176 matches
-
viitoare, prin cunoașterea unor drame care ar fi putut fi evitate. "Apăsarea vremii" asupra destinului individual și colectiv este pusă în relație cu voința divină. De la Miron Costin încolo, aproape toți scriitorii din literatura noastră veche au avut o viziune fatalistă asupra vieții și asupra istoriei. Să nu uităm că Biblia reprezenta, pentru fiecare scriitor din acele vremuri, sursa fundamentală de inspirație, adevărul suprem. Nu poate fi însă o întâmplare faptul că preferințele scriitorilor români medievali au mers mai ales către
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
tuse, iar între doi și cinci ani, cel mai mare pericol îl reprezenta scarlatina. Așa cum arată nenumărate jurnale, însemnări și scrisori citate de Pat Jalland în Death in the Victorian Family, (infirmând ipoteza iubirii parentale ținute-n frâu din rațiuni fataliste), moartea unui copil era percepută ca o veritabilă catastrofă. Scrisoarea de consolare primită de doamna Margaret MacDonald în 1911 de la un prieten, după moartea fiului său, David, exprimă simplu esența dureroasei pierderi: Dacă cineva ar avea douăzeci de copii, unul
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
cârje” pentru a ne putea situa În hățișul atâtor confuzii care cutreieră fără oboseală atâtea spirite contemporane. Refuzul morții poate apărea unor minți ca provocând bunul-simț, e adevărat; acestei atitudini i se opune acceptarea morții, ca o formă a resemnării fataliste sau, ca În cazul lui Preda, o reînscriere În „cumințenia naturii”. Eu, În ceea ce mă privește, nu cred că mai avem ce face acum, după cele câteva milioane de ani de când, se pare, hominizii s-au separat decis și ireversibil
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
simbolul conține Într-un grad Înalt expresiv și revolta contra implacabilului, neacceptarea fatalității, de oriunde și sub orice formă s-ar arăta?! Oare... nu cumva și azi, la Începutul mileniului trei, ne abate Încă o dată acel fior și acea seducție fatalistă, Înscrisă În oasele tradiției noastre de slavi și, mai ales, de acei greci, care, cum spune Drăghicescu, ne-au otrăvit și Înmuiat voința și mândrele reflexe latine, câte rămăseseră intacte după o mie de ani de măturare a atâtor seminții
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
vârfurile ei păreau mai resemnați ca niciodată; ba apăruse un simptom ciudat pe care puțini Îl vor mai recunoaște azi și mult mai puțini și-l vor reaminti: o stare de apatie psihică, un fel de „lehamite voioasă”, de „acceptare fatalistă” a „realității”, o apatie despre care citisem În Der Spiegel și În alte reviste occidentale, ce domnea curent, de decenii, În mediile culte ale Uniunii Sovietice. Era, bineînțeles, o formă a adaptării, deoarece, cum o spuneam mai sus - fapt pe care
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ce permite perpetuarea sentimentului de frustrare definitoriu pentru locuitorii spațiului central și sud-est european (un exemplu apropiat de noi este trăirea "poverii de a fi român"), a sentimentului de inferioritate specific oricărui stigmat, sentimente corelate cu o atitudine submisivă și fatalistă (Gavreliuc, 2002a, p. 220). Studiul citat, coordonat de R. Goodwin, semnalează existența unei corelații semnificative, la nivelul celor trei culturi, între "viziunea fatalistă asupra lumii" și "motivarea spre autodezvăluire": cu cît nivelul fatalismului este mai ridicat, cu atît subiecții au
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
a fi român"), a sentimentului de inferioritate specific oricărui stigmat, sentimente corelate cu o atitudine submisivă și fatalistă (Gavreliuc, 2002a, p. 220). Studiul citat, coordonat de R. Goodwin, semnalează existența unei corelații semnificative, la nivelul celor trei culturi, între "viziunea fatalistă asupra lumii" și "motivarea spre autodezvăluire": cu cît nivelul fatalismului este mai ridicat, cu atît subiecții au fost mai ezitanți în a împărtăși gîndurile sau sentimentele personale cu cei din jur. Sentimentul neajutorării este însoțit cel mai frecvent de un
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
Paris și se numește Paul Goma" (Shafir: 1985, 168)? Cu alte cuvinte, de ce nu au existat și în România mișcări sociale de protest, articulate intelectual, împotriva comunismului? Absența fenomenului este prea des și stereotipic explicată prin intermediul unei pasivități ancestrale și fataliste a românilor în raport cu lumea care îi înconjoară, mai ales cea politică. Dincolo de colectivismul inert al populației rurale (Shafir: 1985) și de ostilitatea sau indiferența ostilă manifestată de marea majoritate a populației în raport cu activitățile politice, a cărei origini cultural-istorice sunt analizate
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
a conștiinței față de dezvoltarea vieții materiale. A accepta o asemenea justificare pentru lipsurile noastre înseamnă a încuraja o atitudine pasivă, defetistă, cu profunde repercursiuni negative asupra dezvoltării societății. Noi, comuniștii, studiem legile sociale obiective nu pentru a adopta o poziție fatalistă față de acestea ci, dimpotrivă, pentru ca înțelegând sensul lor, să putem acționa în interesul progresului social, în interesul oamenilor, al victoriei socialismului și comunismului. Fără a nega câtuși de puțin rolul esențial al forțelor de producție în dezvoltarea societății, noi pornim
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
m-am trezit am ieșit pe stradă, iarăși, n-am mai știut din care direcție vin și Încotro mă duc, și m-am dus așa... Dar deodată: „Aici parcă am mai fost...”. Și mi-am spus: „Eu am fost totdeauna fatalistă - mă duc, fie ce-o fi”. M-am dus, nu m-am uitat unde, m-am dus după drum. Și deodată la dreapta, așa, pe câmp, nu departe am văzut cum unu’ lucrează și căruța lui era acolo, jos, lângă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
și dădeau bacșiș. Gandhi, partizanul nonviolenței, spunea: "A nu fi părtaș la rău este o datorie". Evreii "Legămîntului de colonizare" nu s-au asimilat niciodată unui mediu neoccidental. Ca produs al istoriei, mentalitatea lor era capitalistă. Generația mai vîrstnică era fatalistă, dar foarte puțini tineri voiau să trăiască așa cum trăiseră tații lor. Drept urmare, mulți evrei au căutat soluțiile în sionism sau comunism. Au intrat astfel în conflict cu Iorga și cu naționalismul lui românesc. Aproape un milion de astfel de evrei
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
puțin copilărească decît inocența și capacitatea lui de a se înfuria. Uneori, după cum își amintea doamna Liliana, atunci cînd afla de nelegiuirile și crimele legionarilor, izbucnea: "Mă voi omorî!" Dar era vorba doar de un moment trecător. Doamna Catinca era fatalistă, dar nu și sora ei, doamna Lucia! Aceasta era cea mai conștientă de pericol și se străduia din răsputeri să-l îmboldească și să-l convingă pe Iorga să plece din țară și să se ducă în Italia la școala
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
ceasuri întregi pe podul de stâncă boltită, dedesubtul căruia apa năprasnică se năpustea și se retrăgea din Cazanul lui Minn; îmi bălăbăneam picioarele pe marginea podului, lăsându-le să se scalde în zburătorul curcubeu de spumă. Încercam o sumbră plăcere fatalistă să urmăresc valurile, năvălind în groapa rotundă, adâncă și misterioasă, autonimicindu-se în furia clocotitoare a apelor potrivnice de care se izbeau, și pulverizându-se în spumă lăptoasă. Pe urmă, când fluxul se sugea, se pornea în cazan un vârtej mânios
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
justificativ de altă natură: creștinism și drepturile omului (nenăscut, se înțelege). Din perspectivă creștină, senatorul alege doar argumente de inspirație vetero-testamentară (contracepția era interzisă în principal fiindcă evreii îl așteptau pe Mesia și nu doreau să rateze apariția acestuia) și fatalistă: femeilor li se refuză liberul arbitru în decizia asupra momentului concepției și păstrării sarcinii, dar nu și responsabilitatea (morală și penală) pentru utilizarea pilulelor contraceptive și avort. Drepturile omului nu-i spun nimic despre dreptul persoanei de a dispune de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
aduc la final cu un pas înaintea eroului, sperând să-i salveze viața. Pe o hartă abstractă, schema devine evidentă. Eroul Llewelyn se află între bine și rău, gonit de Rău, așteptat pe linia de finiș de Bine. O schemă fatalistă pentru că, așa cum se termină filmul, salvarea și răscumpărarea păcatelor nu se află decât în lumea cealaltă. Iată un film foarte religios al fraților Coen, spălat însă în mult sânge, tăvălit în scene dure și împănat cu suspans tocat mărunt. Nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
fusta sub fund. Eu am cerut să i se pună un volan în plus. Aveam picioare frumoase, dar cred că era mai bine să mi le arăt atunci când chiar era cazul. și nu pregetam, să știi! Carmen a mea era fatalistă, era directă, avea draci în ea, fuma ăîmi luam niște țigări speciale, paie - odată le-am uitat și le-am cerut mașiniștilor de la scenă, care mi-au dat o mahoarcă de nu mai putem trage aer în piept!), credea în
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
avionul și pasagerii săi aterizează înapoi pe Popești-Leordeni: motoarele aparatului Savoia nu reușiseră să redreseze până la altitudinea de 5000 m. Cu acest avion, nu se putea ajunge în condiții de siguranță până în Italia. Atitudinea generalului Ermil Gheorghiu este una pasivă, fatalistă, de neputință. "Ministrul Aerului, răspunzător de această misiune, era atât de înnebunit și disperat încât părea total dezorientat și neputincios", afirmă Dan Vizanty. Ne amintim de atitudinea aceluiași Ermil Gheorghiu, pe frontul Stalingradului, cu ocazia dezastrului de la Karpovka, și de
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
totul nenaționale ne opresc s-o rostim tare, atît de adese cît o avem în inimă și pe limbă. În adevăr, formula de care vorbim însemnează evident că românul, desperat de cusururile obiectului, îl trimite, cu un fel de resignare fatalistă, la originea și cauza lui cea mai patentă, ca și cum i-ar zice: ești așa de nereușit, încît numai dacă te-ai mai face o dată din început s-ar putea alege ceva de tine; sau, poate, chiar mai pesimist: nici dacă
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Și-a identificat omul cu adevărat dușmanii? Trebuie să ne preocupe unele aspecte legate de destinul speciei și nu trebuie să uităm exemplul dinozaurilor, care au dispărut ca specie acum câteva milioane de ani. Ne putem oare mulțumi cu ideea fatalistă că orice specie este perisabilă? Indiferent de ceea ce suntem dispuși să vedem sau să acceptăm, lumea actuală ne împarte în două categorii de indivizi: globali și locali. Globalul este bogat, își permite și vrea să fie mobil, se simte oriunde
Prelegeri academice by VASILE BURLUI () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92374]
-
deoarece, cînd era tînăr, îl cuprindea indignarea în momentul în care, pentru a explica lumea, utiliza concepte metafizice dubioase, cum ar fi destinul sau fatalitatea. Cu toate că, o dată cu înaintarea în vîrstă, simțindu-se din ce în ce mai aproape de originile sale, Cioran va legitima viziunea fatalistă a spațiului românesc. Țăranul nostru a ajuns la adevăruri fundamentale, el are dreptate, el care "nu crede nimic, care gîndește că omul este pierdut, care se simte strivit de istorie. Ideologia asta de victimă este și concepția mea de acum
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
supraviețuire 5, care conține mai multe studii care accentează nevoia unei replieri rapide asupra problemelor de mediu. Desigur, chiar dacă sunt de accord cu urgența unor acțiuni privind diminuarea unor dezechilibre ale mediului, trebuie să atrag atenția asupra pericolelor unei interpretări fataliste a ecologismului. Argumentele cele mai puternice ale optimiștilor pornesc de la incapacitatea noastră epistemică de a avea o cunoaștere anticipativă completă asupra viitorilor posibili, atât a acelor evoluții care depind de mintea și acțiunile noastre, cât și a celor care depind
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
Stingo, care nu este un monstru, nu poate decât să se înmoaie. Mișcat de spectacolul fetei sufocate de sughițuri și smiorcăieli, ajunge chiar să-i întindă un șervețel. Furia sa cedează locul unui soi de buimăceală, unei placidități pasive și fataliste. Se simte cu atât mai abătut cu cât curând începe pentru el un nou coșmar, cel al duhovnicului fără voie: după ce se oprește din plâns, Leslie îl copleșește cu justificări lungi și încurcate. Se lansează în "odiseea neagră a psihanalizei
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
economică, socială și culturală defavorabilă, românii au pierdut permanent teren o dată cu invazia popoarelor migratoare, care i-au supus, le-au luat avutul și, în unele zone, i-au alungat sau exterminat. Ca atare, starea de spirit a românilor a devenit fatalistă, ceea ce a contribuit la anularea oricărei inițiative de emancipare și a indus starea de a se complăcea în condiții de existență deplorabile, prin reducerea idealului vieții la simpla supraviețuire. De aceea, în vreme ce Vestul european cultiva omul activ, care cutează la
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
destabilizate ca la rândul lor, dislocau întreg echilibrul nu numai între sat și oraș, dar și pe cel din interiorul orașelor mari și medii. Toate acestea, îmbinate cu atacuri și zeflemele la adresa „intelectualilor”, se așezau binișor pe o veche psihologie fatalistă tipic românească (mai ales în sudul țării, sechelă a eternității turco-greco-rusești!Ă, ca și pe „indiferența” țărilor occidentale, care păreau a ne fi „uitat”!... Și, oricât ar părea unora de ciudat, Ceaușescu avea chiar și în ultimul său deceniu, mai
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
adesea ca, pe parcursul călătoriei noastre, să vrem să rămînem În locurile formidabile pe care le vizitam, numai jungla amazoniană ne-a mai răscolit latura sedentară atît de puternic cum a făcut-o acest loc. Acum știu, printr-o potrivire aproape fatalistă cu realitatea, că destinul meu este să călătoresc, sau poate ar fi mai bine să spun că destinul nostru este să călătorim, fiindcă și Alberto crede la fel. Am, totuși, momente cînd mă gîndesc cu dor la frumoasele zone ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]