389 matches
-
al lui Miron Radu Paraschivescu). Poeziile închinate Eumenei se constituie din fragmente meditative, din reverii în care ambiguitatea elementelor constitutive este principala tehnică de compunere a imaginarului poetic. Distrugerea granițelor dintre imaginar și real, invadarea vieții conștiente de câtre lumea fantasmatică a inconștientului care par să caracterizeze generația sa, reflex al neîncrederii într-un sistem de valuri vetust, permanent contrazis de realitatea tulbure a anilor din timpul și de după cel de-al Doilea Război Mondial, sunt concretizate și aici în metaforele
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
poetului, revolta contra clișeelor literare, de gândire, de raportare la lume, la universul sentimental se estompează mai târziu. Poezia devine curgere, alunecare, imaginile se încheagă sub ochii cititorului, există aici o metamorfozare continuă în genul în care se înlănțuie imaginile fantasmatice sau cele ale visului (Alchimie). Atunci când poemul capătă ceva din tonalitatea incantatorie a versetelor din Cântarea Cântărilor, aura de mister în care figura invocată se învăluie, este potențată de recurgerea la un "tu" indefinit, așa cum se întâmplă în poemul amintit
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
orașul-idee") șterge posibilitatea unei dihotomii ontologice între lumea ideilor și cea reală. Singura realitate cunoscută sau intuită de umanitatea aceasta confruntată cu iminența morții este aceea sumbră, cenușie a suferinței. Poate de aceea și pastelurile lui Caraion sunt adesea proiecții fantasmatice, grotești ale angoasei. Legătura cu universul acvatic se realizează într-o manieră diferită, nu mai este prezentată aici o lichefiere a lumii care se îndreaptă lent către moarte, căci moartea este deja aici: "diminețile gâlgâie, sângele se scutură-nchegat/ și numai
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
visul umed și rece". Sunt poate aici reminiscențe din universul barbian al sexualității exacerbate din lumea gasteropodelor, totul însă se datorează "curei de hașiș", care stă și la baza scrierilor, cel puțin așa vrea să dea impresia stilul abrupt, lacunar, fantasmatic al textelor, dar textul este întotdeauna marcat de revenirile ironice sub imperiul rațiunii care nu poate accepta pentru mult timp alunecările fanteziei, textul serios - dacă poate fi numit așa un text care nu are niciun moment pretenția asta - se tranformă
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
bizară decât senzația pe care o ai când îți asculți pentru prima dată vocea înregistrată este cea pe care ți-o dă propria imagine filmată în timpul actului sexual. Într-un astfel de caz ești victima unei nemulțumiri profunde, din cauza așteptărilor fantasmatice pe care le aveai, prea apropiate de perfecțiune ca să se îndeplinească întocmai. Multe persoane ar vrea să aibă o oglindă în tavan atunci când fac dragoste, să poată să-și vadă partenerul sau să se vadă pe ei înșiși făcând sex
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
că nu prin vocație au ajuns cei doi la monahism. Mai exact, că nici unul dintre ei nu avea chemare spre așa ceva: în primul caz, întrucât Irina Cornici era bolnavă psihic, iar în al doilea caz, întrucât nu fanatismul discreționar (proiectat fantasmatic în abilități presupuse a fi exorcizatoare) este cel care clădește statura și structura unui călugăr. Ci cu totul altceva. Desigur, fiind victima acestui martiriu repugnant la început de secol XXI, Irina Cornici nu are nici o culpă legată de absența vocației
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
situația de a-i da cadru civilizațional)? să nu ignorăm calitatea contingentă a polarelor noastre cotidiene, ciudata lor versatilitate în practica socială, negociabilitatea relației dintre ele. E cît se poate de sănătos să nu le transformăm în mituri, încremenindu-le fantasmatic sau cinic în opoziții eterne, absolute, eschatologice, așa cum procedează ideologia fundamentalistă sau cea totalitară. E firesc să le gîndim potrivit unei cauzalități realiste, cu un bun-simț care ține seama de complexitatea banală a imediatului. Dar, odată situate la locul ce
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
Această înțelegere a mitului că scenariu o vedem deja în interesantele interpretări ale mitului la comentatorii după Euhemeros (sec. al IV-lea î.e.n.), care vedeau în mit o dramaturgie a vieții sociale sau a istoriei poetizate. Orice colectivitate construiește scenarii fantasmatice care exprimă relația să problematică cu realul. Scenariile variază în funcție de conjunctură politică, socială și economică, în funcție de problemele spirituale ale colectivității într-o anumită epoca. Astfel, de la un text la altul circulă nu personajul definit doar prin caracterul sau, ci personajul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
cum ar fi Ioana d'Arc, Sfântă Geneviève sau Jeanne Hachette, care, toate, incarnează o idee patriotică de luptă și rezistența. Mitul "la douce France" este vechi, atestat deja în primul document artistic al literaturii franceze, Chanson de Roland. În fantasmaticul gaullian, Franța apare pe jumătate Ioana d'Arc, pe jumătate-madonă la o fereastră cu trandafiri. Importantă și bogăția simbolisticii feminine în reprezentările Patriei este deosebit de dezvoltată în Franța. Spre deosebire, de exemplu, de Statele Unite, care se recunosc în simbolurile masculine
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
posibilă într-un regim obișnuit al vieții. Este, prin urmare, necesară o anumită „ambianță atmosferică” în care să se descarce tensiunea psihică a celor doi. Un alt factor care contribuie la această construcție a „atmosferei erotico-sexuale” este dat de reprezentările fantasmatice care precedă și pregătesc actul sexual. Ele sunt în mare măsură, efectul excitațiilor și al emoțiilor erotico-sexuale. Capitolul 7 STĂRILE INTERSEXUALE Cadrul general al problemei Se consideră că tipurile sexuale prezentate anterior, epuizează domeniul prin configurarea celor două „tipuri polare
[Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594]
-
a se putea manifesta astfel în societate. Ceea ce a generat „simbolistica sexuală” au fost interdicțiile de „normare a activității sexuale”. În locul „actelor de manifestare liberă” a „tabuurilor” au apărut miturile. Miturile sexualității, construite din instinctele și dorințele sexuale, sunt reprezentări fantasmatice vaste și multiplu nuanțate, mituri, imagini, scene, personaje fabuloase, situații și scene erotice etc. Ele se derulează într-un „spațiu paralel”, o „realitate facticială” care, în mod aparent, pare să scape de sub controlul „cenzurii moral-religioase”. Comunicarea conținutului „miturilor sexual-erotice” se
[Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594]
-
o „temă”, unul sau mai multe „personaje”, și un „limbaj simbolic”, toate constituite într-un „scenariu” care ilustrează o anumită „situație erotico-sexuală”. Rolul sau funcțiile „miturilor sexualității” au ca obiectiv următoarele: aă compensarea și depășirea interdicțiilor; bă depășirea și eliberarea fantasmatică a barierelor impuse sexualității; că realizarea sublimată a dorințelor și pulsiunilor; dă realizarea unui act de catharsis. Funcțiile „miturilor erotico-sexuale” sunt îndeplinite de personaje care au „roluri” bine definite: Afrodita, Cupidon, Priap, Dionisos, Leda etc. Ritualurile erotico-sexuale sunt serbări periodice
[Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594]
-
subiectivitate și realitate apare, astfel, o lume de simulacre, construită potrivit dorinței artistului, permițând-i acestuia să manipuleze fenomene exterioare, investindu-le cu semnificații și emoții onirice. Este o lume intersubiectivă, a experiențelor iluzorii prin care arta devine o "lectură" fantasmatică a realului. Pictorul spaniol pare să își proiecteze deliberat, pe pânză, propriile obsesii și fetișuri. Arhitectura tablourilor sale nu este însă deloc întâmplătoare: "paranoia", ale cărei resurse creatoare le explorează, rămâne o boală psihică "rațională", iar "delirul paranoic" constă dintr-
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
din Angélus, de Jean-Fançois Millet, Dalí a transformat tabloul pictorului francez într-un "model" prin care încearcă să explice semnificația profundă a lucrurilor. Percepția realității prin intermediul unei imagini obsedante, exterioare, dar perfect integrate în ea, nu numai că dezvăluie dimensiunile fantasmatice ale reprezentării, ci prin jocul analogiilor conferă operei o mare putere onirică și lirică. Atracția este atât de irezistibilă, încât pictorul spaniol se "inventează", la un moment dat, ca personaj din Vecernia, cum sugerează acest pasaj din "New York-ul mă
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
al județului Neamț (1996-2000). A debutat cu un grupaj de poeme în revista „Cronica” (1974), prima apariție editorială constituind-o volumul Ceremonii insidioase (1985). Departe de a fi un combatant, A. e un melancolic care își trăiește mai curând impasul fantasmatic decât angoasa imediată. Substanța lirismului său degajă un sentiment vaporos de ironie înțelegătoare față de formele grotescului, văzute totuși, câteodată, printr-o lentilă care sporește frica. Versurile din Poeme în alb-negru (1987) și Intimitatea absenței (1992) conectează ființa, amenințată de alienare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285313_a_286642]
-
naștere. Poezia scrisă în spaniolă de B., mai ales cea din Poemas patéticos - după cum remarca Virgil Ierunca în 1949 - dă la iveală și o altă dimensiune lirică, aproape deloc vizibilă în versurile românești: cea sentimentală, dominată până la obsesie de plăsmuirea fantasmatică a femeii ideale, „descinsă de pe tărâmul florilor de zăpadă” (aluzie la un tulburător eveniment biografic). E o poezie a simțurilor și a vibrațiilor erotice, dar eliberată de patimă, de pasiunea carnală, cu desprinderea de material specifică motivelor platonice. Cel mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285964_a_287293]
-
desemnează o disciplină științifică cu caracter medical care se ocupă de efectele șocului asupra organismului uman”. În Dicționarul enciclopedic de psihiatrie agresivitatea este abordată mai complex, ca un „ ansamblu de conduite ostile care se pot manifesta În plan conștient, inconștient, fantasmatic, În scopul distrugerii, degradării, constângerii, negării sau umilirii unui obiect investit cu semnificație, conduite resimțite ca atare și neprovocate de acesta”. Tot aici violența este definită ca o acțiune intensă, brutală realizată cu forța, Îndreptată Împotriva unei persoane, situații, instituții
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by V. Chiriţă, Roxana Chiriţă, C. Ştefănescu, N. Cosmovici () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1459]
-
localizat, cum este Transilvania, nu poate fi abordat, la ora actuală, decât În contextul mitologiilor Europei Centrale, al marilor clivaje religioase dintre Răsărit și Apus, al relațiilor inegale dintre Occident și Orient. Marile geografii simbolice, care conturează geometria variabilă - uneori fantasmatică - a acestor arii de civilizație, reprezintă așadar o miză majoră În cercetarea oricărei reprezentări legate de teritoriu, cultură și identitate. Ca atare, În capitolul de față, voi Încerca să jalonez un traseu metodologic care pleacă de la studiul alterității, așa cum a
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
nocive ca aspect și ca fond, nu există în afara contextului cultural în care prinde viață, și în absența publicului său. Precum romanul popular, ea "reflectă preocupările socio-psihologice ale epocii sale, dar și deplasează, în termeni istorici, actualitatea în imaginar și fantasmatic".470 Bandă desenată și cultură de masă Un punct de vedere ferm în privința culturii de masă îl exprima John Fiske, cel care insista asupra faptului că, contrar poncifurilor intelectualiste, aceasta nu este doar "consum", ci și "cultură", altfel spus "procesul
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
dar într-o dualitate doar aparent opozițională dintre magie știință, reverența manifestată față de știință fiind doar alibi pentru structuri magice, rezultând într-o veritabilă magie a științei (populată de roboți, rachete, mutanți, călătorii în timp, stații orbitale și alte artefacte fantasmatice ale imaginației pseudoștiințifice).762 Jean-Bruno Renard identifica patru trăsături comune ale super-eroilor, atribute care oferă dovezi în plus ale ascendenței lor mitologice. Cel dintâi ar fi superputerea. Și primii eroi pulp posedau capacități superioare, chiar dacă nu super-puteri (astfel, Fantoma era
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
prin mia de ani de pace și abundență) și moștenirile sale secularizate este aproape perfectă. Jean-Pierre Sironneau, Milenarisme și religii moderne, pp. 19-40, passim. Jean-Jacques Wunenburger afirmă și el că "imaginația occidentală nu a produs poate niciodată mai multe conduite fantasmatice decât în ideologia fericirii finale a istoriei. Astăzi imaginația nu este sufocată, ci epuizată de exploatarea necugetată a unei polarități unidimensionale a puterii sale de visare. Excesele raționalismului științific și politic au slăbit imaginația înlănțuind-o într-o producție intensivă
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
că sursa ostilității este tocmai "monstruozitatea" ei tipografică (nu este nici desen pur, nici text limpede), acel "monstru plurivalent" care este ideograma și care se plasează la limita indicibilului, necesitând o decriptare îndelungată și delicată, în calitatea ei de "obiect fantasmatic și racursi semantic insolent". Bernard Toussaint, op. cit., p. 81. 573 Ibid, p. xv. Wright utilizează sintagma "formule narative" în accepțiunea lui John Cawelti, care le consideră "moduri în care stereotipuri și teme culturale specifice sunt întrupate în povestiri arhetipale universale
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
subliniază trecerea de la prima la cea de-a doua macro-propoziție. Pn3: Cele două versuri următoare (399-400) corespund Re-acțiunii lui Nero și subliniază, prin izolare, trecerea către fantasmă. Pn4: Versurile de la 401 la 404 corespund încercării de Rezolvare (însă tot în cadrul fantasmatic) a problemei de distanță (subliniată de imperfect). Pn5: Versurile 405 și 406 fixează Situația finală. Următoarele, (407-408) constituie o adevărată Evaluare de încheiere PnΏ: "prea frumoasă imagine" este, într-un fel, Coda din Pn1, Pn2 ("plăsmuire") și Pn3 ("frumusețe"). În
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
asimilăm termenului de dominantă tipologică, plecând de la această afirmație categorică a lui P. Kuentz: "Întreaga organizare a textului este [...] de natură lirică mai degrabă decât narativă" (1970: 26). Cu siguranță, topica barocă a clar-absurdului, formele picturale în expresie, vizibile sau fantasmatice, antiteza putere vs slăbiciune, inversările de roluri răpitor-răpit, multiplele paralelisme ("ochii săi" din v. 387 și 394 / "ochii mei" din v. 401 și 406) și reluările ("am vrut" v. 396 și 400) reprezintă mărci semantice și formale ale genului lirico-poetic
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
trupuri de chihlimbar cu sânge de rubine, „cerul de zmalț albastru”, apusuri de mărgean. Dar la fel de prezente sunt și elementele poeticii simboliste: regia misterului, a mesajului fără răspuns, mistica Frumuseții, audiția colorată - „albastre duete de privighetori” -, dereglarea simțurilor cu „delir fantasmatic”, beție, veninuri, filtre erotice, nevroze, aiurări agonice florale ca la D. Anghel, triade și majuscule magice ca la Maurice Maeterlinck și Ion Minulescu - „trei cerșetoare: Visul, Dragostea, Durerea” -, pastelul impresionist, cu cețuri irizate și „cocorii pistruind paloarea serii”, badinerii rococo
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289738_a_291067]