155 matches
-
duritate aparte. Aproape ca un nelegiuit - o persoană care aruncă deoparte aranjamente și scuze firave, obișnuite și simplifică totul cu brutalitate. Nu chiar cum a spus domnul Brecht, Erst kommt das Fressen, und dann kommt die Moral 2. Asta e fanfaronadă. Aristotel a spus ceva În genul ăsta și nu era fanfaron sau nu se purta ca unul ce-ncearcă să te intimideze. În orice caz, prin forța Împrejurărilor, a trebuit să-mi pun Întrebări simple, precum „O să-l ucid? O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
al unei Încleștări pe care nu și-ar fi putut-o imagina niciodată. Nu Își propusese să dovedească nimic și simțea chiar că nu e locul și nici momentul să-și dovedească priceperea În mânuirea spadei. Ar fi fost o fanfaronadă pe lângă lupta copleșitoare pe care o dădeau zecile de mii de oameni din fața lui. Dar, mai mult decât atât, ar fi fost o grijă În plus pentru tatăl său. Știa că orice nebunie a lui putea avea consecințe dezastruoase pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
vreau decât un redactor care să-mi spună deschis ce părere are. Ea reproduse discursul pe care el îl rostise în biroul lui Henry când s-au întâlnit prima dată. Jesse aprinse o țigară și spuse: — A fost numai o fanfaronadă. Abureli. Sunt ca un biet copil care abia face față unei critici constructive, darămite unei critici de-a dreptul necruțătoare. Leigh puse palmele pe masă și zâmbi. — Ei bine, Jesse Chapman, în privința asta ești asemenea oricărui alt scriitor pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
O hotărîre potrivită, pentru că, după mulți ani, trecut de tinerețea dintîi, vroia să Își Întîlnească, Încălcînd Învoiala cu Cryos, o parte din urmași. Cine să mai țină minte spusele lui de odinioară, mai ales că unii le luaseră drept o fanfaronadă? Și ei, poate, se grozăviseră aiurea, uneori, cu cine știe ce minunăție; cine să crească urmașii unuia ca Thomas? - și-au zis probabil cei care, noaptea, În Christiania, la o votcă, ascultaseră vorbele acestuia. Nu pomenise niciodată numele clinicii; nimeni, de atunci
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
o mamă nu permite să iei de la gura copiilor ei pentru alți copii sau pentru altă femeie. Dacă însă n-are copii și nu-i pui lacăt nici la cămară, nici la șifonierul cu rochii, nici la lux, nici la fanfaronadă, ce mai, o scutești de orice bătăi de cap... Dacă, bașca o femeie care te costă, mai ai una care nu te costă nimic, aia care nu te costă mai nimic e geloasă pe aia care te costă, dar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
SCAMPOLO, stația de autobuz, autobuzul, stația de tramvai, tramvaiul. Intoarcerea din aventură. Vinerea ratată, rămâne miercurea următoare. O oră, aplecat peste discul numerelor care formează ruleta lumii.Invârte, o dată, de nouă ori, de șaizeci de ori, numărul refuză dialogul. Realul? Fanfaronada, firimituri, păpădie? Un leșin, atât. Cu dreapta formează numărul, în stânga ține mărul. Nu răspunde nimeni. Vineri plouă, toarnă cu găleata. Autobuz, tramvai, alt tramvai, alt autobuz. Blocul cariat, cenușiu. Ușa întunecată, soneria. Inapoi, în realitatea numită vineri care încă există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
1 Aurită este calea de mijloc (în limba latină). Neașteptate și îndrăznețe, fiecare propoziție scoțându-i în evidență inteligența, gustul și buna creștere. Nu uita niciodată să se manifeste, iar acest lucru era la el întotdeauna o acțiune, nu o fanfaronadă fără valoare. Astfel, avea atitudini protestatare aproape pretutindeni, el fiind glasul celor fără de glas, căci nu socotea respectul ca pe o formă de obediență. Și așa, se lua la ceartă cu toată lumea, chiar și cu profesorii săi. Bunăoară, nu putea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
lucrurile, mai citea pe buze, dar nu putea pricepe cum ceva nevăzut, inexistent pentru el, poate să aducă atâta tulburare; unii îl fericeau pentru beteșugul său. Târgoveții erau mai necăjiți ca niciodată. Povestea cu Banca dăduse peste cap mica lor fanfaronadă, vroiau să-și verse nițel năduful, bătăile orologiului deveniseră un coșmar. Ce atâta vorbă? Turnul pus la pământ, cu ceas cu tot, și... gata! „Nici urmă să nu mai rămână!” „De ce să stăm cu sufletul la gură când bate?” „Vestește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
actorilor: apelul la solidaritate făcut către evreii români țintește adevăratul lor patriotism - cel cultural: „Ne vom lămuri în felul acesta dacă evreismul concetățenilor noștri este un sentiment cu rădăcini adînci în tradiția lor culturală sau dacă nu este o simplă fanfaronadă, ca atîtea alte naționalisme” (Lupta, 22 ianuarie 1925). Altminteri, membrii „stîngii moderniste” autohtone - Cocea, Galaction, Arghezi, Vinea - și-au manifestat constant solidaritatea cu minoritatea iudaică de pe teritoriul României. Un moment semnificativ în istoria românească a trupei l-a contituit „procesul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cerut o sămânță de boală; fiindcă numai așa poți săvârși cele mai mărețe sau cele mai tâmpite isprăvi cu aceeași energie. Ce știu cei sănătoși despre mizeria din sufletul nostru? Mai nimic; au o idee foarte fadă despre asta. Prostii! Fanfaronadă! Nu pot crede o iotă. M-am învățat cu boala mea ca un câine cu lanțul. Numai rareori mă mai încordez în lanț. Mă simt ca unul care și-a îngroșat vocea să pară mai puternic și într-o bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Vatican Matteo Giberti, sosise cu o săptămână în urmă. Fără să se lase încolțit, însoțitorul meu răspunse pe un ton pe jumătate insinuant, pe jumătate amuzant, că era normal „să-l pună pe Ioan Botezătorul să-I premeargă lui Hristos“. Fanfaronadă aparent utilă, deoarece florentinul a fost primit chiar în ziua aceea de către rege. În ce mă privește, eu n-am fost admis la discuție, dar i-am putut săruta mâna monarhului, gest pentru care abia de a fost nevoie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de mijloc (în limba latină). F 22 Rareș Tiron neașteptate și îndrăznețe, fiecare propoziție scoțându-i în evidență inteligența, gustul și buna creștere. Nu uita niciodată să se manifeste, iar acest lucru era la el întotdeauna o acțiune, nu o fanfaronadă fără valoare. Astfel, avea atitudini protestatare aproape pretutindeni, el fiind glasul celor fără de glas, căci nu socotea respectul ca pe o formă de obediență. Și așa, se lua la ceartă cu toată lumea, chiar și cu profesorii săi. Bunăoară, nu putea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ungurii, că nu-s blajini. În paginile din mijloc, un instructiv interviu cu Ion Coja. Cetim: „În momentul de față ungurii vor un fel de reînviere a Imperiului Habsburgic. Dar nu trebuie uitat că acest imperiu s-a spulberat datorită fanfaronadei, obrăzniciei și răutății ungurești”. A pus degetul pe rana imperiului, domn’ profesor, stă cu el acolo, lucia mia. De la Patria am trecut (ori am rămas) la Națiunea avîndu-l ca director pe Ion Coja de mai sus, ce-a ajuns de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
din mediile sociale înstărite, ca și pentru aceia din mediile populare, educația sexuală poate începe așadar foarte de timpuriu. Pentru fiii burghezilor și aristocraților, ea începe odată cu intrarea la colegiu, unde, în ciuda supravegherii dascălilor, domnește o atmosferă de emulație și fanfaronadă. Departe de a fi privită ca un păcat, aici inițierea sexuală este aproape un rit de trecere obligatoriu. "Vanitatea m-a împins către iubire, ba nu, către voluptate; nici măcar către aceasta, ci către experiențele cărnii", mărturisește Gustave Flaubert într-una
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
pietricele,/ În timp ce alții oferă panglici de eternitate/ (Singura materie care se găsește la discreție)/ Pentru două-trei litere încolăcite între ele.// Uneori, se revoltă, îmi contestă dreptul/ De a împărți litere (nu și) Dreptul literelor de a însemna totul/ În această fanfaronadă)/ Și poate ar încerca să mă ucidă,/ Dacă ar bănui/ Că se poate muri, încă o dată."(Continuare). Manifestarea haosului primordial este realizată, aici, atât la nivelul semnificantului, cât și la cel al semnificatului. Observăm, astfel, ca într-o reală poezie
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
pietricele,/ În timp ce alții oferă panglici de eternitate/ (Singura materie care se găsește la discreție)/ Pentru două-trei litere încolăcite între ele.// Uneori, se revoltă, îmi contestă dreptul/ De a împărți litere (nu și) Dreptul literelor de a însemna totul/ În această fanfaronadă)/ Și poate ar încerca să mă ucidă,/ Dacă ar bănui/ Că se poate muri, încă o dată."( Continuare). De asemenea, tot acum "registrul stilistic se schimbă, vocea lirică fiind acum preocupată de stabilirea unei legături cu divinitatea"139: "E atât de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
erotică a lui Falstaff, prins și el în plasa adversarilor săi, care, pentru a-i mai da peste nas, se folosesc de un dispozitiv de supraveghere astfel conceput încât să ducă negreșit la umilirea tomnaticului cavaler. „Vindecat” de obișnuita-i fanfaronadă, Falstaff va fi el însuși neplăcut surprins de revelația spre care l-a condus stratagema „nevestelor”. De acum încolo, odată adevărul dat la iveală, nu se va mai putea lăsa legănat de iluziile nutrite până atunci. Supravegherea l-a aneantizat
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
acest episod, asediul orașului, în care erau blocate Armata 6 și contingente românești, de către armata sovietică. Acestea au fost nevoite să îndure condiții inimaginabile, în perioada 20 noiembrie 1942 - 2 februarie 1943. Între 1 și 12 decembrie, aviația germană, în ciuda fanfaronadei lui Goring, a parașutat zilnic, celor 250.000 oameni asediați la Stalingrad, 97 de tone de alimente și de muniții, din cele 500 de tone de care ar fi avut nevoie. Luftwaffe va pierde, în această operațiune, 488 de aparate
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
acest episod, asediul orașului, în care erau blocate Armata 6 și contingente românești, de către armata sovietică. Acestea au fost nevoite să îndure condiții inimaginabile, în perioada 20 noiembrie 1942 - 2 februarie 1943. Între 1 și 12 decembrie, aviația germană, în ciuda fanfaronadei lui Goring, a parașutat zilnic, celor 250.000 oameni asediați la Stalingrad, 97 de tone de alimente și de muniții, din cele 500 de tone de care ar fi avut nevoie. Luftwaffe va pierde, în această operațiune, 488 de aparate
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
ideil e altora.” „Urâm politica de tarabă și pătimașă” - se afirmă în ziarul inaugural din 14 iunie 1912. Urbani și respectuoși dar tăioși după titlul și conținutul unor comentarii: „Judecătorul ambulant”, „Birou l de servitori”, „Lucrătorii și grevele”, „Filantropie și fanfaronadă”, „Cinematograful a devenit o școală nenorocită ș i un primejdios mijloc de corupție”, „Abuzurile de la banca din Plopana” etc. A fost un ziar de nuanță conservatoare, ceea ce și explică vestea pe care o aduce la 20 septembrie 1912 referitoare la
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
și nu în vederea realizării unui țel anume. Căci, cu toate că, sau mai degrabă tocmai pentru că puterea este un instrument indispensabil în politică, iar dorința de putere, una din forțele motrice ale politicii, nu există degradare mai periculoasă a forței politice decît fanfaronada unor parveniți ajunși la putere, decît vanitatea narcisistă a celor copleșiți de sentimentul puterii și decît, în genere, orice cult al puterii în sine. Simplul "politician al puterii", cum îl numește și la noi un cult practicat cu fervoare, poate
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
precum Orsenna, sau din cei care se revendică de la o pretinsă școală de luciditate ectoplasmică, indiferentă și iconoclastă, ce se ridică cu cinism (în fapt, cu o nevoie de autenticitate și de simplitate pe care nu o mai recunoaștem) și fanfaronadă deasupra mulțimilor, precum Houellebecq. Ambii aparțin acelei rase incomode a scriitorilor non-mini maliști și ne-modești, care nu consideră că cititorii obosesc dincolo de două-trei idei pe text, sau după cel mult două sute de pagini. În plus, ei reabilitează moștenirea romantismului
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
sunt plini de bogătate. Numai Eminescu mai târziu a siluit limba sau a scociorât forme cu atâta sistemă. Budai n-a avut nevoie să umfle comedia ca Tassoni, pentru motivul că țiganii sunt de la sine o caricatură a societății umane. Fanfaronada, poltroneria, milogeala, spiritul de hărmălaie și orbească înfuriere sunt aspecte tribale obișnuite, și poetul n-a avut decât să le condenseze într-un limbaj de-o țigănie maximă, în care e formulat chiar "idealul" de nație liberă: Noi țiganii să
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de conștiință. Ba chiar e de părere că "îndeletnicirea literară trebuie să fie prevăzătoare, dornică să instruiască pe ceilalți și să le folosească", iar scriitorul, "un pedagog, dacă nu un profesor". "Arta pentru artă este o iluzie și o deșartă fanfaronadă." La început tendenționismul e discret, constând în zugrăvirea luptei între virtute și ispită. Cea mai bună nuvelă de această categorie este De la noi, la Cladova. De popa Tonea s-a îndrăgostit Borivoje, nevasta prea tânără a lui jupân Traico. Popa
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
lui, mesajul este manifest, figura unui discurs se constituie de obicei dintr-o juxtapunere de judecăți morale (simple sau dezvoltate): „să stăpînim durerea care pe om supune”, „Eu nu Îți cer În parte nimica pentru mine”, „Politica adîncă stă În fanfaronadă” etc. Mitologia nouă, verbele „cu mișcări corporale”, de care vorbește G. Călinescu, nu pot fi determinate, În fond, decît prin alte abstracțiuni. „Corporal” Înseamnă, aici, personificare, atribuirea de Însușiri morale abstracte unor noțiuni, concepte. Asta nu Înseamnă că poemele sînt
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]