208 matches
-
rând pe rând. în câteva luni toată lumea a înțeles că arhiva a devenit inutilizabilă. Dosarele au fost date la topit, iar enorma hală de la subsol a fost transformată de municipalitate într-o anexă a morgii, unde erau spălate, bărbierite și fardate cadavrele. Prinse cărăbușii amintirilor, le înfipse printre elitre câte un ac în trupul lichid și-i reașeză, fiecare la locul său, în insectarul memoriei. În cele din urmă, îndrăzni să cerceteze sipetul negru din fața sa. Era un cufăr din lemn
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
rând pe rând. în câteva luni toată lumea a înțeles că arhiva a devenit inutilizabilă. Dosarele au fost date la topit, iar enorma hală de la subsol a fost transformată de municipalitate într-o anexă a morgii, unde erau spălate, bărbierite și fardate cadavrele. Prinse cărăbușii amintirilor, le înfipse printre elitre câte un ac în trupul lichid și-i reașeză, fiecare la locul său, în insectarul memoriei. În cele din urmă, îndrăzni să cerceteze sipetul negru din fața sa. Era un cufăr din lemn
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
gingășie, la locul lor. Cu găletușa strânsă Între picioare, Mașa stătea privind pierdută la această zbenguială matinală ale celor două păsăruici, gândindu-se mereu la ale ei. Trecuse atâta amar de timp de când se Întorsese din Țara Sfântă, Însă chipul fardat puternic al nonagenarei Îi bântuia și acum prin amintiri. Tot gândindu-se la Țara Sfântă și la Bertha, abandonase mulsul și se uita pierdută-n gol. Abia behăitul nedumerit al caprei și lovitura de copită În podea o aduseră Înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pui că mă dor toate osele și mă încearcă tot mai des dorul de casă. Vorbele ei mă implorau să o privesc. În lumina aceea obscură vedeam un copil ce voia cu tot dinadinsul să semene a femeie matură. Era fardată, conturul la ochi era trasat cu un creion dermatograf, puteam să ghicesc toată munca în zadar la o coafură distrusă de vânturi și praf, îi vedeam mâinile înguste cu degete lungi și subțiri frământându-se una în alta a neputință
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
a zăpezii în soarele de necrezut al dimineții sfâșiat de goana cailor iuți. Și Crăciunul acelui an începu spre seara zilei următoare în casa învățătorului - el încă nu îmbătrânise, adică nu arăta pe măsura vremii care trecuse, soția mai încerca fardate eforturi de înșelare a vârstei, în timp ce soțul Anei părea croit dintr-o materie aparte, indiferentă la timp. Ana, neschimbată, pentru că aparținea visului. Erau de față, veniți anume, sora Anei cu soțul, amândoi încă tineri sau părând astfel la puntea nehotărâtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
să le treacă pragul și nici să adreseze un cuvânt vreunuia dintre patronii lor, locuite fiind de cei numiți al-hiwa. Așa cum am scris în Descrierea Africii, al cărei manuscris a rămas la Roma, aceștia sunt bărbați permanent îmbrăcați în femei, fardați și purtând podoabe, care își rad barba, vorbesc cu glas ascuțit și torc lână în timpul zilei. Oamenii din Fès nu-i văd decât cu prilejul funeraliilor, căci există datina ca ei să fie angajați alături de bocitoare spre a spori jalea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de neînlocuit, se agitaseră în jurul Fatimei, dându-i cu suliman roșu pe obraji, cu negru pe mâini și pe picioare, desenându-i între sprâncene un triunghi și încă unul sub buza de jos, alungit ca o frunză de măslin. Astfel fardată, a fost așezată pe un postament pentru a putea fi admirată de toți, în timp ce li se oferea de mâncare matroanelor care o împodobiseră. Spre sfârșitul după-amiezei, prietenii și rudele se adunaseră în fața casei lui Khâli. Mireasa își făcuse în cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
la naționalizare.“ WANDA. O doamnă grasă, cu picioarele umflate, roșii, cu șosete trei sferturi. Îmbrăcată țipător, cu rochii pline de volănașe, cu pălărioare de pai cu multe panglici și dantele, cu eșarfe lungi, vișinii sau roșii, spânzurându-i pe umeri. Fardată gros, tencuită, cu buze intens rujate în tonuri maronii. Vorbea subțire, pisicit, alintându-se parcă, cu multe interjecții și mirări din te miri ce. Venea, de obicei, la „Spicul“, unde, rezemată de perete, în dreptul câte unei măsuțe cu picior, aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
acea fecioară: un mannequin de la Maison Lys, cu șolduri înguste de tot, fără bazinul vieței, creată nu pentru a purta prunci, ci ultimele modele ale lui Premet, vreo fașă de mătase peste un trup inexistent. Avea un cap mic, obraznic, fardat atât cât să nu se simtă viața pielei, pentru perfecția profesională a manechinului, intermediar între păpușă și femeie; cu cărbune gros pe gene și pleoape, așa ca ochii să fie două pete negre în obrazul de var, deși erau albaștri
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
față!" Lenora tocmai în ajun se arătase foarte deprimată și apatică, după raportul sorei. . . Să vezi efectul sugestiei! Scena dintre ele s-a petrecut tocmai după indicația doctorului. Un regizor de teatru, nu altceva. . . In scurt timp, Lenora oxigenată, ondulată, fardată, cu modele chic de la Regine, alese de doctor, se plimba cu Coca-Aimee prin Predeal, ca o viligiaturistă oarecare. Ca probă e cât de bine a suportat buclucul din urmă! Tocmai asta vreau să-ți povestesc și m-am antrenat cu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
timp de pierdut. Nu, nu vreau să mă înțelegi greșit. Sunt destui care v-ar putea iubi... Dida Voinov, rusoaica, a comis o mezalianță fericită, admit. Chiar și amicii dumitale, admit, sunt oameni cu... Nu, nu contest calitățile... și buzele fardate fardară un zâmbet, da, da. Chiar și prietena Tori, săraca, nu-i pot nega calitățile. Nici defectele, sărăcuța, nici defectele. Nici, bineînțeles. E bine să clarificăm, însă, maltratarea bătrânei cu pisicile. Devastarea apartamentului, placiditatea poliției, incendiul, știi ce scria în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
A, uitasem, Ortansa nu-i aici... Dominic dădu să se ridice, să facă pe aprodul, dar Marga i-o luă înainte. N-avu însă timp să ajungă laușă, ușa se izbise de perete. În cameră năvălise o uriașă despletită, elegantă, fardată violent. Flutura amenințător o mare poșetă neagră, lucioasă. — Ce-aveți de gând cu mine? Iarăși opt ani de așteptare? Fugăreală, opt ani, de la un ghișeu la altul? O să mai accept opt ani, așa credeți? Așa credeți, claponilor, așa credeți? Mojicia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Semăna în continuare cu Aurora, dar o altă Aurora stătea așezată acum față în față cu el, iar Tom nu se putea hotărî dacă prefera varianta nouă sau pe cea veche. Pe vremuri, avea părul bogat și lung, revărsat; era fardată, purta bijuterii masive, câte un inel pe fiecare deget, și se îmbrăca flamboaiant, inventiv și neortodox: cizme de piele verde și papuci chinezești, jachete de motociclist și fuste de mătase, mănuși de dantelă și eșarfe țipătoare, un stil pe jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
de parcă se așteaptă să-i dau răspunsul. — Ăă... o piruetă ? mă aventurez și pornesc iute mai departe, aproape Împiedicându-mă de o fată care face sfoara. Apoi o zăresc pe Lissy așezată pe un taburet, Într-o cabină. E puternic fardată și are ochii uriași și strălucitori și, ca și tipul de mai devreme, pene albastre În păr. — O, Doamne, Lissy ! spun, oprindu-mă În ușă. Arăți incredibil ! Îmi place la nebunie cum... Nu pot să fac asta. — Ce anume ? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
care melodia reîncepe... și o aud iar pe Megan. — Becky? Îmi pare rău, dar Kent spune că testul tău se mai amână. Te va suna ea, dacă va dori să‑l reprogrameze. — Poftim? zic, uitându‑mă fix la chipul meu fardat în oglindă. Se amână? Dar... de ce? Știți cumva când va fi reprogramat? Nu știu, zice Megan amabilă. Kent e foarte ocupată acum, cu noua serie de la Consumatorul. — Dar... pentru asta era testul video! Pentru noua serie a eminisiunii Consumatorul. Trag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
zâmbet Încremenit În ochii șterși, aprobând necontenit, unica ei grijă fiind să le dea impresia că aude tot, că vede tot, nimic nu se pierde, nimic nu se câștigă, dragele mele, fiți liniștite! Clipsurile roz/bleu Încadrându-i fețișoara bine fardată, bineridată, cu cei cinci cârlionți uscați despre care a mai fost vorba, și ochii, verzi cândva, acum lăcrimoși, Încântați copilărește. Buni zâmbind non-stop, mulțumită că se află În centrul atenției, În centrul familiei și de fapt altundeva fiind de mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
mereu alții, și mereu mai mulți. Pe trotuarele largi se vânzolea o lume pestriță într-un amestec oriental: muncitori și funcționari, apoi țărani umblând în grupuri ca niște oi speriate, servitoare în costume țărănești ungurești, soldați pirpirii, vagi domnișoare foarte fardate, trăgând cu ochiul la toți bărbații, ucenici și elevi de liceu hîrjonindu-se și izbindu-se de oameni și de ziduri, bragagii, bulgari de lux cu clopoței de alamă, turci cu acadele... În vreme ce trăsura alerga pe cuburile de granit, Grigore Iuga
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
apoi se trânti pe pat, luă o poziție rigidă și se privi din nou, ridicând capul. Nu prea mergea. Trebuia ceva mai dulce, mai senzual, dar inocent în același timp. Se ridică în capul oaselor și contemplă iar figura aceea fardată și buclată, de o frumusețe ambiguă. Zâmbind ciudat, își împinse ușor capul înainte, își aduse un umăr mai în față și, de ce oare, arătă cu degetul direct spre imaginea sa din oglindă. Rămase un timp așa, arătând direct spre pieptul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
lăsat până la bărbie și clipește doar dintr-un singur ochi. Pe celălalt și-l închide cu degetul când vrea să doarmă. Din colțul lăsat al gurii i se prelinge continuu un fir de salivă, în rest, e o cochetă bătrână, fardată strident, care nu vorbește cu nimeni, stă mereu în capul oaselor, cu ochii într-o oglinjoară de buzunar, și zâmbește cu jumătate de gură. Părul violet i se răsfiră, ca un păienjeniș diafan, pe pernă. Mi-au trebuit câteva zile
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
sau îndărătul lor), trupul roșu-portocaliu al Esterei, obrajii ei plini, ultimul ei zâmbet care-i dădea expresia amară, exotică, a africanelor. Când mai aveam nu mai mult de douăzeci de pași până la poartă, a trecut pe lângă mine o femeie foarte fardată, mișcîndu-și șoldurile caraghios sub o fustă imposibilă. Avea brațele pline de lalele galbene. Oricât eram de nostalgică și de fericit-nefericită, i-am privit uimită șoldurile ca de iapă în timp ce, lăsând o umbră neagră CA de gândac, se îndepărta peste câmp
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
vrea să te însoare cu fiică-sa? ― Ești absurd, Harold, mă revoltai eu ipocrit, roșind. Imaginea Maitreyiei, de care mă despărțisem de mult, îmi apăru iarăși în fața ochilor, de astă dată mai caldă, mai umană, aproape zeflemitoare, cu zâmbetul ei fardat (căci, ceea ce e curios, fața ei și fața d-nei Sen se împlineau una pe alta în memoria mea, și gura înroșită de pan a mamei trecea alături de ochii mari și părul negru, adunat pe ceafă, al fetei). Rămăsei câteva clipe
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și să spargi odată burta peștelui, și de acolo să mă naști odată pentru totdeauna. Balast: O năimită din acelea pe care carnavalul le scoate la mezat o aia hîrșită În toate secretele, unsă cu toate alifiile, o fată bătrînă, fardată strident, cu degetele pline de inele și cu pieptul plin de lanțuri din argint, ...dar poetă. Stăpînind toate secretele prozodiei, metricii, toate tehnicile facerii și desfacerii unui poem. Pe această poetă nebună, doar pe aceasta vreau să o tai cu
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
funerară, la corurile tragediilor antice. Ce legătură au toate acestea cu spiritul clasic? Probabil, nici una. Dar mă grăbesc să întreb: ce legătură au statuile grecești, cum le vedem noi azi, albe, de o desăvârșită simplitate, cu aspectul lor inițial (obraji fardați cu roșu, gene artificiale și pupile de cuarț)? Nici templele nu-și întîmpinau credincioșii, în antichitate, cu acea simplitate ascetică pe care azi o socotim atât de grecească. Erau colorate și pline de podoabe. Grecii se călăuzeau după alte gusturi
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
meu. Nu mai reușesc să pun ordine în impresii. Ce-am văzut, de fapt, în Istanbul? Un cer închis, de ploaie. Străzi, mai degrabă murdare. Amestec de modernitate occidentală și de mahala orientală. Înghesuiala istovitoare din bazar. Cocote, pe stradă, fardate strident, ochindu-și clienții. Printre ele, sunt, pro-babil, și unele de la noi. (De altfel, "micul Paris", de altădată, Bucureștiul, devine "micul Stambul". Ceea ce n-au reușit, cu sabia, turcii, reușesc cu "bișnița".) Aici, în fostul Constantinopol, au murit două imperii
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Întrebări de genul: dar scamatoria cu porumbeii cum o faci? sau: dar cînd te tai și curge sînge? După aceea veni rîndul Întrebărilor despre viața lor despre viața lor de artiști, desigur și atunci partenera - ai văzut ce tare era fardată? - deveni sentimentală, pînă cînd s-a făcut timpul să plece acasă. Dar și În grădină se petreceau lucruri mari. Trioul Rafaelito-Pipo-Martin, Însoțit de cîțiva noi adepți ai mafiei, Își făcuse din nou apariția hotărît să se joace de-a „cîinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]