269 matches
-
Zagurović, Jerolim, Zamfirescu, Dan, Zamoyski (cancelar), ZĂpolya, Ioan, Zewi, Sabbatai, Zöllner, J. F., Zub, Al, Zumthor, Paul, Zweig, St., Zwingli, Zygmunt cel Bătrân, Pentru îmbogățirea perspectivei asupra mișcării culturale luminist-romantice de inspirație germano-franceză vezi volumele mele Victor Neumann Ideologie și Fantasmagorie (Polirom, Iași 2001), Neam, Popor sau Națiune ed. a II-a, (Curtea Veche, București, 2005), precum și volumul aflat în pregătire la Editura Polirom, Originile intelectuale ale României moderne. Leo Frobenius, Paideuma. Schiță a unei filosofii a culturii, traducere de Ion
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
sângele personajelor sale din Metopolis până la desăvârșita lui transformare în apă, ținând cont de vechimea acestui sânge, consemnată în valori numismatice și arheologice, spre a-l trezi apoi iarăși la o utopică existență, în desimea aerului balcanic. De aceea, sub fantasmagoria vehementă a numelor și poreclelor actuale se citește raționamentul obosit al oțiumului antic. Acesta este sensul cel mai adânc al utopiei lui Bănulescu, căreia îi corespunde și o viziune istorică în planul ficțiunii. I. NEGOIȚESCU SCRIERI: Drum în câmpie, pref.
BANULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285610_a_286939]
-
cu caii marea, ceața, noaptea? Cât a durat călătoria? O oră, o zi, un an? Și toate întâmplările din timpul ei... Ce-a fost cu ele? Le-am visat, le-am trăit aievea sau mi-a jucat ceața feste și fantasmagorii din o mie și una de nopți?" Am avut un vis teribil! mormăi Carol, sperând să fie contrazis de ceilalți, dar nimeni nu-l băgă în seamă. Cartierul oriental zăcea la picioarele lor ca un animal leneș și înțelept, pe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
cu caii marea, ceața, noaptea? Cât a durat călătoria? O oră, o zi, un an? Și toate întâmplările din timpul ei... Ce-a fost cu ele? Le-am visat, le-am trăit aievea sau mi-a jucat ceața feste și fantasmagorii din o mie și una de nopți?" Am avut un vis teribil! mormăi Carol, sperând să fie contrazis de ceilalți, dar nimeni nu-l băgă în seamă. Cartierul oriental zăcea la picioarele lor ca un animal leneș și înțelept, pe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
și pe iarbă. Dar lumina lunii impresionează și simțurile inferioare: o noapte cu lună pare mai rece. Lumina albă, fiind asociată poate cu zăpada, dă senzația de frig. Iar când simțurile amorțite colaborează cu lumina înșelătoare, minciuna ia proporții de fantasmagorie. Obosit de insomnia nopții precedente și de treizeci de kilometri făcuți pe jos în timpul zilei prin munți, călătoream într-o noapte cu lună plină pe capra unei trăsuri. În toropeala luptei cu somnul, vedeam în copacii izolați de pe marginea drumului
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
tremurat și s-au lipit de ea, ea se întoarce și spune: „Ești bun. Mi-a plăcut.” Dacă spune invers - e DEZASTRU. Devin agresivi sau apatici, complexați pentru o viață, mereu în căutare de confirmări. Don Juan „seducătoru’” e o fantasmagorie masculină, făcută să ascundă faptul că ăla avea ejaculare precoce și pleca repede, să încerce cu altcineva, doar, doar îi iese și lui o dată și nu se face de rușine, să afle lumea. E povestea unei impotențe, nu a unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
lupta era în toi pe zidurile orașului, mai cu seamă spre Borgo, iar împușcăturile nu fuseseră niciodată mai dese; strigăte de luptă, de suferință și de teamă se înălțau din oraș; nu era momentul să te umfli în pene cu fantasmagorii. Cu toate astea, înainte de sfârșitul zilei și, trebuie s-o recunosc, spre marea mea surpriză, vestea se confirmă: conetabilul de Bourbon fusese într-adevăr ucis în vecinătatea porții Tritonna. Când un cardinal veni să ne dea vestea, cu un zâmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
că o să le placă discreția și modul operativ în care am rezolvat problema. Cine știe, poate asta-i ocazia mea de a pleca din cloaca asta, își spunea adeseori în nopțile albe. De cele mai multe ori, de aici, viitorul lui devenea fantasmagoria unei vieți opulente în care se împleteau ascensiunea lui fulgerătoare, femei cu picioarele până la gât, multă mâncare și mai ales viciul lui creator, cum îi plăcea să numească fumatul unui făuritor de vise. Îi făcea plăcere încă de pe acum jocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
acum, pe Tolea, cu panica ultimelor vești, în care ar putea vedea, de fapt, urmarea aceleiași nefericite întâmplări care dereglase, brusc, pacea familiei, vestind primejdii tot mai mari. Nici Soniei nu i-ar putea spune, prea era acum robită de fantasmagoriile mesianice ale iubitului ei Matus. Doar lui Mircea ar trebui să-i relateze ceea ce se întâmplase în seara precedentă. Sau poate fusese cu o seară înainte, nu mai știa, poate se și repetase, în două seri la rând, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
seama, se treziră laolaltă cu ceilalți invitați într-un salon special amenajat, luminat de o singură lumânare doar. Și, în exclamațiile admirative ale celor prezenți, Regele Soare își făcu apariția, strălucind aproape regal alături de irezistibila, insolita Napoleoană Marioritza. Așa începu fantasmagoria. Lumânarea fu stinsă și, de undeva, din spate, prin fanta unei draperii negre, năvăli doar un singur fascicul de lumină fosforescentă. Șovăia, zbura, zbârnâia ciudat peste capetele spectatorilor și, dintr-odată, întunericul începu să curgă în fața lor ca o perdea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
lucra și el, dar la celălalt capăt, mângâind prelung cizma Napoleoanei cu vârful fin ascuțit al unuia din imineii lui. Surprinzându-i tresărirea, atât Regele Soare, cât și Dariustimo crezură că era o dovadă de acceptare din partea ei. După risipirea fantasmagoriei, slugile aprinseră toate lumânările din salon. Abia atunci se dezmeticiră și invitații, iar Regele Soare fu asaltat de întrebări. Toți doreau să le arate ce era în spatele draperiei negre. Și, după ce el le îndeplini dorința, poruncind să se tragă acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cred că ar putea fi Patrick. Îmi petrec mult timp imaginându-mi că sună și mă întreabă dacă sunt bine și dacă îl mai iubesc, iar dacă s-ar întâmpla, aproape că aș continua să cred că e o simplă fantasmagorie. Aproape. Spre surprinderea mea, am un mesaj de la Jake. —Bună, Rebecca, se aude. Are o voce nemaipomenită, joasă și răgușită. Mai bună decât a lui Patrick, recunosc. Acesta are o voce de tenor, care nu mi s-a părut niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
rotunjea veniturile prin tot soiul de mișmașuri imprudente? S-ar putea deduce că poșeta roșie îl atrăsese ca un magnet pe profesorul sorbonard, care nu era propriu-zis homosexual, dar nici metrosexual, ci un biet pervers excitabil cu tot felul de fantasmagorii. La fel de bine Beligrad ar fi putut stârnit de romanul pe care Leo îl răsfoia în Cișmigiu, cunoscută fiind teoria lui Tristram Shandy asupra legăturii dintre forma nasului și cea a destinului. Or, atât Tristram, cât și profesorul de engleză aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
n-a oară, Parker apăsă butoanele de comandă, se uită pe ecranul de control cu dușmănie. Avea o poftă irezistibilă să-i dea un pumn părându-i rău că nu l-ar fi primit Ripley în cap. Evident, era pură fantasmagorie. Deși era din fire vioi, repezit, se stăpânea și-și dădea seama că avea nevoie de monitorul de control. Și de Ripley. Ash executa asupra corpului lui Kane o nouă gamă de teste. Ele îi dădură informații suplimentare asupra stării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
vanității lui. Și nici măcar dându-și seama că destulă lume interpretează atitudinea lui ca o aliniere la guvernamentali. Poți să nu dai crezare chiar că a fost plătit, numai că i-a fost măgulită vanitatea și a întrevăzut avantaje pentru fantasmagoria cu laboratorul de fonetică... Astfel încât probabil nu va mai trece mult și ai să auzi din gura Profesorului Mironescu cele mai formidabile osanale pentru Ionel Brătianu ! Și, lipsit de simțul realității și de simț politic cum e, va găsi momentul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
au ajuns a fi lăsate prietenilor în păstrare, așa cum se întâmplă curent în asemenea situații ! Și din ce trece timpul, ipoteza lui Tudor, că nenea Sandu a fost spion dublu, ce mi-a părut prima oară atât de extravagantă, o fantasmagorie de copil pasionat de romane polițiste, îmi pare tot mai posibilă... N-am aflat însă decât că locuia la Paris în arondismentul XIV, că avea mașină, un câine imens și o amantă de joasă extracție, tânără, pe care o dresase
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de „căsnicie nefericită“, dar nu-i asta, e mult mai mult. Faptul că și-a pierdut slujba se înțelege că l-a înrăit. Acum are timp să stea și să urzească tot felul de fantezii. Își imaginează tot felul de fantasmagorii sinistre. În trecut, cu secole în urmă, mi le povestea. Reușeați deci să comunicați în această zonă? Vrei să știi dacă eram fascinată? Da, înainte de a începe să... Să te temi de el. Să-l urăsc - sau ce-o mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dăduse un răspuns enigmatic și de rău augur: O să aflați vineri ce-o să se-ntâmple! Vineri, adică exact ziua când murise tatăl lui Tiberiu... Vară-sa Dora, fata mătușii Rozalia, era tânără și încă nu se pătrunsese de spiritul familiei. Fantasmagoriile ei se îndreptau spre cu totul alte sfere. Ea nici nu comentase în vreun fel "achiziția" vărului ei Teodor, o acceptase în chipul cel mai firesc, nici nu se formaliza în privința rubedeniilor cu ștaif dispărute, de care făcea atâta caz
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
în terenul atât de frământat al prozei, împreună cu uneltele native ale poetului, oare nu înseamnă nimic? Emilian Marcu dă frâu liber fanteziei și face din metaforă aripi de zburător în visare, departe de înțelegerea stricto-senso a concretului material. Alunecarea în fantasmagorie, poetul o recunoaște singur în interviul amintit mai sus: „A fi scriitor e un contact cu Dumnezeu prin care încerci să vorbești îngerilor pe care îi porți noaptea pe umăr și crezi că o dată cu ei chiar zbori. Dacă te ridici
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93063]
-
de la opera la negru la opera mai albă decât albul“. 67 Da Rosa, nada digamos agora... (Sampayo Bruno, Os Cavaleiros do Amor, Lisboa, Guimarăes, 1960, p. 155) Când ajungi Într-o stare de suspiciune nu mai neglijezi nici o urmă. După fantasmagoriile despre arborele motor eram dispus să văd semne revelatoare În orice obiect care-mi pica În mână. Îmi păstrasem legăturile cu prietenii mei brazilieni, și În zilele acelea se ținea la Coimbra un colocviu despre cultura lusitană. Mai mult din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
oroare, din locul unde mă găseam, pentru ca ei să mă zdrobească În abisuri, ar fi trebuit să mă azvârle spre vârf. Acum veneam, desigur, dintr-o călătorie spre centrul pământului, mă aflam În vârtejul antigravitațional al antipozilor. Noi nu născocisem fantasmagorii, el Îmi apărea acum drept proba iminentă a Planului, dar peste puțin avea să-și dea seama că eu eram spionul, dușmanul, firul de praf În angrenajul acela al cărui motor și a cărei Întruchipare era, el și-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
1908), unde un poem post-cronic („Romanța celor care vin“) amintește articolul-manifest din Revista celor l’alți: „Veniți cu toți cît mai e vreme/ Și mai puteți cînta -/ Veniți!.../Veniți să vă aprind în suflet lumina stinselor făclii/ Și-n versuri fantasmagoria și vraja noilor magii!...// Dar poarta a rămas închisă la glasul artei viitoare.// Era prin anul una mie și nouă sute opt... îmi pare”. „Retorismul energic, viril”, vervos și extravertit, care îi plăcuse, de la bun început, chiar și lui I.L. Caragiale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
fostelor cazărmi hotărîseră să facă ordine În propriul teritoriu; Thomas, care mai venea doar În treacăt printre foștii camarazi, le părea acestora, cîteodată, oarecum absent, distant. Cei care bănuiau că Thomas trăiește, uneori, printre fantasme gîndeau asta Înlăuntrul propriilor lor fantasmagorii, pentru că atunci mințile li se așezau parcă altfel Între oasele capului, strecurîndu-se, de acolo, În alte scăfîrlii cu minți pornite razna, cum o socoteau ei, de pildă, În unele momente, pe aceea a lui Thomas. Acesta se vedea uneori pelerin
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Mai erau, dacă așa se petrecuseră lucrurile În cazul Marika, și alți copii de care Thomas nu ar fi avut cum să dea vreodată, urma lor pierzîndu-se Încă de la naștere. Ceva bine pus la punct. Poate nu era decît o fantasmagorie; de la Berg, Thomas auzise, În urmă cu vreo doi ani, o poveste care acum dădea de gîndit, avea obiceiul, uneori, să inventeze istorii de necrezut anticarul. Venea cu detalii, cu o seamă de argumente logice, verificabile, pînă la un punct
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Îl tot repetase În gînd, Îl fixase Într-o cută potrivită a creierului, nu avea cine să cotrobăie acolo. De fapt, nici nu intenționa să afle capătul poveștii, ce Îi trebuia o astfel de Încurcătură, fie ea și pornită din fantasmagoriile lui Berg? Aproape fiecare om Își Încărca mintea cu tot felul de scenarii aberante, pe care le tot rumega obsedant; Însumate, ajungeau insupor tabille. De aici și multă nefericire, probabil. Lui Thomas Îi era destul dacă Își mai Întîlnea doi
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]