâci. Maaamă, ce bărbat, exclamă în sinea ei. În cele din urmă îi întinse și ea mâna lui Dimitrie. El percepu o palmă cu pielea subțire, străvezie, întotdeauna crezuse că recunoaște în celule tipul femeii căreia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
bărbat, exclamă în sinea ei. În cele din urmă îi întinse și ea mâna lui Dimitrie. El percepu o palmă cu pielea subțire, străvezie, întotdeauna crezuse că recunoaște în celule tipul femeii căreia nu-i sunt străine treburile casnice. Și Fana părea a fi un asemenea exemplar, devenit tot mai rar. Dar și unul și altul simțiră, în simpla atingere a palmelor, o căldură nespusă. Noi tocmai voiam să plecăm, îi făcu atenți Sidonia. Vă eliberăm masa. Se află așezată într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de prea multe dificultăți. Pe când cobora scările în spirală, Sidonia știu că bărbatul o să-i telefoneze curând, se va folosi de pretextul oferit de invitația ei, va accepta să continue relația mai mult în speranța că o va reîntâlni pe Fana. Era prea lucidă ca să nu interpreteze cu o crudă exactitate realul. Se despărți de Dimitrie în stația de autobuz. N-o să mai facă pasiențe așezată pe covor. Știa că pierduse partida, dar se înverșuna. Intră în coafor să-și facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
rochie foarte largă în poale, puțin mai lungă decât rochiile ei obișnuite, asta îi dădea o notă de eleganță aparte, știa bine că are corpul suplu și un picior fără nici un cusur. La plecare, în hol își încrucișă privirile cu Fana, fata stătea sprijinită de tocul ușii de la bucătărie, fredonând cântecul "dragoste la prima vedere", era chiar obrăznicie să-i sugereze atât de clar ipoteza ei. Ah, tinerii nu prea mai au sensibilitate, hotărî ea, dar apoi își dădu seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
chiar trecând peste felina mândră și surâzătoare ce i se așezase în drum cu aerul că ar dori s-o întrebe: Ei, unde-ai pornit, maman? Pe drum, de câteva ori, întoarse prevăzătoare capul. O nouă confruntare între ea și Fana ar fi fost cu siguranță și ultima. Fana era tânără, tânără, nu-și făcea probleme, avea tot viitorul în față, iar Dimitrie, cu cincisprezece ani mai în vârstă, i-ar fi putut fi tată. Fana trebuia să și-l scoată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
i se așezase în drum cu aerul că ar dori s-o întrebe: Ei, unde-ai pornit, maman? Pe drum, de câteva ori, întoarse prevăzătoare capul. O nouă confruntare între ea și Fana ar fi fost cu siguranță și ultima. Fana era tânără, tânără, nu-și făcea probleme, avea tot viitorul în față, iar Dimitrie, cu cincisprezece ani mai în vârstă, i-ar fi putut fi tată. Fana trebuia să și-l scoată din minte. Răspunse la salutul ceremonios al unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nouă confruntare între ea și Fana ar fi fost cu siguranță și ultima. Fana era tânără, tânără, nu-și făcea probleme, avea tot viitorul în față, iar Dimitrie, cu cincisprezece ani mai în vârstă, i-ar fi putut fi tată. Fana trebuia să și-l scoată din minte. Răspunse la salutul ceremonios al unui fost coleg, pensionar acum, care se dedicase pentru tot restul vieții, albinăritului. Era un bărbat iute, chipul lui exprima robustețe, o privise cu un gen de superioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
revederea noastră de sub stejar se poate chema întâlnire, acasă, când am realizat asta, m-a cuprins un sentiment de rușine și de culpabilitate. Ați văzut, am copii mari și tinerețea nu iartă, te ucide cu ironia. Am avut certitudinea că Fana și-a dat seama că se petrece cu mine ceva necurat, m-a privit cu suspiciune, instinctual, gelozia filială. Pur și simplu am șovăit și am fost gata să renunț, dar n-aș fi vrut să te fac pe dumneata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
-i va ghici neliniștea, tresăririle, poate va aștepta în van. dar totuși ceva îi spunea că Dimitrie va telefona. Bărbatul a telefonat, într-adevăr, peste o săptămână, a telefonat cu un sfert de oră înainte de ora cincisprezece, a vorbit cu Fana, fata s-a arătat încântată s-o înlocuiască pe maman și Dimitrie n-a zis deloc ba. S-au întâlnit în oraș și și-au dat mâna. El a crezut din nou că recunoaște pielea unei femei care este gospodină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
un bărbat cu tâmplele cochet albite, tipul de bărbat la care visa. O clipă se întrebă dacă în viitorul apropiat nu va avea chelie, dar, nu, nu exista nici cel mai neînsemnat semn, arăta foarte bine împădurit și foarte trainic. Fana a insistat mult ca la următoarea întâlnire s-o aducă cu ea și pe Ela nici nu-și punea problema să nu existe o întâlnire următoare și confruntarea cu fetița blondă a fost decisivă. A venit foarte nervos după o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
îngrijorată să găsească stricăciunea, o fructă rostogolită sub canapea, undeva, sau un șoarece mort, ținea ferestrele deschise toată noaptea, tot mai neputincioasă în fața acestui miros de putreziciune, a roiului de musculițe care pluteau mute de colo, colo prin încăperi. Pe Fana, care venise în vizită, o întrebase: Spune-mi nu-i așa că aici miroase urât? Și ea mirată, oprită din monologul ei încântător, ridicase din umeri și infirmase: Nu, nu mi se pare, chiar deloc. Și zâmbind, adăugase: Dar dacă-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
câțiva centimetri de suprafața oglinzii, să se studieze cu atenție și supărată să scoată limba la propria ei figură iar oglinda să rețină aburul gurii ei și să-i ascundă chipul în ceață. Pe urmă teancul de poze color, Ovidiu, Fana, Sidonia, Trofin, o mulțime de alte fețe necunoscute, povara grea a crizantemelor ținute în brațe ca un snop de spice. Totul urmase după o scenă de o violență cumplită. El îi spusese în față o mulțime de josnicii, îi spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pregătită, a venit mama ei, au stat de vorbă, au triat borcanele existente în cămară. Ea a patrulat dintr-o cameră în altă. Timp pierdut. Nu avea răbdare nici să ducă până la capăt o frază. În altă zi a venit Fana, a stat două ore și s-a conversat de una singură, în timp ce Carmina, copleșită de nervi, de neputință, asculta cu pleoapele plecate. O altă zi pierdută. Pe urmă o migrenă, pe urmă, însuși Ovidiu, mai sigur pe el ca oricând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
lucru". Bloca șoselele, oprea circulația și întîrziam. Iordan nu mă lăsa să mă strecor în sală, în pantofi cu tălpi de microporos, între acordurile lui. Clocotea de enervare, se congestiona, urla la mine cînd întîrziam. După un recital impresionant, o fană a muzicii lui (mă tot nimeream lîngă ea) s-a aplecat spre mine: "E tata?" "E bărbatul meu". "Ce fericită poți fi!" Depindeam de mîngîierea lui aspră: "N-o să-ți las amintiri calme, dulci, molcome". Voia să-mi fie zeul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
fi mers și supranumele de vacă nebună, dar nu se inventaseră nici boala, nici simptomele. Elviricăi Țarcă i se năzărise că Mistrie seamănă cu Robert Redford. Ținea în fichet un portret cu blondul actor american, în Marele Gatsby. Era și fană a versurilor mistriote. "Ești iconic, Volodea! Ce parabolă a timpului ai creat!", zăngănea Elvirica din lanțuri, din amulete, din cerceii lungi cu aspect de lingurițe pentru pescuit știucă, punîndu-se pe recitat: "În mine zace o sumă de ioni, Pămîntul vast
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]