861 matches
-
de voyeurisme - ei uitându-se la unii care se uitau la rândul lor la alții - le plăcea. Filmul la care se uitau soții Clark era vechi de cinci ani. Bărbații aveau favoriți lungi și femeile purtau cercei care atârnau și fard de pleoape de un albastru electric. Cine știe cât de vechi era filmul la care se uitau ei, dar soții Clark se simțeau mai bine știind că erau cu toții legați, ca într-o ghirlandă de floricele, dincolo de timp. Oamenii ăștia arătau cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
o rochie nouă pentru torsul lipsit de brațe și picioare. Și un colier de perle false. Cora nu putea arunca la gunoi ceva atât de neajutorat. I-a rujat buzele albastre. I-a rimelat genele lungi. A dat-o cu fard de obraz. Cu parfum din belșug ca să acopere mirosul. I-a mai pus niște clipsuri drăguțe. N-ar mira pe nimeni faptul că-și petrecea toate nopțile pe canapeaua din apartamentul ei, uitându-se la televizor și pălăvrăgind. Doar ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
existat război. Până când Dumnezeu ne-a pus să ne batem unii cu ceilalți, pentru tot restul istoriei. Reverendul Fără Dumnezeu pe scenă, cu sprâncenele pensate și trasate cu creionul în două arcuri gemene, sub care e un curcubeu strălucitor de fard de pleoape, în nuanțe de la roșu la verde. Și pe bicepsul dezgolit, umflându-se dedesubtul bretelei subțiri cât o spaghetă a unei rochii de seară cu paiete roșii, e tatuat un craniu și, sub bărbie, cuvintele astea: Mai bine moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de clovn, se urcă pe-un scaun, apoi pe-o masă, și începe să cânte. Tot barul se uită la el, și Flint dă tot ce poate, mângâindu-și coapsele prin blugi. Cu ochii închiși, așa încât nu se vede decât fardul albastru strălucitor de pleoape. Și pata aia rujată cântă. Exact la momentul potrivit, Webber ridică mâna să-l ajute să coboare. Flint îi ia brațul ca o femeiușcă, dând încă din buze. I se văd acum și unghiile vopsite într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ca la vacă... Dup-aia paietele și părul perucilor zboară în toate direcțiile. În noaptea aia au făcut zero bani. Nimeni nu vrea să pocnească o arătare dintr-asta, zgâriată toată și umplută de sânge. Cu ochi injectați și cu fardul întins peste tot de lacrimi. Privind în urmă, bătaia aia de puicuțe aproape le-a compromis întreaga misiune. Țara asta nu poate câștiga nici un război fiindcă tot timpul ne batem între noi în loc să luptăm cu dușmanul. Așa și Congresul când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
a simțurilor, nu era decât un rol foarte bine jucat. Poate au redevenit ei seara, când s-au despărțit și fiecare în baia lui, în fața oglinzii s-a privit cu atenție să vadă dacă a mai rămas vreo urmă de fard ori poate n-au mai redevenit Ei și s-au culcat așa, gustând din plăcuta extenuare a unei zile pline, li s-a părut că rolul li se potrivește de minune și este destul de ușor de dus. Până în ziua nunții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Ham e cuminte și se joacă singur cu un ziar potolit, fără să mai scoată sunete de monstru marin. Obrazul mi l-am lipit de cadranul unui ceas desenat care s-a șters la mare și acum e făcut cu fard bleu de Prințesa Miau, recunoscută pentru marea ei imaginație în ce privește jocurile neconvenționale. N-am știut de ce m-a atras acest ceas, l-am păstrat, cu alte două ceasuri desenate și oprite la 8 și 20, Paris, nu vreți un ceas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
oamenii sunt atenți cu el. Nu serviți o cafea, domnu' Sebastian? O dulceață de nuci verzi? O țigară bună? Azi am primit pachet de la copiii. Luați, vă rog, sticla asta de vin. E chiar ce scrie pe etichetă. Cutia de farduri e pentru doamna, se apropie Crăciunul. Și toți Îl roagă să nu le-o ia În nume de rău. Domnul Horacsek Îi repară bicicleta pe gratis. Domnul Micu Îi pingelește pantofii, doar pe cei de serviciu, la jumătate preț. Toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
roagă ca ea. De-aia o și ascultă Dumnezeu. O să mă rog și pentru sufletu' dumitale, donșoară. Bine, mătușă, roagă-te. Bietul ei suflet! Să nu mai aud de suflet! Își privi speriată mama. O prejudecată, Întocmai ca virginitatea. Un fard pe care fetele bătrâne Îl șterg plângând În fața oglinzii după fiecare bal. Contează ce rămâne când te dezbraci: sânii căzuți, celulita, varicele, ridurile. Singurătatea! Sufletul? O lozincă oarecare, un scut găurit, o cămașă zdrențuită. Cu un ultim efort reuși să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
bun sfârșit. Scris la ordinator, În disprețul bătrânilor poeți ai orașului, partizani neînduplecați ai penei de gâscă, poemul avea să fie publicat În numărul de sâmbătă al Glasului, pe o pagină Întreagă, cu poză și prezentare entuziastă semnată de Alex Fard, rampa critică a marilor glorii locale și, implicit, naționale. Citindu-l, amatorii de literatură bună aveau să recunoască că nu au fost nicicând mai mândri și mai derutați ca la lectura acestor versuri: Se poate să crezi Că fără Ihab
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
un somn neîmplinit, dar degeaba. Durerea din ceafă era tot ascuțită, iar chipul era tot acolo, pe umerii săi. Se privi din nou: purta Într-adevăr capul cârlionțat al domnișoarei Filcz. Mai exact, capul de dimineață, fără pelicula subțire de fard care Îi sublinia aerul inexpugnabil de castel teuton. Iolanda pur și simplu, Înainte de a se hotărî să fie cumva pentru Încă o zi. Lenevind sub cearceaf, cu tâmpla lipită de umărul lui, părea un vâsc vermion În care pulsa egal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
un revelion la care era invitat și primarul orașului, un liberal distins cum sunt liberalii În general. O alta, pe care nu o putea suferi, o Întrebă dacă rujul pe care urma să-l folosească trebuie să se potrivească cu fardul de pleoape sau cu cerceii de perle negre. Cu nici una, draga mea, a zis ea zâmbindu-i prietenos. Dar cu ce atunci? Întrebă alarmată Roxi, căci conta mult pe impresia pe care urma să o facă asupra lui Gino. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de ce m-aș Îndoi de Viața de Apoi, se Întrebă Gheretă Înfiorat de bezna În care trăise până atunci. Fețele musafirilor nu se mai scăldau demult În lumina intensă a transfigurării de la miezul nopții. În urma ei rămânea pasta ieftină a fardurilor care Începea să curgă În fâșii subțiri cum adesea se vede pe fețele nădușite de transpirație ale actorilor din teatrele sărace de provincie. Odată cu chipurile, din nou banalizate, chiar hainele se destindeau cu un oftat de ușurare, deveneau mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
când lângă el s-a Înălțat un mușuroi al ispitei și al milei deopotrivă, În care se regăseau cele mai frumoase castane culese chiar atunci, o halviță, un măr, câteva nuci, un ceas de mână fără arătătoare, o cutie de farduri, o fotografie cu B.B, o decorație, o minge de tenis Dunlop, și un bilet pe care scria ceva. Ce anume, n-ar fi știut niciodată, dacă tovarășa nu ar fi citit cu glas tare ce scria pe el, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
bătut din gene, dar, printr-o alchimie numai de Iordan cunoscută, rățușca urîțică s-a preschimbat în lebădă. Melodioasă. De la melodioasele oase ale gîtului pînă la melodioasele glezne. Cel mai frumos trandafir baccara din grădină a întregit metamorfoza adolescentei mălăiețe. Fardul îmi înfiora întîia oară pleoapele; mersul, din cauza pantofilor escarpen ai mamei, era nesigur. Așa călca și Mica Sirenă, după ce și-a dat nemurirea și coada pe-o pereche de picioare. Ia-mă de braț, Dințișor, să exersăm mersul pe tocuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
îmi aud vocea de-a doua, fredonînd. Are dreptate să mă batjocorească. De ce mă preocupă ce să îmbrac? Cu atît mai mult cu cît mi-am tăiat pletele la vreme, mi-am lungit poalele la vreme, am aruncat la vreme fardurile. Detest discursul ăsta: "la vîrsta noastră nu mai merge să... sîntem bătrîne de-acuma", cu care mă tot întîmpină o fostă colegă, cu toate că-și vopsește părul într-un orange nepotrivit cu vîrsta ei, a mea. Cristoase, lasă-mă să îmbătrînesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
rochia de pe Ea, croită de mine în atâția ani, fir cu fir, e rochia așteptării, e țesută cu dragoste, paietele pieptarului sunt lacrimile mele de argint, le-am păstrat la început într-o cutie de chibrit, apoi într-una de farduri și pentru că trenurile s-au înmulțit și timpul trece mai repede, s-au înmulțit și lacrimile cu trecerea anilor, cutia de pantofi nefiind încăpătoare, am transferat toate bobițele într-o cutie de pălării; așa, Mamă, vei trece îmbrăcând-o la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
toate astea fiți convinși că au și ei o mică escrocherie pregătită, un mic căluț troian pe care vor încerca să-l infiltreze la timpul potrivit în mijlocul acțiunii. I se pare că seamănă cu un clovn, căruia i se scurg fardurile de la colțurile gurii. Măcar cu ocazia anumitor evenimente speciale fiecare dintre noi ar trebui să-și asume rolul ăsta, se gîndește, ștergîndu-și cu mîneca halatului ultimele urme de pe bărbie. Trage aer adînc în piept, miros de mentă, îl simte pînă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
prost-gust remarcabil (chiar dacă în unele cazuri își dovedesc eficacitatea!). În afară de sexism, Horia V. Pătrașcu profesează și un rasism al vârstei, scriind cu un dispreț deșănțat despre femeile în vârstă: „Dar silă mai mare nu-i decât vederea unei scârnăvii bătrâne. Farduri... miros de spermă și sânge menstrual, dinți falși care ascund dinți bolnavi / cariați, ca niște buboaie gata să se spargă...“ Când nu filozofează, ci doar povestește, Horia V. Pătrașcu o face cu talent. Însă de cele mai mult ori filozofează
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
e-atât de mare, / Că Universul nu o poa-te-ncape.“ (Poveste în doi) Ca și în romanțe, realitatea e înfrumusețată facil, pe baza unor rețete din secolul XIX. „Îngeri“, „raze“, „altar“, „stele“ - în asemenea termeni poetizează Beatrice-Silvia Sorescu existența. Este un fard ieftin și strident, care nu îl poate impresiona decât pe un cititor necultivat: „O să lipsesc acum, la nunta ta, / Dar voi trimite-un înger să vegheze, / Ca stelele pe cer să fie treze / În clipa sfântă, când vei spune «da
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
mirarea de sine, râsul de sine, batjocora de sine, mulțumirea de sine, amăgirea de sine, fuga de sine, violul de sine, dorul de sine, dezgustul de sine, lepădarea de sine, tristețea de sine, singurătatea de sine. Singurătatea lăsa urmă de fard în oglindă. 39. La balamuc, gândurile nu puteau fi îmbrăcate în cămașă de forță. La balamuc, gândurile tropăiau în voie precum o herghelie de cai sălbatici înfometată de albastru. Firimituri de morminte în samarele memoriei. Balamucul este patria însingurărilor. Oameni-frunze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
la cer. Atunci, în decembrie, durerea și-a depășit limitele. Durerea nu poate fi pusă în paranteze pătrate. Durerea începe acolo unde lumina face ciur pielea proaspăt ieșită de sub scutecele nopții și se termină în brațele morții. Bine ascunsă sub farduri, nebuna se oferă precum o curvă ieftină sub brazda plugului. Suprema durere își face cuib în suflet, trupul o ignoră, inimă nu o ia în seamă, mintea o trece cu vederea. Face tumbe în sânge și, Doamne, cum mai apasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
o cruce cu rădăcini de spatele meu și creste, crește sfidător și mă apasă precum un drum nefăcut până la capăt. Mama ei de momâie cu țâțele stafidite de sterpăciune, cu ochii descompuși în mâlul cerului după furtună, cu obrajii exfoliați! Fardul ascunde brazdă în inimă. Cum mi-a căptușit sufletul cu singurătate? Dimineți ulceroase, înserări hepatice, noapte și zi deopotrivă la capătul nelocuirii! Mama ei de prefăcută... Mă răscolește o stare de indigestie cumplită, de suflet vomat sub gardul cimitirului, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
concordanță cu totul său. Există o armonie, un ritm pe care lucrurile-l imprimă. Voi urma legea nou descoperită, dar fără să exagerez. Port o rochie neagră, scurtă, cu bretele, două sandale joase din lac, machiajul discret, cu creion negru, fard roșu și ruj corai, părul împletit spic. Nu vreau să mă întorc acasă, prea multe probleme. Ai nevoie de mine? mi-am întrebat soțul. Căci dacă ai, să știi că sunt acolo imediat(întotdeauna sunt devotată principiilor mele și văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
asupra unei răni deschise, te va asculta atentă, îți va mărturisi că te înțelege, poate că se va și înfiora un pic, dacă are aptitudini teatrale, va vărsa și câteva lacrimi pentru tine, însă nu multe, ca să nu-și strice fardul bine aplicat, după care te va părăsi pe nesimțite și, până să prinzi de veste, te va și uita. Aceasta este societatea: caută pretutindeni prilejuri de a se preumbla prin sufletele nenorociților, ca apoi, în chipul cel mai firesc cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]