812 matches
-
-și afle liniștea, ci să bîntuie prin catacombele cetății, putînd reveni la viață, dacă tot i-a plăcut atît de mult dragostea, numai cînd un tînăr sedus de ea Îi va săruta de trei ori fiecare din cele trei Întruchipări fantomatice: de broască, de șarpe și de femeie. Abia atunci dînsa, reîntrupată ispititor, Îi va putea arăta cavalerului armele și comorile tatălui ei, sub consemnul ca salvatorul s-o urmeze În adîncuri fără să privească Îndărăt, spre a nu fi preschimbat
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Aș vrea să-mi dai câteva detalii despre „fantoma” de pe ulița ta. ― Un cercetaș trebuie să aibă la el mintea cu toate ale ei și ochii larg deschiși. Așa că pot să-ți descriu individul, chiar dacă a avut doar o apariție „fantomatică”, cum spui tu. ― Te ascult. ― Este un individ de Înălțime medie subțiratic și mersul cu capul plecat. Se vede dintr-o privire că este un slugarnic! Profesorul a recepționat aproape organic imaginea „fantomei” de pe ulița lui Petrică. Avea o asemănare
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
în noapte. The story of a young lady " Clarissa Harlow" by Samuel Richardson, "Muncile lui Persiles și ale Sigismundei" de Miguel de Cervantes în română, I.S. Turgheniev, A.P.Cehov, chiar și "Mistere" de K. Hamsure. "Strada Ancorei", Ion Aramă. Siluete fantomatice traversau prin ceață străzile, iar clădirile se ridicau înalte și livide, sărăcite înainte de vreme. Copacii subțiri plângeau cu crengile goale. Peste tot urâtul te făcea să te cutremuri. Fire de iarbă sufereau plăpânde. Era un urât stricat. În singurătate pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
a lunii. Înfricoșat peste măsură, Anton făcu lumină în antreu și, întorcându-se în poziția pe care o cunoștea atât de bine, adică cu fața spre oglindă, păli. Un șuvoi de sudoare rece îl năpădi pe loc, văzând o siluetă fantomatică, lugubră și diformă, în locul prietenului său de suflet, ce până nu demult era atât de prezent acolo. Totul îi juca pe dinaintea ochilor. Silueta era una cu totul neomenească, supradimensionată și mișcătoare, adică tremurătoare, întocmai așa cum apare imaginea cuiva pe linele
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
urmă de glamour, cu un geniu al manipulării educat de mii de ani. Este același spirit care, în artele marțiale, a dus la crearea supremului rafinament al învingerii adversarului fără slobozirea săgeții din arc. De unde vine sentimentul greu de definit, fantomatic, care îl încearcă pe un european în confruntarea cu un japonez? Sau, mai bine zis, ce îi face pe ei atât de altfel, din acest punct de vedere? Desigur, există niște explicații care îți apar imediat drept evidente și care
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
nesiguranță, asculta întotdeauna vocea privighetorii pierdută în noaptea de primăvară. Mâna ei subțire, străvezie sub greutatea mânecilor lungi, bătând pământul, ale kimono-urilor de mătase foșnitoare, ridicând prin vremuri, spre gura șovăitoare și tristă, delicata mochi. Mâna ei. Chipul ei alb, fantomatic. Iubita se opri o clipă pentru a asculta un pas nemaivenind, apoi mușcă. Și, atunci, țipătul privighetorii, sub lună, și o întunecare a verdelui sub dinții colorați în negru... Pentru o clipă, mi se păru că timpul se răsucise, spre
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
sentimentul inimitabil, indescriptibil, că ea a venit, că îți dă forță, energie și intensitate. Intră, aici, festivalurile văratice, care se țin din mai până în august în toată țara, țipătul ascuțit al greierilor (sumi), care brăzdează liniștea nopții, contemplarea licuricilor, plutind fantomatic deasupra râurilor curate, din ce în ce mai greu de găsit în Japonia modernă, focurile fastuoase de artificii, lansate de cele mai multe ori peste apă, în golfuri luminând insulițele până în depărtare, lanternele aprinse, trimise pe valurile mării noaptea, călăuze pentru sufletele străbunilor morți, cinstiți cu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
îi garantează succesul, nu exprimă pe deplin complexitatea alarmantă a Japoniei contemporane. Paradoxul enunțat de Oe se menține la un nivel de suprafață, fiindcă, în măsura în care este vorba despre un paradox, el rezidă, în opinia mea, în altceva, anume în caracterul fantomatic al unui Janus Bifrons care, deși pare a-și trage sevele din două direcții, rămâne în ultimă instanță separat de amândouă. Punctul de plecare al micii mele dezbateri este constituit de această interogație asupra naturii celor două fețe amintite. Modelul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
cărnii", realitatea efemeră a creației. Spiritul nu este cum deseori întâlnim în istoria religiilor un suflu magic, o substanță misteriosă supranaturală și de natură dinamică. Nu este ceva spiritual și nici o ființă magică de natura animistică (vreo ființă spirituală sau fantomatică). Porumbelul și limbile de foc sunt doar imagini ale eficacității sale. Ce este deci, conform Noului Testament, Spiritul, Spiritul Sfânt? Nu este altceva decât Dumnezeu însuși, întrucât putere, forță, har. Puterea perceptibilă, dar incomprehensibilă ce emană din Dumnezeu, o forță
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Întunecată, observându-l pe nou-venit. Singurul lucru viu care se zărea Între capă și pălărie erau ochii lui, foarte negri și strălucitori, pe care candelabrul de pe jos Îi lumina scoțându-i din umbră și Împrumutându-le o expresie amenințătoare și fantomatică. Cu o privire de expert, Diego Alatriste remarcă cizmele de piele și vârful spadei care ridica puțin, la spate, capa necunoscutului. Ținuta lui era aceea a unui spadasin sau a unui soldat. Nici unul nu-i adresă celuilalt cuvântul, ci rămaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
au sărit în aer, despre Eminescu s-a mai vorbit întrucâtva, dar despre eminescologie - niciodată. O știință anunțată fulgurant într-un supliment de dicționar academic, la final de eră comunistă, preluată inerțial în limbajul științific de după 1989 -, dar o știință fantomatică. A venit, poate, timpul să ne întrebăm dacă este cazul să ardem în piețe publice acel dicționar pentru cuvântul de foc pe care-l conține - sau dacă, dimpotrivă, vom găsi că o știință serioasă, aplicată, pozitivă este necesară. II. Centrul
Eminescologia, la ora exactă by Nicolae GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/7008_a_8333]
-
Alex. Ștefănescu În mijlocul sălii mărșăluiește - deși rămâne la nesfârșit nemișcată - o mică armată de țărani fantomatici, confecționată din costume populare așezate pe umerașe-stative. Între căciuli și sumane, între broboade și ii nu se văd fețe omenești, ci doar puțin întuneric, iar din mâneci nu ies mâini. Straniul grup statuar este un memento adresat amnezicei societăți românești
Țăranii și comunismul by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7445_a_8770]
-
apropiere singulară, înceată și lipsită de profunzimi ori analize scânteietoare se află în acord cu însăși condiția cititorului așezat comod în fotoliu și hotărât să nu depună nici cel mai mic efort analitic. Lectura e o delectare fină, o submersiune fantomatică într-o lume de posibilități la care cititorul a visat măcar o dată. Acest procedeu al punerii personajului sub felinar constituie și una dintre cerințele înscrise în manualele scrisului, dar și o tehnică aflată la modă. Editorii jură că metoda este
Puterea cititorului by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/7657_a_8982]
-
Fără gânduri, fără tine, cu mine și fără mine,/ Uite cum le prind, cum le pierd, uite-te!" (Năluci). Tîrziul de care întreaga modernitate se teme, dar pe care îl trăiește fără scăpare, șuieră prin gîndurile scăpate în lume, hrănind fantomatic spaimele ei. Iată, într-o altă transpunere, capcana celor două nopți, a celor două stepe: „Nici în gondolă, pe nici un vapor,/ Și nici pe uscat să mergi nu se mai poate,/ Să trecem deci, vecine, în pas alergător,/ Dincolo de lumea
Chimicale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6814_a_8139]
-
lor și o convertim pentru a o folosi. Când digerăm hrana, aceasta este metabolizată, iar reacțiile chimice eliberează energia care a fost folosită de animal pentru a se mișca, reproduce etc. " Această energie nu există sub forma unei mingi strălucitoare, fantomatice și electromagnetice. Este vorba, de fapt, despre căldură și energie chimică", notează site-ul. Mulți vânători de fantome susțin că pot "detecta" câmpurile energetice create de fantome. Livescience scrie că, deși procesele metabolice ale oamenilor și ale altor organisme vii
Există fantome? O ipoteză pe care Einstein a încercat să o demonstreze () [Corola-journal/Journalistic/68313_a_69638]
-
Convențiile se compromit prin nonsens și intertextualitate burlescă, prin trecerea șocantă de la real la textual și invers. Însuși limbajul se află într-o stare de avansată devalorizare. Pentru literatura română, Urmuz reprezintă cazul-limită, așa cum pentru suprarealismul francez fusese Lautréamont. Cultivând fantomaticul, absurdul, oniricul, sarcasmul, ironia cordială sau acidă, acești scriitori vizionari provoacă distorsiunile artei moderne, acea deconstruire începută de Baudelaire, Rimbaud, Mallarmé și dusă până la performanțele literaturii absurdului din vremurile mai recente. Într-o lume agonizând, conflictele se produc între personaje
Înainte-mergătorul fără voie by C. Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7550_a_8875]
-
Iancu, în rolul lui Albert, potrivit situat în nota rolului din primul act, a fost complet alb ca interpretare în actul al doilea, deloc tulburat de lumea fantastică a nălucilor în care a intrat fără voie și nici de aparițiile fantomatice ale Gisellei, dar strălucind, ca de obicei, în momentele când avea de dansat variațiile clasice în care întotdeauna este fără cusur. Cu ambii interpreți masculini, regizorul spectacolului mai are de lucru. Alți doi soliști, din pas de deux- ul primului
Un pas către redresarea baletului Operei by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7301_a_8626]
-
nu sunt vinovată, că Dumnezeul cel neînțeles și străin știe ce să facă cu mine...ť (21 decembrie 1991, miercuri). Dar această îndoială e repede dată la o parte de revelație: ŤSoare, camera inundată de lumină în cursul dimineții. Nimic fantomatic, deci. Și totuși, ridic capul, mă uit în jur, cuprinsă de un fior. Se revarsă asupra mea o lumină de altă natură. Sunt ca în fața tufișului în flăcări - le buisson ardent, învăluită în ceva sensibil și insensibil, știut, simțit, suflare
O diaristă europeană by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7104_a_8429]
-
creația lui Miron Kiropol aspiră spre revelație. Odată cu învelișul cărnii e repudiată și suferința diferențierii sexuale, sub semnul androginului arhetipal: "Să nu aud nici foșnirea cărnii, / Nici carnea-n sine cînd dă aroma / Amestecată cu ploaia serii / În care trăiesc fantomaticele stări ale acestei lacrimi. / Pe acolo coboară cu piciorul ce tremură / Aceea altădată androgină universului și mie" (Să nu aud nici foșnirea cărnii...). Condiția în care nădăjduiește a se recunoaște bardul, în dificultatea încercărilor inițiatice pe care le străbate, e
Un avatar romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7125_a_8450]
-
de a înțelege, dar nu sub forma invocării unui document sau a unei vizite în lagărele morții devenite loc de pelerinaj. Ce înțelege Hanna din ceea ce i se întâmplă, din răul imens la care a luat parte? Există o prezență fantomatică a acestui rău, realizezi că relația de dragoste îmbracă forma maternă care se regăsește în ceea ce o inițiază, sentimentul de rău pe care-l are tânărul, baia și curățenia asupra cărora insistă inspirat regizorul și care constituie o preocupare obsesivă
Cărțile și noaptea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7628_a_8953]
-
care poate altcineva l-ar mai fi putut iubi, eu însă nu. Distrugerea semnelor timpului nu rămîne niciodată nepedepsită. Îmi amintesc de acel teatru din Porto, unde am văzut spectacolul lui Silviu Purcărete cu Furtuna: deși recent inaugurat, avea aerul fantomatic al unor personaje ale lui Goya, praful părea să se fi încrustat deja în ziduri și în lemnărie; era un teatru cenușiu, în care pătrundeam ca niște strigoi invitați la o adunare al cărei sediu nu mai fusese de multă
George BANU - Sankt Petersburg, oraș de piatră by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/7650_a_8975]
-
fost sau n-a fost" (revoluție în orașul nostru?). Camera se fixează asupra unui cotidian cenușiu, într-o dimineață plumburie, care parcă își lasă un gust de fier în gură, în care luminile se sting una câte una, un oraș fantomatic, de o urâțenie tristă, umilă, râioasă, cu cartiere ghetoizate, parcă ieșit de la reanimare. Oamenii nu sunt altfel decât arătările bolnave ale unui salon al canceroșilor, oameni de prisos însă fără nimic din blândețea și visătoria personajelor cehoviene, ci cu o
Locul unde nu s-a întâmplat mai nimic by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7253_a_8578]
-
Curte. Cel mai mare dușman al lui Adrian Păunescu, poetul deopotrivă aclamat și huiduit, a fost el însuși. A avut, desigur, spre deosebire de alții, meritul de a rămâne fidel propriilor angajamente, chiar dacă erau greșite. S-a înscris, după 1989, într-un fantomatic partid de tip comunist, evocându-l în revista pe care o scria mai mult singur pe Ceaușescu, la fiecare 26 ianuarie, el, care nu pariase, în definitiv, înainte pe comunism, ci pe convingerea că versiunea lui naționalistă din ultimele două
„De liniște ființa mea se teme”… by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5941_a_7266]
-
care Val Gheorghiu încearcă a contracara realul dezamăgitor îl reprezintă perspectiva retro, nelipsită, cum singur se grăbește a specifica, „de o patină a unui romantism cumva desuet și vag aberant". Rîndurile apar furnicate de un melos subtextual, inducînd un fior fantomatic. Doi îndrăgostiți „se întorc, ținîndu-se de mînă, pe sub teii uscați, visîndu-se ca-n atîtea rînduri, în vremea lui Conachi", pentru a se opri „în fața unui grilaj din celălalt veac". Într-o casă cu parfum de epocă se servește „șerbetul de
Performanțe stilistice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6247_a_7572]
-
care neurologii, atunci cînd se referă la conștiință, nu mai fac uz de termeni precum suflet și spirit. Despre fantome medicul se cuvine să vorbească în termeni preciși, chiar dacă nimic nu e mai vag ca o fantomă. Iar psihicului acestuia fantomatic neurologia tot trebuie să-i dea pînă la urmă de capăt, depistîndu-i legile și risipindu-i astfel pretinsa esență spirituală, cam așa sună mesajul cărții lui Antonio Damasio. A doua idee este că orice organism este de fapt un mecanism
Secreția creierului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6120_a_7445]