396 matches
-
ataca, obligându-l să alerge în continuare. Nu te opri, ticălosule, mișcă-te! râse Valerius în spatele coifului care-i dădea un aspect enigmatic, mortal. Urmărirea dură multă vreme. Străbătură toată arena, ridicând nori de praf. Mulțimea continua să urle. Prin fantele pentru ochi, Valerius îl vedea pe Flamma alergând... Deodată, dispăru. Valerius întoarse instinctiv capul spre stânga, spre locul unde sărea rețiarul ca să se apere de secutor, fiindcă secutor-ul ținea în stânga scutul, iar în dreapta - sica pregătită pentru a ucide. Își dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
avea să arunce plasa. Se simți pierdut. Reacționă rapid. Se ridică și luă poziția de apărare, încercând să-și dea seama unde se afla tridentul. Rețiarul făcu un salt spre stânga. Valerius i-o luă înainte și îl atacă. Prin fantele pentru ochi, îl văzu pe Flamma apropiindu-se. Nu reușea să-i vadă tot corpul, ci doar coapsa și gamba stângă, pline de sânge. Imediat îndreptă sica spre coapsă. Flamma se dădu înapoi, ferindu-se de tăișul armei. Zornăitul solzilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Își cerea moartea. Publicul se ridică în picioare, cuprins de admirație. Toți începură să strige: Missus, missus! — Am scăpat, murmură Flamma, aruncându-i o privire batjocoritoare lui Valerius. Idiotule, am scăpat, vezi? Valerius nu răspunse. Se întoarse spre pulvinar. Prin fantele coifului îl văzu pe Vitellius aplecându-se peste balustradă și întinzând mâna, cu degetul mare îndreptat în față. Moartea. Vitellius cerea moartea lui Flamma. Voia să vadă sângele udând nisipul arenei, sacrificiu indispensabil pentru a obține bunăvoința și protecția zeului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Venturiano e un „combatant” pentru ordine și fortificarea regimului. De aceea se va crea contrastul între ordinea, preconizată în „prefațiunea” sa din gazetă și dezordinea pe care o declanșează fără voie. Caragiale îl reprezintă în dublă postură comică: demagog și „fante îndrăgostit”, un prim-amorez. În această ultimă ipostază comică, Rică recurge la un mod de exprimare și gesturi romantico-patetice (cade în genunchi și începe cu putere „Angel...”). Spre deosebire de Zița, care a fost considerată de critică „pedantul feminin a lui Venturiano
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
Vezi că ți-am adus o pungă cu tomate! și l-am îndrumat forțat spre cumpărăturile din biroul meu de vizavi. Am închis bine ușa după el, mi-am clătit nițel mâinile și am cuplat golatérul șaterrat la una din fantele cilindrului ce părea că de-abia așteaptă asta. Siguranțele au început să pâlpâie simetric și în vârf s-a deschis ca un fel de borcan. Circumspect, i-am atins marginea... Se simțea o puternică forță de aspirație elicoidală. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85064_a_85851]
-
cu încercarea de a trece o funie prin urechea unui ac minuscul. Dintr-un motiv misterios, cu toate că locuia într-o casă semi-detașată din încrengătura urbană a Croydon-ului, vecinii ei simțiseră nevoia să-și achiziționeze un jeep monstruos de mare, cu fante de viteză pe laterale și niște bullbar-uri vaste, care s-ar fi potrivit mai curând în peisajele sălbatice din nordul Australiei, acolo unde ar fi putut să lupte cu cangurii agresivi. Mașina acoperea până la ultimul centimetru din spațiul de parcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a luat!" Bun, bun, bun. Of...! Mai este? Ți-a venit...? Putem relua? Nein! Încă o parafrază. Ascultă colea. Trei-patru: Se-nșiră, Din liră, Brizante, Șarmante, Beții minunate, mereu. Încât adormeam Și mă trezeam, Între două haznale. Partea ascunsă, de fante, A insului meu, Anulându-se cu timbre fiscale!" Pam-pam-pam-pam, pa-ra-pa-pam, pam-pam! Zece lei, deschiderea. Intri? Intru, cum să nu? Lui Boss nu-i mai cerem, că nu se cuvine. E prea nevoiaș. Îl împrumutăm fiecare, formal, cu câte douăzeci-treizeci de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
vrut să spună prin asta... - Așa răspundea când o întrebam: că așa i-a fost ei sortit, să cânte prin cârciumi. - Fără bani... - Spunea că are cu ce să trăiască... Și câți n-au încercat să-i facă curte, câți fanți de mahala, și ofițeri, și negustori cu stare n-au încercat, în tot felul, s-o ademenească, și uneori rămâneau mult timp după ce plecase și ultimul client, așteptînd-o. Știau că nu doarme la "Floarea-soarelui". Își închipuiau că va trebui să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
o zvârle dar se răzgândi și o băgă în buzunar. - Nu e asta. Eram de altfel aproape sigur că nu l-am notat. De ce mi-aș fi dat osteneala să-l notez? Un nume simplu, manifest. Aș putea spune chiar fante, pentru că se arăta pe de-a-ntregul, nu ascundea nimic. De ce l-aș fi notat? N-am notat nici data, nici adresa. Și totuși uite că numele îmi scapă din minte. Baraj, adăugă zâmbind din nou. Lapsus. Un grup se apropiase
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
întâi să vă arăt cum portăreasa mea, care se ruinase tot cumpărând la crucifixe din lemn de stejar ferecat cu argint, spre a-și savura și mai bine emoția, o lună mai târziu s-a apucat să trăiască cu un fante cu voce frumoasă. O stâlcea în bătăi, ea țipa ca din gură de șarpe, apoi tipul deschidea fereastra și începea să urle romanța lui preferată: Femei, cât sunteți de frumoase! "Se întrec cu gluma", spuneau vecinii. Dar vă întreb eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
vă întreb eu, adică de ce se întreceau cu gluma? Bun, toate aparențele erau împotriva baritonului nostru precum și împotriva portăresei. Dar nimic nu dovedește că nu se iubeau. Nimic nu dovedește, pe de altă parte! că nu-și iubea soțul. Când fantele își luă zborul, cu gâtlejul si cu brațele obosite, ea, ca o nevastă credincioasă ce era, a început din nou să-l înalțe în slăvi pe răposat. La urma urmei, știu atâția care, în ciuda aparențelor, nu sunt nici mai statornici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
de lei. Om bogat, Iancu Creștinu da bani cu camătă. Din tinerețe se lăsase de negoț, ajungând stâlpul comunității. La șabăs purta tichie de mătasă și toată lumea știa că ascunde în candelabru galbeni. Dolfi Pălărieru era, cu Beno Hascalovici, amândoi, fanții cartierului. Mai ales Dolfi ținea la eleganță : totdeauna cu baston, ieșea în ghetre cu clape de culoarea mâlului și zâmbea galeș fetelor. Era băiat bun, în fiecare săptămână trimitea la Dorohoi o carte postală : „Dragă soră, în primele mele rânduri
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
ea Îi răspunse că e În grădină, unde ar fi vrut să fie? Atunci Nilda, parcă presimțind ceva, Începu să-l strige: Juuuuuuuuliuuuuuuuus!, dar nu primi nici un răspuns: desigur că nu era În grădină. Dacă Vilma umbla toată ziua cu fantele ăsta! Unde s-o fi ascuns Julius? O să afle ea doamna totul, să n-aibă nici o grijă. Vilma se mulțumi să răspundă că n-o sfătuia să-i caute pricină. Se vede că intrase frica-n ea, sărmana, cînd Sălbatica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
iar În goană ca să-i anunțe pe majordomi, Îi găsi În grădină, Încercînd să-i taie drumul lui Palomino care avea de gînd să spele putina și le spuse că Julius dispăruse din vina Vilmei. Fiindcă se zbenguie mereu cu fantele ăsta. Era marea ocazie a vieții lor. Palamino zîmbi sfidător, deși În fond era Înspăimîntat, Încercă să le dea o explicație, să-i mai ducă puțin cu vorba, dar nimic și nimeni pe lume n-ar fi putut să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
părerea, era privit de ceilalți ca fiind alunecos. Unicul copil a doi maturi prea ocupați cu ei înșiși, într-o casă mică și întunecoasă. Pentru părinții mei, casa aceea cu nișele sale ciudate și cu ferestrele abia mai mari decît fantele de tragere trebuie să fi fost un vis împlinit. Au fost primii care s-au mutat, cimentul nu se uscase încă în straturile de mortar, cînd și-au urmat mobilele masive, sus, pe scări. Nu strada cea nouă a fost
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
acel moment, animă corpul următor. Aspectul mecanic al problemei apare ca fiind foarte simplu, însă latura biologică este cu adevărat complicată. ― Cine v-a spus una ca asta? ― întrebă încăpățânat Gosseyn. Urmă o scurtă perioadă de tăcere, apoi una dintre fante se deschise și prin deschizătură apăru o scrisoare. ― Primesc instrucțiunile prin poștă ― zise cu simplitate Mașina. Al doilea dumitale corp a fost livrat cu un camion fiind însoțit de această notă. Gosseyn ridică fila și o despături. Pe albul hârtiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
acel moment, animă corpul următor. Aspectul mecanic al problemei apare ca fiind foarte simplu, însă latura biologică este cu adevărat complicată. ― Cine v-a spus una ca asta? ― întrebă încăpățânat Gosseyn. Urmă o scurtă perioadă de tăcere, apoi una dintre fante se deschise și prin deschizătură apăru o scrisoare. ― Primesc instrucțiunile prin poștă ― zise cu simplitate Mașina. Al doilea dumitale corp a fost livrat cu un camion fiind însoțit de această notă. Gosseyn ridică fila și o despături. Pe albul hârtiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
el fereasta cum văzu crăpată Aruncă-n ea cu floarea fermecată. Pe-atunci copila împletea cunună Din flori de aur și de diamante, Din cărți o soață - a ei îi sta să-i spună 340C-al ei noroc purtatu-i de un fante. Când floarea-i căzu-n poală - ea nebună O sărută, svîrlind pe celelante Și-o mirosi cu gur-abia deschisă Și ochii ei pluteau în mii de vise. 345Ea alergă cu grabă la fereastă, Să vadă dacă vântul nu-i aduce
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
făcut și la spital? — Nu, dar ar trebui să obțină suficient ca să poată răspunde la întrebările voastre. Douăzeci de minute mai târziu, probele de țesut fuseseră prelevate și plasate într-o serie de tuburi de sticlă. Tuburile fură așezate în fantele dintr-o cutie frigorifică metalică. Sicriul își recăpătă locul din groapă, dispărând în umbră. Haide să plecăm de aici, le spuse Emily Weller copiilor ei. Trebuie să beau ceva. În timp ce se îndepărtau, cu mașina, i se adresă lui Tom: — Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
e mare (Nu chiar ca și cea de plumb), Se cultivă și la noi Pe întinsele ogoare; Oamenii îi zic porumb, Alții spun că-i... Deși nu-i prea bun de gură, Are haine elegante Și se poartă ca un fante, Unii sunt de legătură; Când o face pe poștașul Îți aduce și răvașul. De atâta săpătură S-a împuținat la gură. Se înalță și se-ndoaie Ca un arc multicolor Ce apare după ploaie Să bea apă de izvor. Îl
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
Întorceau invariabil spre port. Spre cafenea. Spre ea. Se Întrebă dacă Își pusese rochia albă pe care o purtase În seara aceea la Brest. Și Își spuse că era un biet idiot. Și-l imagină pe skipper jucîndu-și rolul de fante și strivi cu furie al nu situ cîtelea chiștoc, fumat doar pe jumătate. Jumătatea care nu dă cancer, zicea el. Se crezu pradă unei iluzii văzîndu-l. Proaspăt ras, cu părul blond pieptănat cu grijă, cu privirea albastră și hotărîtă. - E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Tase, văduva, înclinată din totdeauna mai degrabă spre pierdere decât spre câștig, se descusu. Mintea de zi cu zi i se clătină și se risipi, astfel încât Paula Dotty ajunse o pradă ușoară pentru toate lipitorile cartierului. Fetișcane cu ochi alunecoși, fanți ajunși la căruntețe, copii de mahala se țineau scai de ea și după ce-i ascultau aiurelile și-i promiteau alte aiureli, îi goleau casa și dulapurile de orice bun cât de cât lucitor. Nenorocita de fiică pierdută a marchizului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
muc așezat discret pe interiorul curelei, aveam zece ani sau cam așa ceva. Afișajul de deasupra șoferului se aprindea și se stingea, și acum am văzut - altă premieră - că nu e cu beculețe, așa cum credeam, ci alcătuit dintr-o serie de fante, care se deschid și se închid, și o fantă e neagră, iar cealaltă verde fosforescent. Îmi plăcea să ascult vocea care însoțea afișarea unei stații - uneori, din cauza intensității prea mici a curentului, subțirimea ei femeiască lăsa loc unui bariton androgin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
când fac așa? — Mă refeream la mobil, Marie. Dar și ce faci tu este frumos. — Te simți confortabil? întrebai eu. Adică, na, pe cât de confortabil te poți simți în situația dată. Marie își scoase un picior, apoi pe celălalt, din fantele pe care i le făcusem în mobil, rămânând doar atârnată de cablu cu mâinile. Îl îmbrăcasem cu bandă izolatoare ca să-i protejăm mâinile. Da, mi se pare destul de echilibrat, zise ea, punându-și picioarele la loc. Se putea și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de conserve, apoi le aruncase prin fanta potrivită în containerul de reciclare de lângă apartamentul aflat... nu chiar în Notting Hill. Odată, după o petrecere deosebit de bogată, Amanda scrisese la Primărie, sugerându-le autorităților să pună la dispoziție și containere cu fante pentru sticle de șampanie magnum. Din câte știa Hugo, Amanda nu primise nici un răspuns. Cel mai recent număr al nostru, a informat Jake clasa, te învață cum îți poți construi o casă doar din deșeuri reutilizabile. Hugo a pufnit, încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]