294 matches
-
a populației de etnie maghiară (7,1% din totalul populației României, în 1990, respectiv 6,5% conform recensământului din 2011), a contestat caracterul de stat național (pe motivul că în România sunt mai multe naționalități), a contestat unitatea statului (dorind federalizarea lui, în scopul creării unor unități administrative pe criterii etnice), precum și existența unei singure limbi oficiale (dorind ca maghiara să fie a doua limbă oficială a statului român). Contestările nu au schimbat decizia Adunării Constituante. Însă insistențele UDMR în această
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Administrative/930_a_2438]
-
asemenea transformare revoluționară la scara continentului european nu poate constitui un proces autonom, implementat în izolare de restul lumii. Fiecare pas pe această cale depinde de ceea ce se întâmplă pe celelalte continente, de felul cum vor privi statele de aici federalizarea Europei și felul cum vor reacționa ele la integrarea europeană. De aceea, așa cum arătam în Introducere, mi se pare riscant, dacă nu imposibil, să profetizăm termenul de realizare al acestui proiect ce pare de domeniul fantasticului. Dacă, după jumătate de
[Corola-publishinghouse/Science/2353_a_3678]
-
german avea Întâietate, s-a păstrat autonomia diverselor „țări“. De o asemenea autonomie a beneficiat și Bucovina. La 1907 s-a introdus votul universal și, În consecință, germanii au pierdut majoritatea În parlamentul imperial. Direcția părea aceea a unei viitoare federalizări sau a unui stat multietnic, din care ar fi dispărut discriminările. Ungaria s-a constituit pe alte baze, proclamându-se stat național unitar. Naționalitățile — românii și slavii — au fost considerate ca aparținând națiunii ungare. Transilvania și-a pierdut autonomia, fiind
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
În categoria proiectelor realiste. Românii revendicau egalitatea În drepturi cu maghiarii (cu puțin timp Înainte de izbucnirea războiului, au avut loc chiar negocieri pe această temă Între Partidul Național Român din Transilvania și autoritățile ungare). Era luată În considerare și perspectiva federalizării. Aurel C. Popovici a stârnit un anume interes propunând restructurarea monarhiei În 15 state federalizate, În cartea Die Vereinigten Staaten von Gross Österrreich, apărută În 1906. I se atribuiau intenții federaliste lui Franz Ferdinand, moștenitorul tronului (a cărui ucidere la
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
În Întreaga zonă, accentul cade Încă puternic pe națiune și pe statul național (așa cum de altfel stăteau lucrurile până nu de mult și În Occident). Prin Constituție, România a fost proclamată stat național unitar. Ideea federală este privită cu suspiciune: federalizarea ar fi un pas spre dezmembrarea țării (și mai ales — aceasta este obsesia — ar putea conduce la pierderea Transilvaniei În favoarea Ungariei, În ciuda faptului că În Transilvania românii sunt astăzi de aproape patru ori mai numeroși decât ungurii). În realitate, grație
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
faptului că În Transilvania românii sunt astăzi de aproape patru ori mai numeroși decât ungurii). În realitate, grație uniformizării comuniste, provinciile României au ajuns să semene destul de bine Între ele și, În afara unor voci izolate, nimeni nu pomenește de vreo federalizare. Visează poate la ea unii unguri din Transilvania și câte un român dezgustat de „bizantinismul“ din „vechiul Regat“ (ca jurnalistul clujean Sabin Gherman, autor al unui articol care a stârnit scandal: „M-am săturat de România“). A existat și un
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
M-am săturat de România“). A existat și un efemer „partid al moldovenilor“, dar fără un program autonomist bine definit; până la urmă, s-a integrat În P.S.D.! Deocamdată, nici vorbă de federalism. Cu atât mai grăitoare este Însă teama de federalizare, chiar În lipsa „primejdiei“ efective. Dezmembrarea Iugoslaviei pare unora un semnal de alarmă (invocându-se și comploturi străine). Dar România nu este Iugoslavia; este un stat mult mai coerent și care și-a dovedit capacitatea de rezistență. Pentru moment, nici autonomia
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
apoi votul universal pentru femei (1894) erau toate deja cucerite la începutul secolului XX, în Australiaxe "Australia" și Noua Zeelandăxe "Noua Zeelandă" (Reevesxe "Reeves", 1902). Alți coloniști s-au mișcat mult mai încet, în ambele privințe. În 1902, în anul de după federalizare și crearea națiunii australiene, majoritatea femeilor de aici care aveau peste douăzeci și unu de ani aveau voie să voteze la alegerile federale (naționale). „Băștinașii” aborigeni erau în mod explicit excluși de la acest drept, în afara cazului când, prin vreun capriciu al sorții
[Corola-publishinghouse/Administrative/1989_a_3314]
-
Representation in Parliament”, 1998). În mod evident, ambele tipuri de societăți au fost un paradis politic al omului alb. Drepturile politice ale albilor au fost foarte puternic susținute în Australiaxe "Australia" secolului al XIX-lea. Ele au fost impuse după federalizare (1901), prin instituțiile-cheie ale parlamentului, administrației și partidelor politice. Toate aceste instituții au continuat să fie dominate de bărbați albi până în anii ’70. Anomalia democratizării din Australia și Noua Zeelandăxe "Noua Zeelandă" a constat în faptul că bărbații albi au fost
[Corola-publishinghouse/Administrative/1989_a_3314]
-
reglementează viața economică a Uniunii și asigură pacea internă și externă; statul național, care se menține pe mai departe ca un cadru formal intermediar; entitățile regionale, destinate unei cât mai largi autonomii. Importanța acordată regiunilor și autonomiei locale, descentralizării și federalizării nu reprezintă, desigur, o noutate În gândirea politică actuală; toată lumea este de acord că asemenea forme de organizare răspund mult mai bine necesităților contemporane, În comparație cu formula perimată istoric a statului național centralizat. Nota particulară a articolului lui Molnár este dată
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
făcut-o dacă nu ar fi fost vorba de o solicitare În care am mai multă Încredere decât În propriile mele rețineri și Îndoieli. În rândurile publicului din România, În sensul cel mai larg, noțiuni cum ar fi cea de „federalizare” sau de „autonomie” (ca să nu mai vorbesc de „devoluția” mai puțin cunoscută) provoacă o reacție de respingere garantată. Simpla folosire și lansare a lor Într-o dezbatere publică, indiferent de felul În care sunt prezentate, reprezintă cea mai sigură modalitate
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
amar, că se simte aproape jignit, În calitate de cetățean al unei țări federale respectate și prospere, de faptul că respectiva formă de organizare politică este privită În România ca un lucru de rușine. În aceste condiții, despre autonomie (mai puțin despre federalizare) nu se vorbește Într-un sens favorabil decât În publicațiile minorității maghiare, precum și În studiile unor teoreticieni care nu reușesc să-și impună mesajul la nivelul opiniei publice sau măcar al elitei politice. De altfel, Însăși Constituția României subliniază nu
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
federalistă. Este consacrată, astfel, În plan juridic Împrejurarea că românii au fost obișnuiți de decenii să fie mândri de structura unitară a statului lor, neputând concepe o altă formă de organizare a României. Cu atât mai mult Însă, atunci când despre „federalizare” sau despre „autonomia Transilvaniei” vorbește un maghiar cum este dl Molnár, având În plus și pretenția că are În vedere binele României sau integrarea ei europeană, a lua În discuție asemenea opinii apare În ochii multora drept o atitudine inutilă
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
români, indiferent că au votat În 1996 cu partidele de stânga și naționaliste ori cu cele de centru și centru-dreapta, aflate la putere În perioada 1997-2000, „știu” prea bine că „ungurii vor Transilvania” În adâncul inimii lor pătimașe, așa că povestea federalizării acesteia pare a fi cusută cu o ață scandalos de vizibilă. Pentru naționaliștii extremiști, ea poate ocaziona, eventual, o campanie de „demascare” a unui pericol, de altfel prea bine cunoscut, o negare violentă a cărei funcție este, În consecință, doar
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
și pe mai departe, dacă mi se permite exprimarea unei opinii politice), și-a găsit timp să-și exercite spiritul critic pe marginea lui. Paradoxul, aproape amuzant, este acela că În timp ce eu expuneam, În articolul respectiv, numeroase argumente Împotriva tezei federalizării Transilvaniei, patrioții de serviciu au Înțeles, pur și simplu, lucrurile pe dos (sau au dorit să le Înțeleagă În felul acesta) și, ca urmare, și-au exprimat mânia proletară. Aș mai sublinia un ultim aspect pe care mi l-a
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
acțiune comună. Planurile de cooperare legitimate de ideea originii latine sau de cea a identificării unui inamic comun vor fi subsumate unor alianțe și solidarități cât mai largi, la scară continentală. Apar, astfel, numeroasele proiecte de factură mazziniană care vizau federalizarea și coalizarea popoarelor din răsăritul și centrul Europei Împotriva regimurilor opresive, rus, otoman sau austriac. Vor fi luate În considerare aspecte privitoare la echilibrul de forțe european și interesele geopolitice, emblematizate În acest veac de afirmare a naționalismului de simboluri
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
acestea potențate de atenția față de un popor neolatin, redescoperit din perspectiva noului efort de cunoaștere În haină romantică. Nu a mai fost decât un pas până la confecționarea unei scheme de interese și priorități comune, aptă să genereze proiectele mazziniene de federalizare a popoarelor Împotriva Austriei. Cunoașterea mai amănunțită a românilor, facilitată de eforturile cărturarilor romantici italieni, avea să ducă la apropierea de problematica atât de complexă a Transilvaniei, la Încercările de atragere a românilor În orbita unui efort eliberator comun. Savanți
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
manifestate În diferite conjuncturi. Sub raportul influenței directe, componenta cea mai semnificativă a mesajului risorgimental, care va avea efecte imediate În perioada post-revoluționară, datorită obiectivelor sale care Îi vizau În mod specific pe români, se va dovedi propaganda mazziniană de federalizare amplă și de acțiune comună Împotriva Austriei. Modelul risorgimental italian, În ansamblul său, ilustrat de exemplul practic al unificării peninsulei (Înfăptuită În anii care vor urma), va reprezenta o lecție prea vagă, cu o valoare generală, de simbol, și cu
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Iulian Vlad) s-au strâns la Punctul de Comandă Militar din sediul CC al PCR în noaptea de 22 decembrie, noaptea cea mai neagră din Istoria Neamului Românesc, și au dezlipit toate mâinile ESTULUI și VESTULUI, prinse în hora pentru federalizarea României” (p. 3). Coperta cărții Angelei Băcescu este însă cea mai ilustrativă pentru teza autoarei: o caracatiță pe ale cărei tentacule scrie KGB, CIA, MOSSAD, Servicii Secrete Occidentale, DST, AVO, toate aceste tentacule înlănțuind o tânără fată blondă, îmbrăcată în
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
serviciile străine de spionaj (în viziunea ultranaționalistă a generalului Nicolae Pleșiță, șeful Direcției de Informații Externe din fostul Departament al Securității Statului); 6. Lászlo Tökes, considerat spion maghiar. Toate aceste forțe oculte, cu sprijin internațional de anvergură, ar fi urmărit federalizarea României, acțiune prefațată de un război civil, urmat de intervenția trupelor ONU cu o misiune perfidă de pace, care ar fi vizat dezmembrarea țării. Totuși România a fost salvată de doi generali pur români, Ștefan Gușe și Iulian Vlad, care
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
drept că aprecierile aparțin lui S. R. Voronțov, ambasadorul Rusiei la Londra). In scopul conservării și al menținerii integrității Imperiului otoman, Anglia a făcut o serie de propuneri: o convenție adresată Rusiei pentru apărarea Imperiului, dar și respingerea propunerii de federalizare a unor state ce urmau a fi create în spațiul balcanic, și care puteau să devină sateliți ai Rusiei. Pe de alta parte, nici alte formule politico-diplomatice antifranceze nu erau excluse, între care se înscrie oferta făcută Rusiei, de către Pitt
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
1918, Declarația redactată de Vasile Goldiș, ce proclama independența națiunii române din cadrul dublei monarhii. La 38 Keith Hitchins, op.cit., p. 302-304. 39 Ion Agrigoroaiei, op.cit., p. 20. 40 Ioan Opriș, Alexandru Lapedatu în cultura..., p. 61. 35 manifestul împăratului de federalizare a imperiului, care menținea Transilvania în cadrul Ungariei s-au opus Corpul voluntarilor transilvăneni și bucovineni și Comitetul Național al Românilor Emigrați din Austro-Ungaria, aflate la Iași, care în declarațiile lor se proclamau pentru unirea teritoriilor românești cu Țara41. Un moment
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
procesului istoric și politic dintre români și unguri, 44 D. Braharu, Alexandru I. Lapedatu. Note bio-bibliografice, în op.cit., p. LXIV. 45 Alexandru Lapedatu, Scrieri alese..., p. 332. 37 evocarea acțiunii de deznaționalizare din Transilvania și Bucovina și demonstrarea imposibilităților de federalizare 46. Alexandru Lapedatu i-a câștigat treptat încrederea, devenind unul din apropiații lui. Odată cu ivirea necesității trimiterii unui consilier tehnic pentru chestiuni istorice și etnografice, pe lângă delegația română de la Paris, Ion I. C. Brătianu l-a desemnat pe Alexandru Lapedatu să
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
acum considerată aptă de a face față exigențelor acesteia din urmă: ea este de altfel recunoscută, după congres, drept o "organizație regională asociată". Această noțiune de Uniune, aflată la jumătatea drumului dintre formularea asocierii (insuficientă pentru unii) și cea a federalizării (excesivă pentru alții) reprezintă încă o soluție de compromis destinată a ralia un număr tot mai mare de partide. În 1980, UPSCE va proceda la revizuirea statutelor sale cu scopul de a ajunge la un acord mai larg între membrii
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
toate partidele laice impus în 1945 de "Question Royale" și de coaliție între partidele anticlericale. Aceștia au condus toate guvernele, cu excepția perioadei 1947-1949, cînd a fost lider P. H. Spaak, și a anului 1973, cînd a condus E. Leburton. După federalizarea Belgiei, CVP, Partidul Popular Creștin Flamand, deține postul de prim-ministru. În Austria, după război, guvernele au fost conduse de populiști (ÖVP) în alianță cu social-democrații, apoi singuri pînă la victoria SPÖ care, în 1971, a deschis epoca Kreisky. În
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]