158 matches
-
si de cei trei fii ai săi, Benjamin, Louis și Thomas. Pâine s-a întors în America în perioada premergătoare renașterii mișcării protestante. Lucrarea The Age of Reason le-a dat însă credincioșilor suficiente motive pentru a-l displăcea, iar federaliștii l-au atacat pentru ideile sale guvernamentale din "Common Sens" (ro: Simțul comun), pentru asocierea cu Revoluția franceză, respectiv pentru prietenia cu președintele Jefferson. De asemenea, amintirea scrisorii deschise pe care i-a trimis-o lui Washington era încă proaspătă
Thomas Paine () [Corola-website/Science/308310_a_309639]
-
prezentau caractere generale comune, acestea au fost instituite prin tratate distincte, fiecare având propriul său regim juridic. În ceea ce privește sistemul instituțional, Tratatul CECO a creat instituții majoritar supranaționale: Ĩnalta Autoritate, Consiliul de Miniștri , Adunarea parlamentară și Curtea de Justiție. Asemeni modelului federalist, sistemul instituțional era format din organe superioare celor din statele membre, având competența de a reglementa direct situația juridică a statelor și a întreprinderilor din industria siderurgică. CEE și CEEA erau dotate cu un sistem instituțional propriu, format din câte
Istoria Uniunii Europene () [Corola-website/Science/303023_a_304352]
-
fondator al Partidului Federalist din Statele Unite. Hamilton a fost unul dintre cei mai buni specialiști în drept constituțional ai timpului său, fiind un delegat influent la Convenția Constituțională de redactare a Constituției Statelor Unite, unul din cei doi creatori majori ai Federalist Papers, "Actelor Federaliste", prima constituție a țării. Hamilton a explicat Constituția Statelor Unite cetățenilor sceptici ai New York-ului, rămânând o sursă standard a semnificației documentului. a fost de asemenea primul secretar al Trezoreriei Statelor Unite ale Americii, membru al primului guvern federal al țării
Alexander Hamilton () [Corola-website/Science/303198_a_304527]
-
asupra viziunii rasiale a lui Hamilton, întrucât nu era un adept al egalitarismului ne-echivoc, concepția sa era una dintre cele mai progresiste ale timpului său, a fost concluzia istoricului James Horton. Hamilton este fondatorul primului partid politic din Statele Unite, Federalist Party, pe care l-a dominat până la moartea sa. Partidul a avut un rol important în unirea tuturor iubitorilor unui guvern federal central puternic, primind atât sprijin federal cât și sprijin din partea unor editori de ziare, așa cum erau John Fenno
Alexander Hamilton () [Corola-website/Science/303198_a_304527]
-
Contele Richard Nikolaus von Coudenhove-Kalergi (n. 16 noiembrie 1894, Tokio, Japonia, d. 27 iulie 1972, Schruns, Austria) a fost un publicist, gînditor politic și militant federalist european de origine austriacă. A fost fiul ambasadorului Imperiului Austro-Ungar în Japonia Heinrich Graf von Coudenhove-Kalergi și al soției acestuia, Mitsuko Coudenhove-Kalergi (n. Aoyama Mitsu, 1874, d. 1941). Și-a petrecut copilăria în castelul familial din Poběžovice, Boemia, apoi a
Richard von Coudenhove-Kalergi () [Corola-website/Science/302581_a_303910]
-
continent. El considera că respingerea oricăror prejudecăți naționaliste, apărarea libertăților și consolidarea păcii sunt, alături de reconcilierea dintre Franța și Germania, pietrele de temelie ale unității europene. De fapt Coudenhove-Kalergi a fost mai curând un "confederalist european" și nu un veritabil federalist. Pan-Europa, spunea Coudenhove-Kalergi în discursul său la primul congres al Uniunii Pan-Europene de la Viena în octombrie 1926, refuza categoric hegemonia unui popor sau a unui stat european. Din punctual său de vedere, Europa unită se va produce doar
Richard von Coudenhove-Kalergi () [Corola-website/Science/302581_a_303910]
-
de a cumpăra Texasul, autoritățile mexicane au decis în 1830 să interzică imigrarea americanilor. Noile legi de asemenea, numite pentru punerea în aplicare a taxelor vamale înfuriind atât cetățenii, cât și pe nativii mexicani (Tejanos) și imigranții recenți. Texanii cu federaliștii împotriva guvernului actual și au condus toți soldații mexicani din Texas de Est. Ei au profitat de lipsa de supraveghere să se agite pentru libertate politică. Texanii s-au întrunit la Convenția din 1832, pentru a discuta solicitarea statalității independente
Texas () [Corola-website/Science/303610_a_304939]
-
din Texas de Est. Ei au profitat de lipsa de supraveghere să se agite pentru libertate politică. Texanii s-au întrunit la Convenția din 1832, pentru a discuta solicitarea statalității independente, printre alte aspecte. În Mexic, tensiunile au continuat între federaliști și centraliști. Neliniștea a izbucnit într-un conflict armat la sfârșitul anului 1835 în bătălia de la Gonzales.Aceasta a lansat Revoluția Texană, iar în următoarele două luni, cu succesul texan au învins toate trupele mexicane din regiune.Delegați texani la
Texas () [Corola-website/Science/303610_a_304939]
-
superioară de orice putere reală, încălcând astfel principiile seprației puterilor în stat. După restructurarea de către Puțin a executivelor regionale în 2004, prin numirea directă de la Moscova, sprijinitorii ideii federaliste susțin că prin această reformă a fost scăzută importantă camerei superioare. Federaliștii afirmă că, dacă pe vremea lui Elțin Sovietul Federației era un corp legiuitor care reflectă interesele regionale, restructurarea lui Puțin a dus la o centralizare excesivă a deciziilor acestei camere a Parlamentului, care a ajuns să reflecte numai interesele politice
Consiliul Federației Ruse () [Corola-website/Science/304251_a_305580]
-
încheierea unor tratate fără aprobarea Senatului. Ceea ce îi speria era însă faptul că noile state, care vor fi în mod inevitabil desprinse din teritoriul Louisianei, vor întări poziția vestului și a sudului în Congres, iar în viitor vor reduce influența federaliștilor din Noua Anglie în afacerile interne. Președintele Jefferson a fost un entuziast susținător al extinderii spre vest și a susținut cu fermitate tratatul. În ciuda obiecțiunilor federaliștilor, la 20 octombrie 1803, Senatul Statelor Unite a ratificat tratatul referitor la Louisiana. O ceremonie
Louisiana () [Corola-website/Science/303868_a_305197]
-
întări poziția vestului și a sudului în Congres, iar în viitor vor reduce influența federaliștilor din Noua Anglie în afacerile interne. Președintele Jefferson a fost un entuziast susținător al extinderii spre vest și a susținut cu fermitate tratatul. În ciuda obiecțiunilor federaliștilor, la 20 octombrie 1803, Senatul Statelor Unite a ratificat tratatul referitor la Louisiana. O ceremonie oficială s-a ținut în New Orleans, la 29 noiembrie 1803, pentru a marca transferul. Cum teritoriul Louisianei nu a trecut niciodată în mod oficial din
Louisiana () [Corola-website/Science/303868_a_305197]
-
reuniune a reprezentanților mișcărilor federaliste europene, încheiată cu o rezoluție de aprobare a unui program de formare a unei uniuni europene Ca urmare, în perioada 27 - 31 august 1947, s-a organizat la Montreux, Elveția, congresul de constituire a Uniunii Federaliștilor Europeni (Union of European Federalists - UEF). În ianuarie 1947, Winston Churchill a înființat la Londra "Comitetul Provizoriu pentru Europa Unită" (Provisional United Europe Committee), format din conducători ai celor trei mari partide din Regatul Unit: conservator, liberal și laburist, precum și
Congresul Europei () [Corola-website/Science/311187_a_312516]
-
fi realizată decât în etape progresive. În cele din urmă partizanii unei "Europe Unite" au obținut satisfacție în definirea obiectivelor imediate, pe când punctul de vedere federalist era reflectat în special în obiectivele pe termen lung. Pentru a-i satisface pe federaliști, congresul recomanda studierea, în etape mai îndepărtate, a unor măsuri suplimentare printre care definirea unei cetățenii europene unice, crearea unei forțe armate europene, alegerea unui parlament european cu competențe legislative și altele. Cu toate acestea unii federaliști s-au plâns
Congresul Europei () [Corola-website/Science/311187_a_312516]
-
-i satisface pe federaliști, congresul recomanda studierea, în etape mai îndepărtate, a unor măsuri suplimentare printre care definirea unei cetățenii europene unice, crearea unei forțe armate europene, alegerea unui parlament european cu competențe legislative și altele. Cu toate acestea unii federaliști s-au plâns că unioniștii își impuseseră punctul de vedere. Astfel Denis de Rougemont declara mai târziu: Congresul a adoptat un "Mesaj către Europeni" care cuprindea recomandările. Mesajul redactat și citit de către Denis de Rougemont în ședința de încheiere a
Congresul Europei () [Corola-website/Science/311187_a_312516]
-
Madison argumentând în favoarea unei Legi a Drepturilor: „o jumătate de pâine este mai bună decât nicio pâine. Dacă nu ne putem asigura toate drepturile, să asigurăm ceea ce putem.” Antifederalistul pseudonim „Brutus” scria și el: Susținătorii Constituției, cunoscuți sub numele de „federaliști”, s-au opus unui proiect de lege a drepturilor în mare parte din perioada ratificării, în parte de teama incertitudinilor procedurale care s-ar fi creat. Madison se împotrivea unei astfel de incluziuni, sugerând că guvernele statelor erau suficienți garanți
Bill of Rights () [Corola-website/Science/314056_a_315385]
-
Madison se împotrivea unei astfel de incluziuni, sugerând că guvernele statelor erau suficienți garanți ai libertății personale, în numărul 46 din , o serie de eseuri ce promovau poziție federalistă. Hamilton s-a opus unui proiect de lege a drepturilor în" Federalistul Nr. 84", afirmând că „constituția este în sine, în orice sens rațional, și pentru orice scop util, un proiect de lege a drepturilor”. El a declarat că ratificarea nu înseamnă că poporul american își predă drepturile, și că protecția nu
Bill of Rights () [Corola-website/Science/314056_a_315385]
-
de miercuri din luna martie a anului următor. La 4 martie 1789, noul cadru de guvernare a intrat în vigoare cu unsprezece din cele treisprezece state participante. Primul Congres al Statelor Unite ale Americii, întrunit în din New York, a fost un triumf pentru federaliști. Senatul a unsprezece state cuprindea 20 de federaliști și doar doi antifederaliști, ambii din Virginia. Camera avea 48 de federaliști și 11 antifederaliști, cei din urmă provenind din doar patru state: Massachusetts, New York, Virginia și Carolina de Sud. În delegația
Bill of Rights () [Corola-website/Science/314056_a_315385]
-
La 4 martie 1789, noul cadru de guvernare a intrat în vigoare cu unsprezece din cele treisprezece state participante. Primul Congres al Statelor Unite ale Americii, întrunit în din New York, a fost un triumf pentru federaliști. Senatul a unsprezece state cuprindea 20 de federaliști și doar doi antifederaliști, ambii din Virginia. Camera avea 48 de federaliști și 11 antifederaliști, cei din urmă provenind din doar patru state: Massachusetts, New York, Virginia și Carolina de Sud. În delegația statului Virginia la Cameră era și James Madison
Bill of Rights () [Corola-website/Science/314056_a_315385]
-
cu unsprezece din cele treisprezece state participante. Primul Congres al Statelor Unite ale Americii, întrunit în din New York, a fost un triumf pentru federaliști. Senatul a unsprezece state cuprindea 20 de federaliști și doar doi antifederaliști, ambii din Virginia. Camera avea 48 de federaliști și 11 antifederaliști, cei din urmă provenind din doar patru state: Massachusetts, New York, Virginia și Carolina de Sud. În delegația statului Virginia la Cameră era și James Madison, principalul adversar al lui Patrick Henry în lupta de ratificare din Virginia
Bill of Rights () [Corola-website/Science/314056_a_315385]
-
a fost aprobată prin a Congresului, pe 25 septembrie 1789, pentru a fi înaintate statelor pe 28 septembrie. La momentul finalizării dezbaterilor și manevrelor legislative necesare pentru întocmirea amendamentelor din Bill of Rights, multe opinii personale se schimbaseră. Mai mulți federaliști le-au susținut, reducând la tăcere cele mai puternice critici antifederaliste. Mulți antifederaliști, în schimb, acum se opuneau, dându-și seama că aprobarea acestor modificări de către Congres vor reduce foarte mult șansele unei a doua convenții constituționale. Antifederaliștii, cum ar
Bill of Rights () [Corola-website/Science/314056_a_315385]
-
stat națiune ca urmare a conflictelor din secolul XX Teoria federalistă afirmă faptul că statul națiune este compromis ca urmare a acestor războaie și nu reuștește să facă față noului context al relațiilor internaționale al cărui cuvânt cheie este globalizarea. Federaliștii promovează o constituție europeană. Ei spun că este nevoie de o arhitectură instituțională care să aibă în mijloc Parlamentul European. Toate celelalte instituții ale UE ar trebui să se bazeze ca legitimitate pe Parlamentul European. Este necesară prezența principiului subsidiarității
Teorii de integrare europeană () [Corola-website/Science/318965_a_320294]
-
ocupată) au avut voie să voteze, refugiații care au fugit din Cipru nu au avut dreptul saa voteze într-un referendum care ar hotărî în cele din urmă viitorul lor (dreptul lor de a se întoarce și dreptul la proprietate). “Federaliștii par să susțină bi-zonalitatea în cele mai puternice forme, chiar în detrimentul limitării drastice a drepturilor individuale. Bi-zonalitatea puternică necesită un efort minim pentru coexistența teritorială a comunităților cipriote , o caracteristică deosebit de importantă pentru comunitatea cipriotă turcă pentru a forma o
Politica Ciprului () [Corola-website/Science/319615_a_320944]
-
the Constitution, and reduced spending. It opposed a standing army. The "Național Republicans," led by Henry Clay, John Quincy Adams and John C. Calhoun, eventually favored higher tariffs, a stronger național defense, and "internal improvements" (public works projects). After the Federalist Party broke up în 1815, many former members joined the D-R's naționalist faction. United States Presidents from the party were: Thomas Jefferson (elected în 1800 and 1804), James Madison (1808 and 1812), and James Monroe (1816 and 1820
Partidul Democrat-Republican () [Corola-website/Science/319033_a_320362]
-
din 1960 "The Alamo". Sub conducerea președintelui Antonio López de Santa Anna, guvernul mexican a început să se îndepărteze de modelul federalist. Politicile din ce în ce mai dictatoriale, printre care revocarea Constituției din 1824 la începutul lui 1835, i-au incitat pe mulți federaliști la revoltă. Regiunea de frontieră Texas era populată mai ales de imigranți din Statele Unite ale Americii. Aceștia erau obișnuiți cu o guvernare federală și cu drepturi personale numeroase, și și-au manifestat dezacordul cu tendințele centraliste ale Mexicului. Deja suspicioase
Bătălia de la Alamo () [Corola-website/Science/320298_a_321627]
-
a născut ca o reacție la naționalismul radical care, în opinia teoreticienilor federaliști, ar fi fost una din cauzele celor două războaie mondiale. Teoria lor pornea de la presupusa ideea a slăbirii și compromiterii politice a statului-națiune. Printre cei mai cunoscuți federaliști pot fi menționați : Denis de Rougemont, Henri Brugmans, Altiero Spinelli, Joscha Fischer etc. Statul federal pe care aceștia doreau să-l construiască se baza pe o logică instituțională suprastatală, pe o constituție europeană care să dea esența unei identități europene
Federalism european () [Corola-website/Science/321988_a_323317]