201 matches
-
lui Beelzebul, atunci voi vă autoexcludeți de la comuniunea cu Duhul Sfânt, pretinzând În același timp că Îl cunoașteți. Fariseii instaurează monopol asupra Duhului Sfânt (asta va face pseudoteologia din toate vremurile, În special când ajunge să fie recunoscută ca „oficială”). Fariseismul e Încarnarea spiritului fals, a Îndărătniciei În prostie și ideologie, Împotriva logicii vieții, a credinței și a iubirii; Încarnarea Îndărătniciei ideologice Împotriva evidenței bunului-simț, a evidenței unei acțiuni realizate cu acordul sau complicitatea Duhului Sfânt. De remarcat, În același context
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
umană și dreaptă societate din câte au fost, se născuse în schimb din rea-credință, din fals și din ură în fața unui popor uluit căruia i se pregătea cu pumnalul în spate și zâmbetul pe buze, calea suspiciunii, minciunii, destrămării și fariseismului, toate la un loc ca modalitate de viață și echilibru al noii societăți aduse la supunere fără speranță. Fiecare gândea, dar nu spunea, visa adevăruri și rostea minciuni, ca singura condiție de supraviețuire. Ce lume e asta? gândeam. În ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
umană este chemată să îl urmeze. Spovada frecventă presupune și o împăcare continuă cu aproapele și cu comunitatea, pentru că „a te confesa săptămânal, dar a nu voi apoi să-ți recunoști propriile greșeli și propriile lipsuri față de aproapele, înseamnă un fariseism rafinat și (...) un contrast cu caracterul și semnul sacramental al sacramentului penitenței” . Pe lângă multiplele beneficii spirituale ale spovezii frecvente, se mai adaugă și avantaje naturale, care nu sunt urmărite ca scop în sine, ci ca o consecință secundară a celebrării
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
este poate momentul cel mai prielnic să amintesc că, din punctul meu de vedere, mă simțeam liber să‑i destăinuiesc lui Ravelstein ceea ce nu aș fi putut dezvălui nimănui altcuiva, să‑i divulg slăbiciunile mele, rușinoasele mele secrete impure, acoperirile, fariseismele care‑ți drenează forța. De cele mai multe ori, Ravelstein găsea confesiunile mele extrem de amuzante. Și cele mai distractive dintre toate i se păreau crimele comise În gând. Poate că eu le dădeam, involuntar, o turnură comică. Oricum, le găsea colosal de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
peisajul lumii antice, Sofronia, se conformează împrejurărilor vieții și îl acceptă pe cel care o iubea cu înfocare. O altă membră a brigatei, Emilia, își începe șirul povestirilor într-o manieră ironică la adresa decăderii morale a clerului, căruia îi impută fariseismul, prefăcătoria, zgârcenia și lăcomia, și își ilustrează educația prin trimiteri la citate din limba latină „cum gladiis et fustibus”202 sau din Biblie „Primi-vei însutit și moștenivei viața veșnică”203, prin enumerarea unor mari personalități ale lumii antice, cum
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
peisajul lumii antice, Sofronia, se conformează împrejurărilor vieții și îl acceptă pe cel care o iubea cu înfocare. O altă membră a brigatei, Emilia, își începe șirul povestirilor într-o manieră ironică la adresa decăderii morale a clerului, căruia îi impută fariseismul, prefăcătoria, zgârcenia și lăcomia, și își ilustrează educația prin trimiteri la citate din limba latină „cum gladiis et fustibus”202 sau din Biblie „Primi-vei însutit și moștenivei viața veșnică”203, prin enumerarea unor mari personalități ale lumii antice, cum
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
pamflet" cea mai scârboasă modalitate de atac personal... Pentru că nu l-am premiat pe musiu, necunoscutul. Mai observ că lumea asta n-are nimic sfânt. O "ziaristă" zice că l-a criticat pe cineva din fruntea județului "din dragoste". Culmea fariseismului: dai cu cuț itul "din dragoste" ! Totul este din cauza BANULUI, care tocește onoare și dragoste. Așa că ne întoarcem iar la vremea lui Dinu Păturică (redivivus N. Filimon) când era altă "lume nouă". Credeți că astăzi (ca și atunci) ar fi
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
aeterna - de pe inscripțiile funerare păgâne, sugerând un somn veșnic în mormânt, însă această concepție se opune speranței iudaico-creștine într-o viață viitoare. Dacă ținem seama de toate indicațiile literare sau epigrafice, referitoare la credința diasporei iudaice, descoperim trăsăturile fundamentale ale fariseismului. Anterior anului 70 p.Chr. (distrugerea Ierusalimului și a templului), fariseii, fiind recunoscuți ca maeștrii spirituali ai poporului ales, apar ca elementul cel mai activ al iudaismului. Credințele și practicile devoționale ale fariseilor se răspândesc în timp ce influența lor biruie asupra
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cel mai activ al iudaismului. Credințele și practicile devoționale ale fariseilor se răspândesc în timp ce influența lor biruie asupra saducheilor pragmatici, susținuți de aristocrația iudaică, a căror influență rămâne încercuită în zona templului și dispare odată cu distrugerea acestuia. După această dată, fariseismul și iudaismul devin practic sinonimi. Influența exclusivă a fariseilor asupra diasporei trebuie să se fi impus anterior anului 70 prin sinagogile aflate, în marea lor majoritate, sub obediență fariseică. Încă din primele secole ale erei creștine, comunitățile diasporei erau vizitate
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
misionarii creștini încă de la începutul activității lor a fost cel fariseic, unicul capabil să opună pentru moment o rezistență eficace în calea noii religii evanghelice: lupta dintre Biserica timpurie și iudaism a fost de fapt o confruntare între creștinism și fariseism. Predicarea Apostolului Paul viza îndeosebi comunitățile iudaice din diasporă, întrucât erau cunoscătoare ale profețiilor Vechiului Testament, mentalitatea fiind aceiași, iar efortul explicațiilor nu trebuie să fi fost prea mare. Apostolul, originar din Tars, născut din părinți evrei, făcea parte din
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
26; Psalmul 101, 2-4, 6, 8. u Psalmul 62. v Isaia, 40:3-5; 49:7. w Ansamblu de prescripții religioase evreiești cu privire la alimentație. x Daniel, 12:3, 2. y II Ba 20:2. z Iudaismul rabinic este curentul, moștenitor al fariseismului, care se conturează la sfârșitul perioadei antice, după anul 70, și a cărui gândire se cristalizează în marile corpusuri clasice din epoca mishnică și talmudică. aa TB, Shabat 55a. bb În ebraică: isurei ahava, literal "suferințe din iubire". cc Geneza
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Adevărații credincioși nu sunt întotdeauna numai cei care declară că sunt! Credința multora dintre noi nu este exteriorizată, strigată în gura mare. A ține morțiș să „evaluezi” credința altuia e un fel de blasfemie în fața lui Dumnezeu, un soi de fariseism în fața semenilor tăi. 3.3. Cât valorează o diplomă?tc "3.3. Cât valorează o diplomă ?" Un examen are menirea nu numai de a arăta ceea ce subiectul știe sau poate să facă, ci și de a certifica un mod de
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
diaristului. Marcat de exaltări, idiosincrazii, dar și de un deosebit simț al onestității și al discernământului, această radiografie a exilului românesc în Europa, cu luminile și umbrele lui, pune în vedetă rechizitoriul comunismului și al complicilor lui din Occident, demascarea fariseismului colaboraționist și a megalomaniei unor celebri exilați români, tip Constantin Virgil Gheorghiu, George Uscătescu, Ionesco etc. Inutil să mai vorbim de demisiile morale din țară din perioada realismului socialist: Sadoveanu, "multiplicator de slogane", George Macovescu, "o nulitate oficială", Geo Bogza
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
grijă de casă, de soț și de copii. Ține la ordine, liniște și la tradiții. Nici amantul sau, Lafont, nu vede nimic condamnabil în menajul în trei. Contrastul între situația ambigua a protagoniștilor și preocuparea lor permanentă pentru morală dezvăluie fariseismul moralei burgheze și dă naștere unei ironii amare. Situația nu progresează, piesa nu are (că și alte piese ale dramaturgului) acțiune, deznodământul coincide cu situația inițială, suntem în prezența unei "felii de viață". Acest final deosebește varianta franceză de piesă
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
trece la "un nou început" e o sursă perpetuă. Ca și cum trecutul acela nu ne-ar mai aparține. Ca prin minune, noi am părăsit definitiv acel "tot". Înstrăinările de acest fel, amplificate continuu cu alte derapaje, au dus la extinderea duplicităților, fariseismului însoțit de sustrageri, furturi de tot felul și pe toate planurile. "Noua moralitate" și, cu atât mai puțin, "noua gândire juridică", nu reușesc să restrângă aceste înstrăinări, nici cantitativ, nici ca varietăți, pentru că impulsurile și vocile nu se mai armonizează
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
pe care răul o are pentru existența umană, apare ca un paradox faptul că gînditori din toate timpurile și locurile au preferat să cerceteze valorile ideal-pozitive ale existenței umane binele, adevărul, frumosul etc. decît pe cele negative. O dată în plus, fariseismul pare a predomina în opțiunile umane: avem sentimentul că teoretizînd mai mult asupra valorilor pozitive ne apropiem și în realitate mai mult de ele. Să recunoaștem, însă, că nu am putea vorbi de bine decît prin contrapondere cu răul, de
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
să cunoști minciuna: procedeele ei, subterfugiile, modalitățile" [1996:212]. Cartea sociologului J. A. Barnes își găsește rațiunea tocmai în această necesară nevoie de cunoaștere, nevoie căreia i se subordonează și sinteza pe care o propune "modesta" introducere de față (recunoaștem fariseismul acestei ultime afirmații: desigur că, în sinea noastră, sperăm ca ea să fie un studiu de referință). Potrivit unui cunoscut "paradox al prefeței", orice autor își asumă în mod deliberat toate slăbiciunile creației sale, de care se simte mai mult
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
nervi „sinceritatea“ lui când descrie raporturile cu soția. Într-o zi, călătorește undeva cu ea În tren, Îi place un tânăr din compartimentul apropiat, Întinde mâna pe fereastră, Îl atinge pe acesta și are sentimentul unei mari culpabilități; e mult fariseism aici, se vede de la distanță că jurnalul este scris (sau, mai precis, „ținut“) În vederea publicării. (luni) Nu mă Înțeleg cu asistentul M.Z.; ne cere să-i conspectăm toată bibliografia: bine, dar eu am toate cărțile deja citite, nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mă bucură enorm mirosul acela puternic. Am făcut un gest cinic, l-am aruncat cât colo, cu disimulată mânie. Am privit-o disprețuitor. „Ce-mi pasă mie de primăvară! Eu nu observ aceste schimbări din natură, nu mă interesează!“ Cât fariseism! M-am dus totuși Îngândurat În camera mea de student sărac și-am continuat să citesc, cu dinții strânși, Opera aperta, de Umberto Eco. (miercuri) A plouat abundent; numai bălți pe drumul spre cabană; A. a dispărut de lângă mine când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
umană și dreaptă societate din cîte au fost, se născuse În schimb din rea-credință, din fals și din ură În fața unui popor uluit căruia i se pregătea cu pumnalul În spate și zîmbetul pe buze, calea suspiciunii, minciunii, destrămării și fariseismului, toate la un loc ca modalitate de viață și echilibru al noii societăți aduse la supunere fără speranță. Fiecare gîndea, dar nu spunea, visa adevăruri și rostea minciuni, ca singura condiție de supraviețuire. Ce lume e asta? gîndeam. În ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
a acestuia, și posibilitatea ca, în timp ce dou] persoane pot înf]ptui acțiuni de același tip, cum ar fi îngrijirea bolnavilor, numai unul dintre ei ar face ceva merituos, atâta vreme cât justificarea să ar fi iubirea, pe când la cel]lalt ar fi fariseismul, adic] dorința egoist] de a fi apreciat. Alți autori, referindu-se la pildă/pildele talanților (Matei, 25) sau a minelor (Luca, 19), au avut tendința de a considera meritul ca fiind adecvat realiz]rilor sau consecințelor conduitei. Totuși, cea mai
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nu se ridică împotriva asupririi sub orice formă, deci și sub forma de jug străin. Tot așa recunoaștem că unirea tuturor oamenilor care grăiesc aceeași limbă este un drept și o necesitate istorică” Să fie aceste declarații o mostră de fariseism politic, dorind să ascundă adevăratele păreri ale lui Cristian Rakovski despre unirea tuturor teritoriilor românești cu patria mamă? Până la proba contrarie, va trebui să luăm în considerație aceste cuvinte. Izbucnirea primului război mondial a fost un prilej de strângere a
Rădăcinile socialismului românesc by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/91629_a_92995]
-
că după 1945 Austria a reușit să își păstreze neutralitatea, menținându-și în același timp stabilitatea socială. Poate cu ipocrizie Ăcine mai știe azi câți austrieci s-au bucurat la momentul anexării de către Germania nazistă, în 1938?), cu un oarecare fariseism, cu o doză bună de conservatorism și, după al doilea război mondial, cu o obsesie a neutralității, dar așa s-a creat prospera Austrie contemporană. Pe de altă parte, așa a putut apărea și succesul liderului naționalist Jörg Haider, actualmente
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
care constă în a voi să se determine fie timpul în care va avea loc judecata, fie categoriile pe care le va institui. Primul ne apropie mai mult de Nostradamus decât de Sfântul Ioan, al doilea ne duce la un fariseism care afirmă că doar ceilalți sunt vinovați. Există însă și un alt mod de a vorbi despre eschatologie, anume acela care ne amintește că trăim timpurile din urmă, adică suntem în proximitatea spirituală a lumii viitoare 11. Spre ultimul mod
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
astfel din expectativă). De asemenea, surescitarea și perplexitatea poetului au atins cote alarmante când, cu prilejul dezvelirii statuii lui Ștefan cel Mare la lași (la începutul lui iunie 1883), Petre Grădișteanu, un antiunionist declarat, a ținut un discurs răsunător prin fariseismul său penibil, în care îl îndemna pe rege "să-și completeze coroana cu "diamantele" care-i lipseau: Ardealul, Bucovina și Basarabia". Demagogia momentului l-a determinat să renunțe la citirea Doinei în acel loc (a făcut-o mai apoi, dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]