199 matches
-
noi doi.” Însă momentul de comunicare este ratat pentru că Dania îl însoțește la cinema pe tatăl ei, comuniunea fiind întreruptă înainte de a începe. O senzație asemănătoare există și în momentul în care naratorul vorbește la telefon și dintr-o precauție fatică, întreabă des: “Dania, ești acolo?” Telefonul îl ajută pe Sandu să să accentueze impresia de irealitate: “A auzi o vorbă, declarația de dragoste care palpită la urechea ta, și a întinde mâna zadarnic, în aer. Ar trebui să închizi ochii
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
a spune totul, în realitate, în fapt, în fine...; la care mai putem adăuga: la urma urmei, în orice caz, oricum)27. La aceste mărci trebuie să adăugăm mărcile de structurare a conversației (bun, bine, păi, atunci etc.) și mărcile fatice (știi, vezi tu, ăă.., etc.) care, punctîndu-le, joacă un rol important în structurarea textelor orale. Prin aceasta ele se apropie de organizatorii textuali, dar oralitatea le conferă o tonalitate enunțiativă și interactivă mai accentuată. Ca să păstrăm coerența prezentei lucrări, să
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
doar atunci vei ști... (Trad. de Dinu Bondi și Radu Popescu, ESPLA, 1956: 213) Oralitatea oratorică ce impregnează acest poem dramatic din perioada clasică franceză explică faptul că la conectori (subliniați cu bold) se adaugă particularitățile exclamative (Ah!, Vai!) și fatice (Hai) al căror rol este să decupeze tirada în blocuri de versuri care desenează un plan de text (cap. 6). 5.3. Conectorii argumentativi Conectorii argumentativi cumulează funcțiile de segmentare, de asumare enunțiativă și de orientare argumentativă a enunțurilor. Ei
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
trebui! [Eval.-A2] Ai dreptate, s-ar prăpădi cu toții de rîs văzînd-o pe Coșeriță la bal. (Trad. de Teodora Popa, Ed. Pentru Literatură, București, 1968, p.133) În jurul acestui nucleu tranzacțional de bază, un text dialogal este încadrat de secvențele fatice de deschidere și de închidere. Cum secvențele tranzacționale constituie corpul interacțiunii, un text conversațional elementar ar putea avea forma următoare: P.dial 0 Secvențe fatice P.dialΩ Schimb Secvență tranzacțională Schimb de uvertură Întrebare >>>>> Răspuns >>>>> Evaluare de închidere [A1]-[B1
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
p.133) În jurul acestui nucleu tranzacțional de bază, un text dialogal este încadrat de secvențele fatice de deschidere și de închidere. Cum secvențele tranzacționale constituie corpul interacțiunii, un text conversațional elementar ar putea avea forma următoare: P.dial 0 Secvențe fatice P.dialΩ Schimb Secvență tranzacțională Schimb de uvertură Întrebare >>>>> Răspuns >>>>> Evaluare de închidere [A1]-[B1] [A2] [B2] [A3] [A4]-[B3] În primul text din Mici poeme în proză de Baudelaire, intervențiile succesive ale celui care pune întrebările (A) și ale
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
formează de fiecare dată un schimb lipsit de închidere evaluativă. Avem impresia că evaluarea implicită a răspunsurilor străinului declanșează de fiecare dată o nouă întrebare, pînă la ultima, marcată de un "Ei!" al surprizei și de un "atunci" care cheamă fatic ultimul răspuns. Întregul formează o interacțiune căreia îi lipsesc nu numai evaluările, ci și deschiderea și închiderea fatice, cu elementarele saluturi obișnuite, care ar da naturalețe conversației. Relansarea prin întrebările adresate de un interlocutor anonim epuizează o serie de posibilități
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
declanșează de fiecare dată o nouă întrebare, pînă la ultima, marcată de un "Ei!" al surprizei și de un "atunci" care cheamă fatic ultimul răspuns. Întregul formează o interacțiune căreia îi lipsesc nu numai evaluările, ci și deschiderea și închiderea fatice, cu elementarele saluturi obișnuite, care ar da naturalețe conversației. Relansarea prin întrebările adresate de un interlocutor anonim epuizează o serie de posibilități care-l aseamănă pe "străin" cu albatrosul din celebrul poem din Florile răului: Poetul e asemeni cu prințul
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
cele două limite inițială și finală, în funcție de cum se dedublează sau nu în unități peri-textuale sau în zone de frontiere de deschidere sau închidere, avem fie 3, fie 5 părți. Această structură seamănă cu cea a textelor dialogale-conversaționale: găsim secvențe fatice de introducere și încheiere, pe de o parte, și segmente tranzacționale care formează corpul scrisorii, pe de altă parte. Vom distinge deci, foarte simplu, următorul plan de text de bază al formei epistolare: Facultative și mai mult sau mai puțin
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
de text de bază al formei epistolare: Facultative și mai mult sau mai puțin dezvoltate, părțile unui plan de text <2> și <4> sînt zone discursive de tranziție (introducere-pregătire și concluzie-încheiere) între momentele ințial <1> și final <5> cu dominantă fatică, și corpul scrisorii propriu-zis <3>. Ele comportă toate caracteristicile pe care retorica le acordă tradițional exordiului <2> și perorației <4>: pregătirea <2> receptării schimbului, menajînd fața celuilalt (de la familiar la cel mai solemn) și introducerea temei. La acestea se adăugă
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
pentru limbă“ Tot Dan Stoica a fost cel care a prezentat și studiul lui Stelian Dumistrăcel, un studiu despre „transferul de stiluri“, de la conversația orală la cea scrisă, despre „Radio șanț“ și „Zvon-press“. Dumistrăcel vorbește în studiul său despre funcția fatică a limbajului, o funcție care predomină în presa scrisă și propune o sistematizare a practicilor de comunicare a informațiilor. Profesorul Stelian Dumistrăcel a analizat și conceptul de „contract de lectură“, contractul cu publicul cititor. Dumitru Irimia, singurul filolog între jurnaliștii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
Sitech. Gherghina, F. (2005). Folosirea teatrului de păpuși și a dramatizărilor în scopul educării estetice a preșcolarilor și a dezvoltării spiritului lor creativ. Slatina: Editura Didactic Pres. Gherghinescu, R. (1996). Proxemia. Repere culturale. Psihologia, 2, 35-39. Ghiga, G. (1999). Elemente fatice ale comunicării în româna vorbită. București: Editura Alcris M94. Gîtză, L., Chimet, I., Silvestru, V. (1968). Teatrul de păpuși în România. București: Editura Meridiane. Goffman, E. (2003). Viața cotidiană ca spectacol. Traducere de Simona Drăgan și Laura Albulescu. București: comunicare
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
sau intercalate. Este fals să considerăm receptorul pasiv în procesul comunicării teatrale, atâta vreme cât acesta există ca un soi de oglindă care trimite, refractate, semnalele care îi sunt adresate și devine astfel un contraemițător, transmițând diverse semnale și verificând, astfel, funcția fatică a comunicării. Complexitatea funcției sale vine din faptul că receptorul triază informațiile, le selectează sau le respinge și stimulează actorul prin anumite semne discrete, dar foarte clar perceptibile de către acesta. Pe de altă parte, nu vorbim de un spectator/receptor
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
actorul (personajul) și publicul - impunând un răspuns, fie el provizoriu și subiectiv. Funcția referențială nu lasă niciodată spectatorul să uite contextul (istoric, social, politic, psihologic, cultural etc.) comunicării și trimite la realitate (cea a textului și cea a reprezentării). Funcția fatică amintește în fiecare moment receptorului condițiile comunicării și prezența sa ca spectator de teatru; ea întrerupe sau înnoiește (reia) contactul dintre emițător și receptor, în timp ce în interiorul dialogului ea asigură contactul între personaje. Funcția metalingvistică, rareori prezentă în interiorul dialogului, funcționează din
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
spectatori. Planuri, încadrări, unghiuri de filmare, mișcări ale camerei de filmat toate "construiesc" o imagine și o impun ca punct de vedere, aparent obiectiv. Directul este cu atât mai utilizat, cu cât televiziunea actuală este axată mai ales pe funcția fatică a actului de comunicare. Este vorba despre necesitatea creării unei legături cu telespectatorii, despre dorința de a-i face să trăiască o anumită experiență, de a-i implica în ceea ce li se prezintă. Din acest punct de vedere, reportajul transmis
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
de valorificarea unor informații particulare. Impactul publicisticii eminesciene în epocă derivă din erudiția și competențele discursive ale gazetarului, din refuzul ancorării ideologice și din respectul față de publicul cititor. Reprezentarea problematicii politicii interne și internaționale primează în cadrul scrisului jurnalistic, dar "relația fatică" cu cititorii impune selecția atentă a mijloacelor de exprimare. Chiar dacă "presiunea mediatizării vieții politice implică în primul rând determinarea "agendei" în funcție de "barometrul" opiniei publice și difuzarea ei în cadrele unui discurs accesibil, seducător, memorabil"397, Eminescu impune direcții tematice particulare
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
limitează la receptarea mesajului jurnalistic. Printre mijloacele de realizare a expunerii adresate înregistrate de publicistica eminesciană amintim: valorificarea curentă a interogațiilor retorice; folosirea formelor în vocativ; inserția deixisului de persoana a II-a; utilizarea formulelor de adresare colocvială; prezența elementelor fatice (de menținere a contactului dintre emițător și receptor) și a celor conative (orientate către destinatar), valorificarea structurilor incidente orientate către cititor, cu rol de reluare și de subliniere a unor afirmații (după cum vă atrăgeam atenția). Tehnica discursului adresat imprimă textelor
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
care le permit să stabilească și să mențină comunicarea; - destinatar - primește mesajul transmis (receptor) Cele șase elemente ale comunicării generează fiecare câte o funcție: Context (Referent) Funcție referențială Destinator (emițător) Funcție expresivă Mesaj Funcție poetică Receptor Funcție conativă Canal Funcție fatică Cod Funcție metalingvistică Modelul elaborat de reprezentanții școlii de la Palo Alto este inspirat din cibernetică și din teoria generală a sistemelor. Conform acestui model, pragmatica are ca obiect de studiu efectele comunicării asupra comportamentului. Relația dintre emițător și receptor, stabilită
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
acești factori generează o altă funcție a limbajului. Conform teoriei lui Roman Jakobson, limbajul are șase funcții, ierarhizate în funcție de situație: - funcția emotivă - centrată pe persoana care se adresează (E); - funcția referențială - centrată pe context; - funcția poetică (centrarea în mesaj). - funcția fatică (mesajul este centrat asupra canalului); - funcția conativă - care vizează adresantul (R); - funcția metalingvistică (mesajul este centrat asupra codului); Funcția emotivă (numită limbaj afectiv de Vendryes sau funcție expresivă, la Bühler) este orientată spre emițător și are ca scop exprimarea directă
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
mesaj are funcție poetică predominantă, el constituie o construcție intenționat elaborată ca deviere, creată sau inventată, care adaugă ceva la codul existent, este o operație de stilizare specifică, aducând în mesaj montaje structurale neprevăzute în nici unul dintre codurile preexistente” Funcția fatică (mesajul este centrat asupra canalului); unele mesaje servesc în primul rând la stabilirea comunicării, la prelungirea sau la întreruperea ei; ele controlează cum funcționează canalul și circuitul, atrag atenția interlocutorului sau confirmă faptul că acesta rămâne în continuare atent. Funcția
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
mesajul este centrat asupra canalului); unele mesaje servesc în primul rând la stabilirea comunicării, la prelungirea sau la întreruperea ei; ele controlează cum funcționează canalul și circuitul, atrag atenția interlocutorului sau confirmă faptul că acesta rămâne în continuare atent. Funcția fatică se poate manifesta printr-un schimb abundent de formule ritualizate și prin întregi dialoguri care-și propun doar să prelungească o comunicare. Se realizează prin cuvinte și structuri de verificare a canalului sau a receptorului: înțelegi?, Nu-i așa?, Vezi
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
consideră că funcțiile limbajului sunt în număr de trei: emotivă, conativă, referentială. Referindu-se la funcția metalingvistică identificată de R. Jacobson, E. Coșeriu demonstrează că aceasta e de fapt funcția referențială sau de denotare, cum o numește lingvistul. Nici funcția fatică nu este acceptată; enunțurile considerate ilustrative pentru această funcție pot fi lesne încadrate în funcția conativă sau de apel (Bühler). în legătură cu mesajul poetic, E. Coșeriu preia de la predecesorii săi două idei: aceea a izolării mesajului, a concentrării în mesaj
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
categorii abstracte ("polemic", "prescriptiv", "informativ" etc.), care traversează totalitatea genurilor discursive, și categorii mult mai apropiate de împărțirea societății în sectoare de activitate ("politic", "estetic", "etic" etc.) Funcțiile limbajului Tipologia "funcțiilor limbajului" introdusă de R. Jakobson (funcțiile "referențială", "emotivă", "conativă", "fatică", "metalingvistică", "poetică") este cea mai cunoscută dintre clasificările de ordin comunicațional. În acest caz, discursurile sînt clasate pe baza unei funcții dominante. De exemplu, în textele unde predomină funcția "conativă" (foi publicitare, moduri de utilizare etc.), locutorul încearcă să acționeze
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
îi comentează vorbirea pentru a o corecta, pentru a anticipa reacțiile co-enunțiatorului etc.: "în sfîrșit, dacă putem spune asta", "sau mai degrabă...", "în toate sensurile cuvîntului", "iertați-mi expresia", "îmi veți spune că..." etc. Dinamica schimbului verbal determină producerea formulelor fatice care contribuie la menținerea contactului ("vezi", "bine", "ascultă" etc.) sau a construcțiilor dislocate spre stînga ("Știi, fratele meu, mașina lui, i-a fost furată") sau spre dreapta ("I-a fost furată, știi, fratelui meu, mașina") în care locutorul desparte tema
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
dacă îi cunoaștem intonația. Enunțul 2, în schimb, pare să-și ignore coenunțiatorul, de fapt cititorul său, care nu se găsește în același mediu fizic ca și jurnalistul. Aici nu există schimb între un "eu" și un "tu", nici formule fatice sau elipse etc. Referința textului este structurată doar de nume proprii și de reluări cu ajutorul pronumelor ("el", "care", "al cărui"), elemente care nu depind de situația de enunțare. Cu siguranță, un asemenea tip de enunț presupune anumite cunoștințe enciclopedice din partea
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
Stelian, Lexic românesc. Cuvinte, metafore, expresii, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1980. Dumistrăcel, Stelian, Până-n pânzele albe. Expresii românești, ediția a II-a, revăzută și augmentată, Institutul European, Iași, 2001. Dumistrăcel, Stelian, Discursul repetat în textul jurnalistic. Tentația instituirii comuniunii fatice prin mass-media, Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza", Iași, 2006. Dumistrăcel, Stelian, "Scoși din pepeni", în Lumina de duminică, 27 august 2008. Dundes, Alan, "On the Structure of the Proverb", în Proverbium, vol. 25, 1975, pp. 961-973. Eminescu, Mihai, Proză, prefață
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]