237 matches
-
Unde e ? Irene a dat buzna în încăpere. Rochia roșie cu care era îmbrăcată, când nu i se mula pe formele îmbunătățite prin metode chirurgicale, a măturat, în cale, picioarele lui Mike, perete și, finalmente, masa din bucătărie. Irene își fardase ochii și-și aplicase rujul de parc-ar fi fost vopsită de război. De urechi îi atârnau cercei în formă de pumnale, iar inelul de logodnă pe care i-l dăruise Naji, așezat în unghiul potrivit, putea să secționeze pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
prelungit sub alt nume starea de melancolie Și în altă casă cu un alt etaj Am găsit loc de adumbrire Când i-am spus lui niciodată Că nu poate rămâne în trupul său viguros Că oriunde poți visa Îți poți farda pleoapele Așteptând pețitoarea noului sentiment În dreptul ferestrei M-aș putea lepăda M-aș putea pierde în mulțime Dar las timpului plăcerea De a mă chema la sine Cu un alt gest de supunere În așternutul altor iluzii Mi-am închipuit
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
mai an) este o parte a identității ei și nu e chip să și-o lepede, să o năpârlească. Și-a cumpărat o pudră prea albicioasă și și-a dat cu prea multă. Nu se știe machia și se simte, fardându-se, așa cum ne simțim noi dacă ne-ar surprinde cineva goale pe stradă. Mi-au povestit de rețelele lor clandestine din hrubele Kabulului unde ajungeau cu parolă, se machiau ca să se privească în oglindă și, una pe alta, apoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ceva de băut? — Nu beau. — De ce? — Tata, soră-mea și doi frați de-ai mei sunt bețivi, așa că eu m-am gândit să mă abțin. Buzz se gândi că femeia arăta bine - dar nu la fel de bine ca atunci când nu era fardată și cămașa lui Mickey îi ajungea până la genunchi. Așa că te-ai făcut stripperiță? Audrey se așeză, își aruncă pantofii din picioare și și le încălzi pe blana ei. Da, dar nu-mi cere să dansez din buric, pentru că n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de pierdut. Nu, nu vreau să mă înțelegi greșit. Sunt destui care v-ar putea iubi... Dida Voinov, rusoaica, a comis o mezalianță fericită, admit. Chiar și amicii dumitale, admit, sunt oameni cu... Nu, nu contest calitățile... și buzele fardate fardară un zâmbet, da, da. Chiar și prietena Tori, săraca, nu-i pot nega calitățile. Nici defectele, sărăcuța, nici defectele. Nici, bineînțeles. E bine să clarificăm, însă, maltratarea bătrânei cu pisicile. Devastarea apartamentului, placiditatea poliției, incendiul, știi ce scria în ziar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pachet frumos ambalat, mă cuprinde un mic fior de nerăbdare. I-am cumpărat mamei cel mai frumos cadou din lume. Abia aștept să i-l dau ! Bună ! zice Kerry, Întorcându-se spre mine, moment În care Îi zăresc șorțul. E fardată la greu În jurul ochilor albaștri și are la gât o cruce cu diamante, pe care nu i-am mai văzut-o până acum. De fiecare dată când o văd, are o bijuterie nouă. — Îmi pare bine să te văd, Emma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
calul cu pavoazarea... — Nici eu, spun, suflând asupra celui de-al doilea strat de ojă. Vreau să spun că nu e mare lucru, e doar o seară extrem de normală În care ieșim În oraș. Aproape că nici nu m-am fardat. Ridic privirea și rămân cu ochii țintă la ea. Ce sunt alea, gene false ? — Nu ! Adică... da. Dar n-ar fi trebuit să remarci. Se numesc privire naturală. Se duce la oglindă și dă de câteva ori din gene, Îngrijorată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
repede, mă îndrept spre cabina mea și mă schimb în hainele de călătorie. Sunt destul de încântată de felul cum arăt în oglindă. Am un top gen Pucci, cu multe culori, blugi tăiați trei sferturi, cu franjuri, sandalele cele noi, sunt fardată cu nuanțe Gucci (de la reducere, de la Harvey Nichols - la jumătate de preț!) și mult iubita mea eșarfă albastru deschis, Denny and George. Luke are o adevărată obsesie în legătură cu eșarfa asta a mea. Când cineva îl întreabă cum ne‑am cunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
individul ăla de la bancă. Azi. Chiar acum. Cu o hotărâre bruscă, strâng teancul de scrisori și mă îndrept spre camera mea. N‑am să las astea să mă pună jos. O să mă spăl pe față, pe urmă am să mă fardez și am să‑mi pun iar viața în ordine. — Și ce‑o să‑i zici? spune Suze, urmându‑mă pe coridor. — O să‑i explic situația foarte onest și o să‑i cer să‑mi extindă limita de cont... și pe urmă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
pe tocurile Înalte și una din coafurile acelea electrizate, Înfoiată, cu șuvițe și Înecată În spumă fixativă, Felice arăta ca o figurantă din Dinastia, care reușise cu brio să-și Înceapă o nouă carieră după Încheierea serialului. Chipul Îi era fardat În Întregime, iar pe buze avea un zâmbet luminos. Contrastul dintre Înfățișarea ei și a mea, nemaivorbind de balamuc, care ne aștepta În casă, era aproape de nesuportat. M-a lovit un val de panică. Primul impuls a fost să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
pariezi că, În două luni, Vogue avea să proclame că părul răvășit era la modă, tipărind teancuri de fotografii cu Linda și Christy , ciufulindu-se Într-o veselie. Baby era dată cu un ruj roșu dens, iar ochii Îi erau fardați din belșug cu khol. Purta un pulover negru, subțire și cu mâneci scurte, peste o fustă dreaptă și strâmtă, de aceeași culoare, iar la gât Își pusese un colier cu strasuri. Peste mijloc Își Încinsese - cum spun revistele de modă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
mare majoritate, sunnită, șiismul are deja acolo câteva insulițe, mai ales În orașele-oaze Kom și Kashan, unde s-au perpetuat tradiții ciudate. În fiecare an, se celebrează, printr-un carnaval burlesc, aniversarea uciderii Califului Omar. Cu acest prilej, femeile se fardează, pregătesc dulciuri și fistic prăjit, copiii stau pe terase și varsă șuvoaie de apă asupra trecătorilor, strigând cu voioșie: „Dumnezeu să-l blesteme pe Omar!” Se confecționează un manechin cu efigia califului, purtând În mână un șirag de baligi, manechin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
face un popas în grădinile restaurant, la o bere, femeile vor dispărea nu se știe pe unde, iar tinerii își vor pierde urma în parc, doi câte doi. Își vor slăbi mai întâi nodul de pionier, iar fetele se vor farda. Am intrat iarăși în parc și l-am străbătut, trecând pe lângă dobermani și pe lângă scrânciob, am mers pe sub frunzișul copacilor, printre ei, până pe malul canalului. Mai aveam de așteptat o oră. Lângă pod m-am culcat în iarba înaltă. Malul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
am băut câte un pahar de vin delicios și am vorbit despre romanele lui Joseph Conrad. El purta un costum gri, elegant, iar eu eram îmbrăcat într-un sacou bleumarin obi[nuit. Hatsumi a sosit după vreo cincisprezece minute. Era fardată cu grij\ și purta cercei de aur, o rochie superbă, albastră și niște pantofi de lac, roșii, de foarte mult bun gust. Când i-am spus că-mi place rochia ei, a subliniat că albastrul se numea „safir de noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Fiecare pișcătură dureroasă îi producea o bucurie nostalgică. Piguli la ele jumătate de oră și nu se lăsă până nu obținu (din coadă de câine, își zise) două arcuri perfecte, subțiri, care dădeau feței masculine tristețea insuportabilă a arlechinilor. Își fardă pleoapele cu acel roz deschis abia o părere, și își rimelă pentru contrast genele, din fericire neobișnuit de lungi pentru un bărbat. Se privi în oglindă. Nu era rău. Își rujă buzele, destul de pale și ele, mânuind tubulețul Dior cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mamelor, își împletiseră părul cu o fantezie înduioșătoare, dar, chiar gătite ca niște paparude, le stătea într-un fel bine, datorită prospețimii fețelor. Unele își făcuseră unghiile, iar vreo două, pe care de altfel directoarea le-a trimis acasă, se fardaseră ca niște papagalițe. Erau surescitate, se simțeau niște adevărate domnișoare. Gândul că nu aveau decât paisprezece ani le umilea, se simțeau în stare deja să sucească mințile unui bărbat. Cu cât dispreț trebuie să se fi uitat ele la noi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
o singură sprânceană sau că pe obrajii ei au apărut, în jurul gurii, acele cute de o duioșie ironică, pe care tu le credeai ivite acolo doar datorită influenței tale și imposibil de repetat pentru altul... Dacă ochiul feminin nu este fardat, e foarte greu să-l distingi de al unui bărbat. Poate fetele au gene mai lungi și mai dese, ochiul ceva mai alungit, dar cine ar putea explica de ce ochii unei femei par imenși, cu flacără neagră-mov cât timp o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Neagu, un colos cu capul strâmb de la forceps, interesat de un singur lucru în lume: locomotivele electrice de jucărie; închei cu Lulu, un fel de măscărici vulgar ,care la un bal mascat dintr-o tabără în care fuseserăm împreună se fardase și se îmbrăcase ca o femeie, ceea ce îmi făcuse atât de rău, încît când l-am văzut m-am sprijinit de perete. Cât privește fetele din clasă, ele formau pentru mine o masă aproape nediferențiată. Totuși era una Farcaș, cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în cartierul Dudești-Cioplea. Țin minte cum încercam să țin pasul cu mama, care mergea foarte repede. Din rochia ei se desprindea un iz de scrobeală, iar rujul cam țipător pe care-l folosea la ocazii din astea (altfel nu se farda niciodată), un ruj dintre cele mai ieftine, mirosea a lavandă proastă. Mie însă îmi plăcea, pentru că-mi amintea de mirosul parfumat al anumitor bomboane discoidale, roze, făinoase, numite "cerceluși". Pe Zizi o ținea în poșeta ei care imita pielea de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
purtarea ei curioasă, neobișnuită, aproape stranie. Nu părea deloc exaltată, n-avea nimic neurotic în ea... Deși, adăugă după o pauză căzând pe gânduri, când, acum vreo doi ani, începuse să se îmbrace numai în negru, și nu se mai farda deloc, de i se spunea, în glumă "văduva"... - Știu, știu, îl întrerupse Hrisanti, dar nu era nimic neurotic. Și, ca să înțelegi toată povestea, trebuie să știi că nici măcar n-a fost ideea ei. Doctorul a silit-o, da, pot spune
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și totuși cast, necunoscuta îi aminti de unul din ultimele lui vise. Se înclină ușor și îi spuse: - Am impresia că ne-am mai întîlnit undeva. Tânăra izbucni în râs. ("Păcat, își spuse, râde cu aceeași vulgaritate cu care se fardează.") - Ești cât se poate de discret, spuse. (Și i se păru că vorbește ca pe scenă.) Evident că ne-am mai întîlnit; și chiar de mai multe ori. - Unde și cînd? Tânăra încruntă ușor din sprâncene și-i căută din
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
zveltă. Ochii îi erau prelungi, ca ai lui Brian, de un albastru mai închis, și se îngustau, dându-i un aer de pisică, ori de câte ori era îngândurată sau emoționată. În timp ce Brian obișnuia să facă ochii mari și să se holbeze.) Își farda discret pleoapele dar nu folosea niciodată ruj de buze. Avea o gură prelungă, conștient mobilă. Părul bogat, neted, frumos tuns, era de un blond ușor argintat, încă lucios și strălucitor, deși nu-l vopsea. Nu se preocupa niciodată de îmbrăcăminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
voi șterge de pe gură dîra de sînge cîinesc, mă voi juca pe parchetul lucios, cu oasele scapulare ale preafericitului tată. Carnavalul se anunță Întotdeauna cu o clipocire la tîmplele mele..., și atunci, cu siguranță, știu că trebuie să mă fardez În profet, să mai fac un nod aței rupte din palmă, să-mi pudrez fața cu varul stins al oglinzii, să cosesc, pînă nu-i prea tîrziu, mătrăguna crescută, Înaltă cît o vampă,-n calendare. Nu mă grăbesc, nu ne
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
familie." "N-aș vrea să stau cu voi", i-am spus atunci într-o doară, ca să spun ceva. M-a privit lung, pe urmă a început să plângă încetișor. Brusc, s-a oprit, și-a șters lacrimile și s-a fardat la loc. "Bine, cum vrei tu" a zis. M-a durut că se consolase așa de repede, dar am rămas. Mai târziu, mi-a părut rău, totuși. Fără voie, am auzit niște discuții neplăcute pe seama mea. Mamei nu puteam, bineînțeles
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mine, iar seara se duce la cinema ca să se mai distreze puțin. Eu Încerc să mă fac bine cît mai repede ca să se termine odată cu toate necazurile astea și ea să se liniștească. Mămica e tare palidă și nu se fardează de loc. E foarte tristă și cînd se desparte de mine seara plînge Întotdeauna. E tare abătută și eu mă simt vinovată. De asta cred că trebuie să fii foarte cuminte ca sa n-o supere nimic zilele astea. Fii cuminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]