1,716 matches
-
spiritualității românești. În ăContemporanulă cu data de mai sus e tipărită scrisoarea de capitulare a lui L. Blaga/.../ Durerea e atît de mare, încît lumea nu e nici macar revoltata: e numai întristata, profund întristata. Faptul apare, în parte, ca o fatalitate. Se crede că departe trebuie să fie mers lucrurile în țara noastră pentru că și Blaga să fie nevoit să cedeze...". Cineva i-a spus în acea zi lui Vasile Băncilă: "Acum ați rămas singur". Ultimul Abencérage. Care nu a cedat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18031_a_19356]
-
de subversiune. Această vine din felul în care dragostea răstoarnă ierarhii, încalcă interdicții, isi impune propriile norme, duelîndu-se permanent cu un adversar care altminteri i-ar dictă reguli nimicitoare. O asemenea concepție a iubirii exclude din pornire pasivitatea, supunerea, acceptarea fatalității. Așadar, ca să revin la cazul poeziei trubadurești, categoric nu diferența de rang social dintre doamna și poet este cea care face iubirea dintre ei neconsumabilă; dimpotrivă, această distanță de statut social o intensifica, ba chiar o declanșează uneori. Iubirea, după cum
O istorie literară a iubirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18029_a_19354]
-
discutabil. El e responsabil și pentru stabilirea acelor trăsături constitutive ale iubirii, sau componente mai degrabă, identificate de Paz, care pot fi rezumate în felul următor: exclusivitatea (dragostea este pentru o singură persoană, altminteri nu e autentică), atracția definită că fatalitate liber asumată, și persoana înțeleasă că uniune între suflet și trup. Cel putin ultima caracteristică e cumva amenințată în forță ei generalizatoare chiar de exemple din cartea lui Paz. O filozofie completă a iubirii, însă, nu poate fi decît simplistă
O istorie literară a iubirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18029_a_19354]
-
Caragiale. Nenorocul continuă să-l țină însă sub aripa să. Pentru că în 1912, cînd, la 63 de ani, Viața Românească adopta decizia de a-l debuta în volum, autorul are nefericită idee de a-și face singur corectura cărții și, fatalitate, la tipărire Ibrăileanu constată, îngrozit, că volumul e înțesat de erori de tipar. Cartea a fost, deci, topită cu întregul ei tiraj. I s-a recules volumul în 1916. Dar ghinionul se ținea scai de autor. Nici n-apucase să
Istoria literară ca exegeză by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18100_a_19425]
-
prisos: "Din această perspectivă, condiția omului este tristă, pentru că este repede trecător și nu poate reveni asupra erorilor de conduită existențiala; dar - urmează sentențios autorul - nici nu poate păstra, atunci cînd o trăiește, clipă fericirii. Nu are cum, intră în fatalitatea devenirii.." EXISTĂ nu numai victime preferențiale, ci și maladii contagioase ale manualelor. Una dintre ele atinge invariabil capitolul figurilor de stil. Acestea sînt concepute de regulă că un fel de poleiala superficială, în care autorii ambalează un fond viguros de
"...Nici tobe, nici trompete..." by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/18097_a_19422]
-
ămpotriva a ceea ce acest cuvânt poate ănsemna an franceză: ănfrăngere. An după an, din promisiuni an neămpliniri și din speranțe an dezamăgiri, spectrul ănfrăngerii se conturează la orizontul României. A ne lamenta privindu-l pasivi, a accepta că pe o fatalitate faptul că, ăntr-o zi, ne-ar putea zdrobi sub teribilă lui greutate e cel mai mare deserviciu pe care al putem face țării și nouă ănsine". Din numărul inaugural, cel mai interesant material ni s-a părut interviul cu Stephane
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17437_a_18762]
-
doctrina literară unică. Campania va continua și în 1959, dar nu va mai avea atâta brutalitate. Apoi, după 1971, va începe o nouă epoca de dirijare dictatoriala a literaturii, fără să se mai folosească însă drept stindard sintagma "realism socialist". Fatalitatea caricaturii Ana Selejan organizează ceea ce s-ar putea numi o "parada de texte", decupând fragmente semnificative din cronicile literare, polemicile și dezbaterile din presa epocii și grupându-le tematic. Se constituie astfel capitole referitoare "la îndrumarea creației literare de către partid
CIMITIRUL VESEL AL LITERATURII ROMÂNE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17442_a_18767]
-
cicălitoare (Coca Bloos) ași trimite, cu forța, bărbatul, un grăsan bonom (Nicolae Oprită), la bișnița, "dincolo" - dincolo, peste graniță, dar omul va ajunge la celălalt "dincolo", pe lumea cealaltă. Grotescul mărunt al fiecărei zile se ciocnește - scurt, mortal! - cu misterul fatalității tragice. De multă vreme un film românesc, fie el și scurt, nu ne-a transmis cu atâta pregnanta faptul că autorul lui are, cu adevarat, talent. Hanno Höfer, ăn condiții normale, ar trebui obligat să debuteze, neăntărziat, ăn lungmetraj; dar
Revansa DaKino by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17472_a_18797]
-
obida la mâna această dreapta, care nu știe umblă cu un comutativ electric sau cu manivela și resorturile celei mai simple mașini; știe ansa să scrie cu satisfacția unei stăpâniri de sine an continuă creștere. Scrisul este pentru mine o fatalitate, pe care nu am a o discuta, ci numai a o suporta ineluctabil; scopul ei e an sine și an nimic; pasiunea literară se mistuie și nu lasă nici o cenușe; combustia interioară arde toate rezidurile eterogene; aș putea-o numi
O anchetă literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17467_a_18792]
-
n-a ăncetat nici un moment, de când eșaloanelor iliesciene li s-au luat frâiele puterii. Și asta, ăn flagrantă incorectitudine față cu normele electorale an vigoare, dar și cu cele constituționale, dacă avem an vedere preconizată candidatura a liderului PDSR. Ce fatalitate existența acestui personaj pentru viața și liniștea României ieșită buimaca din comunism! Era de crezut că electoratul românesc a ănteles, ăn sfârșit, ce reprezintă cu adevarat fostul activist și detașamentele din juru-i, care au moștenit structura statală de tip sovietic
Înapoi, la comunism? by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17479_a_18804]
-
pedeseristii și tovărășii lor de drum să nu se ămbete cu apă de Dâmbovița, crezând că electoratul românesc al momentului leșină de dragoste pentru ei: procentajul actual din răspunsuri nu e decât votul preelectoral negativ al nemulțumiților tranziției și, daca fatalitatea va decide și scrutinul propriu-zis din 2000, aceiași pedeseristi să fie convinși că nu dragostea pentru ei a contat, ci votul negativ al celor ce suporta duritățile reformei.) Că alegerile bat la ușă, e doar o figură de stil. Pentru că
Înapoi, la comunism? by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17479_a_18804]
-
o sinceritate mai adâncă, una de ordinul revelației profunzimilor, aptă a se integra estetic prin chiar substanță să? E neapărat nevoie să opunem, histrionic, "adevărul" și "minciună" pentru a evidenția scriitura, stilul, poza etc. pe care le poartă, ca o fatalitate, experiența creatoare? Mai clar: ar fi acestea cu putință fără concursul "primitivei" suspectei sincerități? "Minciună" an artă e doar deficitul de artă, doză ei de fals. "Știu prea bine, nota Gide, că tot ce alcătuiește originalitatea artistului vine mai presus
Cioran pe fată si pe verso (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17463_a_18788]
-
De aceea, ea nici nu se lasă judecată. Nu există melodrame bune sau rele exceptînd tehnică execuției superficiale. Melodramele se află dincolo de principiul binelui și al răului, atît în plan artistic, cît și în plan moral. Le accepți caracterul de fatalitate. Domeniul lor e acela al naturii, ca uraganele, cutremurele, maladiile sau morțile. Omul e dezarmat în fața lor. Se manifestă instinctual. Melodrama desparte biată noastră inima de precară noastră inteligență. Pompează sînge numai în cea dinții, pîna o face să plesnească
Era melodramei by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17564_a_18889]
-
a istoriei ca succesiune de crize. Foarte inspirat mi se pare finalul ales de Nicolae Stan, acela al unei geneze inversate: crimele înfăptuite de neveste corespund unei zile a Creației. Ultima e și singura revelatoare: iubirea alungă întâia dată sentimentul fatalității. De aceea e și prima zi a creației. Sfârșit începutul. Cititorul poate interpreta oricum. Cert e că femeia, noua Evă, e reabilitată. La fel cuplul, pentru un posibil început. Scena banchetului dionisiac și ultima parte a cărții sunt și cele
Istoria ca așteptare by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2523_a_3848]
-
grosieră în care este pusă îndeobște problema conștiinței romancierului Petru Dumitriu. Trei erau pistele pe care, în chip discret, aproape insesizabil pentru amatorii de rechizitorii, Ion Vartic își ghida demonstrația. Le rezum atât cât pot. Cea dintâi era aceea a „fatalității”. Se întâmplă, pur și simplu, ca scriitorii să evolueze diferit (chiar radical diferit) în funcție de momentul politic „supt” care se află. E un fapt și trebuie să-l acceptăm ca atare. Fără a le căuta scuze, dar și fără a ne
Alte chestiuni de conștiință by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2556_a_3881]
-
în plus, ating nu o dată excelența în interiorul genului? Ceea ce nu se poate spune fără strângere de inimă despre cărțile celor care, de douăzeci de ani și mai bine, aspiră la „operă”, ca și cum n-ar ști că pur și simplu, prin fatalitate, „a vrea” nu e echivalent cu „a putea” și că voluntarismul nu se punctează ca realizare. Ar mai fi ceva: în critică (adică în exercitarea spiritului critic) chestiunea cantitativă a „operei” e destul de relativă. Studiile lui Maiorescu abia dacă depășesc
Falsa problemă a operei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2427_a_3752]
-
lovit «dinastia» asta a Lovineștilor, care vrea pentru țară și literatura ei binele cu sila și e în stare să se sacrifice (o și face), când nu i-o cere nimeni?”. Se prea poate ca Monica Lovinescu să vadă această fatalitate și prin prisma faptului, aparent împăcat, de a nu avea copii. Nu întâmplător își amintește cântece din copilărie și reface imaginea tatălui și a celor apropiați, pe care îi descoperă, fără excepție, într-o galerie de nefericiți. În orice caz
O casă curată by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2453_a_3778]
-
și să curețe țară de putregaiul corupției? Firele istoriei se leaga într-un destin, care, după cum se rostea, Rădulescu-Motru, "este imprevizibil, fiindcă, pentru știința de astăzi, fondul sufletesc pe care el îl desfășura este dincolo de control; dar nu este nici fatalitate oarbă, întrucît acest fond sufletesc este, totuși, în realitatea experienței omenești și poate fi influențabil". Dintre reflecțiile cu impact imediat asupra tensionatei noastre actualități, ale filosofului în discuție, se cuvine a mai menționa măcar pe cele care au ca obiect
Rădulescu-Motru a avut dreptate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18194_a_19519]
-
copil, ceea ce înseamnă că nu sunt atât de decăzut precât pretind, am avut regretul lucid și persistent al vieții mele consumate până acum numai pe un plan: pe planul intelectual[...] Dacă în existența mea n-ar fi ceva ireparabil, o fatalitate implacabilă și dureroasă, simt că aș deveni un individ strălucitor, capabil de o infinită generozitate, de o dăruire ce ar face din viață mai puțin o serie de ocazii pierdute[...] De ce sunt eu pesimist? Fiindcă depresiunile ce se nasc fără
O parteneră de corespondență a lui Cioran by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16666_a_17991]
-
imaterialul, esența intangiblă a unor forme recognoscibile - fructe, pietre etc., după cum folosește tocmai aceste repere ale lumii materiale pentru ca, finalmente, prin abandonul lor într-un spațiu al purei virtualități să dematerializeze culoarea însăși, a cărei substanță părea acceptată ca o fatalitate. Fascinantă și îndepărtată, austeră și senzuală, familiară și ceremonioasă, lumea Sultanei Maitec, realitatea ei ambiguă, pe jumătate aici, pe jumătate dincolo, pune chiar și sculpturile lui Ovidiu Maitec într-o altă perspectivă. împreună, printr-un îndepărtat fond comun și, mai
Nunta lui Cripto cu lapona Enigel by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16688_a_18013]
-
pentru că nu e ceva obișnuit ca, în-tr-un singur minut, să treci dintr-o civilizație în alta, dintr-o lume în alta, dintr-un tărâm în altul. Spun, de asemenea, "experiență", pentru că o naivitate vecină cu prostia nu mă lecuiește de fatalitatea de a idealiza România imediat ce o părăsesc pentru câteva zile sau, cum a fost cazul acum, săptămâni. Printr-un straniu proces psihologic, tot răul acumulat într-un an mi se șterge din minte și nu păstrez decât imaginile plăcute. Or
Ungaria se termină la Szeged, România începe la Babadag by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16835_a_18160]
-
cafeaua și vegeta au început să se găsească pe toate drumurile, iar bieții noștri vecini, ale căror capre erau privite pînă nu de mult cu invidie, măcar pentru singurul motiv că nu-și exhibau rîia, au devenit, la fel de rapid, simple fatalități geografice. Ungurii au devenit revanșarzi, sîrbii au intrat sub dictatură, bulgarii au început să ne sufle de la Koslodui, direct în ochi, aerosoli radioactivi, moldovenii s-au dovedit rusofili, ucrainienii naționaliști, iar Marea Neagră poluată și inaccesibilă în sezon din pricina prețurilor mari
Chinurile unei nașteri amînate (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16971_a_18296]
-
plecă". În afara celor trei articole din 1875, G. sau Gr. Gellianu semnează în 1876: o poezie fără titlu, cu semnul întrebării, precum și o traducere, în realitate o adaptare, a Ultimului cînt al lui Lord Byron în Grecia. Și ca o fatalitate, numele lui Gellianu, alias Grădișteanu, apare în ultimul număr al Revistei contimporane literare și sciințifice din august 1876. Ultimul cînt al lui Lord Byron în Grecia reprezintă cîntecul de lebădă al unui înfrînt: Ca și bardul care cade, mori și
Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/17041_a_18366]
-
însăși direcția în care se mișcă țara? Prea puțini, firește. Am pierdut capacitatea de a raționa de la mână pân-la gură. Dezastrele ecologice se succed în ritm apocaliptic, dar nici unul din locuitorii "pieței de sacrificiu" nu-și pune problema originii lor. "Fatalitate!" E tot ce poți citi pe chipurile lor prostesc-resemnate. Nimeni nu face legătura între nenorocirile din ultima vreme și centralismul înfiorător de stat. Oamenii care acum stau cu mâna întinsă, ajunși la mila publică, sunt aceiași care în urmă cu
România: un ecorșeu (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17102_a_18427]
-
urletul sinistru al lupilor nu face decît să o puncteze. Precaritatea gîndirii și a comportamentului personajelor este subliniată și de precaritatea costumelor, care adîncesc derizoriul în care se trăiește. Peste prejudecăți și cutume personajele lui Synge nu pot trece. Această fatalitate este pusă în discuție cu ironie, cu umor (negru), cu un soi de detașare totodată. Deși îi stimez și îi respect pe cei mai mulți actori din distribuție, nume ale trupei craiovene și nu numai, aș vrea să remarc de data asta
Năzdrăvănii și năzdrăvani by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15847_a_17172]