415 matches
-
a turcilor oguzi, nimeni și nimic nu le-ar fi acordat vreo șansă a devenirii pe culoarul istoric pe care se lansaseră. Căpetenia lor, Selgiuc, de la care își vor lua numele - turci selgiucizi - le arată calea spre Iranul moleșit de fatalismul musulman pe care-l cuceresc la 1043 și apoi Irakul și Caucazul la 1055 și, respectiv, 1064. Chiar după victoriile asupra bizantinilor și după perioada Sultanatului Rum (1077-1299), după Othman (1299-1326) și Orchan (1326-1359), când turcii care-și vor zice
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
și reflexe față de dezvoltarea individuală sunt fundamental diferite față de „țăranul de dezvoltare”). Preocupările țăranului de supraviețuire sunt orientate către prezent. Valorizează trecutul și nu are proiecte, ci doar așteptări în raport cu viitorul. Se raportează pasiv la informație, modelul fiind acela al fatalismului sau chiar al bănuielii de manipulare atașată oricărei acțiuni de comunicare care îi este adresată. Deși această categorie deține cele mai puține informații, are tendința de a considera informația deținută ca fiind suficientă. Sau, chiar dacă recunoaște că nu deține suficiente
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
mult mai creativ față de forțele care transformă societatea. De aceea, la fel ca D. Held, considerăm că și în domeniul educației globalizarea este "o idee al cărei timp a sosit". Pe de altă parte, asocierea globalizării cu un fel de fatalism politic și economic, cu insecuritatea cronică, inegalitatea și criza identitară, crește miza educației în planul afirmării politice, culturale și educaționale a indivizilor și comunităților. Punerea accentului pe localizare (regionalizare, autonomii locale și instituționale, responsabilizarea comunității locale, promovarea diversității și specificității
by Ţăranu Adela-Mihaela [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
economic and technological forces in a common social space, that education imposes itself as an important issue in global economic competition and in forming of the "global citizen". Furthermore, the association of globalization with a kind of political and economical fatalism with chronic insecurity, inequality and identity crisis, raises the stakes of education in terms of asserting political, cultural and educational affirmation of the individuals and communities. Between opportunities and risks that globalization brings forth to the education, we affirm the
by Ţăranu Adela-Mihaela [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
dans un espace social commun, que l'éducation s'impose elle-même comme un problème important dans la compétition économique mondiale et dans la formation du "citoyen du monde". De l'autre côté, la conjugaison de la mondialisation avec une sorte de fatalisme politique et économique avec une insécurité chronique, l'inégalité et la crise d'identité, fait monter les enjeux de l'éducation en termes d'affirmation politique, culturelle et éducationnelle des individus et des communautés. Entre les possibilités et les risques
by Ţăranu Adela-Mihaela [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
146 Bernardo Dovizi da Bibbiena (1470-1520) a fost numit Cardinal Deacon de Santa Maria în Pórtico, de către Papă Leon al X-lea în 1513. 147 Vettori îl citează pe Seneca, Moral Letters [Scrisori morale] 197. Machiavelli dezavuează acest tip de fatalism în capodoperă să, Principele, XXV. 148 Martelli: ambasador 149 Martelli: de alții. Per "altora" (evident în manuscris.), cf. Petrarca, Spirto gentil (Canzoniere LIII): "pensoso più d'altrui che di sé stesso"; Machiavelli, Dell'Ambizione, "A ciascun l'altrui ben sempre
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
uciderea lui Cristos (10, 20, 21, 29). Uneori (1, 4) tema iudeilor este introdusă prin opoziție cu cei ce nu sînt nici iudei, nici creștini; pe alocuri, acestora le sînt rezervate considerații separate unde sînt condamnate cultul aștrilor, idolatria și fatalismul (6), sau politeismul (9). Așa cum am spus, exegeza textelor biblice însoțește dezvoltarea diferitelor tematici, însă, în anumite cazuri, atenția se concentrează asupra interpretării Scripturii: de exemplu, cînd e vorba despre nașterea și sacrificiul lui Isac, simbol al lui Cristos (5
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
este conceptualizată ca "urîtă" și ca "sursă de degenerare" a mediului. Alte date permit o caracterizare a evoluției aceste RS, ca localizarea originii radioactivității, a cauzelor sale și a posibilității de a nu o mai utiliza (se constată un anumit "fatalism" din partea unora dintre copii). "La început, norul acoperea cerul și soarele. Apoi, cerul și soarele revin, căci dimensiunile norului s-au redus. Cîteodată, norul dispare cu totul, căci radioactivitatea, al cărei "recipient" era, s-a răspîndit peste tot" (ibid., p.
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
poziția unei ideologii liberal-democratice, principiile estetice restrictive enunțate în tratatul filozofului grec. După autorul Istoriei civilizației române moderne, literatura (oglindă a realităților sociale) poate produce un efect cathartic numai dacă ignoră arsenalul tradițional de norme anchilozate (tânărul Lovinescu respinge îndeosebi "fatalismul", cu retorica imuabilului și stereotipiile adiacente), adresându-se în schimb psihologiei/ sensibilității publicului, "gustului" comun, variabil, bineînțeles, după mode și timp. De altminteri, Aristotel însuși leagă posibilitatea producerii catharsis-ului, pe lângă sfera estetică a tragediei, și de epos, muzică, sau
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
referință a melodramaticului exclusiv la modernitate (mai mult, la estetica puristă a modernității), neglijând practic ponderea socio-culturală a fenomenului. Or, conflictul tradițional dintre "pasiune" și "rațiune", care în teatrul clasic francez luase forma auster- aristocratică a solilocviului și a unui fatalism răsfrânt ca într-o oglindă în segregarea ierarhic-piramidală a claselor sociale, se vede ilustrat în modernitate nu doar de exigențele unei arte pure, precum expresionismul, ci și de o "utopie" ceva mai vulgară, clamând necesitatea "îmblânzirii" educative a pasiunilor și
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
ca formă estetică superioară, marcând tranziția de la mit la psihologie (vezi și considerațiile lui Nietzsche din Nașterea tragediei, unde se condamnă umanizarea/ psihologizarea vechii tragedii o dată cu Euripide, sub presiunea contaminantă a spiritului socratic și, implicit, sub influența nefastă a dialogului). "Fatalismul tragediei grecești, ca și determinismul modern, știrbesc deci din valoarea morală a emoților noastre estetice"92 conchide criticul impresionist, anticipând sensul de evoluție a literaturii europene. Ulterior, apologetul modernismului și al autonomiei esteticului, fascinat de modelul elitist al unei arte
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
așa aș voi să știu întrucât învățătorul Gheorghe e mai puțin episodic decât Gică sau Maria". 109 Vezi observațiile defavorabile despre aceeași idee în articolul "Calitatea emoției", din E. Lovinescu, Critice, vol. II, ed. cit. Citez din nou afirmația criticului: "Fatalismul tragediei grecești, ca și determinismul modern, știrbesc deci din valoarea morală a emoților noastre estetice". 110 Vezi E. Lovinescu, "Miorița și psihologia etnică", în Memorii. Aqua forte, ed. cit., pp. 644-649. 111 Scrisoare către Mihail Dragomirescu din 3 aprilie 1906
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
jocuri politice 67% 2 Tendința de a se crede mai deștepți 59% 3 Tendința de a căuta țapi ispășitori 62,3% 4 Comoditatea - lenea 52,8% 5 Tendința de a invidia 59% 6 Superficialitatea (merge și așa) 53,4% 7 Fatalismul (așa a fost să fie) 39,8% 8 Lingușeala 49% 9 Tendința de a-ți plânge de milă 47,1% 10 Credința în noroc 35,7% 11 Neasumarea responsabilității 53,1% 12 Credința în superstiții 44,5% 13 Tendința de
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
ca punct de plecare pentru începutul filozofiei este nimicul, nu ființa 34. Această primă tematizare a nimicului este fundalul pe care Hegel va descrie pe rând diagnosticul nihilist al trecerii la lumea modernă în termeni precum "moartea lui Dumnezeu", "ateism", "fatalism", "pesimism", "egoism", "atomism", și va declara necesitatea faptului ca dialectica să traverseze negativitatea și "nihilismul", așadar "sentimentul că Dumnezeu a murit", recunoscându-l în același timp ca un simplu moment în viața spiritului, care trebuie depășit. Faptul că și un
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
socialiștii francezi, mai cu seamă pe Proudhon. Din punctul de vedere al acestui principe al conservatorilor antirevoluționari, nihilismul nu este decât una dintre multele forme perverse în care se manifestă raționalimul, așadar iluminismul, și care sunt: "Deismul, panteismul, umanitarismul, maniheismul, fatalismul, scepticismul, ateismul"37. Dar în măsura în care duce la negarea guvernării atât divine, cât și umane a lumii, acesta trebuie înfruntat și combătut 38. În cazul acestor autori ostili iluminismului și Revoluției, se distinge utilizarea termenului "nihilism" ca o categorie de analiză
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
din trăsăturile stilului lui. Opera lui Proust se pretează pentru un asemenea exercițiu ; în scrierile lui Charles Louis Phillipe se constată repetarea frecventă a construcției à cause de, care a fost interpretată ca o pseudo-objektive Motivierung, implicând credința într-un fatalism melancolic, oarecum personal ; la Rabelais, Spitzer analizează modul în care, folosind o rădăcină cunoscută, cum este, de pildă, Sorbonne, Rabelais o combină cu zeci de sufixe fantastice pentru a crea nenumărate cuvinte de ocară (de exemplu, Sorbonnagre = Sorbonne + onagre, măgar
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
expresiile idiomatice construite pe anumite legături motivaționale (Lakoff 1987: 448), de exemplu a da țeapă, readuce în memorie imaginea istorică a lui Vlad Țepeș. Mungiu-Pippidi (2002: 81) menționează două valori fundamentale românești: supunerea ("Capul plecat sabia nu-l taie") și fatalismul ("Nu sunt vremurile sub cârma omului, ci bietul om sub vremi"). PARTEA a II-a Semiotica aplicată Dincolo de semiotica socială "Alegerile și acțiunile pentru care publicul ar putea opta sunt dependente de semnificație." (Brummett 1994: 69, trad.n.) ÎI. Identități
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
structura și sensul vieții morale trăite, ea se constituie În cea mai pură ontologie, evident - o ontologie a umanului. Peripatethice un bine În sine, ci că acesta se realizează procesual, În diferite grade, rezultat al activității oamenilor. În ciuda unui evident fatalism ce caracterizează psihologia poporului român - „Așa mi-a fost scris.”, „Ce ți-e scris În frunte ți-e pus.”, „Cum vrea Dumnezeu” - folclorul românesc oglindește credința În izbânda rațiunii, a dreptății și a voinței lui Dumnezeu, prin acțiunea și conduita
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
v. Ideea de destină. Pentru acesta, destinul este ceva ontologic, dar nu În absența omului, ci integrat existenței acestuia, ca un dat al realității umane. Destinul este o realitate unică, majoră și substanțială, care se manifestă sub trei aspecte: determinism, fatalism și libertate. Orice destin va reuni cele două planuri ale existenței umane: planul metafizic și planul natural, sau planul inteligibil și planul sensibil (V. Băncilăă. Marea valoare a destinului este dată de faptul că el reunește Întotdeauna metafizicul cu naturalul
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
nimic asupra lui. În cazul acesta, orice Încercare de Împotrivire sau de schimbare este inutilă. Va trebui să mă Împac cu soarta, sau să o fac să fie acceptabilă, prin concilierea ei cu rațiunea, care refuză ideea perisabilității și a fatalismului. Realitatea empirică și realitatea metafizică Problema destinului Îmi relevă mie, ca persoană care gândește asupra ființei și a vieții sale, o dublă realitate: o realitate empirică, cea a lumii fizice, concrete, În care exist, și o realitate metafizică, pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
condiții de sărăcie dezvoltă un sistem de valori și convingeri ce reprezintă, de fapt o soluție la problemele cu care se confruntă. Acest mod de adaptare implică o multitudine de trăsături, ca: pasivitatea, resemnarea, orientarea la prezent și ignorarea viitorului, fatalismul și lipsa de putere, nivelul scăzut al aspirațiilor, tendința spre devianță. Unii sociologi consideră că actele și comportamentele delicvente ale tinerilor provenind din clasele sociale defavorizate nu pot fi considerate deviante, deoarece se conformează modelelor culturale ale acelei clase. Esența
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
la un alt nivel, mișcări pe care nu suntem încă pregătiți să le înțelegem și, cu atît mai puțin, să le contracarăm. Tirania lor ne poate împinge la resemnare sau disperare. Nu cred însă că e cazul să cădem în fatalism. Este de remarcat faptul că, tocmai în perioadele de depresiune economică, se înregistrează cea mai mare efervescență culturală. Pe lîngă multiplele sale posibilități de adaptare, omul are resorturi de gîndire și de creație ce pot face uitate umorile capricioase ale
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
mare diversitate: povestiri despre întâmplări de pe front (Ordonanța, Dulham, O afacere încurcată, Mandache sacagiul), reportaje de război (serialul Impresii de pe front), însemnări cu privire la situația militară (Vicleniile dușmanului, Bătălia de la Mărășești) și politică (Politica bulgărească, Provizorat), reflecții mobilizatoare pe teme moral-filosofice (Fatalismul, Munca, Jertfa rodnică, Altă educație). Un caracter cu vădite accente politico-ideologice naționaliste au numeroasele articole ale lui Octavian Goga (Două forțe unite: țara și frontul, Sânge și cerneală, Talpa țării, Politica ungurească ș.a.). Într-una din aceste luări de poziție
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289343_a_290672]
-
Verlaine, G. Rodenbach, Émile Verhaeren, Oscar Wilde, Albert Samain, Francis Jammes ș.a. S. a și tradus, cursiv, din Heine, Lenau și din Sully Prudhomme. A transpus din limba franceză câteva lucrări ale lui Vasile Conta (Încercări de metafizică materialistă, Teoria fatalismului, Teoria ondulațiunii universale și Bazele metafizicii) și din germană scrieri dramatice de Carmen Sylva (Vrăjitoarea, Ullranda, Loiza, Mărioara). Pentru teatru a mai tălmăcit din P.-E. Hervieu și din Adolphe D’Ennery și Philippe Dumanoir. În traducerea lui S. au
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289929_a_291258]
-
lor crește probabilitatea ca un elev să dezvolte probleme de comportament (de exemplu, epilepsie, dificultăți audio-vizuale, autism, anumite caracteristici temperamentale, etc.) Determinările ereditare, deși importante, nu trebuie să ducă la exagerări de genul: inadaptat prin naștere, care favorizează un anumit fatalism educațional. Factorii ereditari (sau predispozanți) nu acționează direct, ci prin intermediul celor de mediu, care vor favoriza sau nu exprimarea acestor potențialități ereditare. a)Deficiențele intelectuale reprezintă o premisă a devianței comportamentale, mai ales atunci cînd un nivel mintal scăzut se
GHID METODOLOGIC PRIVIND PROFILAXIA COMPORTAMENTULUI DEVIANT AL ELEVILOR MANAGEMENTUL COMPORTAMENTULUI ŞCOLAR by MIHAELA BĂSU () [Corola-publishinghouse/Science/1155_a_1877]