186 matches
-
morăreasa trasă pe roata morii, nu se dezmeticește și mai vine „să cerceteze cazul". Dacă nu ar fi cuvintele, exorcizând cu vervă orice fel de patimă, peste vatra unui sat din sud ar bate un vânt posac, de neputință. Așa, fataliști în toate, trecuți prin întâmplări, judecate la rece, cumplite, bulzeștenii își țin firea cu replici. Cârcotași, băgându-le altora de vină, mereu amenințați, în supremația lor retorică, de altul mai breaz, nu se supără și nu pot supăra. Cuvinte înaripate
Feluri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6032_a_7357]
-
de gallina” (găină dezosată cu sos de lapte picant) sunt mâncăruri specifice care nu trebuie ratate de vizitatori.. Interviu cu ambasadorul peruan - Cum ați descoperit Timișoara și care au fost primele impresii stârnite de orașul nostru? - O să râdeți, nu sunt fatalist, dar am trăit o întâmplare plăcută, o coincidență frumoasă. În drum spre Timișoara, șoferul mi-a zis, deși nu aveam cum să uit, că ar trebui să sărbătorim. În noaptea când mă îndreptam spre acest oraș se împlinea fix un
Agenda2005-29-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283963_a_285292]
-
celui care știe bine că locul lui e în altă parte. Spuneam însă că forța nebănuită a inteligenței e adevăratul subiect al acestei cărți. În mod evident, Paul Cornea s-a aflat „supt vremi”. Cum știm prea bine, acest slogan fatalist de proveniență cronicărească le-a folosit, ca scuză, multora dintre cei care neavând caracter, au acționat discreționar. Pentru profesorul Cornea, a fi „supt vremi” nu înseamnă a te lăsa strivit de ele. A înțelege răul e primul pas până la a
Interpretarea unui destin by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2935_a_4260]
-
în biroul meu din Villa Seurat într-o zi din toamna anului 1936. Primele mele impresii n-au fost întru totul favorabile. Omul părea posomorât, încăpățânat, egocentric și avea un ton moralizator. Întreaga sa ființă era dominată de un aer fatalist”. Observațiile lui Miller sunt însă subtile și ele alcătuiesc de la bun început, din câteva tușe, un portret interesant, care intrigă cititorul și stârnește curiozitatea: „Avea un miros specific pe care n-am putut să nu-l remarc. Un amestec de
„Diavolul“ și binefăcătorul său by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3252_a_4577]
-
ca să nu știe că de la Alatriste nu va mai scoate nimic, chiar dacă l-ar amenința cu retragerea oricărui ajutor și cu azvârlirea În stradă. — Bine, conchise el. La urma urmei, În joc e pielea ta. Căpitanul Încuviință cu un gest fatalist. Una din puținele neclarități din relatarea făcută contelui consta În trecerea sub tăcere a acțiunii lui fray Emilio Bocanegra. Nu pentru că ar fi dorit să protejeze persoana inchizitorului - care mai degrabă trebuia să fie temut decât protejat -, ci fiindcă, În ciuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
l-am găsit când m-am Întors dimineața: cu opaițul sfârâind fără ulei, trântit Îmbrăcat pe pat, cu hainele boțite și cu armele alături, respirând tare și ritmic pe gura Întredeschisă, cu o expresie Încăpățânată și Încruntată. Căpitanul Alatriste era fatalist. Probabil că starea lui de vechi soldat - luptase În Flandra și pe Mediterana, după ce fugise de la școală ca să se Înroleze ca paj și toboșar la treisprezece ani - Întipărise În el felul acela de a accepta riscul, neplăcerile, neliniștile și necazurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
se spuse că cererea n-a fost aprobată. Era unul din riscurile amabilității lui Gaittany, care, imperturbabil, zâmbitor, se oferi să continue demersurile. . - Nu pricep nimic. Mi-au spus că s-a aprobat. Vrei să mai încercăm? Suflețel însă devenise fatalist și renunță. Gaittany ar fi cerut pentru cunoscuții săi orice, un telefon măcar dădea. Gonzalv îl rugă să intervină pentru crearea unei catedre. Gaittany ceru o informație și îi servi știrea veritabilă, deși fără temeiuri precise, că se studia o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
-se ușa de la intrare. Nici măcar nu-mi trecu prin minte să fug. Mirosea a pâine prăjită și a omletă, la ce bun să mă ascund? Și-apoi, trebuia să mă obișnuiesc cu această legitimitate de necrezut: eram la mine acasă. Fatalist, îmi umplui gura cu pâine și mă prefăcui că sunt în largul meu. Mirosul hranei o atrase în bucătărie pe cea care presupuneam că-mi este soție. Nu păru mirată să mă vadă. Eram de o mie de ori mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
spun la emisiunea aia e plătit de un sponsor sau altul. Weber începu să se agite, dar Mark nu putea fi convins să-și pună uneltele înapoi în cutie mai repede. Se îndreptară spre mașină, printre coloane de apă. Mark fatalist, chicotind ciudat, iar Weber alergând. — Ce te grăbești așa? strigă Mark, pe deasupra șuvoiului bubuitor. Fulgerul sfâșie cerul, urmat de un trosnet atât de puternic, încât Mark căzu la pământ. Rămase acolo, râzând. M-a pus în curul meu literal! Weber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fiindu-mi deja foame de muream. —A fost aproape prea târziu. Dacă nu aș fi pierdut mesajul, te-aș fi sunat să contramandez. — Atunci e clar că așa a fost să fie. I-am aruncat o privire înțepătoare pentru tonul fatalist. De ce ai ales tocmai Ritz-ul? l-am întrebat. Dacă voiai să alegi un loc în care să nu fim văzuți, mai sunt încă sute de locuri de joacă în Londra din care să alegem. Kieran se jucă emoționat cu cravata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
s-ar fi turnat și un film. Dar, din toată rețeaua aceea, mă interesau doar două litere și trei cifre: KM 103. Era chiar ciudat cu câtă nonșalanță își expunea Friepke planurile oricărui nou venit. Personal, îl consideram un ins fatalist și periculos. Dacă aș fi avut putere de decizie, l-aș fi destituit imediat. În cele din urmă am perfectat afacerea cu bumbac și ne-am despărțit. Nu-mi venea să cred. Eram gata-gata să-mi închipui că el fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
posibil, ba chiar probabil, să ne trezim la următoarele alegeri cu un PNG parlamentar care să conteze cu adevărat în conturarea viitoarei puteri. Iar dacă acest lucru ne va pune într-o postură dramatică, nu vom putea nici măcar să concluzionăm, fatalist cum ne place, că „ăsta e nivelul electoratului român“. Și asta întrucât electoratul român va alege pe un vechi criteriu instaurat în România: din două rele, cel mai mic e preferabil. Și, ca de fiecare dată, nu ne va mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
falsificată, dacă se pretează prea mult jocului exterior, și atunci scena exteriorului acaparează în așa măsură „jocul“, încât interiorul devine steril; fie interiorul nu găsește ecou în afara sa, și atunci jocul scenic este condamnat, sugrumat. Nu este totuna să fii fatalist în toate împrejurările cu resemnarea, necesară și fatală și ea, față de anumite împrejurări. Când e înghesuială mare în metrou sau în autobuz, n-ai ce face, accepți această îngrămădeală; dar nu ca pe ceva dat de destinul tuturor destinelor particulare
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
lemn. — Tezaurul lui Saturn e creditat cu totalitatea veniturilor din Egipt și a celorlalte surplusuri care se află în evidența birourilor de fisc din provincii și la companiile de publicani care au luat în arendă colectarea anumitor impozite. Libertul ridică fatalist din umeri, ceea ce-l face pe principe să-i arunce o privire piezișă, de jos în sus. — E vina ta că nu reușești să aduni toate datele. Ianuarius se apără revoltat. — Cezare, fiscul din fiecare provincie e ca un fel
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
introduce cu gesturi rapide ceea ce bănuiesc că au extras cu gesturi la fel de rapide; țiganii devin cetățeni mai gravi, mai serioși, mai integrați ca niciodată, pentru că sunt obligați să respecte regulile jocului. Cel mai mult îmi plac țăranii - țărani: sunt extrem de fataliști, au pregătit cu ei o mică paporniță-geamantan, cu tot ceea ce le trebuie, au caș, au ouă, au lumânări de pus la cap în caz că... Doamne ferește! Lasă impresia că pot merge la nuntă sau la morgă, după caz. În fine, deșeurile civilizației
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
specifice fie-cărei dimensiuni: pentru relația organizației cu mediul "Organizația se percepe pe sine ca fiind dominantă, armonizatoare, monopolistică, de nișă?"; natura activității salariaților "Modul corect în care oamenii ar trebui să se manifeste este cel dominant/proactiv, armonizant, sau pasiv/fatalist?"; natura adevărului "Cum definim ceea ce este adevărat și cum determinăm practic valoarea de adevăr a unui fenomen: testare pragmatică, consens social, încredere în înțelepciunea celui delegat să judece problema?"; orientarea companiei în raport cu timpul "Care este orientarea tipică a companiei: spre
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
original scriitor francez al secolului 20. La noi moravurile culturale sânt mai blânde, datorită vicisitudinilor istoriei, care au dislocat în numai un secol, în atâtea direcții disparate și de atâtea ori, conștiința omului de cultură încît l-au făcut adesea fatalist și sceptic în forul său interior și cu o filozofie a compromisului în viața exterioară. Blândețea aceasta a noastră pe care câteodată o ridicăm la rang de virtute nu e totdeauna cea mai bună armă cu care să ne putem
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
febre uluitoare, care a început să stârnească neliniște. Una dintre cameristele lui e atinsă. ― Dar, bineînțeles, nu e nimic contagios, a precizat el iute. I-am spus că asta mi-era egal. ― A! văd. Domnul e ca mine. Domnul e fatalist. Nimic de felul ăsta nu spusesem și de altfel nici nu sunt fatalist. I-am și spus... Începând din acest moment carnetele lui Tarrou vorbesc mai în amănunt despre această febră necunoscută care îngrijora acum publicul. Notând că bătrânelul își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
atinsă. ― Dar, bineînțeles, nu e nimic contagios, a precizat el iute. I-am spus că asta mi-era egal. ― A! văd. Domnul e ca mine. Domnul e fatalist. Nimic de felul ăsta nu spusesem și de altfel nici nu sunt fatalist. I-am și spus... Începând din acest moment carnetele lui Tarrou vorbesc mai în amănunt despre această febră necunoscută care îngrijora acum publicul. Notând că bătrânelul își regăsise în sfârșit pisicile o dată cu dispariția șobolanilor și își rectifica cu răbdare tragerile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
demnitate, și nu un stat anume. Ce facem dacă el schimbă macazul? O luăm ca oile pe urmele sale? Îmi amintesc afirmația lui Andrei cu bucuria că, dacă e să fie imperiu, e bine că este cel american. În termeni fataliști, da. Însă eu cred că democrația americană nu trebuia să conducă la imperiu unic, nu trebuia să vrea imperiu, ci mai degrabă alți competitori democrați. Cinstit, eu cred că populația average (alegătorul) se bucură că trăiește în imperiul unic, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
minicipalitatea este În tratative cu un concern israelian, pentru construirea unui complex hotelier. Antoniu primește cu liniște vestea pe care i-o dă Ben. Nu are rost să se frământe, oricum ce vrea Dumnezeu, asta se va Întâmpla. A devenit fatalist. E drept Însă că, la 55 de ani, nu mai găsește soluții pentru vagabondajul lui exersat. Scările de bloc sunt nesigure, băncile din parcuri nu au acoperișuri, canalele de scurgere sunt pentru șobolani, ghetourile sunt supraaglomerate... Douăzeci și șase -Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de noi înșine. Doamne, ce ne mai place să ne fudulim. În privința aceasta am atins fără prea mari eforturi, culmea ridicolului: ne lăudăm cui vrea să ne-asculte cu înfrângerea propriului popor, prin ciuruire, sărăcire, umilire, alungare peste hotare... Și fataliști, stăm ca proasta-n răscrăcărată-n fân, de ne calcă toți în picioare, dacă nu și mai rău. Totdeauna dăm vina pe greaua moștenire a trecutului. Într-adevăr am moștenit o mulțime de cuvinte împreună cu metehnele respective de la fanarioții cei
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
să pălească; în depărtare, se auzea un cocoș. Noaptea făcea loc zorilor celei de-a patra zi din lună. Ekei nu voia să accepte, iar Hikoemon refuza să cedeze. Se blocaseră. — Ei bine, nu mai e nimic de spus, conchise fatalist Ekei. Cu posibilitățile mele limitate, se scuză Hikoemon, n-am putut ajunge la un limbaj comun cu Reverența Voastră. Cu permisiunea dumneavoastră, aș dori să-l rog pe Seniorul Kanbei să-mi ia locul. — Vorbesc bucuros cu oricine, răspunse Ekei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de bine organizați. Și mai ales atât de disciplinați, că aveau o onoare a lor. Onoare la hoții de buzunare, ei!, asta-i prea de tot! Și totuși, în ciuda entuziasmelor sale stimulate de alcool, tata era, într-un fel, un fatalist. Am avut ocazia să-l văd cum s-a resemnat nu știu dacă brusc sau încetul cu încetul în privința pierderii ceasului de buzunar, de data asta definitiv și irevocabil, după ce acesta a încăput pe mâna unchiului meu Vartan, comerciantul. Nu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ce vi s-a făcut vreodată. De ce am pus ghilimelele la cuvântul rău? Deoarece în Univers nu există rău așa cum este în accepțiunea noastră. Ceea ce vi s-a întâmplat „rău”, trebuia să vi se întâmple. Și nu afirm în mod fatalist, ci vă îndemn să privim lucrurile în mod constructiv cumva. Acele lucruri vi le-ați „atras” în viața dumneavoastră. De acum sau de altădată. Punct. Aia ați meritat să vi se întâmple. Oricum nu puteți schimba nimic din trecut așa că
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]