179 matches
-
rațiunea la treapta unei facultăți diriguitoare prin care Elada a atins luciditatea de cristal a unei țări ticsite cu gînditori silogistici, care detestau rătăcirile obscurantiste și fugeau de paroxisme mistice. De fapt, ființă mai superstițioasă și mai pătrunsă de umoare fatalistă precum grecul anevoie găsești în epocă: calendarul i se depăna în ritmul misterelor, substanța zilelor îi era dată de ceremonii, iar în lipsa miturilor elinii și-ar fi pierdut aerul care le însuflețea viziunea: zeii erau peste tot, în pereții caselor
Docimazia filologică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4748_a_6073]
-
mai revenim asupra lui decât târziu, la o nouă lectură, ce ni se va părea, poate tocmai de aceea, revelatoare. E clar însă că nu cu toate cuvintele suntem la fel de atenți. Excepția care mi-ar putea confirma asemenea reflecții cam fataliste se numește Ion Bogdan Lefter. Lui nu-i scapă nimic. Citindu-i toate cărțile de critică, am fost surprins nu de acuitatea analitică, nu de vigilența sintetică, ci de strania convergență a acestor două însușiri. Lefter nu investighează fără să
Analiză prin sinteză by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6224_a_7549]
-
polemic, că nu arta populară e reprezentativă pentru formula sufletească a unui popor, ci personalitățile lui creatoare. Să mai amintesc de Lucian Blaga cu al său Spațiu mioritic care admitea, ca filosofie a culturii, ca valabilă pentru sufletul românesc resemnarea fatalistă din celebra baladă populară. Și contribuțiile au tot continuat, alăturîndu-se și noua generație, prin M. Eliade, Cioran, mai ales M. Vulcănescu (cu studiul fundamental Sentimentul românesc al existenței), Const. Noica. Întrebarea e dacă se poate vorbi de determinarea unei astfel
Formula sufletească a românului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16508_a_17833]
-
matematică nu au venit încă. Cum credeți că s-a descurcat? — Ei, Duncan? întrebă domnul Thaw. Pentru că vocile ferme și responsabile îi dirijau viitorul cînd într-o parte, cînd în alta, cu multă gravitate, Thaw se cufundă într-o toropeală fatalistă. îi trebui un minut întreg să-și dea seama că așteptau să răspundă. Am picat la matematică, zise el. — Cum de ești atît de sigur? — Pentru a trece îmi trebuie note maxime la tot ce am scris, iar eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și că știu ce se Întâmplă. „Prietenia trebuie declarată”, obișnuia să spună după ce ne Împrietenisem. Frapantă formulare, la un om atât de discret și reticent. Prefera declarațiile ferme, dar discrete. Îmi aminteam, În acele momente dinaintea despărțirii, bizara sa obsesie fatalistă. Un fel de inducție În secretele destinului de la care primim doar semne discontinue, lăsate În voia perspicacității noastre de a le corela și citi. În una dintre serile petrecute Împreună, Îmi dezvăluise, cu un soi de gravă complicitate, misterul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
treacă prin ceea ce ea mă face să trec acum. Încântat la culme de admirația lui Fairlynn, soțul meu vorbește mult despre el. Adânc în peisajul sufletului meu, sunt acoperit de ceața densă a pământului galben. Caracterul meu poartă o cultură fatalistă. Am fost conștient de asta încă de pe vremea când eram copil. Am un instinct și o dorință arzătoare pentru călătorie, iar în același timp am un dispreț înnăscut pentru a trăi. Înțelepții antici călătoresc pentru a pune distanță între ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
în timpul liber, nu exista), despre lipsa lui de elan, despre problemele din familie, despre componenta genetică a bolii de care suferea, lucruri pecetluite pe veci, despre care vorbea așa cum un om în vârstă vorbește despre bolile bătrâneții. Mie atitudinea lui fatalistă mi se părea de-a dreptul suprarealistă. La început am rezistat cu stoicism acestui val de plângeri, care îl întrecea cu mult pe al lui Janet când se văieta că nu vom avea ce mânca într-o bună zi (deși
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
aduc la final cu un pas înaintea eroului, sperând să-i salveze viața. Pe o hartă abstractă, schema devine evidentă. Eroul Llewelyn se află între bine și rău, gonit de Rău, așteptat pe linia de finiș de Bine. O schemă fatalistă pentru că, așa cum se termină filmul, salvarea și răscumpărarea păcatelor nu se află decât în lumea cealaltă. Iată un film foarte religios al fraților Coen, spălat însă în mult sânge, tăvălit în scene dure și împănat cu suspans tocat mărunt. Nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
deschid și o și sfârșesc de cetit; Eminule, nu voiesc ca tu să-mi scrii tot scrisori de o coală întreagă, căci știu că nu ai timp, dar nici așa de scurte // te întreb de-mi pot plăcea! Superstițioasă și fatalistă după cum mă știi, scrisorile tale sunt singurele, când tu nu ești față, cari mă mai asigură și mă mai liniștesc; afară de aceea, atâtea griji și necazuri nu au oare dreptul la o mică mîngîiere! Și tu știi așa de frumos
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
țăranul, gospodar și de bun-simț, poartă în el dorința vie a saltului înainte; zicala ai carte, ai parte îi apare în toată complexitatea, nealterată de exemplele unor ajunși, care au parte fără să fi trecut prin carte. Rațiunea țăranului, nicidecum fatalistă, știe că acestea sînt anomalii sancționate mai devreme ori mai tîrziu. Fiind sîmbătă, la terminarea programului, Mihai se întoarce în oraș mai devreme. A luat-o pe Cristina de la cămin și-i dă să mănînce. Fetiței nu-i place. Salamul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
nu se naște aici din persistența cu care o conștiință ireductibilă încearcă să depășească o limită insurmontabilă. "Depășirea limitei" este un concept modern de tip romantic, care se naște în contextul unor înțelegeri insurecționale ale libertății, desprinse deci de ideologia fatalistă care emana din ipostazele destinului antic, din Ananke, Tyche sau Moira și din proiecțiile ei târzii, renascentiste (Fortuna labilis și Fortuna maligna). Pentru eroul antic, existența unei limite insurmontabile nu constituie o provocare. Dimpotrivă. Destinul tragic se realizează aici în măsura în care
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
curgerea lucrurilor" pentru a-și justifica inactivitatea suferă de o neputință constituțională. Lipsa de sânge este izvorul înțelepciunii. Individualismul ultimelor decenii ale secolului trecut nu trebuie înțeles decât ca o reacție pasionată împotriva automatizării prin fetișismul evoluției, a implicației lui fataliste. Să fim noi oare simple instrumente ale devenirii, capricii ale curgerii lucrurilor, pretexte ale trecerii continue a firii? Revolta aceasta individualistă a avut o notă eroică, și ea este una din aparițiile periodice ale istoriei, consecutive epocilor de fatalism. Acest
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
justificativ de altă natură: creștinism și drepturile omului (nenăscut, se înțelege). Din perspectivă creștină, senatorul alege doar argumente de inspirație vetero-testamentară (contracepția era interzisă în principal fiindcă evreii îl așteptau pe Mesia și nu doreau să rateze apariția acestuia) și fatalistă: femeilor li se refuză liberul arbitru în decizia asupra momentului concepției și păstrării sarcinii, dar nu și responsabilitatea (morală și penală) pentru utilizarea pilulelor contraceptive și avort. Drepturile omului nu-i spun nimic despre dreptul persoanei de a dispune de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
Helene moare de o angină pectorală e uman, prea uman... O slăbiciune a creatorului ei ca și în cazul lui Kuraghin, când doar războiul îi taie picioarele... Dubla natură a eroilor tolstoieni, prinși între instincte și în același timp detașare fatalistă de ele, mi se părea o sfâșiere a naturii umane care mă amețea și în același timp mă revolta. Homeric, cu forța cataclismului, simțeam că țâșnise din firea omului acel te omor și penibilă experiența morală alături de Platon Karataev. Teren
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ar fi ros marginea ceștii ei cu cafea espresso. I-ar fi descris în scrisori fiecare moment voluptuos trăit cu această erudită. Cu educația ei și cu concepția boetiană despre lume, ar fi avut desigur o atitudine foarte stoică și fatalistă față de orice stângăcie sau gafă sexuală ce ar fi comis-o el. Ar fi fost înțelegătoare. „Fii blândă“, ar fi rugat-o Ignatius suspinând. Myrna se lansa probabil în actul sexual cu vehemența și seriozitatea cu care se angaja în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
unora și prezentă din plin în această carte, nu m-a câștigat nici după ce l-am citit pe M. Sadoveanu în întregime, când am descoperit că aveam ce admira în vasta lui operă, ca să trec ușor peste scepticismul și tristețea fatalistă care plutește ici-colo pe deasupra întinsului său teritoriu inventat. Acești nori de melancolie pot fi desigur emanația mormintelor strămoșilor noștri, spulberate de vânturile istoriei, care le-au împrăștiat oasele peste tot cuprinsul țării, și scriitorul putea deci imagina, uimindu-se, un
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
o altă Ingrid, care - Într-un alt tîrziu - să facă iarăși sex protejat; numai pofte. Sămînța bărbatului nu trebuia refuzată, aruncată, digerată, vîndută: exista pentru toate o pedeapsă. Un astfel de raționament ar fi Înfiorat, cît de cît, niște ființe fataliste, le-ar fi adus, poate, pe calea cea bună, dar oamenii, optimiști, nu aveau a se lăsa ușor, plăcerea era deasupra spaimelor: Ingrid și Thomas nu erau curajoși, doar prevăzători. Sex protejat. Sămînța lui Thomas avusese, uneori, În mod special
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
spre masa festivă. Se rotise în chiar lentoarea acestei fraze: da, lui Mircea i s-ar putea spune. Și zâmbea, incredibil, zâmbea ca o idioată. Parcă fermecată, prostește. Atâtea amintiri inoportune, disperarea și panica, și totuși un fel de împăcare fatalistă, sfioasă, fără vlagă, ca o frivolă alinare... Prinsă în aura legendei magicului cavaler care fusese, până ieri seara, mult iubitul ei Marcu Vancea, incandescența sa tainică, ferită de ochii lumii. Întoarsă, după atâtea ore de încremenire, cu fața spre camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
totul ca să... mă-nțelegeți, domnule profesor... Totul! Da' uite cum se strecoară În sufletul omului Îndoiala. Și, când ai ajuns aici, nimic nu te mai Întoarce... Petru tocmai se pregătea să se replieze, să se disocieze de o asemenea atitudine fatalistă nu doar lehamite simțea față de sine În acest viraj În care se angaja, ci și un soi de teamă În mod neașteptat iscată de propria sa ticăloșie când Îl văzu pe Brândușă apucând sticla de „Borsec” ca pe o grenadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
uneori. Iar când are cruzimea indiferentă să-și exerseze spiritul ludic pe seama ta, nu-ți mai rămâne decât soluția abandonului În brațele unui somn adânc și consolator. Mai ales când poate fi ultimul. Am ajuns la această filozofie ieftină și fatalistă spre dimineață. În cele câteva ore scurse după ce sfrijitul Îmi urase noapte bună aproape cu simpatie (sau cel puțin așa mi se păruse mie la reluare, probabil din nevoia de a găsi un oricât de scheletic punct de sprijin În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
lente dintr-o mână Într-alta. Am avut impresia că interpretează o partitură prestabilită, că vrea, prelungindu-mi așteptarea, să Încarce momentul cu tensiune și suspans. În cele din urmă, și-a desfăcut larg mâinile, Într-un gest de acceptare fatalistă a hotărârii pe care sugera astfel că o lua la capătul unei dilematice ezitări, și a așezat plicul alături de celelalte hârtii despre care Îmi precizase că le rezervase pentru mine. - N-o să rostesc numele orașului; el se găsește În acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
scurta izbucnire de care avea să se bucure În clipa când avântul lui mut l-a adus În sfârșit aproape de mașina care gonea pe lângă el. 5 Vechiul și noul, tenta liberală și cea patriarhală, o sărăcie fatală și o bogăție fatalistă s-au Împletit În mod fantastic În acel ciudat prim deceniu al secolului nostru. De mai multe ori pe parcursul unei veri se putea Întâmpla ca, În mijlocul prânzului, În luminoasa sufragerie cu multe ferestre, Îmbrăcată În panel de stejar, de la primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
trag fața de masă cu tot ce se află pe ea" mi-a zis. Îi intrase în cap că nu era normală, că-i lipsea ceva ca femeie și trăia cu spaima că va înnebuni. Apoi, a recunoscut că era fatalistă, că nu se putea revolta. Împotriva cui să se revolte? Era convinsă că orice răzvrătire ar fi fost inutilă. Adevăratul dușman își fusese întotdeauna ea. După mai multe întrevederi, ne-am spus pe nume. Dar, pe măsură ce discutam mai mult și
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Stingo, care nu este un monstru, nu poate decât să se înmoaie. Mișcat de spectacolul fetei sufocate de sughițuri și smiorcăieli, ajunge chiar să-i întindă un șervețel. Furia sa cedează locul unui soi de buimăceală, unei placidități pasive și fataliste. Se simte cu atât mai abătut cu cât curând începe pentru el un nou coșmar, cel al duhovnicului fără voie: după ce se oprește din plâns, Leslie îl copleșește cu justificări lungi și încurcate. Se lansează în "odiseea neagră a psihanalizei
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
tuse, iar între doi și cinci ani, cel mai mare pericol îl reprezenta scarlatina. Așa cum arată nenumărate jurnale, însemnări și scrisori citate de Pat Jalland în Death in the Victorian Family, (infirmând ipoteza iubirii parentale ținute-n frâu din rațiuni fataliste), moartea unui copil era percepută ca o veritabilă catastrofă. Scrisoarea de consolare primită de doamna Margaret MacDonald în 1911 de la un prieten, după moartea fiului său, David, exprimă simplu esența dureroasei pierderi: Dacă cineva ar avea douăzeci de copii, unul
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]